Uneori ma apuca disperarea cand vad ce e in jurul nostru si imi vine sa ma duc in padure si sa traiesc acolo pentru ca mi se pare ca nu e locul meu aici.

Stiu, sunt oameni care au probleme mai presante decat ale mele – care n-au ce manca, copii care n-au parintii langa ei – dar in lumea mea, care a devenit mai relaxata si mai usoara decat a multora pentru ca am muncit si muncesc f f mult, sunt si alte probleme.

Zilele trecute am aflat ca un om foarte talentat si un profesionist in domeniul lui a ales sa se duca la o emisiune mizerie, gen reality show, unde se va “porcai” cu alti colegi de filmare.

De ce sa vrei sa faci asa ceva? Omul despre care vorbesc are o cariera profesionala minunata, munca lui e recunoscuta international, e departe de orice problema financiara.

Si el alege sa dea ca exemplu pentru comunitatea lui profesionala si pentru oamenii cu care lucreaza ca o cale in viata e prin emisiuni reality show in care se injura mult, sunt caractere indoielnice si oameni care n-au facut mare lucru in viata, dar trebuie sa traiasca si ei cumva asa ca se duc sa se mascareasca la tv.

O prietena mi-a zis ca e nevoia de adrenalina. Ca poate isi doreste aventura.

Doar ca are banii sa-si asigure singur orice fel de activitate producatoare de adrenalina in orice colt de glob.

De ce sa fii educat, rafinat, sa te fi plimbat prin toata lumea, sa fi intalnit familii regale si tu sa vrei sa transmit ca mesaj pentru cei din jur ca e cool si e bine sa te mascaresti cu prostii intr-un reality show?

Pur si simplu mintea mea nu poate sa inteleaga de ce ai accepta asa ceva. Nu vad decat consecintele foarte grave, pe termen lung la nivelul mesajului pe care-l transmiti comunitatii tale, dar si oamenilor din afara ei, oameni care natural vor zice “ daca si X face asa ceva, e ok”.

Asa se creeaza obisnuita prostului gust. Asa devin normal si “divertisment” superficialitatea,  mascareala fara sens, cuvintele vulgare.

Si, pe termen si mai lung, copiii care se uita la televizor copiaza acest comportament.

Pur si simplu, mintea mea nu intelege de ce sa vrei sa faci asa ceva, de ce sa vrei sa rostogolesti un bulgare de prost gust peste oameni, ajutandu-i sa se prabuseasca etic.

Cum m-am inteles, si am fost teribil de mahnita, de ce Tudor Chirila s-a dezbracat in prime time la televizor in chiloti.

Inteleg tehnicile de show tv, le inteleg foarte bine, stiu ce s-a urmarit cu aceasta “miscare”, inclusiv cu rapida replica postata dupa ce s-a terminat show-ul.

Dar, de ce sa faci asta din primul moment? Nu merge explicatia cu “m-a luat valul”, pentru ca acolo a fost – in tot contextul – ceva f trivial care tinea un anume public, iar Tudor e un profesionist, stie exact ce face in show, uneori are gandite de acasa  – scriptate chiar de el – lucruri pe care sa le spuna/faca.

Nu e o problema ca un actor se dezbraca pe o scena, intr-un spectacol de teatru sau un film in care naratiunea sustine aceasta actiune, problema e cand alegi (sau accepti) sa faci asta cand iesi din acest cadru doar pentru o audienta facila la tv, doar pentru un mic scandal care sa atraga atentia asupra ta/show-ului intr-o mare de alte stiri.

De ce sa vrei sa cobori nivelul atat de jos? De ce sa vrei sa arati ca asta e divertisment?

De ce tu, care stii ca ai devenit un model pentru tineri prin munca ta sustinuta, prin crezurile tale, alegi sa faci ceva care e departe de limita bunului simt?

*

Cele doua exemple pe care le-am dat ar trebui sa fie pentru etica de viata a fiecaruia dintre noi un prag de asa nu. Asta cred eu, dupa reperele si ceea ce-mi doresc sa las in viata ca exemplu, ca forma de exprimare in spatiu public – forma care stiu ca ii poate inspira pe altii. Din cand in cand trebuie sa facem un pas in spate si sa incercam sa ne uitam obiectiv la decenta actiunilor noastre, la reperele de bun simt pe care le transmitem.

Stiu ca sunt din ce in ce mai putine repere de decenta si bun simt in tara noastra, in spatiu public – pentru ca oamenii de bun simt nu-si doresc nicio asociere triviala – dar cred, si sper, ca va aparea curand un punct de cotitura sa ne intoarcem la reperele bune. Sa-i luam pe cei educati si rafinati, care au trecut prin multe in viata, drept reper si sa ne intrebam cand ne ia valul vietii cu cate o prostie; “ei ar face asta?”

Doar sa nu-i distrugem intre timp pe toti cei care ne-ar putea fi repere. Zilele astea incercam sa demitizam un om care e istorie vie: dl Mihai Sora.