M-am uitat putin la Mesia, noul serial Netflix.
Nu ma mai uit de multa vreme la seriale cap coada decat daca sunt vreo capodopera, ceea ce nu e cazul nici cu filmul asta si in general e valabil pentru putine filme care sunt populare pe Netflix – cu cat un film e facut sa fie inteles (placut) de mai multi, cu atat nivelul lui e mediu spre mediocru.
Ma uit insa la unul doua episoade cat sa ma prind de o directie artistica si vizuala, daca e un film care va influenta masele.
*
Mesia se joaca dubios cu linia fina intre terorism si religie/fanatism (reintoarcerea unui posibil Iisus printre noi). Sigur ca subiectul are toate datele sa prinda oamenii care n-au citit prea mult in viata – are misticism, citate din Oprah (!!!), o structura cu dramatism la fiecare sfarsit de episod cat sa dai mai departe in timpul celor 4 secunde pentru ca daca nici Netflix nu stie cum reactioneaza privitorul, atunci nimeni nu stie.
Mesia seamana cu Codul lui Davinci, doar ca in loc de arta – ce sa vedeti – avem terorism (chiar si la structura capitolelor /episoadelor seamana).
Sigur ca o sa faca audienta, sigur ca toata lumea o sa vorbeasca despre el, si despre cartea lui Dan Brown s-a vorbit mult, a si intrat in istorie printre cele mai vandute carti, dar e departe de a fi vreo capodopera… e ceva accesibil mediocru care ii da satisfactia cititorului ca – intr-o rama de poveste politista – te invata despre istorie, religie si arta.
Fix la fel si cu Mesia, doar ca scoatem arta si bagam mult sange pe pereti, politica, Iran, Siria si alte zone de conflict.
*
In ultimele luni m-am gandit mult ca Netflix incepe sa devina un pericol pentru prostime. In dorinta de audienta Netflix incepe sa se comporte ca emisiunile de tip talent show: luam o contorsionista si o punem sa se miste pe muzica si zicem ca e cea mai mare dansatoare a tarii, dar ea e varza in orice lucru tehnic care tine de dans.
Cel mai bun exemplu e The Marriage Story – un film in care Netflix a investit mult – actori si regie – ca sa ajunga la premii, pentru ca au de recuperat foarte multi bani si sunt in cautare de multi investitori. (ca sa fie eligibili la Oscar, unde e nevoie ca fimul sa ruleze in cinematograf, in America, au cumparat… un cinematograf privat care era in pragul falimentului)
Filmul e mediocru si daca un spectator ar fi vazut A Separation (regia lui Aghar Farhadi) – care a luat si Oscar pentru cel mai bun film strain, deci are popularitatea pentru a fi atractiv la spectatori – sau daca ar fi citit cartea lui Jeffrey Eugenides – Marriage Plot ca sa dau doar doua exemple din cinema/literatura, povestea cu divortul din The Marriage Story i s-ar fi parut subtirica.
In epoca social media cand e foarte usoara promovarea din gura in gura/ din share in share si cand oamenii citesc putin spre nimic, e mai usor ca niciodata ca prin repetitie sa pui o definitie pe ceva – bun/prost iar lumea sa te creada.
Pe acelasi principiu functioneaza fakenews. Si la filme e la fel, poate doar ca efectul nu e la fel de prompt, dar pe termen lung e destul de grav ce le punem in cap prostilor care nu citesc si care, prin urmare, nu prea pot sa decida cu mintea lor.
P.S. Mesia se termina cu o prabusire a unui avion in desert, iar in locul in care se prabuseste avionul cresc maci. Ii vedem infloriti si plini de culoare.O capodopera.
Sigur, imi asum ca o sa va enervati cand cititi asta, dar sper ca macar cativa dintre cititori sa inceapa sa priveasca cu doi centrimetri mai departe de ecranul televizorului/monitorului care ruleaza un film Netflix popular in acest moment.