Nu stiu cati dintre noi vor merge la psiholog dupa aceasta perioada foarte traumatizanta pentru toti. Nu stiu cati ne vom asuma ca purtam cu noi niste rani care se formeaza acum.
Pentru mine e o lupta continua intre a nu ma ascunde/ scufunda in munca sau activitati care sa-mi ocupe mintea (filme, cursuri etc) si a sta fata in fata cu mine si a-mi urmari evolutia emotionala.
Nu ma mai uit de multa vreme la seriale, mi se par totalmente inutile. (vad cel mult un episod ca sa inteleg directia stilistica) dar nu am nici dipozita necesara sa citesc mult. In plus, de cate ori incep sa ma duc cu mintea adanc in ce va sa fie, in ce vom face si ce simt acum, incep sa ma apar si sa deviez cu gandurile intr-o zona mai confortabila.
Inca sunt socata si emotionata de reactiile (multe, foarte multe) ale celor care au fost surprinsi ca am scris ca am plans intr-o zi in aceasta perioada de izolare. As vrea sa plang mai des ca sa descarc tensiunea, dar e undeva in gat, in piept si nu iese nici cu exercitii de respiratie, nici cu meditatia, nici cu noua mea forma d ecardio (dansul pe cate un catecel simpatic).
Mi-ar placea sa fi avut educatie mai profunda – noi ca natiune – in ingrijirea mentala si psihologica ca sa realizam urmele care se sapa in noi in aceste zile.
Stiu ca ne preocupa mult mancarea, de unde vom face bani in lunile urmatoare… Dar mintea noastra ne poate fi un aliat minunat daca am putea sa fim mai onesti cu noi si sa nu ne punem bariere, sa o ajutam sa decanteze prezentul frumos si curat.
Ieri am daruit cartea Living Beautifully, with Uncertainty and Change– Pema Chodron unei prietene. E cartea pe care am daruit-o cel mai mult in ultimii ani si care a schimbat viata multora, ajutandu-i sa-si curate mintea. Pema e calugar budist si ne invata in cartea ei despre cum sa primesti informatiile si sa nu te opui lor, sa decantezi ce poti ajuta si schimba spre mai bine, sa nu te opui schimbarii pe care nu o poti influenta.
Cred ca va poate ajuta in vremurile acestea. O gasiti aici si in versiune kindle.
Din experienta mea de psiholog oamenii o sa aleaga sa faca altceva cu resursele lor in perioada viitoare daca apare si criza financiara. Si cumva e de inteles pentru ca e nevoie sa supravietuim. Dar in acelasi timp nu suntem invatati sa prioritizam si sanatatea mentala. Nu ii acordam creierului si sufletului aceiasi grija pe care o acordam inimii sau ficatului sau altor parti din corpul nostru. In acelasi timp vad in perioada asta multe persoane care aleg sa spuna sau sa creada ca nu sunt afectati de ceea ce se intampla. Ca sunt bine… Cum bine spui e o fuga spectaculoasa de sine si de ceea ce se intampla in noi. Traim o perioada diferita de orice a fost pana acum in vietile noastre. Ne confruntam cu un “dusman” invizibil si cu foarte multa incertitudine. Astea si multe altele care se intampla in perioada asta ne afecteaza pe fiecare dintre noi. Diferit caci suntem diferiti, dar sigur ne afecteaza. Mi-ar placea sa cred intre 2008-2010 si criza de atunci si acum s-a schimbat ceva si o sa fie mai multi care o sa apeleze la terapie. Si nu e nevoie sa astepte pana ce trece perioada asta caci multi ne-am mutat si online.