Zilele astea cand toata lumea scrie necrologul lui Larry King, jurnalistul e citat de toata lumea cu replica “n-am invatat niciodata nimic in timp ce vorbeam”, cu trimitere la tehnica lui specifica de interviu. O replica plina de intelepciune si o lectie care ne lipseste astazi cand vrem sa ne auzim/vorbim cu orice pret.
Tehnica lui de interviu includea intrebari scurte si foarte curate, cuvinte simple, mai mult ascultat invitatul decat vorbit, intotdeauna relaxat sa se indeparteze de la ce avea in plan sa intrebe daca intervievatul ii deschidea o usa noua.
Am pus ieri pe facebook cele doua carti ale lui pe care le-am citit (citesc de drag si curiozitate biografiile oamenilor de media, mai ales cand e vorba de interviuri, poti afla o multime de lucruri pe care nicio scoala nu ti le preda).
Dupa postare un prieten din New York mi-a amintit “mai stii cand ai vrut sa mergem la restaurantul romanesc la care mergea Larry King? “
*
Dupa moartea mamei sale, cand ii era dor de mancarea facuta asa cum o facea ea, mancare evreiasca Est Europena o numea el, Larry King mergea la restaurantul Sammy’ s Romanian Food.
Povesteste despre asta in cartea “My remarkable Journey – Larry King” care a aparut acum aproape 12 ani, in 2009. Mama nu era romanca, ci evreica rusoaica, dar e foarte posibil ca ingredientele pe care le folosea in mancare sa fi fost destul de apropiate de bucataria noastra.
Am vazut pe facebook-urile romanilor pareri despre Larry King si dorinta lui de a munci pana la adanca batranete (cineva il considera profund nefericit ca nu s-a oprit din munca) si vreau sa va povestesc cateva lucruri din cartile pe care le-am citit despre el ca sa-l vedeti putin altfel: a fost un om foarte activ, foarte responsabil cu tot ceea ce inseamna familie si caruia i-a placut sa-si traiasca viata din plin.
1. I-a murit tatal cand el avea 9 ani intr-un accident de masina si a fost atat de socat de pierdere ca n-a plans nicio clipa dar nici n-a mai vorbit zile in sir. Ani de zile mama a incercat sa suplineasca la moral increderea lui Larry (ii spunea cum se lauda la piata ca e mama lui ca sa obtina carne si legume mai bune), dar toata familia a stiut ca el n-a depasit niciodata aceasta pierdere. In cartea My remarkable journey, fiica lui, Chaia, povesteste cum Larry nu a vrut niciodata sa discute sub vreo forma despre moartea tatalui.
2. A fost casatorit de 8 ori cu 7 doamne din diverse profesii, printre ele prezentatoare tv sau vedete Playboy. Dar a avut un simt al datoriei pentru familia sa incredibil, cu ultima sotie s-a casatorit in 1997 pe patul de spital cu trei zile inaintea unei operatii pe cord deschis si a recunoscut ca a semnat actele maritale pentru a fi sigur ca sotia are un venit asigurat pana la sfarsitul vietii ei. Cu aceasta ultima sotie are 2 baieti. (din celelalte casatorii a avut inca 3 copii, doi au murit anul trecut in august la cateva zile unul de celalalt Chaia de cancer – avea 51 de ani si Andy, 63 de ani, din cauza unor probleme la inima)
3. Tehnica lui speciala de interviu venea din … iubirea pentru radio. Stia ca radioul creeaza cele mai puternice imagini in mintea ascultatorului, asa ca si in interviurile filmate – 25 de ani a facut interviuri la CNN cu toti liderii momentului – avea grija sa lase spatii in dialog pentru ca privitorii sa-si creeze propriile imagini. In plus, descoperise odata cu vremea si celebritatea ca daca el tace, interlocutorii – respectandu-l foarte mult – se simt obligati sa umple spatiul cu vorbe si povestesc mai mult decat era planificat.
4. Avea o regula de baza “nu folosesc niciodata cuvantul “EU” intr-un interviu. E absolut irelevant”. (astazi cand intrebarile jurnalistilor romani sunt mai lungi decat raspunsurile si cel mai adesea sunt despre “eu cred, eu stiu, mie mi s-a intamplat… dv/tu ce parere ai” sau mutatia suprema “eu va anunt la stiri” cutare lucru cand de fapt e o munca de echipa, intelegem cam cat de departe suntem de lumea civilizata a jurnalismului si cat de mult ego avem pe umeri)
*
N-am ajuns niciodata la Sammy’s Romanian food restaurant, desi am fost de trei ori la New York si sper sa mai ajung in viata asta. Am cautat acum restaurantul pe net si am descoperit ca in urma cu cateva zile carciuma din subsolul de pe Chrystie Street, care era faimoasa printre new yorkezi, s-a inchis. Pandemia a fost prea dura pentru o afacere care avea 47 de ani.
Numele localului venea de la primul proprietar care era nepotul unui evreu roman stabilit la New York. Carciuma era una recunoscuta pentru atmosfera ei speciala, de parca ar fi fost blocata intre cele doua razboaie mondiale, cu mini concerte de jazz live, cu dans si multa agitatie, un loc in care atmosfera era mai importanta decat mancarea.