Cand comentati ce cauta Eva Maruta intr-un film si spuneti ca e nepotism, e doar o dovada ca nu aveti o intelegere a modului in care functioneaza industria de cinema. E  bine ca va scoate filmul asta la cinema (Tati part-time), invatati ceva.

Sigur ca in epoca retelelor sociale avem toti puterea sa ne etalam parerile, dar ele sunt o masura a capacitatilor noastre intelectuale si nu o evaluare a celorlalti.

Textul acesta nu e pentru publicul care e un obisnuit al paginilor mele, pentru ca stiu ca oamenii care ma citesc constant au o cultura cinematografica, au cultura in general. E un text pentru cei care au devenit critici de film odata cu Teambuilding si isi rafineaza acum expresiile publice spre cat mai multa prostie si nesimtire, odata cu filmul Tati part time.

*

Sunt extrem de rele si de toxice comentariile din online despre cum a luat Eva Maruta locul unui copil talentat intr-un film, odata cu filmul Tati Part-time care are succes in cinematografe.

Partea buna e ca filmul are succes la publicul larg, care nu merge des la cinematograf (dovada comentariile), e un pas mic in a-i educa pe acesti oameni si a le deschide gustul spre filme. O alta parte buna e ca, indiferent ca va place sau nu familia ei, copilul asta – Eva Maruta – e talentat. Si joaca in film cu charisma, pasiune, dezinvoltura si candoare.

 Nu va place de ea, de familia ei, de oricine nu va place dvs, e fix treaba dvs, sunt gusturile si judecata dvs dupa propriile repere si educatie.  Nu va obliga nimeni sa va duceti la film. Dar participarea copilului intr-un film privat nu va priveste.

Nu va priveste nici participarea ei intr-un film care ar putea fi finantat de CNC (Consiliul National al Cinematografiei, care in urma unor concursuri bi-anuale acorda finantari pentru filme romanesti).

Nimeni extern productiei (adica regizor, producator) nu poate avea un cuvant de spus asupra actorilor dintr-un film – fie ca ei au 10 sau 100 de ani. E creatia regizorului, filmul lui, viziunea lui asupra unei povesti si face ce crede el ca e mai bine. Poate ca rezultatul artistic nu e pe gustul dvs, asta e o alta discutie, dar cine e in filmul acela nu e treaba dvs.

De ce nu protestati ca e Leonardo DiCaprio in filmele lui Scorsese?! Daca faceti un efort, gasiti o adresa de mail unde sa va plangeti. Sau, mai aproape de casa, de ce nu protestati la ProTv ca e distribuit oricare actor care nu va place din Clanul? Sau la Antena 1 vreo actrita din serialele Lia si Camera 609? Sigur e cineva care nu va place…

Am vazut zilele astea comentarii tampite din categoria “a luat Eva Maruta locul unui copil talentat si cati copii talentati avem in tara asta”.

Am intrebat-o pe una dintre doamnele cu un asemenea comentariu daca a vazut filmele din seria Strajerii, facute de Liviu Marghidan, cu copii, pentru copii. Sau daca a vazut Comoara lui Corneliu Porumboiu, film premiat la Cannes, unde in rolul principal e Nicodim Toma, care joaca superb (e copilul lui Toma Cuzin – Firicel din Las Fierbinti, care joaca si el in film. Slava Domnului, nu l-a certat nimeni, ca nu au fost expertii de facebook la cinematograf)

Cristi Puiu, unul dintre cei mai mari regizori pe care ii are tara asta, a avut-o in filmul Sierranevada pe micuta Zoe, fiica lui. Si ea a mers la Cannes.

Regizorul Florin Serban face filme in care sunt actori neprofesionisti, e parte din felul lui de a face cinema; de ce nu-i scrieti lungi epistole ca ia din posibilitatea actorilor de a juca intr-un film?!

In vremurile astea, cand ni se pare ca toti avem dreptul la o parere despre munca altora, creatia lor, viziunea lor, ne facem profund de ras si ne aratam incapacitatea de intelegere si incultura la fiecare pas.

E o prostie ideea de nepotism in arta… pe timpul, sufletul si banii unui creator – regizor, in cazul unui film – ca spectatori avem un singur drept: sa cumparam sau nu bilet.. E viziunea si munca lui pe cine pune in film, prieteni, neamuri, vecini.

E treaba lui, e filmul lui. Noua poate sa ne placa sau nu. Atat.

Dar multi astazi sunt mici dictatori, asemeni familiei ceasescu de acum 40 de ani, si ei extrem de inculti, rai si prosti,  si cer interzicerea unor oameni din filme pt ca nu le plac lor. Si arunca cu invective oribile in spatiul public, nu pentru ca stiu, ci pentru ca li se pare ca pot. Dar o asemenea expunere cu comentarii rele si aiurea sunt doar masura prostiei si lipsei educatiei lor.

In cazul filmului Tati part time, regizoare si scenarista este Letitia Rosculet, iar co-scenarist este Matei Dima, care e si producator. Faptul ca filmul are aproape 200.000 de spectatori deja arata ca deciziile lor au fost bune.

*

 Iar copilul asta, Eva Maruta, are o energie speciala si cred ca actorul care i-a fost coleg pe platouri – Alex Bogdan- a trebuit sa fie mereu cu garda sus ca sa-i faca fata.

E un copil crescut intr-o familie de profesionisti in divertisment; de foarte mica si-a vazut mama pregatindu-se pentru concerte cu meticulozitate, a fost pe platourile de filmare de la Romanii au talent sau de la La Maruta si a vazut in timp real rigoarea care implica munca parintilor ei in echipe cu multi oameni.

Performantele Andrei si ale lui Catalin in domeniile lor – care se intind pe zeci de ani – nu inseamna doar talent (voce, respectiv intervievator inteligent) ci si sacrificii – de timp, de efort, de munca. Iar copiii lor au vazut si simtit asta in fiecare zi de cand s-au nascut.

M-am uitat zilele astea la multe filmari “in civilie” cu asta mica. Eva e un copil cu o personalitate puternica si cu dorinta de a capta atentia, si la varsta asta – cat inca nu are constiinta faptului ca va fi judecata de multime (sper sa nu-i fi aratat parintii ei mizeriile din online) – la varsta asta joaca orice rol cu candoare si fara frici, senzatii pe care le va pierde pe drum pentru ca vor da oamenii cu cuvinte si judecati in ea.

Se vede ca-i place ce face, rolul din Tati part-time e perfect pentru personalitatea ei si, din cate stiu, a fost extrem de serioasa si de profesionista pe platouri.

*

Cand nu reusesti in dreptul tau, in orice domeniu, ti-e usor sa spui ca altii au succes nu pe munca lor ci gratie unei forte externe.

Sigur ca Stefan Banica jr si Mihai Constantin au ajuns in Liceenii pt ca aveau paritii in domeniu, dar daca nu ar fi avut talent, n-ar fi muncit serios n-ar fi avut succes atunci, in filmul acela cand erau iubiti de o tara intreaga.  Si nici n-ar fi rezistat in domeniul acesta peste 30 de ani.

Probabil ca Florin Piersic Jr a dat la actorie pentru ca simtise gustul acestei meserii de la tatal si mama lui, ambii actori. Dar nu ar fi castigat un premiu UNITER, nu ar fi facut meseria asta la nivel international, nu ar fi facut regie, nu ar fi publicat carti, daca nu avea talent si nu muncea sustinut.

La fel cu Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, care in studentie a fost tinta ironiilor colegilor ei, dar asta a facut-o sa fie mai puternica, sa-si urmeze credinta si pasiunea. Si sa joace in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men, alaturi de Clive Owen, Julianne Moore si Michael Caine.

Si e lunga lista copiilor din familii de artisti care au facut performante in domenii artistice, copii confirmati de proba timpului si deveniti artisti foarte mari.

Nepotismul si in arta, oricare forma de arta, tine un an, un proiect… dar nu trece bariera timpului pentru ca e nevoie de talent, multa munca si pasiune ca sa rezisti.

Nu dati vina pe altii pentru insuccesele copiilor vostri, folositi-va timpul si resursele ca sa-i incurajati sa-si urmeze visurile. Da, poate ca ai vostri vor razbate mai greu, dar daca ii ajutati si ii sprijiniti le va fi mai bine.

*

Si daca tot ati ajuns pana aici cu lectura acestui text (va multumesc pentru asta) iata si o poveste din categoria viata bate filmul. Actrita Jane Fonda, fiica actorului Henry Fonda, a fost ani de zile tinta ironiilor in categoria nepotism.

Era pasionata de aerobic, a lansat primul program de aerobic pentru acasa din lume, in anii 80, a fost casatorita cu magnatul Ted Turner, milita pentru ecologie si impotriva razboiului din Vietnam etc. Tatal ei, un actor foarte mare si foarte apreciat, nu a castigat un Oscar pana la 70 de ani. Rolul pentru care a luat Oscar e din filmul… pentru care Jane a cumparat drepturile de ecranizare si a gasit finantare ca sa poata fi facut.

On Golden Pond se numeste filmul e facut in 1981 pe cand Henry Fonda avea 76 de ani si cu un an inainte ca acesta sa moara.

Jane Fonda are acum 86 de ani si doua premii Oscar, doua premii BAFTA, 6 Globuri de aur, un premiu Emmy, premiul Palme D’or onorific si multe altele