E un trend straniu in youtube care arata ceva din modul in care e pervertita mintea umana: rezumate audio de la carti celebre.
Nu vorbesc de rezumatul unor carti motivationale, ci de versiuni ale unor capodopere din literatura universala, povestite dupa capul si vocabularul celui care inregistreaza. Culmea e ca au si public pentru ca oamenii prefera sa spuna “stiu despre ce e in Crima si Pedeapsa de Dostoievski” in loc sa citeasca cartea.
E un trend aici despre a bifa niste lucruri fara a trai experienta, fara a invata ceva.
*
Nu citim o carte doar ca sa aflam CE se petrece in actiunea din ea, citim (sau ar trebui) si pentru CUM se petrece povestea, pentru frumusetea frazelor autorului, pentru cum stie sa ne duca, prin cuvinte, intr-o lume departe de prezent.
Traducatorii au unul dintre cele mai dificile job-uri, pentru ca trebuie sa rescrie in alta limba o poveste care a fost gandita si simtita de cineva, si sa-I pastreze , ritmul, starea, energia cuvintelor, felul in care si-a construit frazele.
*
Acum ceva ani, Zadie Smith – una dintre cele mai premiate scriitoare britanice din noul val – povestea ca la 20 de ani exersa sa scrie in stilul autorilor ei preferati. In fiecare luna un alt scriitor, tocmai pentru a-si desavarsi tenica si a putea sa faca cu propriile provesti ceva unic ca frazare si expunere a emotiilor.
Cehov are cursuri de scriere in care arata ce mult mestesug e in spatele randurilor sale, cursuri care au fost inspiratie pentru Raymond Carver, unul dintre cei mai spectaculosi scriitori americani, pentru stiul sau minimalist prin care reusea sa transmita foarte multe lucruri, senzatii si emotii.
Sigur ca nu pot eu sa va opresc sa ascultati in 20 de min o carte care are 400 de pagini, dar pierdeti imens din experienta pe care ati putea-o avea citind farza cu farza, capitol cu capitol. Sigur ca astazi avem inclusiv rezumate ale unor filme celebre, editate drept film de 5 minute cand el e o capodopera de 2 ore. s-a gasit cineva sa scoata 50 de cadre cu ce a crezut el ca e actiunea si sa le monteze in telefon ca sa le puna pe instagram sau pe youtube ca are nevoie de continut sa-si faca public.
- publicul ala nu conteaza,
- nu pentru el ai tu experienta unui film, a unei carti sau a unei muzici. ai pentru evolutia ta ca persoana.
Inteleg ca suntem asaltati de informatii, inteleg ca avem nevoie de fraze simple si curate ca sa pricepem repede despre ce e vorba, dar literatura adevarata e ca o muzica, isi spune povestea cu un ritm al ei. Si nimeni nu poate sa-i faca un rezumat care sa-i poata pastra valentele.
(si nu e literatura in cartile cu X modele de iubire, Cum sa inveti sa respiri, Cum sa dormi mai bine… si tot asa – titlurile le-am inventat, descriu doar o categorie de carti self help)
Nu poti face mai scurta Simfonia 9 lui Beethoven sau Anotimpurile lui Vivaldi, sau Bolero-ul lui Ravel (care are o poveste interesanta pentru ca primul dirijor i-a schimbat tempo-ul si a facut lucrarea in crescendo, ea fiind la baza muzica pentru un exercitiu de balet)
Nu va ratati experienta intalnirii cu o carte. Nu e important sa citim zeci de carti intr-un an pe repede inainte (desi stiu ca sunt cursuri si pentru asa ceva).
Intr-o lume in viteza luati-va pauza necesara ca sa va bucurati de experiente: de cititul unei carti, de a bea un ceai intr-o ceasca de portelan, de a avea flori frumoase pe masa, de a manca linistit si asezat.
Voua va faceti un bine pe termen lung, pentru ca viata nu e pentru a bifa lucruri care sa-i multumeasca pe ceilalti, e pentru a o trai fiecare dintre noi cu toate simturile si prin toti porii.