Are aproape 60 de ani si, de cind se stie, traieste la herghelie.

Tatal lui a venit la herghelie prin ’40, dar nu-si aduce aminte sa-i fi povestit de calul Regelui Mihai, despre care se spune ca a murit aici.
“Io cred ca e legenda pentru turisti”, ride nea Nicu cu toti dintii.

In toti anii astia a vazut zeci de cai nascindu-se sau murind. I-a tzesalat, i-a dresat, i-a ingrijit si i-a iubit. Si i-a invatat si pe altii sa-i iubeasca.

Odata si-a rupt clavicula cind a invatat un cal cu zabala, altadata si-a rupt o mina.
“Cine spune ca nu a cazut de pe cal si e calaret, sa fuga cu oglinda de aici. Sigur minte”, asta e vorba lui nea Nicu.

Pe vremea lui Ceausescu, scotea 15 cai in manej, iar francezii si nemtii stateau la coada la lectiile de calarie. Astazi, pentru ca hergheliei nu i se mai face publicitate, sta mai mult cu caii decit cu oamenii.
“Turistii vin tot mai rar. Dar daca vin si ne spun sa stam in cap, asta facem”. Are si mindrie si amaraciune in vocea tabacita precum pielea de la palaria cafenie cu boruri mari sub care-si ascunde privirea.

Nea Nicu are casa in Herghelia de la Mangalia, n-are copii si, intr-un mod ciudat, seamana cu caii pe care-i are in grija. Cind ride ies la iveala niste dinti lungi si lati, ca ai cailor, iar palaria de cowboy acopera o fatza prelunga, cu ochii rotunzi si calzi.

Daca mergeti la Mangalia cautati-l pe Nea Nicu (va dau si numarul de telefon).
Chiar daca nu vreti sa calariti, are sigur o poveste pentru voi.