Nu stiu altii cum sunt, dar eu cind ajung la mare imi doresc sa vad, sa simt si sa aud marea. Asa ca am grija sa primesc camera cu vedere la mare.

Una dintre marile mele bucurii e sa adorm auzind marea si sa ma trezesc intr-o liniste deranjata doar de valuri. Cum in general ma trezesc pe la 5-6 (dimineata, da?!), nu-i o problema sa aud marea performind solo, luminata de rasaritul de soare.

Cu o singura exceptie: DACA LOCUIESTI IN MAMAIA.

N-am mai fost de mai bine de 5 ani in Mamaia, dar o zi jumatate in acest week end – cind m-am dus cu treaba (job) – a compensat cit pentru inca 5 ani.

*

Mamaia e statiunea noastra de lux, asa ca – traind intr-o democratie in care este promovata egalitatea de sanse – trebuie sa le facem loc aici tuturor doritorilor de glamour din Romania.

Cum putem realiza asta cit mai eficient? Construind hoteluri cit mai multe.
Unul linga altul, unul lipit de altul, unul peste altul. Desigur asta pentru ca nu mai avem cum sa mutam placutele pe care scrie intrare/ iesire ca sa obtinem distanta intre hoteluri. Plus ca-s bariere si e clar ca acolo se termina statiunea de lux.

Rezultatul? Nu doar ca vezi chilotii vecinului din camera alaturata, dar ii vezi/simti si mirosi si pe cei ai vecinului de vis a vis, daca iei luxul la prêt mai mic; adica la 2-3 stele.

La 4 stele, faci cunostinta doar cu lenjeria vecinilor din stinga si din dreapta si, daca ai noroc, ai si vedere la mare, dar e acelasi lucru ca si cum ai sta linga bilci.

Poate sa fie si tsunami-ul din Haiti, tot n-ai cum sa auzi marea, pentru ca de sub geam iti cinta o muzica, de pe plaja rasuna alta, iar cei care nu sunt fericiti cu playlist-ul local au melodii inregistrate pe telefon si le asculta drept ringtone.

In aceasta dimineata am beneficiat de un playlist extrem de variat:

la ora 5 am – muzica de chillout de la o baraca de pe plaja, asortata cu sforaiturile vecinului din camera din dreapta care dormea cu usa deschisa,

la 6 – pentru inviorare- putin ambiental “tocatorul de vinete” dat la maximum tot de la baraca de pe plaja, aflata cam la 200 de metri de hotel, dar cu investitie responsabila in sonorizare pentru ca rezultatul e surround: se auzea si din baie. (baia mea, desigur)

la 7 – pentru refresh – ceva pian clasic, de la piscina de sub balcon,

la 8 – reintoarcea la beat-ul aprig al tocatorului, pentru ca baietii de la baraca aveau nevoie de stimulente ca sa aseze sezlongurile.

la 9 – s-a trezit copilul vecinilor si a urlat de foame pe toate tonalitatile o jumatate de ora, pina i-a pregatit laptele mama din dotare.

Asa ca acum am o foarte mare dilema legata de statiunea Mamaia: oare e liniste in vreun moment al zilei?
(la 3 cind m-am culcat urla muzica de mi se zguduiau termopanele de 4 stele, la 5 cind m-am trezit era aceeasi veselie. pentru restul zilei, descrierea “vacarm” e un eufemism.)

*
Cum spuneam, Mamaia e o statiune de lux, asa ca si vizitatorii trebuie sa se incadreze in peisaj: venim de acasa cu rochia de nasha si pantofii ai mai inalti, sa vada lumea ca si noi am investit in “stilettos”.

Am vazut stilettos cit n-are doamna Udrea de dat intr-o viata intreaga: de la galben auriu pina la albastru electric. Doar ca erau pe plaja, printre ierburi, la concertul Mika.
(am si foto, le postez miine, cind le recuperez de la fotograful de serviciu)

*

Ma repet, Mamaia e o statiune de lux.
Are o mica, mica problema in “stagiunea” asta; e invadata de furnici. In camera mea era o armata intreaga, incolonata pe mai multe siruri. Atacau o cazemata de linga frigider. N-am avut fixativ sa le ofer ceva provocator, dar le-am ametit un pic cu parfum. De lux, of cors.

*
Ok, poate ca e virsta ( a mea, desigur, care simt ca devine inaintata dupa o asemenea experienta), poate ca e faptul ca nu pot sta la soare si nu ma poate fotografia nimeni pe plaja sa ma vad la gazete, cert e ca nu-s foarte prietenoasa cu ideea de “statiunea Mamaia”. Dar stiu sigur ca sunt nepretuite momentele linistite in Mangalia la Cazarma lui Nicu (o pescarie domoala, cu mese de lemn, unde manici supa de midii sau frigarui de rapane mai ceva ca la Paris, la prêtul unui bacsis de chelner de Mamaia), la Herghelia de la marginea orasului sau la Farul singuratic de pe faleza.

Si daca e sa aleg glamour pe litoralul nostru, sa ma iertati pentru lipsa mea de fantezie, ramin fidela ideii mele de traditie: sfirsit de septembrie, eforie nord, plaja pustie, soarele domol, singurul hotel din Romania care are toate camerele cu vedere la mare.

*
Altfel, am fost la Mamaia pentru concertul Mika. Artistul si concertul lui au fost mi-nu-na-te. Mi-a placut concertul f f mult. Multumiri Orange pentru invitatie.