Concurs discriminatoriu DOAR PENTRU FETE
Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses.
te voi insoti la blind dinner – intre fete:) – unde te va mai astepta o surpriza.
conditii de participare
sa fii din bucuresti & sa o ora libera miine (vineri) seara incepind cu ora 19.00
sa -ti placa inghetata
sa intri in jocul concursului pina astazi la ora 20.00
ce se intimpla la degustarea pe intuneric din cadrul experimentului Magnumize your senses?
P.S. exista o cistigatoare in avans Sabina Cornovac. e un cadou din partea Redactiei Tabu pentru ajutorul la campania “Da un like la FB TABU ca sa mincam si noi inghetata”.
am pus un pariu cu colegii mei, daca aduna 200 de like -uri intr-un anume timp, le faccinste cu inghetata. au adunat mai multe cu ajutorul tuturor prietenilor lor si le-am cumparat Magnum. Sabina a fost una dintre promotoarele “agresive” ale lobby-ului colegilor mei si acum va primi Magnumul ei
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » la Magnum Blind Dinner cu mine:) bazavan.tabu.ro/2010/07/29/la-magnum-blind-dinner-cu-mine/ – view page – cached Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses. Tweets about this link […]
Mmmm, chiar mi-e poftă de o îngheţată acum. Astăzi pe drumul spre birou am văzut un baiat mâncând o îngheţată şi acum şi tu scrii despre….
te scot miine la dinner, daca-mi spui un moment de rasfat cu inghetata pe care l-ai trait:)
Rasfatul meu: inghetata de rom si o cafea amara, fierbinte. Cand? De fiecare data cand draperiile descopera taceri, inimile bat la singular, iar, in jurul meu, iau fiinta perfectiuni decupate din hartie. Imi place starea de beatitudine a momentelor in care ma dedic mie.
M-am însiropat
Îl priveam din celălalt colţ al încăperii. Nu-ţi puteai lua ochii de la el. Era elegant, tentant, fascinant. Poate prea mare pentru mine, poate prea complex. Poate o aventură cu el îmi putea face rău. Nu eram sigură că îl pot termina dintr-o singură tentativă, dar merita să mor încercând.
De câte ori îl vedeam la celelalte mese, un val de durere îmi străpungea inima. Fetele alea! Nu erau cu nimic mai presus decât mine, şi cu toate acestea, era evident că le făcea să se simtă unice. Speciale. Extazul se întipărea pe feţele lor, pe măsură ce îl explorau. Unele grăbite, ca nişte tigroaice înfometate; altele leneşe şi lente, ca nişte odalisce într-un harem; altele jucăuşe, îl zgândăreau cu pişcotul limbă-de-pisică.
Nu am mai rezistat. Am chemat un chelner, care stătea discret ceva mai încolo şi urmărea zâmbind depravarea generală. M-am uitat adânc în ochii acestuia şi am exclamat, fermă şi nesăţioasă:
-Îl vreau! Acum!
Aşa am ajuns să mă înfrupt din primul meu profiterol cu îngheţată.
Un moment de răsfăţ? În fotel, cu canişul lângă, o carte mişto, pe care o pătez cu îngheţată de ciocolată. Om simplu, cu plăceri simple. 🙂
Momentul meu de rasfat cu o inghetata, cel pe care se pare ca nu pot sa-l uit, mai ales ca nu am mai gasit tipul respectiv de inghetata, a fost acu’ vreo 12-13 ani, pe vremea cand veneam la meditatii in Bucuresti. Ajunsesem prea repede la adresa si, ca sa pierd vremea, am inceput sa ma plimb pe niste strazi necunoscute (pe atunci) pe o caldura aproape insuportabila. Totul era nou pentru mine, aveam si emotiile si entuziasmul a ceea ce va veni, viitoare mea viata de student etc. Trebuie sa descriu putin atmosfera pentru ca aceasta mi-a ramas foarte bine imprimata in minte, tocmai datorita acelei inghetate. A fost tot un Magnum, dar era o varianta de vanilie, combinata cu inghetata de struguri si stafide, acoperita cu ciocolata neagra… Nu pot sa spun cat de mult am cautat-o de atunci.
recunosc ca nu ma pierd cand aud de inghetata; cum nu ma pierd cand aud de dulciuri in general; o consum moderat si trebuie sa fie extrem de cremoasa; nu m-a cucerit niciuna, ci doar s-au lasat incercate; insa, nu mi-am pierdut speranta, dovada ca imi incerc norocul si vreau sa o descopar asa cum nu mi s-a aratat pana acum.
cred in astfel de momente de placere si daca se combina cu un scenariu inedit, cu o surpriza, e clar ca va fi un moment de rasfat!
si ne place sa ne rasfatam!
Inghetata, despre care am aflat de curand ca nu ingrasa ca celelalte dulciuri, imi aduce aminte de oameni dragi. Nu mananc niciodata inghetata singura. 😉
Cand m-am angajat prima data dupa terminarea facultatii si cand nu aveam un salariu foarte mare, m-a invitat intr-o zi sefa mea de atunci, impreuna cu care eram intr-o delegatie, la o inghetata. M-am cam codit, dar pana la urma m-am dus. Mi-a spus ea atunci ca-mi recomanda o inghetata cu caramel si bucati de migdale. Cand m-am uitat la pret m-a luat cu ameteala, dar am zis WTF, hai sa gust si eu acum, ca cine stie daca mai am ocazia vreodata s-o fac. Si-am luat.
Ce aroma, ce deliciu, ce de caramel…a fost cea mai buna inghetata pe care am gustat-o pana acum.
Probabil asta nu se va schimba curand, avand in vedere ca n-am reusit sa scriu pana la 20.00. 🙁
Am avut musafiri si atat au vrut ei sa stea.
Distractie placuta maine! 🙂
ei nu, NIna. o sa mergi la degustare:)
uite-asa.
[…] noroc aproape chior am primit cu bucurie, intrigare, spaimă și interes, invitația Cristinei Bazavan la o degustare de înghețată pe întuneric, sevită magistral într-un cadru misterios și […]