Ideea a vent la party-ul Tabu, cind ma uitam la cum arata ebook readerul de la Prestigio.
Hai sa facem un ebook cu povesti de Craciun. Sa le scriem noi si sa le publice ei, adica sa fie cartea in oricare ebook reader cumparat. Asa ca un dar pentru un Craciun continuu.
Nu e asta dorinta noastra? Sa fie Craciun mereu?
Pina duminica eu scriu o poveste de Craciun. Si dau leapsa acum, in speranta ca vor vrea si ei sa scrie cite o poveste de Craciun urmatorii:
Alecu, baiatul de 11 ani al lui Chinezu
Marc, baiatul de 13 ani al doamnei Ada Solomon si al dlui Alexandru Solomon
* amindoi pentru ca sunt doi copii foarte destepti care gindesc ca niste maturi, dar cu inocenta de copil si pentru ca rivnesc sa fiu ca ei:)
Ruxandra Predescu, pentru ca stiu ca-i place craciunul.
Semanticus pentru ca …sunt curioasa:)
Adrian Ciubotaru ..uite, d’aia:)
Inozza & Andreea Vasile ( sunt colegele mea si nu ma pot refuza)
Ana Onisei (pentru ca e prietena cu mine si nu ma poate refuza nici ea)
Pietricel (pt ca stiu ca-i plac povestile)
Miruna Molodet (poate scrie o poveste cu Audreuy☺ )
Bobby Voicu (pt ca stie sa scrie misto, are o nepoata tres simpa si o sa o bucure cu o poveste de Craciun… hai hai sa nu-mi zici ca esti ocupat)
Anca Mako (ca sa stie si lumea de la radio 21 ca e autoare de povesti)
Mimo pentru ca poate-l readuce printre noi pe Ushu, magarushu.
Toma Nicolau pentru ca e descoperirea mea scriitoriceasca de anul asta…
M-as risca si la … Tudor Chirila (desi stiu ca e f ocupat pt ca are de sustinut concert de Craciun, altfel decit cinta el de obicei:) dar … imi incerc norocul pt ca stiu ca scrie misto si cu substanta) si la Cornel Ilie (care trebuie sa va spun ca scrie foarte foarte misto)
Si in general la oricine altcineva vrea sa mai scrie o poveste de Craciun.
Nu trebuie sa fie mai mare de 4000 de semne… trebuie sa o postati pe blogul vostru sau intr-o “Note” pe facebook pina pe 20 decembrie si sa ma anuntati de existenta ei…
Le adunam pe toate, iar cei care au Prestigio mi-au promis ca fac ebook-ul.
Sa ne facem deci un dar de Craciun…. PRIMUL EBOOK CU POVESTI DE CRACIUN DIN ROMANIA.
Cei de la Prestigio au fo foarte incintati de ideea mea incit dau 30% discount pentru cei care scriu poveste si vor sa-si ia ebook… dar participarea la carte nu e conditionata de nicio mentionare Prestigio in blog sau de cumpararea vreunui produs.
Apropos, eu am ebook reader (alt brand). A fost ideea mea si este non profit. In spiritul Craciunului:)
🙂 am emotii acum, cristina:) ma pui la grea incercare si deja ma mananca degetele:D
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » sa scriem primul ebook din Romania cu povesti de Craciun bazavan.tabu.ro/2010/12/14/sa-scriem-primul-ebook-din-romania-cu-povesti-de-craciun/ – view page – cached Ideea a vent la party-ul Tabu, cind ma uitam la cum arata ebook readerul de la Prestigio. […]
dar eu am incredere in tine si stiu ca o sa scrii ceva tres tres simpa:)
eu tocmai mi-am amintit ca am ceva de facut *grin snifff, we can’t escape boss power i guess :))))
Mi-ai dat emotii, sa stii. Da’s emotii din alea bune. I’m in. 🙂
Iata povestea mea cu Mos Craciun cel racit:) http://www.zapacita.ro/?p=545
Are vreo 6000 de semne :-S
[…] lovit Cristina Bazavan cum nu se putea mai bine cu povestea de Craciun pe care mi-a strecurat-o usor sub prag:) Pentru […]
Buna Cristina,
uite si povestea mea: Craciunul lui Pic, un motan care a fost altceva.
Prin amabilitatea Mihaelei, multumesc mult Mika! la ea pe blog un_blog_de_dat_cu_pana
http://mihaelapana.eu/guest-post-o-poveste-de-craciun-semanticus/
[…] Am inceput sa scriu din nou. Dupa o pauza de…mai bine nu zic, ca mi-e rusine. Asa ca daca tot am finalizat povestea asta azinoapte, particip si eu in proiectul Cristinei. […]
Buna!
Am scris si eu o poveste pentru primul ebook cu povesti de Craciun. E aici: http://ozzy.ro/2010/12/sopirlache-sau-sopirlash-cum-preferati/
Sper sa fie ok! 🙂
Te pup si felicitari pentru idee!
Joe
– Gata a trecut vremea ta! Până la iarnă, stai aici cuminte. Asta dacă ai noroc să fie zăpadă, să fii utilă, spuse stăpânul, trântind uşa podului.
– Offf… iar mă plictisesc luni bune pe aici, zise tristă şi îngândurată, săniuţa.
– Şi se pare că vei avea nevoie şi de ceva reparaţii, se auzi din apropiere o voce firavă.
– Tu cine eşti? întreabă săniuţa.
– Sunt o jucărie, un castel de lemn – Castelul Turn, căruia băiatul stăpânului i-a rupt o uşă, şi
m-au aruncat aici. Nu au deloc suflet.
-Te cred. Eşti de mult aici?
– De vreo două luni, imediat după Crăciun. Doru, băiatul stăpânului, este un copil răsfăţat.
– Da, aşa este. L-am purtat prin cele mai frumoase locuri. L-am dus pe dealurile cele mai înalte, printre cărări de munte şi cazematele cele mai periculoase. Mă arunca într-un colţ al debaralei, fără pic de milă, după fiecare aventură. Mi-am rupt de două ori piciorul drept. Tatăl său m-a reparat aşa, de ochii lumii, pentru a rezista la încă o competiţie. Mi-ar fi plăcut să fiu vopsită, împachetată frumos, depozitată cum se cuvine, oftă săniuţa.
– Hai nu mai fi tristă. Ne vom distra de minune. Sunt expertul petrecerilor, a spus hotărât Castelul Turn.
Într-adevăr au jucat fel şi fel de jocuri: mima, păcălici, au povestit şi au cântat, astfel încât nu au realizat că a sosit din nou luna decembrie. De fapt, ele nu aveau noţiunea timpului.
Într-o zi, au auzit colinde, cântece de linişte şi frumos şi bine.
– Oare va ninge în curând? întreabă melancolică săniuţa.
– Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Eu rămân aici, până voi fi aruncat probabil, sau cel mai bine pentru mine, voi ajunge la un orfelinat pentru copii, spuse trist Castelul Turn.
– Ai vrea să ajungi la un orfelinat? spuse săniuţa.
– Da, este visul meu. Acolo sunt sigur că un copil m-ar repara şi toţi ceilalţi s-ar juca frumos cu mine. Aş prinde viaţă şi m-aş hrăni cu veselia lor, adăugă, gânditor, Castelul Turn.
“Am venit şi noi odată/La un an cu sănătate…” se auzeau colindătorii.
– Doru, ninge! spuse tatăl, privind fericit fulgii care cădeau din cerul alb ca o mantie argintie.
– Urraaa! Mâine la derdeluş. Repede, să scoatem săniuţa de la naftalină, se auzi glasul zglobiu al lui Doru.
Fără a sta pe gânduri şi a aştepta şi alte rugăminţi, tatăl execută sarcina.
– Eşti norocoasă, săniuţo! De când te-am cumpărat ai avut parte de activitate intens an de an. Hai, la treabă acum, spuse tatăl lui Doru şi prinse săniuţa de bara ce uneşte picioarele.
Săniuţa îl linişti pe Castelul Turn, ce părea foarte supărat.
– Promit că pun o vorbă bună pentru tine. Ai încredere în mine. Prietenul la nevoie se cunoaşte.
– Mulţumesc! Ai grijă pe unde circuli, adăugă Castelul Turn.
Săniuţa a fost curăţată cu o soluţie specială pentru lemn şi scoasă la aerul rece, să-şi intre în formă. “Ce bine este! Aer proaspăt pentru celulele mele lemnoase!” spuse fericită, privind cerul înstelat. “Ce dor mi-a fost de voi: stele, lună, ramuri, nea.” În curând, obosită şi emotionată, a aţipit.
Zorii zilei îi gâdilau lemnul lustruit. Era ca şi nouă. Se simţea pregătită să alerge mult şi bine. De abia aştepta să demonstreze că e în formă.
Nici nu a terminat de gândit, că Doru a şi sosit lângă ea.
– Pregătită de peripeţii, săniuţa mea? zise zâmbind voios, băiatul.
– Bineînţeles, răspunde săniuţa, deşi ştia că nu poate fi auzită. Şi am o mare surpriză pentru tine! Ai să vezi cât de curând.
Băiatul s-a suit pe săniuţă şi au pornit în sus, pe stradă. La colţul străzii, săniuţa a făcut curbă spre dreapta.
– Hei, dar unde mă duci? Nu am voie să mă îndepărtez prea mult azi, striga Doru.
– Nu-ţi face griji, eşti în siguranţă, spuse săniuţa.
La două străzi mai sus, era un orfelinat. Săniuţa ştia despre el, aşa că, a ajuns în faţa lui şi s-a oprit. Copiii se uitau trişti pe ferestre. Pentru ei nu există Moş Nicolae şi Moş Crăciun.
Doru îi privea tăcut, şi într-un târziu le-a făcut semn cu mâna. În pragul casei s-au ivit doi băieţi, cam de aceeaşi vârstă cu Doru.
– Vreţi să faceţi o tură cu săniuţa? întrebă încet, băiatul.
Cei doi s-au privit miraţi şi au răspuns în cor:
– Mulţumim, ne-ai făcut o mare bucurie.
Săniuţa alerga năstruşnică purtând cu mândrie cei doi copii, care de mult nu se mai bucuraseră de o asemenea plimbare. Săniuta era încântată de chiotele de bucurie şi de râsetele celor doi băieţi.
La oprire, înainte de a-şi lua rămas bun, Doru le spuse:
– Mâine este Crăciunul. Sunt sigur că Moş Crăciun va lăsa ceva şi pentru voi. Promit că mă întorc la voi.
Acasă, Doru se duse direct la pod, şi scoase toate jucăriile abandonate acolo. Îi ceru ajutorul tatălui său, le-a reparat, le-a pus în saci şi a doua zi, ştia ce are de făcut cu ele.
– Mulţumesc, zise Castelul Turn, în timp ce era transportat pe săniuţă spre orfelinatul de băieţi.
– Cu mare drag, răspunse săniuţa. Orice vis, când crezi în el se îndeplineşte. Si asta, mai ales în preajma Crăciunului.
Castelul Turn a petrecut zile multe şi fericite alături de generaţii de copii.
Săniuţa, peste câţiva ani, i-a devenit parteneră de poveşti la orfelinat. Doru a crescut şi rămăsese prea mică pentru el, plus că nu mai reprezenta interes. Căci, chiar dacă oamenii cresc, sufletul lor rămâne de copil. Pururea.
*
Fiecare ajunge acolo unde îşi doreşte. Trebuie doar să creadă.
[…] scris aceasta poveste pentru primul ebook cu povesti de Craciun din Romania pe care-l veti gasi in ebook readerele […]
Eu am mai multe poveşti de Crăciun pe blog, sunt la http://www.cyberculture.ro/blog/tag/craciunurile-mele/ şi voi continua seria. Poţi alege de acolo, sau te poţi opri la http://www.cyberculture.ro/blog/2010/12/13/craciunurile-mele-radio-ric-si-pijamale/ .
am scris si eu ceva. mheh: http://andreeavasile.wordpress.com/2010/12/19/rosu-aprins/
Vreau si eu sa scriu o astfel de poveste?! Nu doar in carticelele publicate 😉 Asadar?
[…] iata povestea scrisa de Cornel Ilie (VUNK) pentru proiectul primul ebook reader cu povesti de Craciun din Romania. […]
Foarte frumoasa povestea Claudiei Groza.
Acum citesc povestea scrisa de Andreea, plina de viata. Tocmai am terminat de citit a doua oara povestea lui Cornel, frumoasa legatura cromatica intre planuri.
Ieri am citit povestea lui Joe, foarte tropicala, exact de ce are nevoie o shoparla.
Gata si povestea mea. Daca Cornel a adus ingerasul, eu i-am adus la rampa pe Iosif si Maria. 🙂 http://inozza.blogspot.com/2010/12/o-poveste-de-craciun.html
[…] Cristina Bazavan s-a prins ca-mi plac povestile, asa ca m-a agatat in trenuletul celor care au scris cate o poveste de Craciun 2.0. Povestea mea se desfasoara mai jos, cu mare emotie:) […]
[…] arata ca la invitatia stimatei Cristina Bazavan m-am pus de am scris un textuletz pentru proiectul Primul ebook din RO cu povesti de Craciun – o initiativa simpatica si non […]
recunosc cinstit ca vremea insorita nu prea m’a inspirat, dar iata povestea mea> http://printreranduri.eu/2010/12/poveste-de-craciun/
[…] povestea face parte din proiectul primul ebook din Romania cu povesti de Craciun […]
[…] poveste face parte din proiectul primul ebook din Romania cu povesti de Craciun si este scrisa de colega mea, Sanziana […]
[…] fi scris povestea asta daca nu era Cristina Bazavan. I-a venit ideea sa faca primul ebook cu povesti de Craciun din Romania. Si a inceput sa adune istorioare. Unele sunt induiosatoare, altele te pun pe ganduri. Asta a mea […]
Pam-pam! http://anurim.com/a-fost-sau-n-a-fost.html
[…] povestea cu Mosul cel Racit vrea in e-book cu Povesti de Craciun […]