În fotografiile de epocă, dvs. râdeţi mult, în timp ce el pare mai mereu nemulţumit de ceva. Ce e cu aceste feţe strâmbe? Sunt ele înrudite cu “grimasele” care apar atât de des în textele lui?
La vremea respectivă dura foarte mult să faci o poză, iar el suferea de astm. De foarte multe ori îl apucau crizele chiar în timpul necesar realizării fotografiilor, asta-i tot. În ceea ce mă priveşte, natura mea e una zâmbitoare.
*
dintr-un interviu frumu din numarul viitor. interviul a fost facut de cristi neagoe.
in fotografiile de epoca nimeni nu rade. d-voastra nu radeti. pareti aprope muribund….si asta e bine pt ca altfel…..nu ati mai fi in acea epoca….care epoca…..
eeee. rabdare sa citesti in revista de februarie