Author : Cristina Bazavan

imagesoamenii, instrumente muzicale
culturale
11 years ago

oamenii, instrumente muzicale

pe drumul catre casa, dupa concertul la doua piane cu nr 10 semnat de dl Mozart si cintat de domnii Daniel Barenboim si Radu Lupu din cadrul festivalului Enescu, m-am gindit ca oamenii chiar seamana cu instrumentele muzicale.

sunt fauriti de niste mesteri (unii au cutii de rezonanta mai bune, au anduranta mai mare, la unii valoarea creste odata cu anii, la altii nu etc), ajung pe mina unor acordori care scot din ei desavirsirea si cunosc dumnezeirea, in concert, cu un maestru.

sigur, pot ajunge pe mina unor acordori nashpa care-i distrug, pot sa nu fie niciodata pe mina unui maestru si nu sa cunoasca dumnezeirea si aplauzele CONCERTULUI.

dar orice vioara isi doreste sa fie solista. si orice pian sa cinte divin.

***

La Anonimul, invitatul special Istvan Szabo a povestit ca nu le da indicatii actorilor din distributiile filmelor lui si ca tot ceea ce e important pentru el e sa faca un casting cu actorii care sa se potriveasca in chip si energie cu ceea ce a proiectat pe personaje. Singura pregatire sunt discutiile pe text in care, cel mai adesea, el intreaba si actorii raspund ce au inteles dincolo de cuvintele scrise.

Explicatia? Oamenii sunt ca instrumentele muzicale: chiar daca le pui in fata aceeasi partitura, in trupurile lor muzica va suna diferit.

(photo/painting Man Ray)

0
1690
urlputin despre rosia montana
diverse
11 years ago

putin despre rosia montana

mi se pare ca multi dintre cei care protesteaza la doi pasi de mine, la universitate, habar n-au despre ce e vorba. vin acolo pentru ca au acumulat frustrari si simt nevoia sa le exorcizeze in grup.

mi se pare ca avem un premier schizofrenic si ca ar trebui sa mearga la medic. nicaieri in lumea asta nu poti sa mergi mai departe cu un mesaj politic in care spui “din ipostaza de premier sunt de acord, din ipostaza de deputat nu mai sunt de acord”

mi se pare ca multi se ambaleaza cind spun ca televiziunile tac despre meeting. eu m-am uitat (doar) la realitatea tv si ieri a fost prima stire de la ora 20, iar pe la 21 aveau o dezbatere la tema. cine a vrut sa se informeze corect a facut-o, pentru ca a avut acces la informatie.

mi se pare aberant ca toti cei care sunt contra s-au grabit sa dea share indignati la un ppt de pe blogul lui criserb in care se spunea ca doamna cu sosetele din spotul rosia montana a luat 200.000 de euro. fara sa gindeasca macar o secunda ca e o manipulare pentru ca NIMENI in Romania (si vorbim aici si de persoane cu notorietate internationala) nu a primit pentru o campanie publicitara o asemenea suma. si sa nu se gindeasca ca ppt-ul ala a venit cu putin inainte de decizia Guvernului de a trimite in Parlament decizia despre Rosia Montana.

mi se pare ca suntem atit de incrincenati incit nu mai vedem ca in oricare dintre tabere sunt manipulari si ca solutia ar fi sa ne detasam putin, sa ne uitam cu atentie la detalii si cei care stiu ce vorbesc sa se aseze la masa discutiilor.

si mi se mai pare ca e un semn ingrijorator pentru autoritati ca tot mai multi tineri ies in strada cu diverse pretexte. e semn ca e o acumulare de energie si frustrari care ar trebui revarsata altfel, iar sociologii ar trebui sa intre in actiune ca sa traduca gesturile publice intr-un limbaj care sa fie inteles de autoritati, dincolo de NU-ul in forta, de dragul de a te opune sistemului.

**

nu, nu m-a platit Rosia Montana sa scriu asta.
nu, nu m-a platit niciun ONG care e contra Rosia Montana sa scriu asta.

***
m-am gindit daca sa las deschisa la comentarii aceasta postare si mi se pare ca vehementa si veninul care vor veni vor fi o exemplificare corecta a celor scrise mai sus.

8
3344
repetitie enescuo repetitie cu Daniel Barenboim si Radu Lupu
culturale
11 years ago

o repetitie cu Daniel Barenboim si Radu Lupu

Sala Palatului. ora 13.00. 2 septembrie.

Pe scaune, in public, putin peste 30 de oameni. Le-ai spune spectatori daca, la unii idntre ei, n-ar fi niste indicii de diferentiere.

Un asiatic imbracat la costum negru si camasa alba, fara cravata, filmeaza cu un IPhone. Sta in al treilea rind din spatele salii si ar trebui sa aiba un zoom impresionant ca sa obtina o imagine buna, dar pe el nu-l intereseaza imaginea, ci sunetul.

La marginea rindului 11 e o geanta de pinza, crem, din care ies colturile unei geci portocalii. E indesata pe lateral cit sa ramina nederanjate niste partituri care stau drepte intr-un plic de plastic. Nu e nimeni pe rindul 11 si pare ca geanta a fost abandonata in graba.

La pe culoarul orizontal, de dupa primele 5 rinduri de scaune, cele mai privilegiate, stau doi barbati. Sunt trecuti de 60 de ani, sunt aplecati putin de spate si, desi sunt atit de multe locuri libere, stau in picioare sprijiniti de spatarele scaunelor. Se uita cu atentie la ce e pe scena.

Pe scena, cam tot atitia oameni cit cei din sala. Mult mai informal imbracati. Camasa verde cu mineca scurta, hanorac alb cu gluga ciufulita, camasa bej si bretele maro, tricou bleumarin etc.

In mijlocul lor, imbracat in alb complet – camasa larga si pantaloni de in – un domn pe care-l urmaresc toti.

Cinta la pian ceva divin ca si cum ar avea mai mult de doua miini si, din cind in cind, mai gesticuleaza catre ei, explicindu-le lucruri. De fapt are mai mult de doua miini, pentru ca fata in fata cu el e un alt pian si un domn imbracat la costum negru, cu camasa alba, fara cravata, care aproape ca nu priveste claviatura: e ochi in ochi cu domnul in alb.

– Ce cinta?, o intreb pe Catalina, care sta in penultimul rind din sala.

– Mozart. In alb e Daniel Barenboim, iar in fata lui e Radu Lupu. A plecat de 20 de ani din tara si nu mai vrea sa dea interviuri, vine raspunsul in soapta.

Si in timp ce ii ascult -eu, cel mai needucat om in ale muzicii clasice – ma emotionez teribil. Doar ca in urmatoarea secunda imi dau seama ca ceea ce ma emotioneaza nu e doar muzica, ci si energia care e intre privirile celor doi de la pian. Unul e relaxat, amuza(n)t, celalalt e atent, fara sa fie incordat, dar ceea ce-si spun ei acolo, prin priviri, e cu asa o incarcatura incit o simti chiar si din fundul salii.

N-are cum sa fie surprinsa incarcatura asta intr-o inregistrare, e vorba de energia pe care o transmit, asa ca asiaticul se pacaleste putin. E ca un turist care vrea sa vada si acasa ceea ce a descoperit in calatorie chiar daca nu va fi nici acelasi soare, nici aceleasi mirosuri, nici… mai nimic din ce a simtit atunci.

*

Domnul Sergiu Celibidache spunea ca muzica are o a treia dimensiune, pe verticala, pe care nicio inregistrare nu o poate capta, motiv pentru care refuza sa-i fie inregistrate concertele. Azi la prinz, la repetitia pentru reprezentatia de diseara de la Festivalul Enescu cu STAATSKAPELLE BERLIN Orchestra si Concertul nr. 10 pentru doua piane in Mi bemol Major al simpaticului domn Mozart, am inteles mai bine ca niciodata vorbele sale.

Daca as fi ascultat inregistrarea acestui concert n-as fi fost atit de atenta ca la repetitia din sala pentru ca as fi pierdut distanta aia de 5-6 metri de energie electrica dintre Daniel Barenboim si Radu Lupu.

Pe drum catre casa mi s-a parut am gasit raspunsul la dilema “de ce domnul Radu Lupu nu mai acorda interviuri”: a realizat pe parcursul vietii ca nu exista jurnalisti care sa poata reda (la fel ca inregistrarile muzicale la care se referea Celibidache) energia din vorbele sale. Pentru ca unii oameni sunt facuti din alt aluat si au niste detalii in chip, in gesturi si in vorbe pe care chiar daca le simti, nu le poti pune in cuvinte.

Daca aveti bilete in seara asta la concertul de la ora 19.30 de la sala mare a Salii Palatului veti fi binecuvintati.

(N-are legatura daca stiti sau nu cine sunt Daniel Barenboim si Radu Lupu, nici daca ati studiat in detaliu concertul lui Mozart.)

*
Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om. Sergiu Celibidache

4
2518
tilda2sunt androginii mai creativi decit restul?
culturale
11 years ago

sunt androginii mai creativi decit restul?

asta e o veste care o sa-i fericeasca pe prietenii mei care “joaca in echipa cealalta”, cum imi place mie sa zic. adica pe prietenii mei gay.

scientific american publica un articol in care arata ca androginitatea psihologica – nu cea in look promovata in moda sau in muzica – e un semn al creativitatii.

The famous creativity researcher Ellis Paul Torrance published a paper in 1963 showing that creative boys possess more feminine characteristics than their peers, and creative girls are perceived as more masculine than other girls. Torrance said “creativity, by its very nature, requires both sensitivity and independence.”

Helson (1967) found that the more creative the female mathematician, the more she displayed a combination of the following traits: “individualism, originality, concentration, artistry, complexity, courage, emotion, fascination, and self-orientation.” Clearly a mix of both traditionally “masculine” and traditionally “feminine” traits.

(…)

More recently, Jonsson and Carlsson (2001) found that participants high in both feminity and masculinity (androgynous) and low on both scales (undifferentiated) scored higher on a measure of creativity than stereotypically female and stereotypically male participants. Interestingly, and similar to the Harrington and Anderson study, they found that men alone accounted for this interaction. In other words, increased masculinity in creative women was weaker than increased femininity in men.

e foarte interesant articolul si cind nu faci parte din echipa asta, pentru ca te ajuta sa se mai faca putina curatenie printre prejudecati. il puteti gasi aici

***
Virginia Woolf despre cum ar trebui sa fie un scriitor:)

“woman-manly or man-womanly… Some collaboration has to take place in the mind between the woman and the man before the art of creation can be accomplished. Some marriage of opposites has to be consummated.”

2
2031
und100ver_cover-1bmoda desteapta si cost effective
moda
11 years ago

moda desteapta si cost effective

acum ca m-am intors la a scrie in ritmul meu (s-a dus vacanta pentru toata lumea, deci si pentru mine), sa va arat una dintre descoperirile mele din aceasta vara

fashion – baschet – un site facut cu gust de cineva, habar n-am cine, dar selectia hainelor este foarte dragutza si preturile sunt super decente. genul de haine pe care daca le schimbi accesoriile, le transformi din officelook in cocktail look.

din cite am inteles, ei sunt cei care aduc exclusiv brandul verdissima – un brand de lenjerie si nu numai, care e mai mereu cin culori delicate si in materiale sofisticate.
partea frumoasa e ca o rochie verdissima, de ex, e sub 100 ron
ca asta din foto

si gasiti in sectiunea de sales niste minunatii la preturi ca de mini prix desi sunt super branduri.

m-am gindit ca v-ar placea sa stiti:)

0
1555
Facebook_like_thumbo perspectiva noua despre cum sa ai succes pe Facebook
diverse
11 years ago

o perspectiva noua despre cum sa ai succes pe Facebook

acum ceva vreme am facut o postare pe pagina de FB unui proiect cultural. in medie, fiecare postare de acolo avea max 20 de like-uri, postarea mea a trecut de 70 de like-uri. cu acelasi public, cu acelasi gen de informatii.

care-i secretul?

***

e un studiu comentat de Time in aceasta saptamina despre cum efectul Social Media poate fi masurat in activitatea cerebrala si daca-l cititi cu atentie aveti cheia pentru succes pe Facebook.

“We found that we could predict the intensity of people’s Facebook use outside the scanner by looking at their brain’s response to positive social feedback inside the scanner,” says Meshi. Specifically, a region called the nucleus accumbens, which processes rewarding feelings about food, sex, money and social acceptance became more active in response to praise for oneself compared to praise of others. And that activation was associated with more time on the social media site.

(…)

On the social media site, the pleasure deriving from attention, kind words, likes, and LOLs from others occurs only sporadically. Such a pattern for rewards is far more addictive than receiving a prize every time, in part because the brain likes to predict rewards, and if it can’t find a pattern, it will fuel a behavior until it finds one. So if the rewards are random, the quest may continue compulsively. “Our research is a nice first step in making the neurobiological link between social media addiction and reward activity in the brain,” says Meshi.

***

cu alte cuvinte, romanesti, majoritatea cauta atentie pe Facebook, iar ca sa ai succes trebuie sa te diferentiezi sa fii cel/cea care acorda atentia nu prin “like”, ci prin continut.

ma intreaba lumea adesea la seminarii cum sa ai succes pe Facebook si raspund invariabil: sa nu te intereseze sa/ca ai succes. scopul tau sa nu fie “like”-ul obtinut, ci informatia pe care o comunici, felul in care o faci astfel incit sa fii orientat catre public, nu publicul sa se orienteze catre tine.

si mai pragmatic spus, e relevant sa povestesti despre tine daca intimplarea e una din care se pot inspira ceilalti.
e important sa comunici lucruri la care altii nu au acces (ca sa ai continut relevant si sa nu ocupi degeaba timpul cititorului).

desigur, vei posta si lucruri banale din viata ta – pentru ca si despre asta e facebook, cind e vorba de o pagina personala – dar vei avea succes cind numarul postarilor in care se vor recunoaste oamenii/care ii vor inspira pe altii/care vor aduce ceva nou ca informatie sau stil de viata va fi mai mare decit cel in care e vorba despre ego-ul tau.

daca vreti e ca intr-o relatie de iubire: functioneaza bine cind iti pasa mai mult de celalalt decit de tine.
pentru ca, daca e sa fie ce trebuie, si celuilalt o sa-i pese mai mult de tine decit de ea/el.

2
3079
GrockGrock – Un actor e un spectacol
teatru
11 years ago

Grock – Un actor e un spectacol

“Tatal meu a inceput sa faca teatru in 1915. Mi-a povestit … niste lucruri, dar el toata viata mi-a povestit de Grock.

Grock a fost un clown elvetian absolut celebru in Europa pina in 1950 si era un clown care cinta la toate instrumentele, un artist muzical extraordinar. Dar nu vorbea. In fiecare limba in functie de tara in care juca avea un singur cuvint.

Adica dupa ce incerca el sa faca o tumba si prima data nu-i iesea, avea un cuvintel. In germana era “unmöglich” adica “imposibil”, in franceza era “peut-etre” – adica “poate”.

“poate alta data o sa reusesc”… Dupa aia facea toate tumbele pentru ca era acrobat mare de tot.

Asta e prima tempo. DOI.

Ma duc acum 10 ani la Malmo, la suedezi la cea mai buna scoala de teatru pe care o au si, cind intru in scoala, vad un bust mare si o intreb pe decanita:

– Cine e asta?

Si ea raspunde

– Grock.

Adica la scoala valorizau SPECTACOLUL. Pentru ca astia au facut spectacol.

Un actor e un spectacol, ii dai o prostie de text si poate sa -l faca o arta, ii dai Romeo si Julieta si strica piesa.

***

Doamna Sanda Manu, vineri noaptea pe terasa de la MTR, spunindu-ne (juratilor, dar mai ales mie caci eram cea mai tinara si mai nescolita in ale teatrului) o poveste ca sa intelegem de ce e important cum se exprima mesajul si efectul asupra spectatorilor si ca teatrul inseamna mult mai mult decit ceea ce vedem noi. ca teatrul e mai degraba spectacolul pe care-l simti.

Sunt multe foarte multe de scris despre experienta mea (de jurat, dar si de spectator) de la editia din acest an a festivalului de teatru independent de orice Undercloud. Am sa revin sa scriu si alte lucruri, dar daca e sa ramina un lucru, un singur lucru pentru spectatori si pentru actorii de pe scenele festivalului din acest an, povestea aceasta a lui Crock, spusa de doamna Sanda Manu, dincolo de ochii publicului – uitindu-se in ochii mei – cred ca e ACEL LUCRU.

1
3078
barNe duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti
carti simpa
11 years ago

Ne duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti

Ne duceam acolo pentru orice ne trebuia. Ne duceam acolo cind ne era sete, bineinteles si cind ne era foame, si cind eram morti de oboseala. mergeam acolo cind eram fericiti, sa sarbatorim, si cind eram tristi, sa rabufnim.

Ne duceam acolo dupa nunti si inmormintari, sa luam ceva ca sa ne calmam si mereu pentru o doza de curaj inainte. Ne duceam acolo cind nu stiam ce ne trebuie, in speranta ca cineva ne va spune.

Nu duceam acolo in cautare de iubire, sau de sex, sau de probleme, sau dupa cineva care disparuse, pentru ca mai devreme sau mai tirziu toata lumea ajungea acolo. Dar cel mai adesea ne duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti.

(…)

Ma tem ca suntem atrasi catre ceea ce ne paraseste si catre ceea ce e cel mai probabil sa ne paraseasca, insa, in cele din urma, cred ca suntem definiti de ceea ce ne imbratiseaza. Fireste, am imbratisat la rindul meu barul, pina intr-o seara cind barul m-a respins si, in acea parasire finala, mi-a salvat viata.

JR Moehringer – Dulcele Bar

***

sa cititi cartea lui JR Moehringer – autobiografica. Tocmai a fost lansata in librariile din toata tara.

***
cind simpaticii de la editura Publica mi-au spus ca au luat drepturile cartii lui Moehringer am fost foarte bucuroasa.

Moehringer e un jurnalist cistigator de premiu Pulitzer care a trait fara tata, linga un bar (asta din carte), care a avut super probleme cu alcoolul si a trecut prin momente de crunta singuratate.

si-a pus toata povestea in aceasta carte Dulcele Bar (tender bar, in engleza) si literlamente a ravasit lumea literara si jurnalistica in america. cartea a stat in primele locuri in topurile de specialitate de la toate publicatiile mari pentru foarte multe saptamini.

e o carte despre lumea barbatilor, dar e o carte scrisa cu garda jos, cu foarte multa emotie si – pentru cei care stiu sa citeasca si altfel – o carte cu o structura foarte frumoasa.
cartea l-a impresionat atit de tare pe Andre Agassi incit acesta s-a gindit pentru prima data ca, daca e sa-si scrie biografia, doar Moehringer o poate face asa cum isi imagineaza Agassi ca ar trebui sa arate. l-a sunat, au muncit 4 ani impreuna si “Open, o biografie” a fost una dintre cele mai vindute carti ale anului trecut.

diferenta intre Open si Dulcele bar e ca in cea de- a doua Morieringer are informatia direct de la sursa, din sufletul lui si n-are nici cea mai mica ezitare sa taie in carne vie.

2
2708
instagram bazavance am invatat dupa o saptamina pe instagram
personal
11 years ago

ce am invatat dupa o saptamina pe instagram

am cont pe instagram de vreun an, poate si mai mult, dar n-am postat niciodata fotografii pina saptamina aceasta pentru ca… ma enerveaza foarte tare ca toate fotografiile trebuie sa fie patrate.

duminica trecuta, Edi Enache s-a uitat urit la mine cind am spus ca am 500 de followers acolo, veniti probabil pentru ca stiu ce scriu eu in general (pe instagram nu aveam nici macar fotografie de profil), si mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva… adica sa incep sa pun in contul acela fotografii din cind in cind.

ce am invatat dupa o saptamina de Instagram?

cele mai multe inimioare le-am obtinutcu fotografii personale, daca se poate cu mine in cadru, de unde am tras concluzia ca e o aplicatie care creste ego foarte mult. si reduce – mai mult decit facebook/twitter – spatiul intim.

cele mai multe fotografii ale celor pe care-i urmaresc sunt suprasaturate sau supraexpuse si au un noise fin. da, stiu ca sunt template-uri de prelucrari foto, dar ce ne arata aceasta tendinta supra – saturare/expunere?

ochiul pustilor utilizatori de instagram s-a obisnuit cu “frumosul” supra, asta recunosc ei in culorile din spatiul public drept frumos si de aici o multime de schimbari in viitor: in fashion, in fotografia de moda, in layoutul de reviste, in film sau publicitate.

chiar si dupa o saptamina cu 9 postari si inca aproape 100 de followers, in continuare nu-mi place instagramul. dar stiu dupa doar citeva zile acolo ca e dintre aplicatiile care au schimbat si vor schimba incredibil de mult mintea tinerilor.

***
daca va intrebati de ce mi-am facut un cont fara sa-l folosesc, ei bine…

una dintre regulile pe care le tot povestesc in seminarii newmedia este despre a detine cu numele tau toate domeniile din toate aplicatiile posibile.

s-ar putea sa se trezeasca cineva sa ia contul cu numele tau, sa posteze lucruri nu foarte placute si… sa-ti ceara ceva bani ca sa ti-l dea (daca esti persoana publica. daca nu esti, e suficient de stresant ca cineva scrie in dreptul numelui tau orice, nu mai e nevoie sa vrea si bani de la tine)

P.S. inainte de a incepe sa postez mi-am facut o mini strategie editoriala. am cautat partea din activitatea mea care se potriveste cu formatul si utilizatorii de instagram, am vorbit cu Alex Negrea despre aplicatiile care mi-ar fi cel mai utile, am citit despre cei mai de succes utilizatori si… am cautat un diferentiator de restul oamenilor care posteaza pe instagram. nu stiu daca voi “sta” foarte mult in aceasta aplicatie, dar ce incerc sa spun e ca nu postez la nimereala.

1
3311
sondegazele de sist – sau un pic de manipulare TV
diverse
12 years ago

gazele de sist – sau un pic de manipulare TV

cum in prima parte a zilei am fost acasa, am avut timp sa vad stirile repetindu-se la tv de mai multe ori. ocazie cu care am remarcat stirea cu gazele de sist de la realitatea tv.

ce spune stirea? ca romanii nu stiu care-i treaba cu gazele de sist, nu fac diferenta intre exploatare si explorare si ca sondajul a fost facut pe un esantion reprezentativ.

ce nu spune? pentru cine a fost facut.

sa va explic de ce:

desi e lunga stirea si e cu anunt din partea prezentatorului cu trimitere la o beta unde un redactor enumera cifre din sondaj, nimeni nu spune care-s diferentele intre exploatare si explorare si, mai ales, ce sunt gazele de sist.

ce face stirea in felul asta – pe linga ca nu informeaza nimic, pune accentul pe nepricepere proasta informare – o platforma buna pentru cine ar avea interese in gazele de sist (va fi foarte usor sa se spuna, oamenii se pronunta dar habar nu au despre ce e vorba).

in plus, frustreaza telespectatorul care e in esantionul reprezentativ si n-are de  unde sa stie cum e cu gazele de sist pentru ca n-a facut geologie sau n-a intilnit oameni ca Iza Maris, doctorand in geologie, cum am avut eu norocul sa intilnesc.

ce lipseste din stire ca sa fie utila repetarea ei la fiecare ora? o explicatie cit mai pe intelesul oamenilor despre gazele de sist – care sunt niste acumulari de gaze de mii de ani produse la transformarea materiilor in petrol. gazele ramin intre roci dupa exploatarea petrolului si, pentru ca resursele petroliere ale planetei sunt tot mai mici, s-a ajuns la a cauta solutii pentru a fi folosite si aceste gaze.

problema tehnica este ca, spre deosebire de exploatarea petrolului care se face prin foraj vertical, la gazele de sist forarea se face de la un anumit nivel pe orizontala si este o procedura foarte foarte scumpa.

atit de scumpa incit nu pare ca renteaza sa convertesti in combustibil gazele de sist.

partea cu cit de safe este explorarea e alta discutie si, dupa cum mi s-a explicat, ea este facuta in conditii safe, fiecare canal de explorare fiind izolat pe parcurs ce avansezi in adincime prin tzevi cu diametrul din ce in ce mai mic.

oricum, ma uit la stirea cu gazele de sist pentru a patra oara pe ziua de astazi, din nou fara nicio informatie concreta, dar cu o putere subtila de manipulare pe termen lung.

P.S. n-am nicio parere despre daca e bine sau nu sa fie exploatate gazele de sist. dar am remarcat smecheria de la tv:)

5
3043
tumblr_lxln40q8KC1r9dejio1_400matematici si iubiri
diverse
12 years ago

matematici si iubiri

daca iubirea este “pina la adinci batrineti”, dar ea nu dureaza – statistic – foarte mult, sa se calculeze timpul de actiune pentru ca totul sa fie adevarat.

asta a fost dilema mea de dimineata cind am aflat ca Monica Bellucci s-a despartit de Vincent Cassel. si-a fost amplificata de uimirea stirii ca Andreea Berecleanu a divortat de Andrei Zaharescu. (sunt doua dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut/intilnit)

 

 

dupa care am apelat la logica si cred ca am gasit raspunsul la problema matematicii in iubire: dragostea la batrinete:)

daca iubirea incepe la batrinete, oricit ar dura (e mai asezata, e mai inteleapta, e mai experimentata) cursul ei merge catre perioada de viata denumita “adinci batrineti”, dezi zicala poate fi valabila.

cu alte cuvinte mai avem (cel putin) o sansa pentru ca nu suntem (niciodata) suficient de batrini.

 

3
2575
Metabolism 01_captura pelicula_webnoul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe
filme simpa
12 years ago

noul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

Scriam deja la scenariu, când a fost propus un proiect de lege care ar fi schimbat modul de finanţare a filmelor în România: ca să obţin fonduri, ar fi trebuit să prezint nu doar scenariul, ci şi un storyboard detaliat.

Nu am fost de acord cu această lege, dar mi-a amintit de perioada mea de pregătire ca cineast. Limitările presupuse de pelicula de 35mm, nevoia de a planifica fiecare cadru au făcut parte din formarea mea. Ca urmare a acestor restricţii s-a dezvoltat şi aplecarea mea faţă de repetiţii şi cadre lungi. Deci am vrut să vorbesc despre naşterea unui film şi constrângerile aferente ei.

…

M-a inspirat povestea unui prieten cineast, care şi-a investit toţi banii în producţia unui film de-al său, începută acum zece ani şi apoi sistată în toiul filmărilor. Am fost inspirat de ideea unei filmări fără sfârşit… Până la urmă, am vrut mai ales să întorc camera spre meseria regizorală, să arăt cum lucrăm, metodele pe care le folosim, cum se realizează un proiect; să arunc o privire în spatele cortinei.

Corneliu Porumboiu despre filmul Cind se lasa seara peste Bucuresti sau metabolism, care va avea premiera in Ro pe 20 septembrie.

o sa fie un film care va aduna greu spectatori si nu doar pentru ca are un titlu f bizar, dar Porumboiu continua sa faca filme asa cum simte, filme in care, inainte de oricine, sa creada el.

1
2190
balet2Concurs: Rachmaninoff, o balerina, Philip Glass si 10 invitatii la Festivalul Enescu
culturale
12 years ago

Concurs: Rachmaninoff, o balerina, Philip Glass si 10 invitatii la Festivalul Enescu

acum citeva luni, un prieten mi-a recomandat sa ascult concertul pentru pian nr 3 , as spune nu compus, ci creat de Rachmaninoff.

stiam sa spun multe despre concertul ala, unde si de ce a fost scris, cit de dificil e de cintat, stiam chiar si – sau “mai ales si” – detalii despre viata amoroasa a lui Rachmaninoff, dar cu muzica in sine nu eram prietena.

ca sa ascult concertul, ca sa fiu 100% atenta pe toata durata lui, mi-am imaginat o balerina care danseaza in racord cu muzica pe care o aud.

a fost felul meu in care am tradus muzica intr-un limbaj – mai aproape de vizual, de corporalitate – pe care-l inteleg.

atunci m-am gindit serios de ce nu mi se intimpla la fel cu muzica de film, de ce sunt gata sa merg citeva mii de km ca sa vad un concert al unui compozitor care a scris muzica de film si sa ma bucur in fiecare secunda de concert.

***

in mai putin de 2 saptamini incepe festivalul Enescu, cea mai prestigioasa adunare de muzici si de spirite clasice pe cmp de scena bucuresteana. voi merge la citeva dintre spectacole – sunt 2 spectacole de dans minunate ale trupei Vortice (detalii aici) – dar voi merge si la citeva spectacole cu muzica aflata la granita intre ce inteleg si ce nu… si-o sa ma bazez pe simtire si pe decodarea proprie a intimplarii:)

anul acesta in mod exceptional, in premiera absoluta, puteti vedea o selectie importanta de concerte si in sala de cinematograf, la Grand Cinema Digiplex.

am mai vorbit despre genul asta de experienta – o sa iubiti sunetul impecabil si detaliile prim planului pe care nu le-ati fi vazut in sala mare de concerte.

ca sa va arat ca am dreptate scot la bataie 10 invitatii (duble) la unul dintre concertele care stiu sigur ca vor fi minunate si cu care eu fac racord emotional intrucit  unul dintre compozitori, philip glass, e cel pt care m-am dus pina la londra ca sa-l vad live.

e vorba despre  un concert la care veti putea asculta

G. Enescu – Suita nr. 1 in Do Major op. 9
Philip Glass – Concertul nr. 1 pentru vioara si orchestra (1987)

M. Ravel – Tzigane, rapsodie pentru vioara si orchestra op.76 (1924)

I. Stravinski – Suita pentru orchestra “Ritualul primaverii”

toate in interpretarea Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai. puteti vedea spectacolul in GrandCinema Digiplex, marti 9 septembrie de a ora 19.30.

ce trebuie sa faceti ca sa obtineti o invitatie?

Sa spuneti o secventa dintr-un film in care apare muzica lui Philip Glass. 🙂

deadline: vineri, 30 august, ora 12.00

***

cind a aflat cum ascult eu muzica clasica pe care nu sunt antrenata sa o inteleg, un alt prieten mi-a spus: “indrazneste sa incerci sa nu mai fii cuminte. gindeste-te ca balerina are o boala grava si, daca se opreste din dans, moare”.

indrazniti sa experimentati. cu concert de muzica clasica vizionat in sala de cinematograf.

DSC_4256Undercloud in secvente
diverseteatru
12 years ago

Undercloud in secvente

pentru ca anul acesta la Undercloud sunt in juriu, nu pot scrie (nu e etic) despre ce piese mi-au placut. tocmai de aceea descriu citeva secvente din zilele astea. si-atit.

bun simt. Doamnei Sanda Manu, membru al juriului si una dintre cele mai importante profesoare din istoria teatrului romanesc, i se indica locul unde va sta ca jurat la un spectacol. Vede ca e primul rind, ca e la mai putin de un metru de scena si se muta cu un rind mai in spate. “Si-asa se sperie copiii astia ca sunt in sala, macar sa nu ma vada atit de aproape de ei.”

atmosfera. in afara competitiei a fost prezentat Omul Pescarus – drumul catre frumos, un spectacol text & acrobatie care s-a desfasurat in curtea interioara a MTR. ( a fost in afara competitiei pentru ca e regizat de initiatoarea festivalului, Chris Simion). Sa vezi niste campioni mondiali plutind intre doua cladiri ale Muzeului taranului, sa ai cerul senin deasupra capului, un vint usor pe linga tine, iar textul sa vorbeasca despre a invata sa zbori ca metafora despre a te desavirsi e o senzatie incredibila.  arata foarte foarte occidental, ca si cum ai fi fost intr-o piazzeta italiana la un mega festival de dans sau de teatru.

cind realitatea bate textul. Ioana Pavelescu pe scena, la aplauze, dupa Zelda – o poveste greu de dus si o piesa one woman show. Fragila, incurcata, emotionata, epuizata desi citeva minute mai devreme era vulcan. Si senzatia, organica, fizica, despre cum o parte din text a fost despre ea, in aceeasi masura in care a fost despre Zelda si ca nu era un moment mai potrivit al vietii  pentru a o juca pe Zelda.

atmosfera. in afara competitiei un spectacol al absolventilor UNATC – Clasa Noastra – vorbeste despre evreii polonezi omoriti chiar de catre colegii lor de scoala. pe parcurs ce moare cite un personaj, actorii aduc cite o piatra la marginea delimitarii pentru scena. (joaca desculti, in curtea interioara, si-au delimitat spatiu cu faclii care ard si cu o dira de nisip care a format un dreptunghi). cind spectacolul se termina, dupa ce pe scena sunt atit de multe pietre incit e un mic cimitir, spectatorii pleaca prin lateralele curtii, pe linga crucile din curtea muzeului. un alt fel de cimitir, foarte real.

 

Acum 10 ani se spunea despre teatrul independent ca e un loc unde se manifesta cei care n-au suficient talent ca sa-si gaseasca loc intr-un teatru de stat. Astazi lumea stie ca teatru independent e o alta cale de exprimare in arta asta, o cale mai curajoasa, mai anevoioasa si care-ti necesita nu doar talent la actorie, ci si aptitudini antreprenoriale. Daca esti cit de cit conectat la industria asta, te astepti ca un actor ca Marius Manole sa faca teatru independent pe linga job-ul lui de la teatrul de stat (pentru ca stii doza lui de neliniste artistica si dorinta de a face mai mult si mai bine), dar sa vezi un actor ca Ioana Pavelescu (care nu mai are nici virsta riscului, nici aceea a schimbarii unei mentalitati – chiar daca vbm de una dintre actritele cele mai cosmopolite) ca decide sa se exprime in teatru independent, luind soarta unui spectacol in propriile miini, mi se pare un pas foarte mare in ceea ce inseamna recunoasterea teatrului independent.

(mai scriu despre asta cind se incheie festivalul)

 

0
2567
beforebefore I die I want to…
diverse
12 years ago

before I die I want to…

la universitate sunt doua table ca de scoala care au marcate pe ele Before I die I want to…

habar n-am din ce campanie sunt, la ce fac teaser, dar cum tocmai am trecut pe acolo ca sa pun pe tabla dorinta unui prieten, am studiat ce-si doresc oamenii si i-am impartit in idealisti (cei din categoria isi doresc sa zboare) si in pragmatici (sa se casatoreasca)…

dupa care mi-am dat seama ca cele mai multe dintre dorintele de acolo eu le-am trait deja (inclusiv cea pe care am scris-o pt un prieten, dar si una care m-a facut sa zimbesc – sa vad aurora boreala, sau cea cu zburatul – cu parapanta, cu parasuta, cu balonul) si , in loc sa ma bucur m-am intristat pentru ca pare ca am consumat deja mult;

plus ca eu n-am un to do list before I die, ma bucur de ce am si mi se intimpla, atit.

voi aveti  un asemenea to do list?

***

ce e straniu cu tablitzele astea (bravo a cui a fost ideea de campanie, abia astept sa aflu cine e brandul) e ca spatiul e limitat. si cum au fost deja scrise multe dorinte, ca sa o pui pe a ta, trebuie sa stergi alta. un fel de legea supravietuirii printre dorinte.

si cum alegi sa stergi dorinta cuiva?

imi cer scuze celui care a scris ca vrea sa-si numere banii inainte de a muri. eu pe el l-am executat.

7
3806
retro-tvschimbam numele unei televiziuni pt ca i se invirteste logo-ul?
diverse
12 years ago

schimbam numele unei televiziuni pt ca i se invirteste logo-ul?

realitatea tv difuzeaza in loop, la fiecare ora, o stire cum ca CNA a interzis postului Romania Tv sa mai foloseasca sigla cu rtv si domeniul rtv.ro.

in “beta” care insoteste stirea, doamna presedinte a CNA (nu-i scriu numele ca mi-e rusine) spune ca nicaieri pe lumea asta logo-ul unui post de televiziune nu se invirteste, nu se roteste si ca sunt alte elemente grafice care sunt dinamice – din genericele emisiunilor sau din “burtiere” – grafica de pe ecran care da informatii suplimentare.

astea sunt faptele, inainte de a spune o alta perspectiva asupra lucrurilor, sa pun putin context.

***

context 1: m-am exprimat acum citeva luni (spre uimirea prietenilor mei care stiu ca sunt foarte politicoasa) ca RTV este “o boritura  tv” . era legat de mascarile, manipularile si odioseniile pe care le-au facut atunci cind au relatat despre moartea lui Sergiu Nicolaescu. detalii aici. de atunci nu m-am mai uitat niciodata la RTV, desi s-a dus acolo Victor Ciutacu care mi-e drag si stiu ca face interviuri misto din care as avea de invatat.

context 2: echipa din RTV a plecat de la Realitatea Tv, e un deranj mare intre cei doi sefi de televiziuni (Cosmin Gusa si Sebastian Ghita), asa ca stirea pe care am vazut-o banuiesc ca a fost montata nu ca sa defavorizeze postul la care a fost difuzat, deci n-au editat-o pe doamna presedinta de CNA astfel incit sa para stupida, din simplu motiv ca le sustine cauza.

si- acum, dupa ce am stabilit ca eu nu-i iubesc pe cei de la RTV, iar Realiatatea TV nici atit,  sa ne intoarcem la principii si la ce e etic si legal.

***

doamna presedinte spune ca e total gresit ca sigla postului e animata si asta e un motiv ca postul sa-si schimbe numele.

nu e ceva gresit aici?

daca aceasta dinamica a logo-ului e deschiderea de drum in aceasta directie pentru ca omul de la grafica a avut o viziune si e genial?!

cu ce afecteaza asta calitatea programului – pe care este in masura (prin lege, nu neaparat prin competenta) sa -l judece CNA?

ceea ce se intimpla acum cu decizia minunata a CNA este o aiureala teribila; miine s-ar putea sa existe o informare ca o televiziune trebuie sa-si schimbe numele pentru ca si-a pus fucsia in logo.

nu ma intelegeti gresit, nu contest ca RTV n-a facut , din nou, o mascare ca sa speculeze asemanarea cu Realitatea TV, nu vorbesc despre etica RTV care nu exista pur si simplu, spun insa ca legiuitorul care ar trebui sa dea un exemplu de corectitudine si de respectare a normelor legii a ales cea mai aberanta dintre justificari ca sa ceara schimbarea numelui.

 

si ca in felul asta se creeaza un precedent periculos.

 

2
2084
ceaslive smart – foloseste-ti timpul ca sa te bucuri
diverse
12 years ago

live smart – foloseste-ti timpul ca sa te bucuri

zilele astea s-au intimplat lucrurio care m-au pus pe ginduri.

mai intii a venit un mesaj de la Doina din Iasi care , ingrijorata cumva de ultimele mele postari in care spuneam ca am nevoie de mai mult timp intr-o zi, se oferea sa-mi dea din timpul ei in dar. poate cel mai emotionant dar pe care l-am primit in ultima vreme.

apoi, aseara, un prieten  care-mi stie programul de lucru in aceasta saptamina m-a intrebat cercetator “dar de ce suna telefonul asa de mult? oamenii aceia nu stiu ca esti suprasolicitata?”. mie mi s-a parut ca ma cearta si am vrut sa ma apar.

as vrea sa ma mai apar o data si aici.

nimic din ceea ce fac nu-mi displace. tocmai de asta am renuntat la a lucra intr-o corporatie, ca sa fac doar ce-mi place. sigur ca am perioade supra aglomerate (ca acum cind s-a suprapus munca pentru super concertul VUNK si jurizarea in fiecare seara de la  festivalul Undercloud), dar am si perioade in care sunt in regula cu timpul, mai in regula decit oricare alta persoana angajata intr-o companie: imi incep diminetile la terasa mea de la debarcader din cismigiu, scriu din locuri umbroase si racoroase, si intilnesc oameni frumosi ale caror povesti incerc sa le fac cunoscute.

dar aceste perioade nu atrag atentia pentru ca sunt “usual stuff”.

cum ma descurc in perioadele aglomerate? ma ghidez dupa principiul “live smart”. ma folosesc – cum am mai explicat aici – de fiecare bucatica de tehnologie care a fost creata ca sa salveze timpul oamenilor si sa ne creeze confort. sunt o fericita utilizatoare de aspirator care face singur treaba (aspira el, nici nu-l bag in seama) – navibot il cheama, dar si o fericita utilizatoare de electrocasnice care pot fi programate sa spele, inregistreze si…cit as vrea, sa gateasca pentru mine.

(sunt in cercetare de robotel care sa gateasca pentru mine… stiu, e mai util sa fie un domn simpatic acasa care sa gateasca, dar si domnii simpatici muncesc, deci…)

ce vreau sa spun este ca nu doar eu sunt asa. am citit recent un studiu care spune ca

Interesul românilor pentru dispozitivele smart este în creştere, 62,7% dintre intervievaţi fiind interesaţi să achiziţioneze unul sau mai multe device-uri de acest tip în următoarele 12 luni, conform rezultatelor unui studiu realizat de Samsung Electronics România. Astfel, 22,9 % dintre respondenţi s-au arătat interesaţi să achiziţioneze un Smart TV, 28,7 % un smartphone, iar 27,6% o tabletă.

Studiul face parte din iniţiativa „Live Smart” a Samsung Electronics România, de a comunica noi oportunităţi ale device-urile smart, răspunzând cerinţelor de mobilitate şi conţinut personalizat specifice utilizatorilor de azi. Acesta a fost efectuat în luna iulie, pe un eșantion de peste 450 de respondenți din rândul utilizatorilor de Internet din cele mai mari 10 oraşe din România, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani.

 undeva pe drumul asta al vietii in viteza, ne-am prins cu totii ca ne e mai bine daca ne folosim de tehnologie, in loc sa se foloseasca ea de noi. si, desi nu pare, in saptamina asta in care ma trezesc la 6, am prima intilnire la 9 si ajung acasa dincolo de ora 23, eu am invatat sa folosesc timpul cit mai bine. functionez, cum ziceam, dupa deviza “live smart” lasind tehnologia sa -si faca treaba ca eu sa am timp sa ma bucur de ceea ce e in jur.
scriu acest text de pe terasa de la cafe antipa, intimplator de la un calculator Samsung (ca tot am vorbit de Samsung si live smart mai devreme) si in urmatoarele minute, cu un frappe in fata, voi citi scenariul unui prieten. urmatoarea mea intilnire e la ora 17.00 si am 75 de min sa ma bucur de experienta mintii altcuiva.
ceea ce va doresc si voua pentru fiecare moment din viata voastra.

 

1
1788
imagescel mai frumos mesaj primit: timp in dar
diverse
12 years ago

cel mai frumos mesaj primit: timp in dar

astazi am primit pe mail acest mesaj. m-am uitat la el citeva minute bune. l-am citit de 5 ori cel putin. si mi se pare cel mai frumos mesaj pe care l-am primit in ultimul an.

si unul dintre cele mai frumoase daruri. un cadou nepretuit.

multumesc.

Buna Cristina,

Iti urmaresc blogul de mult timp, scrii frumos, scrii la obiect si mai ales scrii numai despre lucruri bune, frumoase si din care ai ceva de invatat.
Am vazut destul de des in ultima vreme abordat subiectul timp, sau mai exact lipsa de timp.

M-am gandit ca mi-as dori sa-ti dau din timpul meu (un numar de ore saptamanal), nu pentru ca-l am nelimitat, nu pentru ca am prea mult timp liber si nu pentru ca el nu este valoros pentru mine, dar pentru ca poate as putea avea sansa de ajuta la ceva mult mai frumos decat ce fac acum.

Considera-l ca pe un contract presemnat. Ma angajez sa imi dedic timpul pe care ti-l ofer lucrurilor pe care pot sa le fac in ajutorul tau. Nu stiu cate lucruri pot fi facute la distanta pentru tine, nu stiu ce anume ai putea sa-mi dai de facut care reintors la tine, acel lucru chiar sa-ti foloseasca si sa-ti fi economisit din timpul pe care ai putea tu sa-l aloci catre altceva, dar cum e timpul tau, te las pe tine sa decizi.

Eu nu-l am de vanzare (am vazut ca ai vrea sa cumperi timp), ci-l am in dar.

Poate ca ai mai primit astfel de oferte, dar eu vreau sa incerc sa dau timpului meu sansa sa fie folosit in lucruri atat de frumoase si bune.

Cu mult drag,
Doina

Iasi

3
2981
main605animale din case parasite
culturale
12 years ago

animale din case parasite

orice casa parasita are viata ei, dincolo de ochii intimplatorilor vizitatori.
un fotograf finlandez pe nume Kai Fagerstrom a inceput sa urmareasca activitatea din casutele care pareau abandonate in padurea de linga el. asa a rezultat proiectul The House in the Woods, o poezie despre animalute care isi creaza lumea lor oriunde ar fi…

dincolo de foto e si o poveste despre rabdare si atentie pe care o spune fotograful. tre sa fie un om foarte intr-un fel daca s-a gindit la un asemenea proiect si a avut rabdare sa-l duca pina la capat.

mai multe fotografii aici

1
3018
festival-undercloud-2013-afis-mareincepe festivalul de teatru independent de orice UnderCloud
teatru
12 years ago

incepe festivalul de teatru independent de orice UnderCloud

de miine incepe festivalul de teatru independent de orice Undercloud, iar asta ar trebui sa insemne ca puteti experimenta mult legat de teatru.

(pentru mine va fi diferit anul acesta dar revin imediat la asta)

festivalurile – de teatru sau de film sau de muzica – sunt facute ca sa experimentezi. ca sa vezi ceva ce n-ai mai vazut, ceva ce n-ai mai gustat, ceva ce n-ai mai incercat.

cind merg la festivaluri caut sa vad tocmai lucrurile pe care n-as putea sa le vad in alta parte, fug de filmele/muzicile/ spectacolele de teatru care sunt la 2 pasi de mine in mod normal. pentru ca bucuria e sa simti ceva nou. n-ai de unde sa stii daca o sa-ti placa ce vei simti, dar mergi pe un drum nou care te=ar putea inspira si ti-ar putea spune ceva despre tine.

de asta imi plac mie festivalurile. invat foarte multe din ele.

de asta va recomand din inima ca la Undercloud sa nu incercati aleile deja batatorite (adica spectacolele cu actorii mari si super cunoscuti); mergeti la ceva ce doar in festival puteti vedea. cu inima deschisa ca sa fie bucuria descoperirii si mai mare.

eu compar activitatea asta cu ratacitul pe strazi prin orasele pe care le vizitez (imi iau reper cite un cetatean si-l urmaresc cite 2 intersectii/colturi de strada, apoi imi iau reper alt cetatean si tot asa… experimentez si orasul devine brusc altceva decit orice as fi citit despre el)

***

anul asta la Undercloud sunt in juriu (alaturi de George Ivascu, Sanda Manu si Anca Sigartau) iar asta e o treaba foarte complicata pentru mine. mai intii pentru ca arta nu prea poate fi comparata cu ceva din aceeasi zona pentru ca sunt zeci de nuante si de repere.
mai apoi pentru ca am prieteni care joaca in festival, care au regizat piese in festival.

m-am gindit mult cam care sa fie criteriile dupa care sa jurizez ca sa fiu sincera pina la capat.
am sa ramin fidela replicii din Purificare a lui Sarah Kane care mi-e cumva deviza prin viata “daca nu simti, n-are niciun rost”.

ne vedem de miine la MTR la festivalul de teatru independent de orice. programul e aici. cind va ginditi la ce sa va luati bilete, incercati sa va rataciti putin prin calendar si sa alegeti random. o sa va placa experienta asta, sunt sigura.

0
2433