Author : Cristina Bazavan

Principesa-Margareta-Revista-BizCit valoreaza brandul Casei Regale?

Cit valoreaza brandul Casei Regale?

*articol aparut in revista Biz, 1- 20 noiembrie 2012

Valoarea unui brand este precum frumusetea: in ochii celui care priveste.

In copilarie, cind mergeam la bunici la tara, in vacanta de vara, ma intilneam cu doi frati care veneau de la Bucuresti (eu am crescut in Alexandria). Radu si Sabina erau diferiti de noi toti, nu pentru ca erau mai bine imbracati (erau), nu pentru ca aveau mai mult stil (si aveau), ci pentru ca gindeau altfel decit noi. Vorbeau despre Rege si regalitate, istoria pe care o povesteau ei era diferita de ceea ce scria in manualele scolare.

Am aflat intr-o vara ca tatal lor, Mihai Creanga, lucra la un ziar in Bucuresti – Romania Libera – si ca avea probleme mari cu “militia” (de fapt, securitatea) pentru ca fusese prins cu manifeste anticomuniste. Bunicii mei n-au vrut sa-mi spuna niciodata mai mult, dar – cumva – am inteles ca era in puscarie. Si-asa am inteles ca regalitatea nu e buna.

In 1990, am vazut la televizor revenirea Regelui Mihai in tara si expulzarea sa de catre guvernul din acel moment. M- am revoltat. Stiam deja ceva istorie adevarata si simteam nedreptatea. Am fost mindra de conationalii mei, doi ani mai tirziu, cind Regele a revenit din exil si citeva sute de mii de oameni au iesit pe strazi in Bucuresti.

Cred ca multi romani s-au aflat in situatia mea si-au inteles odata cu anii ca Regele Mihai n-a plecat niciodata capul, si-a iubit tara cu hotarire si si-a invatat fiicele sa munceasca cu demintate si smerenie pentru tot ceea ce au. Mai ales pentru ceea ce au de dat poporului sau: curaj, speranta, incredere.

In ultimii doi ani, tot mai multi romani cauta sa se sprijine in demnitatea Regelui ca sa compenseze lipsa de respect a autoritatilor, din ce in ce mai multi oameni gasesc in viata Regelui o confirmare a posibilitatilor de victorie in fata greutatilor cotidiene.
Stiu parinti care povestesc copiilor lor cum Regele – ca sa aiba din ce sa traiasca in Anglia – a facut o mini ferma de pui si un atelier de timplarie, si-a muncit zilnic, din greu, pentru hrana copiilor sai, iar asta inseamna mult mai mult decit – ca sa translatam in marketing – orice campanie de brand.

Intr-o lume care se gindeste mai degraba la supravietuire, Regele Mihai vorbeste despre “o tara pe care am imprumutat-o de la copiii nostri”, despre “cuviinta de a rezista prezentului şi pregatirea pentru viitor.”
In marketing am defini sec aceste descrieri “diferentiere”, “pozitionare strategica”, dar in viata stim ca sunt putere de caracter, independenta, integritate si ca toate il reprezinta pe Rege.

Astazi, pentru un grup din ce in ce mai mare de oameni, Casa Regala vorbeste despre loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie, despre traditie si patriotism.

In orice evaluare, fie ea si de brand, toate acestea sunt inestimabile.

***

mi-am promis ca nu voi mai publica in presa din Ro. aceasta este singura exceptie din ultimul an (si jumatate) si-a fost greu de refuzat pentru ca venea de la Marta Usurelu si era pe un subiect pe care-l iubesc.

2067
cloud-atlas-670despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

De vineri intra pe ecrane Atlasul Norilor, un film despre care vom vorbi multa vreme: e scris si produs de fratii Wachowski – cei care au facut Matrix si e regizat impreuna cu domnul care a facut Run Lola Run,Tom Tykwer.

fiecare dintre cei trei a revolutionat lumea filmului cu limbajul sau cinematografic. pun pariu ca si de data aceasta ne vom uita de mai multe ori la film ca sa despicam firul in patru si sa parem destepti.

stiu cel putin 2 carti care au analizat matematic, filosofic si din perspectiva limbajului cinematografic Matrix ( pe una am si cumparat-o la vremea lansarii ei, dupa primul episod care a fost si cel mai bun din serie, dupa gustul meu)

mi-ar placea ca inainte de a merge sa vedeti filmul sa cititi un spectaculos story din NewYorker despre fratii Wachowski si munca lor la acest proiect. spun spectaculos, nu pentru ca are informatii scandaloase de tabloid, ci pentru ca intra cu decenta in intimitatea acestor doi oameni geniali ( unul dintre frati si-a schimbat sexul de la primul Matrix incoace, din Larry acum e Lana) si va arata viata lor, dar si cum au facut acest film.

unul dintre fragmentele mele preferate e cel care se refera la cit de greu a fost sa gaseasca o structura pentru film. intregul text aici

 

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said.

The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters.

They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

sper sa nu am treaba vineri dimineata ca sa pot fi printre primii spectatori.

1956
mardezmatz: ai agatzat vreodata via Internet?

dezmatz: ai agatzat vreodata via Internet?

am comandat pizza si bere, am niste luminarele care parfumeaza casa de vreo 2 ore (“sa miroasa a mar si zori/ si a ce-i mai bun intr-o casa”, vorba cintecului, desi eu am una si cu scortisoara), am pus la copt un strudel cu mere si stafide si…

 

 

in urmatoarele 4 ore voi citi o carte pe care trebuie sa o prezint la Gaudeamus -“Cum să cucerești un bărbat pe email, messenger și Facebook -Manual PRACTIC de persuasiune”.

nu stiu cum e cartea , inca, dar am sa va relatez la lansarea de duminica, la prinz, deocamdata am doua lucruri de spus:

1. n-am agatat niciodata via Internet – nu mai am de f multa vreme messenger. cred ca trebuie sa fie f inocent – ca sa nu zic fraier – un domn sa vrea sa ma agatze pe mine via internet pentru ca eu traiesc din utilizarea abila si manipulatoare a cuvintelor (in sens pozitiv, in transmiterea corecta – dar puterna-  a unor emotii), deci n-ar fi un joc pe care sa-l cistige 🙂

eu prefer sa vad omul, sa-l simt din gesturi care nu pot pacali la fel de usor precum cuvintele.

 

2. daca aveti povesti de impartasit despre iubiri incepute via Internet (care pot fi facute public in citeva propozitii, fara sa incalcam intimitati) si vreti sa ni le spuneti si noua, scot la bataie 5 carti ca aceasta pe care tocmai o citesc. cu tot cu autograful autorului, Dan Radoiu, care e trainer de comunicare interpersonala.

stabilim cistigatorii joi la ora 12.

kusturicadespre uitare

despre uitare

“In lipsa uitarii, am putea oare sa mai deschidem ochii spre ziua de miine? Ce s-ar intimpla daca am fi siliti sa traim suferinta ca pe o emanatie neintrerupta a sufletului nostru, daca uitarea n-ar acoperi incercarile vietii noastre asa cum norul acopera soarele? Supravietuirea ar fi imposibila.

Tot asa s-ar petrece si cu marile bucurii. Daca uitarea nu le-ar domoli, ele ar ajunge sa ne sminteasca. ”

Din prologul lui Emir Kusturica la autobiografia “Unde sunt eu in toata povestea asta?”

*

am citit azi noapte cartea – a fost multa adrenalina la X Factor, n-am mai putut dormi cind m-am intors de la Castel Films:) – si ma bintuie fragmentul asta. imi place exprimarea “uitarea acopera… ca un nor”, pentru ca eu cred ca, de fapt, purtam cu noi toate incercarile vietii care ies la lumina din cind in cind; la vreo vijelie care muta norii cu viteza, descoperindu-le.

***

daca aveti timp uitati-va ( 5 min ) la aceasta reinterpretare (prin dans) a cintecului In the Death Car – Bregovic & Iggy Pop. e un exemplu frumos despre cum simti mai degraba din gesturi, decit din vorbe (dans vs versuri)

 

2074
mia2hip hop si arta

hip hop si arta

e un articol genial in New York Times despre cum HipHop-ul a influentat moda – ma refer la haine si nu la cele pe care le iei de prin mall-uri (adica hanorace si pantaloni care aduc a trening) , haine de brand facute de designeri cu carte de vizita importanta.

 

New York Times crede ca designerii care au acum 20 si ceva de ani, care au crescut cu muzica aceasta, vin cu propriile influente in moda si cum cei mai talentanti dintre ei sunt vinati de marile case de moda care cauta mereu ceva nou sau si-au creat propriile comunitati in online, asa ajung sa aiba putere iar hip hop-ul sa influenteze in couture (exagerez putin la asta cu couture) . puteti citi articolul integral aici

 

***

sunt o ignoranta in ceea ce priveste muzica hip hop.

mi s-a apris un mic felinar pe strada care lumineaza cam cit o luminare pe terminate, dupa ce am scris un text in care apreciam indemnul lui Cheloo catre niste copilasi de la X factor sa puna mina pe carte, iar o parte din fanii lui mi-au lasat indicatii ce sa ascult.

dar imi dau seama ca undeva , in ultimii ani, poate copiind de afara, poate acumulind emotii pe cont propriu, e o generatie intreaga care incepe sa se exprime in muzica aceasta mai degraba vorbita decit cintata.

si am un cintec in calculator al lui Maximilian, pe care sper sa-l cunosc cindva, cintec care m-a emotionat foarte tare cind l-am auzit prima data (nu e public inca, va fi pe noul album, de asta nu va dau detalii despre el). mi-ar placea sa-i scriu povestea lui Maximilian.

***

dupa articolul din NY Times am cautat sa vad unde se duce hip hop-ul in arta, ca forma de exprimare si m-am oprit la ceva simpatic.

fotograful american Mike Schreiber a muncit 11 ani la un proiect in care a adunat portrete ale celor mai mari performeri de hip hop. mie nu-mi spun nimic oamenii din foto, dar imi plac cadrele  si, mai ales, imi place perseverenta fotografului.

gasiti o selectie frumoasa de fotografii pe blogul metropolitan museum, aici un cadru care-mi place tare pentru ca e la limita intre doua lumi: fashion si hip hop, asa ca se potriveste cu articolul din NYTimes de la care am plecat.

doamna din foto e Mia

 

3503
x factor grupLa repetitii cu concurentii X Factor (reportaj)

La repetitii cu concurentii X Factor (reportaj)

Pe canapeaua din livingul casei X Factor, asezate pe umerase individuale, din sirme subtiri, sunt haine proaspat intoarse de la curatatorie. Baietii – rockerii din grupa 25+, Dragos Udila si Tudor Turcu – si le aleg pe ale lor, le scot de pe umerase, le impacheteaza dupa cum se pricep – le ciufulesc in mare parte -, dar e prea de dimineata ca sa le pese si oricum nu pare ca fac diferenta.
Celalalt rocker – din grupa sub 25 – Tudor Todut se uita la televizor, la reluarea de la Next TopModel, asteptind semnalul de plecare.

E 17 noiembrie si mai e o zi pina la gala 2 a sezonului 2 X Factor Romania. Ziua a inceput la 9 dimineata cind a fost adunarea in livingul casei, iar concurentii care au preferat sa mai doarma putin au mincat doar o banana, in mare viteza…

O parte din fete sunt afara, pe veranda, la un ultim fum de tigara. Au de infruntat frigul pentru ca in casa nu au voie sa-si aprinda tigarile, iar cafeaua de dimineata e bauta intre fulare groase, in picioare, pe terasa.

Cind Florin, gardianul casei X Factor (cel care sta om la om pe tot terenul cu concurentii), da semnalul de plecare, apar toti pe veranda infofoliti, cu ochii mici de nesomn si cu chicoteli de tabara de liceeni.

“Ne sabotezi”, zice rizind Todut catre Raduly care a uitat sa inchida fereastra peste noapte. Se tem ca au racit.
“Daca e sa racim, eu sunt primul, ca am dormit linga fereastra”, raspunde incurcat-serios Raduly.

Ii asteapta o zi grea, au invatat deja asta pe pielea lor din gala trecuta, asa ca jumatatea de ora pe care o vor petrece in microbuzele care-i duc la Castel Films, studioul unde se filmeaza X Factor, o vor folosi ca sa faca mai lenta trecerea catre munca.

E liniste in microbuze.

***

La ora 10, in studioul de la Castel Films, doua femei de serviciu curata cu aspiratorul mochetele gradenelor.
“Cine e saptamina asta la Capatos?”, intreaba una dintre ele si, dupa ce-si verifica programul unde va munci zilele viitoare, continua sa parcurga centrimetru cu centrimetru fiecare parte din sala. Pe scena se monteaza decoruri, iar baietii de la lumini fac probe.

Concurentii s-au oprit in cabina lor din backstage, o incapere cit jumatate din livingul din care au plecat, mobilata cu fotolii-pufi in culorile sponsorului, negru si portocaliu, asezata intre cabina destinata machiajului si cea destinata garderobei. Pe usa camerei magice care ascunde sute de costume (sunt peste 100 de tinute vestimentare pentru concurenti si dansatori in fiecare show) e un mesaj de la stilisti: “aici se face curatenie doar in prezenta noastra”.

In cabina concurentii stau mare parte din timpul fiecarei Gale Live. Acum o asteapta pe Crina Mardale – antrenoarea lor vocala – pentru “incalzire”: vor face vocalize timp de doua ore, rind pe rind. Conform programului, la ora 12.00 trebuie sa intre in scena pentru repetitiile in care vor fi ultimele retusuri tehnice – de la sunet si coregrafie pina la cadrele in care vor fi decupati pe ecran de operatori, si se vor intilni pentru prima data cu elementele de scenografie pentru momentele lor.

***

Cind e aproape de ora 12 studioul e mult mai animat si mai colorat. Printre tehnicienii imbracati in negru sau gri au aparut dansatorii cu haine sugubete: colanti gauriti, tricouri fluorescente, pantaloni cu turul aproape de genunchi. In gradene si pe scena se face stretching, iar printre barbati e o altfel de energie si-au aparut zimbetele: fete frumoase isi forteaza articulatiile in spagat sau fandari, muschii lor supli si fini sunt supusi la tensiuni in pozitii care par imposibile pentru cei mai multi oameni.

Producatorii muzicali Laurentiu Niculescu si Razvan Vasilache, plus orchestra The Colors care va cinta live cu fiecare concurent, au intrat in scena, Crina a venit si ea de la cabina unde a facut ultimele pregatiri, iar la marginea gradenei sunt Mihaela Cernea si Raluca Leoaca- profesoarele concurentilor. Fiecare se va ridica si va merge linga scena cind va fi rindul unuia dintre elevii sai, dindu-i ultimele indicatii ca un antrenor care-si pregateste gimnasta sau atletul pentru saltul final.

Primele care intra pe scena sunt fetele de la RED, chiar daca in show-ul live nu vor deschide ele gala.. Fetele au o coregrafie si o scenografie complicata si toate echipele – tehnic, dansatori, sunet – au nevoie de repetitii pentru coordonare.
Dupa 5 repetitii fetzele fetelor sunt incruntate; coregrafa show-ului, Daniela Serafimovici (Furnica), pune presiune pe ele – “daca nu va concentrati si nu va vindeti momentul, nu primiti voturi” – si simti tensiunea in grimasele care apar cind greseste una dintre colege.

Cind, in sfirsit, totul a iesit cum a fost gindit, una dintre fete o saruta pe obraz pe Bianca – dansatoarea roscata cu parul cirliontat pe care au pomenit-o toti la lectiile de canto pentru ca isi gasesc un sprijin in ea de fiecare data cind le e greu pe scena. Si de data aceasta Bianca le -a ajutat chiar daca, din sala, ca spectator, n-ai simtit unde le-a scos din incurcatura.

Dansatorii sunt ca niste atleti de performanta. Sunt grupati toti intr-o gradena (cea in care, in emisiunile live, stau de obicei rudele si sustinatorii concurentilor), isi filmeaza momentele si le vizioneaza in pauze, fiind atenti la orice detaliu.

In lumea lor, cea in care numele tau nu e pe generic si nici nu iei premiul final, desi esti o parte importanta din spectacol si din succesul fiecarui concurent, celebritatea se cistiga in secundele de prim plan. Cum nu stiu niciodata cind cadrul va fi pe ei, dansatorii lupta pentru fiecare moment de perfectiune.

***

[caption id="" align="alignnone" width="448"] imagine de la repetitii, 17 nov[/caption]

La 14.00, intr-un colt de scena, Natalia Selegean se pregateste sa repete; parcurge in gind fiecare moment al coregrafiei si murmura versurile. Peste citeva clipe va umple scena cu miscarile ei, dar acum pare un personaj de desen animat pus pe fast forward pentru ca fixeaza cu gesturi rapide, intr-un spatiu foarte ingust, coregrafia pe care a pregatit-o. E atit de concentrata, incit nici nu-i simte pe recuziterii care misca decorurile fetelor de la RED foarte aproape de ea.

In sala, in gradene, acolo unde vor sta spectatorii in mai putin de 40 de ore, ceilalti concurenti isi ocupa timpul cu glume, cu mici pauze facebook sau cu discutii in care continua sa se descopere:

– Care e numele tau: Nadir sau Tamuz?, intreaba unul dintre baietii de la Station 4. Cum ti se spune?
– Tamuz. Dar oamenilor le mai usor sa-mi zica Nadir. La fel si fratelui meu, raspunde cel despre care Bittman – mentorul lui – a glumit spunind ca e un Smiley mai brunet, iar colegii de competitie il alinta si cu apelativul kefir.

Blonzii de la Nordix ar vrea sa -si faca fotografii la masa juratilor si Tudor Todut ii incurajeaza.

– Ti-am vazut zimbetul pervers care spune “las, sa o patiti voi, nu eu”, ride Flavia careia nu-i place sa i se spuna Ileana Cosinzeana si nici Claudia Schiffer, cum au supranumit-o spectatorii dupa ce au vazut-o la auditii.

Peste ceva vreme cind isi fac curaj doi dintre concurenti sa mearga la masa juratilor, Sorin Popa, producatorul show-ului, ii executa scurt “Ce cautati acolo? Locul vostru e in gradena!” si pleaca aliniati ca niste copiii care au fost prinsi cu lectiile nefacute.

Ioana Anuta face calcule: “As vrea sa mai stau macar inca o gala. Imi place mult melodia pe care o am in gala 3 si, daca ies acum, saptamina viitoare am trei teze. Nu vreau sa ma duc saptamina viitoare la scoala.” E in clasa a XII si e printre cei mai tineri concurenti.

Singura care pare ca nu face parte din gasca e Iulia Manolache; sta cu castile pe urechi ascultindu-si la nesfirsit melodia pe care o are de interpretat in gala 2. Iulia are unul dintre cele mai dificile si mai curajoase momente din spectacolul care urmeaza si isi doreste ca interpretarea ei sa fie mai buna decit originalul. Pe chipul si in concentrarea Iuliei se vede ambitia, aceeasi cu care a slabit 12 kg de la momentul in care a trecut de Judge House si s-a calificat pentru gale, ca sa arate cit mai bine “pe camera”.

Peste citeva minute, cind ii va veni rindul sa cinte in repetitii, mama ei – care si-a luat concediu fara plata ca sa stea in casa X Factor (Iulia are 16 ani) – ii va suna profesorul de la Birlad si pe tot parcusul repetitiei, il va lasa sa asculte performanta elevei lui.

“A lucrat 3 ani si jumatate cu ea, nu poate sa vina aici pentru ca are si alti elevi, dar mi se pare frumos si corect sa stie ce face Iulia”, explica mama ei mai tirziu.

 

***

La 18.00 apar pe rind juratii si prezentatorii. Cheloo ride cind da mina cu baietii de la Station 4
– “Am sa am eu grija de voi” – iar baietii zimbesc incurcati.
Bittman vrea sa-si asculte concurentii, dar au de repetat lucruri tehnice.

Printre multe hohote de ris provocate de Razvan si Dani, plus replicile acide ale lui Cheloo, repeta intrarile si eliminarile pentru ca regizorul Millo Simulov sa stabileasca decupajele pentru fiecare secventa. Millo e cel care la TIFF-ul de anul acesta a prezentat primul film interactiv din Romania, Kiddo, viata unei fete care face box, o poveste in care spectatorii puteau sa-si aleaga finalul.

Sorin Popa discuta cu Delia vestimentatia pentru show – au de ales intre mai multe variante si producatorul stie exact ce vrea sa obtina de la momentul intrarii juratei in scena.

Concurentii sunt trimisi la cabina lor si, fara ei, incep sa se repete partile tehnice ale surprizelor din show, dar – desi niciunul dintre cei posibili surprinsi nu mai este in sala – repetitia e atit de codificata incit nu ai niciun indiciu despre cine va fi protagonistul.

***
E trecut de ora 20.00 cind Millo convoaca toti concurentii in cabina lor pentru ultimele indicatii. O sedinta inchisa, doar pentru ei. Pe hol asteapta Ioana – sora lui Ioan Man si mama Iuliei Manolache discutind despre lucruri casnice.

Putin dupa ora 21.30 vor face o escala la McDonald’s ca sa se rasfete pentru ziua aceasta, care vine dupa o alta zi de repetitii incheiata aproape de miezul noptii. Miine dimineata la ora 10 vor fi din nou la Castel Films, vor face un snur al spectacolului, iar dupa masa de prinz – care va fi in cantina de linga studio – vor intra la make-up, la costume, pregatindu-se pentru show. Nu vor avea timp de odihna si, doar daca sa vor folosi de pauzele scurte, isi vor putea salva putin din energie.

La 20.30 vor intra pe scena incercind sa dea maximum din talentul lor artistic ca sa ramina in competitie, vor fi in tensiune si stres pina dincolo de miezul noptii. Si se vor expune judecatilor publicului caruia nu-i va pasa de efortul lor, ci de doza de divertisment sau emotie pe care o vor putea transmite.

Sunt ore in care, fara sa-si dea seama, invata in varianta hardcore ca performata in showbiz nu e joaca.

Oricare dintre ei va fi eliminat din competitie va fi aflat – nu din vorbe, ci din oboseala de pe umeri – ca fiecare moment al unui spectacol e construit cu multa munca. O lectie dura pe care si-o vor aminti multa vreme.

Urmatoarea eliminare e in mai putin de 24 de ore.

5051
pantaloni 109cum am suparat un domn cu pantalonii mei :)

cum am suparat un domn cu pantalonii mei :)

mi-am cumparat la inceputul saptaminii aceasta minunata pereche de pantaloni de la fetele care au creat brandul 109.

imi plac asa de mult incit i-am tot imbracat zilele astea, ceea ce s-a intimplat si astazi, cind am mers la Zilele Biz unde am avut de povestit despre marketingul cultural.

cind am plecat de la zilele biz, un domn trecut de 50 de ani pe care l-am intilnit pe strada m-a certat:

– lumea nu are cu ce sa se imbrace si tu poti pantaloni din care s-ar fi putut face doua perechi?

pantalonii sunt , intradevar, foarte largi in partea de jos, dar asta e farmecul lor.

– asa e moda, nu e mai bine ca aveti la ce sa va uitati, ceva diferit decit blugii si pantalonii terni din jur?, am incercat eu sa ma apar.

domnul foarte serios a continuat ( nu l-am mai vazut in viata mea, tin sa precizez):

– moda, moda, dar tie iti place asa ceva?

– da. si uite ca v-am atras atentia, ca m-ati remarcat dintre toti cei care trec pe linga dvs

– da, dar asa?!, si-a aratat plin de dezaprobare catre minunatii mei pantaloni.

umorul absurd e peste tot
🙂

fotografia este din catalogul 109

2428
piraeussa dezbatem…

sa dezbatem…

incepind de astazi, timp de o luna, particip la un proiect care-mi este foarte drag.

in fiecare saptamina, pe pagina de Facebook Piraeus Bank va provoc la o dezbatere culturala.
imi place ca prin acest gen de proiecte, informatiile culturale ajung la si la cei care poate nu se lovesc zilnic de ele si, astfel, exista o sansa ca unii dintre ei sa fie interesati de ceea ce prezint.

prima tema de dezbatere are in prim plan filmul romanesc.

mi-ar placea sa intrati in aceasta aplicatie si sa va spuneti parerea la tema propusa. va stiu interesati de cultura si stiu ca parerea voastra poate fi un exemplu pentru altii. asa, in pasi mici, putem schimba ceva in jurul nostru.

aici puteti gasi prima mea tema de discutie

1315
hp musicconcurs hpconnectedmusic

concurs hpconnectedmusic

cind m-am intors de la Paris de la concertul privat No Doubt care a marcat lansarea platformei hpconnectedmusic.com realizata in colaborare cu Universal Music, am primit aceasta “mapa muzicala”.

4 cd-uri cu noile albume – lady gaga, no doubt, the black eyes peas, rianna.

le fac cadou. pe toate la pachet, nu separat. cu tot cu mapa cu insemnele HP.

spuneti-mi de ce va plac muzicile acestea si intrati in concurs. miine seara tragem la sorti cistigatorul

enjoy !

irinaIrina Margareta Nistor, altfel

Irina Margareta Nistor, altfel

Silva reincepe interviurile minunate cu oameni speciali pe care le pune pe canalul sau de youtube. un proiect care e facut sa ramina in spatiul virtual, sa lase urme pentru viitor: marturii ale unor oameni frumosi care au facut lucruri de la care ai de invatat oricind.

 

primul interviu din seria noua este cu Irina Margareta Nistor. profit de acest prilej ca sa va povestesc citeva lucruri mai putin cunoscute despre Irina Margareta Nistor.

zice in interviu ca are o pasiune mare pentru avioane, ceea ce nu spune este ca incearca sa-i bucure pe toti cei pe care-i cunoaste invitindu-i la calatorii private cu avionul. mi s-a intimplat si mie, la festivalul Anonimul.

spune putin in interviu despre perioada pentru care o cunoaste o lume intreaga : cea in care traducea filme pe care le vedeam la video.

ce nu a avut timp sa spuna in interviul respectiv este ca le traducea simultan cu desfasurarea actiunii, live adica, pentru ca nu exista sistem de montaj. daca se intrerupea , trebuia sa o ia de la capat.

toata partea aceasta a traducerilor de pe vremea comunistilor va fi intr-un film documentar din care veti fi uimiti sa descoperiti ca nu are o colectie de casete video acasa, ca domnul care o angajase sa traduca filmele nu ii dadea si ei un exemplar din fiecare film tradus, ba din contra, platea fiecare caseta pe care o voia. mai pastreaza doua casete.

 

si ceva foarte simpatic, Irina Margareta Nistor isi noteaza intr-un carnetel toate filmele pe care le vede, are peste 3000 de filme pe care le-a vazut.

dar dincolo de toate astea e Irina Margareta Nistor care vrea sa bucure lumea: are intotdeauna un cadou pentru cineva, o vorba buna, o ciocolata cind ti-e rau, o vorba buna mereu.

 

descoperiti putin putin din Irina Margareta Nistor in cele trei minute ale acestui interviu si uitati-va cu atentie la ea: din ce trec anii, arata mai bine, mai senina, mai luminoasa, mai frumoasa. semn de om implinit si impacat cu sine.

 

acest interviu face parte din campania “Momente insufletite de Silva Dark”.

2635
escapade-a-paris_vizual-E_online_final-300x312Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

text de Noemi Revnic

Intr-o ordine oarecum cronologica, iata si noutatile de sezon si niste vesti pe care probabil ca le-ati auzit deja.
Sambata, 17 si duminica, 18 noiembrie avem editia de toamna a deja consacratului V for Vintage, cu tema “Escapada la Paris”. Imaginea acestui eveniment chic este minunata Ioana Blaj. Totul se petrece la Sala Dalles, intr-un spatiu ce va fi ocupat de cele mai bune site-uri vintage din Romania si de standuri cu bunatati de sezon. Si prietenii de la Iubirrre vor fi acolo.


A inceput si Indian Food Festival, la Crowne Plaza iar pana in 25 noiembrie ne vom delecta cu mancaruri din diverse zone exotice, precum Goa si Mumbai.

De luni, 19 noiembrie si pana in data de 25 noiembrie avem Saptamana Filmului Maghiar la Muzeul Taranului Roman, Studioul Horia Bernea (intrarea se face prin strada Monetariei nr. 3) iar accesul la film este liber. Toate filmele au subtitrare in limba engleza.

O veste excelenta primita de la prietena mea, Mihaela Muresanu, care, pe langa un job creativ la Aerotravel & Lufthansa se ocupa si de un proiecty literar romanesc. Vera Ion a castigat Premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi, dupa jurizarea riguroasa a lui Alexandru Dabija si cea a lui Aideen Howard, directorul literar al Teatrului National Irlandez Abbey Theatre. Piesa castigatoare este “Refuz sa cresc”, o productie a atelierului Scrie despre Tine, condus de Vera Ion si Sorin Poama, in cadrul caruia sunt dezvoltate piese de teatru bazate pe experientele personale ale participantilor de la atelier. Piesa se joaca de regula la la Join’Point (Mansarda Lente Armenească, Str Arcului nr 8).

Pentru la anul se anunta doua concerte minunate, aduse de prietenii de la Emagic: Depeche Mode, pe 15 mai, pe Arena Nationala si  Roger Waters – The Wall, in 28 august, in Piata Constitutiei.

 

Un weekend minunat va doresc si saptamana viitoare o sa va povestesc despre un loc frumos din Milano.

**

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1638
x factor g1- mihai stetcuX factor Gala 1, culise :)

X factor Gala 1, culise :)

am fost alergata zilele astea si n-am apucat sa scriu lucrurile pe care le-am vazut prin culisele X factor la prima gala live. sa zicem ca am o scuza frumoasa, luni si ieri am ajutat la a face viata mai frumoasa pentru 5 tineri care, timp de 3 sau 4 ani (in functie de citi ani de facultate au de facut), vor avea o bursa de excelenta.

*

mie imi plac live-urile pentru ca inseamna “conditii extreme” si pe muchie de cutit vezi usor caracterul oamenilor.

de la  gala 1 X factor, sezonul 2,  pastrez niste imagini in minte pe care nu aveati cum sa le vedeti la televizor.

– bataile din picior, sub masa juriului, ale lui Cheloo pina la prima pauza publicitara. semn ca era si el emotionat. dintre toti (membrii juriului  si prezentatori) el mi se pare cel mai determinat si cel mai centrat pe ce are de facut; s-a tinut cel mai mult de desfasurator, ceea ce i-a facut viata usoara producatorului Sorin Popa.

– de la Delia pastrez doua imagini.

cu citeva secunde inainte de sfirsitul primei pauze publicitare, Delia era intoarsa catre public si cauta in sala un loc liber. linga ea era o minunatie de fata blonda. “e sora mea”, a zis Delia cind a vazut ca nu-i gaseste loc repede, sperind sa o preia cineva pentru ca se intra in live.

si o imagine cu ea desculta, in ciorapi, plimbindu-se pe scena la copiii din “clasa ei”, inainte de intrarea la duel. pantofii cu toc de 15 cm erau lasati in dreptul scaunului. i-a luat repede cind au anuntat ca se intra in live. a fost de altfel si singurul moment in care a renuntat la pantofii aceia care erau frumosi foc, dar pareau tortura talpilor.

– de la Dan Bittman pastrez relaxarea din primele momente dinainte de inceputul emisiunii. pur si simplu simteai ca e cel mai obisnuit cu  live-uri.

– de la Razvan si Dani pastrez in minte o imagine in care s-au intors la sincron de la o camera din spatele scenei catre una din fatza, in timpul uneia dintre interventiile din deschidere. ca la dans, desi nu repetasera. e inca o dovada cit de bine se simt si se cunosc unul pe celalalt.

m-am distrat la glumele cu “e un loc liber in Holograf” sau “e o fotografie cu Cheloo in costum, la intrare in studio”. gluma cu Cheloo a fost interna, in pauza publicitara, n-ati vazut-o la tv, cum n-ati putut auzi nici replica prompta a lui Cheloo: “inseamna ca sunt mort”.

***

am insa o amintire care e posibil sa ma coste ca o expun public si daca nu mai scriu saptamina viitoare despre X factor e pentru ca nu am mai avut voie sa intru la Gale. (poate pun la intrare fotografia mea sub care scrie “NU”) 🙂

amintirea este cu producatorul show-ului, Sorin Popa, plimbindu-se ca un leu in cusca cu 10 minute inainte de a incepe emisia live.

domn Popa este tatal si mama X Factor, sezonul 2 , in Romania. are experienta multa in cinematografie, a lucrat – de exemplu – cu Franco Zefirelli la Calas Forever, dar si pentru Cold Mountain al lui Anthony Minghella.

“primul lucru cind am intrat in proiect a fost sa citesc licenta cu maxima atentie. doua saptamini m-am inchis in birou, am mincat numai covrigi si am citit licenta ca pe un scenariu de film”, mi-a spus cu citeva zile inainte de gala 1. (cred se simte diferenta de abordare nu doar in eficienta audientelor, ci si in selectia candidatilor – mult mai bine diferentiati ca personaje.)

Sorin Popa are un talent aparte de a-i tine in priza pe concurenti , pare ca  ii mingiie cu o mina, iar cu cealalta ii struneste.

l-am vazut urmarind totul ca  un animal de prada cind, in casa X factor, au facut filmari pentru Observator (a verificat cadrele sa fie cele mai bune pentru “copiii lui”, a ascultat de la distanta ce au declarat etc), cum l-am vazut punind si foarte multa presiune pe ei : “ce aveti de cintat in gala 2? hai sa va aud!” , i-a testat cu mult inainte de a fi inceput prima gala, iar concurentii  – asezati in cerc – s-au conformat, fara acompaniament, a capella, sub privirea lui cercetatoare.

***

cu riscul de a supara pe multa lume, eu sunt dintre cei care se bucura ca a iesit din show Iulia Glavan: cinta bine, dar avea o atitudine de festivalul de la Mamaia 1990. iar cind ai trecut de 30 de ani e destul de greu sa mai scapi de atitudinea festivaliera si sa capeti carisma si o atitudine cool.

baietii aia, Station 4, nu sunt ei super straluciti, dar sunt o trupa proaspat formata, au baza pe ce sa creasca si pot face show pentru ca, fiind mai tineri, se vor “arunca in cap” mai usor.

X Factor este despre ansamblu – despre voce, atitudine, show – si cred ca alegerea lui Bitman a fost corecta.

vorbesc aici -cu exemplu Iuliei – si despre cit de multi pereti punem in jurul nostru in timp ce adunam ani, pereti care ne impiedica sa ne mai schimbam atitudinea, sa coborim garda.

din acelasi motiv apreciez ca publicul roman i-a eliminat acum pe cei din R Family.

***

din imaginile din Gala 1 am mai pastrat -o pe cea a operatorilor care n-au invatat inca toti concurentii si ii aveau printati – in ordinea intrarii – pe o foaie lipita de camere.

fotografie de Mihai Stetcu

3486
coca-cola-dozamotive sa cred intr-o lume mai buna

motive sa cred intr-o lume mai buna

luni si marti am facut parte dintr-o comisie (alaturi de Mihaela Perianu, Mihai Popa Radu si Sorin Psatta) care a desemnat cei 5 viitori bursanti Cosmote. e vorba de burse de merit, burse de excelenta.

 

dupa doua zile de intilniri cu 25 de elevi exceptionali pot spune ca mai avem motive sa credem intr-o lume mai buna: avem tineri geniali care sunt net superiori generatiei noastre.

sa ma explic: am intilnit tineri cu remarcabile rezultate academice – recorduri la olimpiade internationale, stagii la Natiunile Unite, premii internationale in activitatea lor profesionala , dar care aveau in CV 2-3 pagini in care mentionau doar actiunile de voluntariat, implicarile extrascolare.

toti studenti in romania. in mare majoritate dorind sa ramina in tara noastra.

sigur ca ii vedeti rar la tv pentru ca ei apar la stiri cu medaliile de la Olimpiada si gata. nu le tinem minte numele, nu se pozeaza in reviste deochiate, nu au iubiti/ e care sa-i duca pe primele pagini ale tabloidelor.

nici nu-i intereseaza asta.

dar eu i-am vazut, am stat de vorba cu ei, m-au intimidat cu inteligenta lor, unii si cu verticalitatea si cit de bine sunt asezati in pamint la virsta lor.

 

scriu despre ei acum ca sa va arat inca un motiv ca sa credem intr-o lume mai buna – generatia asta de copii destepti – si sa va indemn sa scrieti si voi motive sa credem intr-o lume mai buna pe platforma Coca Cola. motivul vostru ar putea ajunge intr-un spot national. avem nevoie sa le spunem oamenilor ca exista si lucruri frumoase in aceasta tara, asa poate incepem cu totii sa o apreciem mai mult.

 

poti sa scrii motivele pentru care crezi intr-o lume mai buna pe http://motivesacredem.ro/. mai sunt doar doua zile in care poti sa spui motivele tale.

1517
vunkin seara asta nu scapa nimeni fara emotii

in seara asta nu scapa nimeni fara emotii

– Ai emotii?, a fost prima intrebare cu care l-am lovit pe Cornel Ilie aseara.

– Da.

Tocmai intrasem in Sala Polivalenta, la repetiile pentru concertul de lansare al albumului Vunk, “Nu scapa nimeni (de emotii)” si eram fata in fata cu o scena mare, spectaculoasa, cu o scenografie care imi amintea de oricare super concert rock de afara.

Cu citeva minute inainte repetasera Smiley si Andra –  invitati speciali in concert – iar baietii din trupa erau intr-o mica pauza in asteptarea lui Puya. Pe scena insa 20 de tehnicieni instalau decorurile sub supravegherea Andreei Rotaru (scenograf) si a lui Cristi Singer (regizor).

Alti 20 de tehnicieni misunau prin sala cu tot felul de treburi: reglau plasmele care sunt incadrate in ziare uriase in paginile carora sunt scrise lucruri simpatice (ziarele se numesc Rock Times si te duc cu gindul la ceea ce ar trebui sa fie presa viitorului, un mix de text si multimedia sofisticata); carau tot felul de cabluri; instalau o scena suspendata deasupra publicului numita OZN de scenografa.

De fapt, in staff-ul tehnic sunt 200 de persoane, iar asta va da un semn al amplorii evenimentului.

Culmea este ca totul e facut cu resurse proprii, fara sponsori care sa dea sume mari de bani, iar bugetul depaseste citeva zeci de mii bune de euro. Cind zic citeva, nu ma refer la 3-4 🙂 Dar asa sunt baietii de la Vunk, fac totul singuri, ca sa arate ca se poate si altfel in Romania, ca poti avea concerte “ca afara” la care spectatorii sa cumpere bilet pentru experienta completa pe care o vezi pe scena.

Partea mai putin avantajoasa pentru Vunk este ca ei au foarte mult bun simt si nu se lauda cu ceea ce fac si pina nu vezi cum arata un concert de-al lor, nu intelegi standard-ul pe care si l-au setat. Mi s-a intimplat mie cu concertul de la Otopeni de acum 2 ani despre care multa lume imi spusese ca a fost cu super desfasurare de forte, dar pina nu am vazut DVD-ul, cuvintele mi se pareau ca vorbesc despre ceva ce am mai vazut la artistii romani.

*

De asta m-am cerut aseara la repetitii, spre incruntarea lui Cornel care nu vrea sa strice nimic din surpriza spectatorilor, dar eu am vrut sa merg acolo, sa vad putin din ce se intimpla in avans ca sa va povestesc; ca sa nu regretati zilele viitoare ca n-ati fost diseara de la ora 20.00 la Polivalenta.

Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale serii este pe melodia mea preferata din noul album, Fiecare. Tot ce va spun in avans este ca , in ciuda fricii de inaltime, Cornel e deasupra spectatorilor.

“Nu puteam sa stric un moment pentru o frica de-a mea”, mi-a zis cind l-am intrebat cum naiba de a acceptat sa faca asta stiind ca la inceputul anului n-a prea vrut sa se apropie de marginea unui acoperis de cladire pentru o filmare. Raspunsul lui arata cita determinare si dorinta exista pentru ca show-ul acesta sa arate impecabil.

Va fi un prolog – ca la marile concerte – cind vi se va da o cheie pentru fiecare dintre elementele de pe scena. Un prolog care are legatura cu emotiile, desigur 🙂

Va fi si un moment unplugged cu o reinterpretare a unui cintec foarte cunoscut.

Vor fi invitati speciali si o energie buna (ca sa intelegeti atmosfera si energia din spatele concertului: Puya ieri dupa repetitii a fost anuntat de producatoarea show-ului, Gina Stroian, ca trebuie sa ajunga la 20.30  la sala, iar el a replicat “pai vin mai devreme, cit sa stau acasa?!” )

***

– Ai emotii?, l-am intrebat si pe Cristi Stan, managerul trupei, cel care a pus putina ordine si business linga talentul lui Cornel si -a ajutat ca Vunk sa fie astazi una dintre cele mai difuzate trupe la radiourile din Romania.

– Da. Mari. Dar toata lumea are; si tehnicienii, si cei de la sonorizare, si soferul a zis dimineata ca are emotii.

 

Cum ziceam, in seara asta nu scapa nimeni fara emotii; si voi sunteti inclusi in experienta asta daca veniti la Polivalenta de la ora 20.00

 

2291
masajeu si masajul erotic

eu si masajul erotic

sa va povestesc ceva ce tocmai mi s-a intimplat.

*

vin acasa de la jurizarea Burselor Cosmote cu gindul sa stabilesc repede care sunt subiectele pe care le voi aborda la europafm la 17.50, ca sa pot sa ma ocup de altele pina atunci.

eram asa de concentrata sa scanez in minte ce am citit in ultimele zile in cautarea unor subiecte simpatice, dar in acelasi timp eram in minte cu copiii aia geniali pe care tocmai i-am cunoscut (olimpici grei cu nota 9.98 admitere la facultatea de matematica, de exemplu), orice mi se parea frivol, nedemn de atentia ascultatorilor, incit aproape m-am lovit de un cetatean.

in fata intrarii blocului meu un domn care batea disperat un cod de interfon. ma uit, codul apartamentului meu.

tinar, 35 ani, imbracat office, camasa si pantaloni de stofa.

– pe cine cautati?

– aaaa, fetele de la apartamentul X …

– nu stau fete la X

– cum nu stau. stau ca ma asteapta.

imi zimbeste complice.

– credeti-ma ca nu stau, zic eu gindindu-ma daca sa deschid sau nu usa si sa-l las inauntru.

– dar tu stii pe toti din blocul asta?, se razoieste la mine, poate poate deschid.

– locuiesc pe acelasi palier (spun jumatate de adevar)

tinarul scoate semet un fluturas cu o oferta la masaj erotic.

– si nu stii cine iti sunt vecine?

ma uit cautind cu ardoare un detaliu care sa dovedeasca ca nu e vorba de apartamentul meu, in timp ce realizez ca si aseara pe la 10 a sunat un domn care a zis “sunt aici. am venit” si, cind eu i-am spus ca nu-l asteptam, si-a cerut scuze.

incep sa fabulez in gind cum mi- a facut cineva o gluma proasta si sa ma gindesc cum identific sursa flyerelor.

in capul meu era o furtuna fumeginda.

si-apoi vad detaliul: Scara C.

– heeeeeeeeeei, asta e sc A. ati gresit adresa,

tinarul ma saluta respectuos, se intoarce si pleaca.

*

bun. deci sunt vecina cu un salon de masaj erotic. sa ma duc sa le cunosc pe fete? 🙂

 

3444
paulnewmanthe lost album – dennis hopper

the lost album – dennis hopper

din revista Air France am aflat ca la Berlin s-a deschis de citeva zile o expozitie senzationala: the lost album – dennis hopper.

peste 400 de fotografii ale unor artisti disparuti realizate de fotograful – actor Dennis Hopper

 

iata citeva dintre ele

ike si tina turner

paul newman

 

jane fonda si roger vadim in ziua nuntii lor

 

iata-l si pe denis hopper alaturi de echipa sa in timp ce pregatea vernisajul unei expozitii in texas in 1970

 

aici este site-ul expozitiei, daca ajungeti prin Berlin, vizitati-o.

1718
Gwen-Stefani-LOreal-ParisGwen Stefani si fetele din Romania

Gwen Stefani si fetele din Romania

marti, la invitatia HPconnectedMusic, am fost la un concert privat No Doubt la Paris, ocazie cu care am vazut-o foarte de aproape pe Gwen Stefani.

cind ma uitam la spectacolul ei am avut sentimentul ca sunt cel putin 3 femei in romania care pot sa faca ce face ea, dar in acelasi timp mi-am dat seama, inca o data , ce ghinion ai sa te nasti in tara asta cind vrei sa fii artist.

daca n-ai bani suficienti sa ai stilisti de afara, sa lucrezi cu oameni de imagine buni, daca n-ai un management care sa te ridice dincolo de concerte la zilele orasului sau, si mai rau, nunti si botezuri , oricit de mult talent ai avea, oricit de bine ai arata, nu ajungi la nivelul si banii unei fete la fel ca tine dar care e nascuta in america sau uk.

 

sa nu ma intelegeti gresit, imi place foarte mult Gwen Stefani, mi-a placut si spectacolul ei, dar pentru ca am vazut-o la citiva metri distanta si stiu cum arata,am inceput sa inteleg cit de mult din imaginea ei – din personajul pe care-l interpreteaza – e marketing/ pozitionare strategica/ un manager bun.

iata doua fotografii cu ea, una nemachiata, alta dintr-o campanie pentru una dintre cele mai mari companii producatoare de cosmetice din lume, L’Oreal

 

si uitati-va apoi la Dana Nalbaru, Delia Matache si Lora Petrescu; oricare dintre ele ar fi performat cel putin la fel de bine pe scena din Paris, alaturi de trupa No Doubt.

 

 

 

 

in contextul acesta nu pot decit sa o felicit inca o data pe Inna si managementul ei ca au stiut sa iasa din limitarile tarii noastre dragi.

***

hpconnectedmusic este o platforma lansata de HP in colaborare cu Universal Music prin intermediul careia puteti asculta si downloada (in limitele a 10 cintece pe luna) o parte importanta din catalogul Universal Music, in plus aveti acces la repetitiile artistilor sau puteti vedea in live streaming concerte. pina la sfirsitul lui ianuarie, platforma este gratuita, o puteti accesa aici.

 

 

 

 

 

3660
casa x factorcum e casa X Factor ?

cum e casa X Factor ?

am fost in casa X factor; daca ar fi sa ma laud tare, as zice ca sunt singurul jurnalist din afara trustului Intact care a intrat in casa in care vor locui pina in decembrie cei care participa la concursul X factor, dar e mai bine sa trec insa peste ego-ul meu si sa va descriu locul 🙂

***

daca te uiti din strada, noaptea (eu am fost pe la 19.30, cind deja era “noapte”), casa X Factor pare mica pentru ca se vede ca o casuta din povesti: e intr-o curte destul de mare, la capatul unei alei pietruite; are doua etaje si un acoperis cu tigle, ca de prajitura.

cind intri in casa, in stinga e bucataria, locul unde concurentii se intilnesc in fiecare dimineata.

era curat, toate vasele erau spalate si am aruncat si un ochi indiscret in frigider (era tapetat cu magneti de la unul dintre sponsorii emisiunii): plin cu iaurturi, oua, sucuri, mezeluri etc. dar cind zic plin, trebuie sa va imaginati ca era chiar plin pina la refuz.

cred ca unii dintre concurenti se vor ingrasa in timpul competitiei 🙂

la parter e livingul – locul unde ei au vazut episoadele X factor din ultimele doua saptamini.

toti finalistii au venit la Bucuresti mai devreme pentru ca au trecut prin transformari de stil – vopsit, tuns – sau intilnit cu stilistii vestimentari – echipa de stilisti e condusa de fostul meu coleg de la Tabu, Catalin Enache.

cred ca nici nu o sa-i mai recunoasteti duminica seara cind ii veti vedea.

– cum era cind va uitati cu totii la episoadele care difuzau auditiile din Bootcamp si Judge House?, l-am intrebat pe un concurent.
– stateam toti in living si fiecare cind se vedea pe el la televizor credea ca a fost cel mai slab din .
toata emisiunea!, a raspuns rizind unul dintre baieti.

tot in living-ul asta vor vedea si reluarea emisiunii si, de la o saptamina la alta ,vor fi mai putini pe pufii astia simpatici.


(nu va arat fotografii cu concurentii pentru ca erau “civili” si e mai frumos sa-i vedeti machiati, aranjati in gala de duminica, asa veti putea sa apreciati transformarile … plus ca le respect si lor intimitatea, sa ma mai primeasca si alta data la ei acasa. va mai spun doar ca este o concurenta care isi doreste atit de tare sa arate bine in gale, incit a slabit doua masuri – de la XL la S in trei saptamini, spre disperarea lui Catalin care ii face o rochie speciala pentru prima gala live si care isi doreste sa ramina la dimensiunile trimise la designer, asa ca  o roaga sa nu mai slabeasca:) )

*

cele doua etaje sunt impartite democratic, la etajul 1 fetele, la 2 baietii. criteriul a fost baia:) la etajul 1 e o baie in plus 🙂

– cum va descurcati dimineata, stati la coada la dus? aveti planificari pe ore?

au ris la intrebarea mea; nu sunt atit de organizati, dar nici tensiuni nu sunt intre ei, cel putin nu pe aceasta tema.
regula lor e mai simpla: cine se trezeste primul e primul care este gata. se trezesc mai de dimineata in functie de ora la care trebuie sa plece la repetitiile de la scoala Crinei Mardale.

la ce ora se culca?

– nu putem sa spunem exact pentru ca nu e la fel in fiecare zi;  undeva in jur de 12.00, dar nu facem excese pentru ca avem repetitii zilnic.

dormitoarele sunt la comun: cei  4 baieti care au format o trupa – Station 4 –  stau intr-un dormitor, cei doi baieti din trupa NordiX (blonzii simpatici) locuiesc impreuna cu Laur Barzoi din trupa 2 B (celalalt B este Bernice Chitiul) …

la fel si la etajul fetelor. singurul intrus pe palierul fetelor e Ioan Man care este ajutat de sora lui, Ioana.  acasa la el, in ciuda deficientelor de vedere, Ioan se poate descurca singur, dar in casa X Factor este imposibil ca lucrurile sa ramina mereu in aceleasi pozitii, asa ca el locuieste cu sora lui care-l ajuta.

dormitoarele te duc cu gindul la camerele de hotel si, desi au inceput sa-si lase urmele personalitatii lor prin jur, geamantanele mari care stau lipite de pereti marcheaza posibila plecare in orice moment.

*
spre deosebire de sezonul 1, in casa X factor concurentii vor putea fi vizitati de parintii lor, in plus au telefoanele non stop cu ei (anul trecut le-au fost confiscate telefoanele).
nu va ginditi ca se pot vota singuri pentru ca , in acest sezon, votul este in seara competitiei timp de 45 de minute si duelul plus eliminarea sunt in aceeasi seara, deci nu vor avea timp sa faca nimic.

***

am avut norocul sa -i vad si putin la munca  – cind filmau citeva lucruri pe care le vom vedea duminica seara si-asa am dezvoltat o teorie: pune pe cineva sa danseze liber, fara coregrafie,  si ai sa-i vezi caracterul.

dar despre asta va mai povestesc si miine.


1735
VINEXPERT_NEWrasfat de toamna

rasfat de toamna

de citeva zile, cind ma intilnesc cu prietenele mele, ma intreaba ce maninc sau daca sunt indragostita pentru ca… “iti straluceste chipul”

dincolo de complimentul care ma flateaza e un pont pe care m-am gindit ca ar fi bine sa-l stiti (asa mai scriu si eu lucruri pentru femei pe blog, caci am fost foarte ocupata /plimbata/alergata in ultima vreme si am neglijat acest aspect)

 


desi nu par a fi genul, sunt in categoria de femei care isi prepara acasa tot felul de masti de frumusete… zic nu par a fi genul, pentru ca primesc cosmeticele cele mai scumpe, am acces la multe noutati din industria de frumusete.

cu toate acestea am acasa – si chiar execut combinatii ca si cum as fi in laboratorul de chimie – mojar, acid hialuronic (praf), coenzima Q10 ca sa numesc doar citeva dintre ingrediente la care se adauga uleiuri in care dizolv prafurile (pentru ca unele se dizolva in apa, altele in ulei)

astea din foto sunt ale mele, dar mi-a fost rusine sa fotografiez mai multe 🙂

stiu smecherii cu gomaj –  de la clasicul zahar si/sau malai pina mai rafinatul gomaj din simburi de struguri.

si am o mare bucurie sa ma rasfat in felul asta.

am descoperit recent o masca pentru par din bere si lapte, geniala, si mi-am furat-o de la Chinezu care a facut misto de mine (dupa ce am pus un status pe FB despre asta) cum ca ar fi foarte potrivit sa impartasesc din cunostinele mele pentru blogdebere, ca as fi deliciul consumatorilor. (mrrrr)

 

 

dar cu toate smecheriile astea pe care le stiu si le practic, efectul de stralucire il am de la niste produse geniale pe baza de struguri: Caudalie.

le folosesc de o saptamina ( da, sunt fix produsele despre care vorbea Noemi cind a fost in vizita la unul dintre cele mai celebre Spa-uri din lume) si sunt absolut fascinata de Serul pentru fermitate si crema de zi – Radiance Day Fluid.

 

ca sa intelegeti cit de mult imi plac iata o intimplare amuzanta: de obicei cind plec in deplasari pentru o zi jumatate imi iau bagaj mic ca sa nu mai fie nevoie sa las la cala valiza, sa car totul cu mine in avion. in plus, nu-mi pasa foarte mult daca pierd ceva din valiza – sau valiza cu totul – pentru ca am o deviza “sunt haine si cosmetice, le pot cumpara daca muncesc la fel cum am muncit si pina acum”

asa am procedat si marti cind am plecat la Paris pentru concertul No Doubt by HPconnectedMusic, doar ca la aeroport mi-am dat seama ca nu stiu daca serumul Caudalie si crema de zi sunt in limita de 100 mL acceptati. si iata-ma deschizindu-mi valiza inainte de check in sa verific daca pot sa trec cu ele fara sa-mi las bagajul la cala.

va recomand sa incercati, sunt suta la suta naturale, din extract de struguri si au un efect minunat. in romania le gasiti in farmaciile centrofarm si cred ca le puteti testa chiar la standurile din farmacii.

2476
europa fm desteptareaDe ce cinta Monica Anghel cu Vunk?:)

De ce cinta Monica Anghel cu Vunk?:)

scriu aceste rinduri ascultind noul album VUNK, Nu scapa nimeni (fara emotii), lansat astazi cu Gazeta Sporturilor.

 l-am cumparat de dimineata, pe drum catre Europa FM unde am luat micul dejun cu Monica Anghel, Vlad Petreanu si George Zafiu – simpaticii de la Desteptarea.

A fost o vinere speciala pentru ca nu merg des la Europa FM in studio, chiar daca zilnic povestesc despre filme la ora 17.50, iar vineri la 9.07 dimineata va recomand ce sa vedeti in cinematografe in week end, dar simpaticii au vrut sa ne bem cafeaua impreuna.

*

am profitat de intilnire ca sa-i pun “gind rau” Monicai care mi-a promis ca se va gindi serios sa faca un one woman show – dramatic – ca sa vedeti o parte a talentului ei care nu e exploatat foarte mult. de cite ori prind ocazia (am facut-o si cind am scris despre ea in Tabu) o “cicalesc” sa arate lumii ce talent actoricesc are pentru ca publicul o stie din zona de comedie, dar sunt putine femei in Romania care sa poata sa cinte si sa faca actorie cum poate ea.

(acum ca am facut public asta, nu mai are incotro 🙂 )

din vorba in vorba am aflat cum a aparut cintecelul Ploaie fara nori de pe noul album Vunk, cintec in care Monica face un duet cu Cornel Ilie.

Monica a citit un interviu in care Cornel declara ca i-ar placea sa cinte cu ea si cu Loredana Groza, asa ca la una dintre interventiile de la Europa FM cind i-au avut invitat pe cei de la VUNK, i-a spus direct “am citit ca vrei sa cinti cu mine. si eu vreau sa cint cu tine. cum facem?”

🙂

imi place povestea asta pentru ca arata ca si la nivelul lor, de super artisti cu super notorietate , exista o fragilitate a debutului unei relatii; au si ei emotii cind intilnesc pe unul “de-al lor” pe care-l admira si cu care vor sa lucreze.

daca veniti la concertul din 14 noiembrie, nu doar ca o sa ma vedeti in primul rind cintind vers cu vers citeva dintre cintece, dar ii puteti asculta pe Monica si Cornel cu Ploaie fara nori.

dupa ce se incheia matinalul de la Europa FM, Monica se ducea la repetitii cu Vunk.

***

altfel, era mare veselie in studioul Europa FM. desi ajunsesem cu ochii mici de somn, am plecat cu super adrenalina si super vesela. Vlad imi zicea ca el pleaca obosit de cit de mult ride in timpul emisiei.

mi-a placut mult, poate ma mai duc (daca ma mai invita sa ne bem cafeaua cu totii, dupa ce le-am bulversat astazi programul 🙂 )

 

 

2089