Author : Cristina Bazavan

LUDO DUCROQpovesti despre a imparti
diverse
13 years ago

povesti despre a imparti

cind Grant’s mi-a cerut sa spun ceva nestiut despre mine, pentru o campanie in care cei care isi spun povestile sunt super premiati (detalii aici), primul lucru pe care l-am spus a fost: ok, eu spun o poveste, dar imi spuneti si voi o poveste nestiuta.

si mi-am ales o tinta inalta, World Ambasador Grant’s Luco Ducroq de la care am aflat cum s-a casatorit si cu cine imparte cele mai bune whisky-uri pe care le intilneste in lume…

iata un interviu in exclusivitate…. il las in engleza pentru a putea fi citit de cit mai mult iubitori de whisky, mai ales ca Luco Ducroq nu da foarte des interviuri si, cu atit mai putin, povesteste “din casa lui”

You probably know that, but most women, including me, think whisky is made especially for men. Can you give me anything to combat my prejudice?

American movies and TV series have had a considerable influence on generations of whisky drinkers. I am grateful they have helped grow Scotch whisky’s popularity but it is true that they have, and to a certain extent, still do convey a rather masculine image of Scotland’s most famous export. This is especially obvious in countries where the US have enjoyed a strong cultural footprint. In the UK, for instance, male whisky drinkers outnumber their female counterparts by 2 to 1.

Having said all that, as a global ambassador, my view of the world is somehow different. I very rarely host men-only whisky events and many women hold key positions in a number of Scottish distilleries. In Russia and in France for example, there is almost an even gender split between whisky drinkers (51% male and 49% female in Russia to be precise).

If you have never tasted whisky before, I would recommend you try to attend a whisky tasting presentation. There is a whisky for everyone and every mood. I am confident you would find one or more that you really like.

As the Global Ambassador for Grant’s , I’m sure that you’ve discovered a lot of emotional stories which connect real people to Grant’s. Do you have one to share? (think to my feminine audience, pleaseJ )

My first visit around a whisky distillery was on the first day when I started working for William Grant & Sons. It was in 2000 but I remember the Tour Guide very well. She was a 19-year-old student who was working there during the summer university break. 11 years later, we are happily married and have a wonderful daughter.

Which is your favorite story behind Grant’s Brand?

Did you know that Grant’s is Scotland’s oldest family-owned blended whisky? It is owned and managed by the fifth generation of the Grant family and as such, there are many family stories I could (or should not!) share with you.

One of my favourite stories is about the early days of the family business. In 1903, William Grant was already a successful distiller when he decided to send his son-in-law, Charles Gordon, to establish his blend in the growing Glaswegian market. Charles was originally a school master but he took on the challenge and after 503 calls, he sold his first case of Grant’s whisky. Over 100 years later, Grant’s whisky is not only Scotland’s oldest family blend but it is also the most successful in terms of sales and it has received more awards than any other blends. The story would probably have a different ending if Charles had given up after 502 attempts.

Why did you want to become the global ambassador for Grant’s? (I’m sure it is a huge honor and validates your professionalism but, beyond that, you have to travel a lot, sometimes this could be annoying and if you didn’t want this “job”, you wouldn’t be here today)

Being the ambassador for such a recognized family-owned whisky is indeed a great honour and as a whisky enthusiast, I thoroughly enjoy going to work in the morning. I play a part in shaping the brand’s future, regular witness the spark in the eyes of someone who has just discovered their favourite whisky, interact with different cultures on a daily basis and best of all, I have access to the world’s rarest, oldest and most sought after whiskies. I would never have had the privilege to taste many of the whiskies I have encountered, had I not been working for William Grant & Sons, and for that alone, I could not think of a better job.

If today you had the most precious whiskey bottle in the world and you have to share it with somebody, who will be?

Surprisingly, I don’t think the most precious whiskies are always the best ones but I always try to keep a small amount of the most astonishing ones (from a flavour perspective). These I share with my father when we meet once or twice a year.

0
1548
xfactor-logo-010411Am fost in casa Paulei Seling la XFactor
muzici simpa
13 years ago

Am fost in casa Paulei Seling la XFactor

Acum ca a trecut episodul in cauza, pot spune ca am fost acolo cind se filma Judge House la Paula Seling. De fapt, puteam spune de atunci pentru ca, juram cu mina pe inima, habar nu aveam cine erau cei selectati. Alesesem sa plec inainte tocmai pentru a putea raspunde senina la avalansele de intrebari “cine a trecut?” – NU STIU.

Sunt insa citeva secvente pe care vreau sa le povestesc si pe care nu le-ati vazut la TV.

*

Inainte de a-i asculta pe concurenti Paula era trista. Se intimpla sa stiu si varianta ei happy si plina de umor, dar acum nu era asa;

–          Esti obosita?, am intrebat-o dupa ce l-am ciufulit pe Sami, catelul ei pufos pe care l-ati vazut si in emisiune.

–          Nu, dar e o zi grea. Unii dintre ei vor trebui sa plece acasa…

Asa am pornit discutia despre care am scris cu citeva zile in urma, despre responsabilitatea cu care a spus DA sau NU fiecarui concurent si grijile pe care si le-a facut de fiecare data “l-am demoralizat?/ cum va fi cind va ajunge acasa?”

Sami ne-a scos din tristete pentru ca a venit si-a facut tumbe cu un bat si-a fost un bun prilej pentru Paula sa-mi povesteasca ca iese in fiecare dimineata cu el citeva ore bune in parc si alearga amindoi.

Catelul Sami a fost insa si protagonistul unei intimplari care mi-a fost foarte foarte draga.

*

Razvan si Dani aveau de introdus concurentii catre juriu pentru ca, dupa ce acestia isi faceau treaba, sa ii mai ia o tura la intrebari. Sami facea tumbe prin curte, in timp ce Paula ii asculta pe concurenti alaturi de invitatul ei special, un frumusel care a cistigat Eurovisionul, Alexander Rybak, si care arata cam de 18-19 ani, desi dupa cum mi-a aratat pe tableta lui, Sergio Lazarov, era ceva mai maricel (25 ani).

Dupa ce au introdus catre juriu 6 din cele 8 grupuri, Razvan a venit in viteza catre Sergio si i-a povestit ceva… Aproape la fiecare intrare a unui grup inventasera ceva funny , ca atunci cind se descaltasera pentru ca domnisoarele din Xtreme aveau tocuri de 12 cm:), si mi-am dat seama ca e ceva legat de o noua intrare.

Sergio a ris, cum risesera toti membrii echipei la secventa cu descaltatul (“Ce naiba fac? Cum au ajuns desculti?”) si Razvan a plecat amuzat catre Radu, sotul Paulei.

In citeva clipe Razvan avea o discutie foarte serioasa cu Sami, de la egal la egal, sub privirile lui tehnicus de la sonorizare.

(fotografia am facut-o cu telefonul, clandestin:) )

Dupa care lui Sami i s-a pus lesa si Razvan l-a luat sa-l dea urmatorului grup sa-l introduca in scena.

Concurentii au fost putin surprinsi de noul task pe care-l aveau, dar secventa a fost f funny si ati vazut-o in emisiune.

*

Mie mi-a placut mult toata intimplarea din spate pentru ca arata cit de spontani si de creativi erau Razvan si Dani si cum, in citeva secunde, le veneau noi idei folosindu-se de tot ce era in jur.

*

Si mi-a mai placut un moment legat de Razvan si Dani care nu are “racord” in emisiunea trecuta, dar va poate da un indiciu despre cum sa va uitati si la alte lucruri la ei in emisiunile live ( cu asta stiu ca mi-o fur tare, dar ma bazez ca uita ei pina cind ma vor mai intilni sau ca nu mai tin minte cum arat:) )

Intr-una din pauzele de filmare am purtat o conversatie pe tema emotiilor pe care le transmit concurentii…

“Te-ai cam emotionat la unii concurenti din auditii”, i-am spus lui Dani in timp ce el se uita incruntat la mine pentru ca nu stia unde vreau sa ajung…

“M-am amuzat ca purtai ochelari de soare in citeva cadre, desi erai in sala”, am continuat alunecind pe un teritoriu periculos.

“Da si ce e de amuzat in asta?!”, mi-a replicat scurt Razvan, aparindu-si colegul, ca un frate.

“Pai era un semn pentru mine ca, atunci cind erau ochelarii de soare la ochi, ascundeai ceva emotii care nu se doreau a fi vazute.”

Razvan a zimbit impaciutor, nu mai intentiona sa ma “atace”, Dani a pufait si-a trecut mai departe, catre Sergio Lazarov.

Dar in mai putin de un minut, cit a durat conversatia asta, am avut confirmarea ca oricit ar fi ei de (auto)ironici, se emotioneaza pe bune la unele faze, chiar daca vor sa arate sau nu. Si cum sunt plasa de siguranta unul pentru celalalt, din instinct, nu pentru ca ar solicita celalalt.

*

Asa ca de simbata de cind incep Galele live X Factor, fiti cu ochii pe Razvan si Dani. Incep sa aiba un rol mai mare in emisiune, asta inseamna ca vor face multe jumbuslucuri simpatice, dar – pentru ca e live – o sa-i vedem si cum se emotioneaza, pe bune.

Pentru Galele live ma aflu intr-o mare dilema: juratul meu preferat nu detine in echipa lui pe concurentul meu preferat. Dar despre asta mai povestesc:)

*

aaa, si pentru ca vorbeam intr-una din povestirile de la auditii de spiritul de echipa si de atmosfera din spate , ei bine si de data asta am vazut ceva foarte simpatic. Adi Sina nu avea de filmat in ziua respectiva dar a trecut sa salute echipa, sa-i ureze succes Paulei si sa faca cunostinta cu invitatul ei, Alexander Rybak.

1
3000
regele dragosteculise la un discurs istoric
diverse
13 years ago

culise la un discurs istoric

aseara la 10, Regele Mihai a vizitat Parlamentul. n-a stat mai mult de 10 minute, dar a vrut sa stie amanuntele din sala, pe unde intra, cum sunt scarile etc.

micile detalii ale unui perfectionist.

*

dintre fotografiile publicate astazi imi plac doua foarte mult, ambele ii apartin lui Cristian Sutu si ambele au in comun cuvintul “iubire”

uitati-va la privirea Regelui catre Principesa.

*

uitati-va la privirea Regelui catre sala, a Principesei catre Rege si a Principelui catre Principesa.

*

a fost o zi frumoasa astazi in Parlament.

3
2654
King_Michael_I_of_Romania_by_Emanuel_StoicaIi spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
diverse
13 years ago

Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?

multi zic despre noi ca nu mai avem respect pentru istorie.

zic ca ne intereseaza doar stirile tabloide si habar nu avem de adevaratele valori.

zic ca n-avem implicare sociala pentru ca nu ne pasa…

dar nu ne observa pentru ca nu reactionam cu totii, simultan.

*

Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?

simplu: miine, 25 octombrie, cind Regele implineste 90 de ani, pe Facebook sau twitter sau blog. cu o singura fotografie si un “La Multi Ani, Majestate”, fara nimic altceva.

o urare care prin simplitatea ei, dar si prin puterea data de numarul mare de mesaje, le va arata celor din jur ca generatiei noastre ii pasa. si-si stie istoria. si o respecta.

multumesc.

crizantemeScrisoare de la Cluj
filme simpa
13 years ago

Scrisoare de la Cluj

Ruxandra Predescu a fost unul dintre bloggerii oficiali, membru intr-un juriu special, la Festivalul  International al Filmului de Comedie de la Cluj care s-a incheiat simbata seara.

Ar fi trebuit sa fiu si eu acolo, dar am ramas in Bucuresti cu alte proiecte. Ruxa care e tres tres s!mpa s-a gindit sa imparta cu miine din povestile ei de la Cluj si mi-a scris o scrisoare, pe care o gasiti mai jos:)

**

Dragă Cristina,

Îţi scriu rândurile asta în avionul ce mă aduce acasă de la Cluj (deci sunt în aer!), răgaz şi prilej pentru a-ţi povesti cum a fost, fiindcă ştiu că ar fi trebuit să fii şi tu la Festivalul Internaţional al Filmului de Comedie.

În primul rând, ţi-ar fi plăcut Clujul, fiindcă e un oraş mai aerisit decât Capitala noastră, cu multe clădiri vechi pe care transilvănenii au ştiu să le pună în valoare. Drept e, cele trei cinematografe în care a avut loc Festivalul erau toate în centru, şi tot aşa şi cafeneaua oficială, Klausenburger. Ţi-ar fi plăcut teribil muzica şi atmosfera de acolo fiindcă era… ei bine, în lipsa altui cuvânt mai bun, boemă.

Apoi ţi-ar mai fi plăcut Camino, restaurantul în care îl găseşti pe Hădean. Adi Hădean, şi unde, dincolo de „salăţi”, ai fi adorat humusul cu seminţe de pin (ştiu că eşti fan!) dar şi bruschetele sau muşchiul fraged de porc, tavalit prin tot soiul de mirodenii înainte şi în tipul coacerii.

Desigur, nu pot să nu-ţi spun de degustarea de deserturi, taman ţie, o împătimită a ciocolatei! Ciocolata n-am putut aduce, dar am pentru tine nişte crizanteme vesele. Vezi poza 🙂

Dincolo de toate aceste alinturi, au fost filmele din cadrul Festivlului care, apropo, a avut ca temă, anul acesta, comedy-drama, un amestec de râsu’-plânsu’ cum place la români. Ţi-ar fi plăcut teribil Gobbel, scurt metrajul pe care noi, juriul, l-am declarat câştigător la unison, şi tinerii regizori prezenţi acolo, ba chiar ai fi putut să-l revezi şi pe Manole în Grand Hotel Italia, film pe care eu nu apucasem să-l văd la Anonimul, astă vară. Săracul Manole cu păturica trasă până sub bărbie! M-a amuzat tare!

Totuşi, cel mai mult, la acest Festival, m-a bucurat şi îmbogăţit prezenţa doamnei Draga Olteanu Matei, despre care sigur nu ştiai că a scris scenariul de la Cucoana Chiriţa, nu? Şi că nu e doar o fabuloasă actriţă dar e şi un om foarte frumos – îţi mai povestesc eu când vin acasă, fiindcă acum (deja!) ne pregătim de aterizare. Vezi, e scurt drumul de la Cluj la Bucureşti, ar trebui să mergem mai des acolo!

Cu drag,

Ruxandra

PS Pentru că ştiu că ai o afinitate cu MasterCard, îţi trimit alăturat o fotografie făcută chiar acum, în avion. Mi-a plăcut la nebunie ideea!

*

comentariul meu:  Draga Ruxa, stii ca te invidiez pentru ciocolata pe care ai mincat-o de la Hadean si pentru intilnirea cu doamna Draga Olteanu Matei. Dar iti multumesc tare pentru rinduri si ii urez cu tot dragul La Multi Ani, doamnei Draga Olteanu Matei; urare pe care stiu ca ai rostit-o si tu astazi cu toate gindurile bune catre dinsa.

4
3629
timetintinTintin pe coperta Time
filme simpa
13 years ago

Tintin pe coperta Time

cind Spielberg a facut Minority Report, revista Time a facut o coperta cu el si un reportaj despre inovatiile pe care le arata in film si care ar putea fi peste 25 de ani de actualitate. au trecut mai putin de 10 ani si aproape toate tehnologiile de acolo ne sunt la indemina.

editia din aceasta saptamina a revistei Time il are pe coperta pe Tintin, pentru ca Spieleberg l-a adus pe marele ecran in 3D. povestea imprietenirii dintre regizor si jurnalistul cu parul roscat din benzile desenate e delicioasa.
*

The Boy from Brussels Tintin didn’t start out as pan-European, let alone global. He started out as Belgian. Hergé was the pen name of one Georges Remi, who was born in 1907, the son of a worker in a candy factory in Brussels. He grew up a Catholic and an ardent Boy Scout.

He began publishing Tintin’s adventures in a Brussels newspaper, and they were an instant hit: at the end of Tintin’s first adventure, a trip to the Soviet Union, the newspaper threw a welcome-back party at the train station. Thousands of fans showed up and mobbed the hapless Tintin stand-in, a local Boy Scout with his hair gelled up into Tintin’s trademark ginger quiff. It rapidly became clear that Tintin was destined to escape from his humble beginnings as easily as he shed handcuffs in the comic books.

Tintin’s story would eventually be translated into 60 languages (he is Dingding in Chinese and Tincjo in Esperanto). He has been adapted for the radio, the stage, TV and the movies, though never on a grand scale. There are Tintin stamps and a 10-euro Tintin coin. The first comic strip to enter the modern-art collection at the Centre Pompidou in Paris was Tintin. A bronze statue of Tintin and Snowy stands in a square in Brussels.

*

restul povestii, despre cum s-a imprietenit Speilberg cu Tintin in coverstory-ul Time.

Tintin-ul lui Speilberg  intra pe ecrane in Romania de vineri:)

1
1652
immunity-1paradox
diverse
13 years ago

paradox

cei mai frumosi oameni se trezesc dimineata, se uita in oglinda, isi vad cearcanele si zic ca sunt uriti.

cei mai destepti oameni incearca sa rezolve probleme importante, uneori nu gasesc rezolvarea si spun ca sunt prosti.

cei mai prosti oameni habar nu au ca sunt prosti.

2
1906
back-to-schoolseminar content Blogoree
munca mea
13 years ago

seminar content Blogoree

la invitatia lui Bobby Voicu am fost astazi la primul seminar Blogoree pentru 2011, legat de continul pe care-l producem pe blogurile noastre.

participantii la seminar erau proprietari de bloguri (sau autori) de maximum un an vechime in online si miza pe care mi-am propus-o pentru seminarul acesta a fost ca toti sa constientizeze ce scriu, pentru cine scriu si cum pot sa-si faca informatia personalizata pentru formatul blogului lor.

fiind seminar, mi-am dorit ca fiecare dintre participanti sa plece de acolo cu citeva raspunsuri personalizate pentru blogul lui.

***

n-am voie sa va povestesc foarte mult din ce am facut (trebuie sa participati la seminariile Blogoree, sa fiti inscrisi in forumul Blogoree, ca sa aveti acces la toata informatia; asta e regula celor care organizeaza aceste seminarii), dar in mare lucrurile au stat cam asa.

fiecare participant si-a definit publicul tinta, cititorii lui, ce vrea sa transmita cu blogul lui (l-am mai ajutat eu sa-si puna diagnosticul cind avea probleme)

apoi a inceput sa se gindeasca la subiecte noi pentru blogul lui, in descrierea agreata, dar si colegii de seminar au facut propuneri.

terenul fiind pregatit, am executat un exercitiu foarte dragutz: le-am dat ca tema “Ceremonia Oscarurilor” si i-am rugat sa faca propuneri de subiecte pentru blogurile lor.

***

– pentru un blog de travel, titulara a propus : locatii din filme, ce iti trebuie pentru o excursie la LA pentru ceremonia Oscarurilor, turul caselor actorilor nominalizati (si a mai avut subiecte)
– pentru un blog de public speaking – cele mai tari discursuri de la oscaruri de-a lungul timpului; cine scrie speech-urile cistigatorilor
– pentru un blog de gadget-uri – aplicatii si site-uri care au info speciale legate de oscaruri, ce gadget-uri au actorii nominalizati, ce gadgeturi apar in filmele nominalizate (si-a fost o lista foarte lunga pentru ca proprietara blog-ului era f creativa)
– pentru un blog de lifestyle – oaza de liniste si bucurie, cum le denumisem noi (aveam 3 bloguri in categoria asta) – un interviu cu un sofer de limuzina, dintre cei de la oscar (sau un story despre cum sunt alesi soferii de limuzina)

*

absolut toti participantii au avut cel putin un exemplu f f bun, f specializat pentru blogul lor. ceea ce m-a ajutat in sustinerea teoriei “nu avem nicio scuza sa spunem: nu am ce sa scriu”, e nevoie insa de reporting, research, sa-ti cunosti bine definitia blogului tau si ce vrei sa le comunici oamenilor care te citesc, ca sa poti sa livrezi un continut unic/diferit de al celorlalti.

*

am mai vorbit despre sezonalitatea informatiilor, despre informatiile de actualitate, despre cum poti sa-ti planifici in avans niste subiecte pentru ca ele tin de un calendar (Craciun, Paste, valentine’s…) si cu cit te gindesti in avans la ele, ai mai multe sanse sa scrii ceva diferit, sa descoperi un unghi inedit.

*
mi-am dorit mult de la seminarul acesta ca participantii sa inteleaga ca exista un mecanism al pregatirii pentru o stire pe care o pui pe blog si sa-si doreasca sa aiba lucruri diferite, noi, daca se poate unice…


si sa inceapa sa aiba curaj sa produca singuri content cautind surse, dind telefoane, iesind in strada etc

*

le-am dat o tema pentru acasa, care are drept premiu o carte pentru cel care scrie cel mai bun articol.

aaa, si-am mai dat un premiu, o ciocolata, celui mai votat (de ei) text despre Telefonul Copilului – tema cu care se inscrisesera in concurs; a fost felul meu de a le atrage atentia ca “scriem pentru audienta si ne place aprecierea publica, oricit ne-am ascunde de asta. daca am vrea sa scriem doar pt noi, am scrie pe o hirtie si-am citi-o in baie.”

ce am uitat sa le spun, dar o citeasca si ei aici, sunt sigura, e ca “cititorul o sa -ti acorde atentie dupa ce a vazut ca primeste multa atentie din partea ta”. asta e traseul corect: mai intii dai si dupa aia primesti. sau ceri.

*
dupa ce isi fac lectiile, pun link-uri la articolele lor, dar trebuie sa munceasca putin pentru asta:)

AdventuresofTintinconcurs: vrei sa-l intilnesti pe Tintin?
filme simpa
13 years ago

concurs: vrei sa-l intilnesti pe Tintin?

unul dintre cele mai populare personaje de benzi desenate ale secolului trecut, TIN TIN, vine pe ecrane intr-un film 3D.

s-ar putea ca personajul TinTin sa nu va spuna mare lucru daca aveti putin peste 20 de ani, dar el este un tinar reporter (cu o freza ciudata si-un prieten catel) care are foarte mult curaj… e un personaj din acela cu care te identifici si daca ai 10 ani si daca ai 30.

tocmai de aceea, sunt bucuroasa sa fac un concurs cu premiu 2 bilete pentru vineri 28 octombrie la premiera Aventurile lui Tintin (in regia lui Speilberg!!), in 3D!

spuneti-mi ce l-ati intreba pe Tintin daca l-ati intilni astazi. aleg cea mai simpa intrebare si o premiez cu biletele… la o proiectie in format IMAX, la Cinema City, care va avea loc in 26 octombrie, la ora 18.45:)

succes! puteti raspunde pina diseara la ora 24.00

harvey-keitel-939847lHarvey Keitel pentru spitalul de copii din Iasi
filme simpa
13 years ago

Harvey Keitel pentru spitalul de copii din Iasi

Harvey Keitel (Pulp Fiction, The Piano, Reservoir Dogs, Taxi Driver) a fost aseara unul dintre invitatii speciali ai Galei de strigere de fonduri a Fundatiei Scheherazade pentru renovarea spitalului de copii “Sfanta Maria” din Iasi.

Keitel care filmeaza la Bucuresti cu Gerard Depardieu in Ipu – Convicted to live pina martea viitoare, dar si-a facut timp sa raspunda invitatiei ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, la resedinta caruia a avut loc evenimentul.

pentru mine, vestea asta e un pretext sa va mai spun o data ca daca dati un sms la 879, donati 2 euro pentru renovarea singurul spital de urgente copii din Moldova, Sfinta Maria din Iasi.

0
1781
2cum sa spunem La multi ani Majestate!
culturale
13 years ago

cum sa spunem La multi ani Majestate!

ma gindesc de citeva zile ce sa facem (ma bazez intotdeauna si pe voi) de ziua Majestatii Sale, Regele Mihai.
cum sa-i spunem “La multi ani, Majestate!” intr-o forma care sa marcheze respectul nostru, dar si intelegerea personalitatii Majestatii Sale.

in seara asta mi-am dat seama care ar putea fi o cale… sa vizitam o expozitie care e publica de miine la Pelisor (sinaia), o expozitie cu fotografii inedite cu Majestatea sa, unele niciodata facute publice pina acum.

stiti de ce? raspunsul o sa-l aflati pe larg miine de la Alteta sa Regala, Principesa Margareta, intr-un interviu pe care l-a acordat Anei Maria Onisei pentru Adevarul de week end. (e un interviu minunat si cu niste fotografii speciale si-l promovez in avans ca sa va cumparati ziarul, pentru ca trebuie pastrat in varianta tiparita).

dar un pic din raspuns il pun aici, in avanpremiera:

Care e un mesaj pe care ţineţi să-l transmiteţi mereu?

Cum trăim, cum suntem. Cred că asta e cel mai important. Nu vreau să ţin discursuri, să dau lecţii nimănui. Numai prin exemplul personal putem să mergem înainte. Şi oamenii vor înţelege.

de asta cred ca trebuie sa vedeti expozitia de la Pelisor, pentru ca e un exemplu personal.
si-ati putea lasa un mesaj in cartea de onoare a Pelisorului catre Majestatea Sa. sub forma de “la multi ani”

iata citeva fotografii de la vernisajul de astazi, in prezenta Altetei Sale Regale, Principele Nicolae

expozitia este deschisa de miine pina la sfirsitul lui ianuarie 2012. dar ca sa va conving sa mergeti cit mai curind, mai adaug o fotografie cu Sinaia, de astazi.

multumiri speciale pentru Ioana Enache de la Asociatia Redescopera Sinaia pentru fotografii si accesul privat la acest eveniment.

2
2143
andreea roscaTarom, British Airways ajutam o campioana? multumesc
diverse
13 years ago

Tarom, British Airways ajutam o campioana? multumesc

Draga Tarom, Draga British Airways…v-am cunoscut oamenii din echipe, stiu ca sunteti simpatici si puteti ajuta.

sunt sigura ca daca ii dati biletele Andreei vor fi multi bloggeri care vor scrie despre voi, ba chiar isi vor pune si un banner cu insemnele voastre.

va rog ajutati-o pe Andreea, e f f putin pentru voi, dar pentru copilul acesta (si parintii lui care cred ca au scris minunat scrisoarea de mai jos) poate insemna foarte mult.

si pe linga normalitatea gestului de a merge la competitia la care si-a cistigat dreptul de participare cu performantele ei, ar fi si un minunat mesaj ca atunci cind e vorba de valoare ne putem unii fortele ca sa sprijinim victoriile.

va multumesc frumos.

cb

P.S. dragi bloggeri, v-as fi recunoscatoare daca ati comenta in cazul in care doriti sa o sprijiniti pe Andreea cu un banner pt sponsor. multumesc.

“Rusinea de a fi Campion European

E ora 7:00 dimineata. Ma trezesc mananc si plec la gradinita sau scoala dupa caz. Particip la lectii, raspund, iau note. Mari, de obicei, 9 sau 10. Se face ora 1. Imi iau ghiozdanul si ma indrept catre club. Mananc, iar apoi, incep antrenamentul. Urmatoarele 5 ore voi incerca sa imi ating barierele si chiar sa le depasesc. La ora sapte seara vine tati, ma ia cu masina si ma aduce acasa. Imi fac un dus, mananc, si ma apuc de teme. As vrea sa vad un desen dar nu mai am timp. Sunt obosita. Poate maine . Un maine care vine rar. Cateodata poate chiar prea rar.

Secventa de mai sus se intampla in fiecare zi de aproape 8 ani. Si se va mai intampla daca voi fi sanatoasa pentru inca multi ani. Nu conteaza. Imi doresc sa fiu cunoscuta in lume. Iar atunci cand castig vreau ca lumea sa auda o data in plus si de tara mea. De Romania . Sa vorbeasca de noi romanii cu admiratie si sa inteleaga ca nu mancam sobolani, caini sau lebede. Sa inteleaga ca noi suntem cel putin la fel de buni ca ei.

Anul asta am avut noroc. Dupa ce am castigat 5 turnee internationale consecutive, invingand pe parcurs fete clasate pe locul 1 in tari precum Rusia , Serbia si Ungaria, am reusit sa conduc echipa Romaniei pe podiumul European. Mai précis pe locul intai. Am fost foarte mandre atat noi fetele cat si antrenorul nostru. Am fost mandre atunci cand steagul nostru a fost cel mai sus, am fost mandre atunci cand ne-a fost cantat (corect) imnul, am fost mandre atunci cand reprezentantii unor tari cu renume precum Franta, Anglia sau Cehia ne-au felicitat cu admiratie si cu invidie. Am fost mandre pentru ca, am inteles din privirile si gesturile lor, atunci si acolo au acceptat ca noi suntem cei mai buni.

Mandria mi s-a diminuat un pic la revenirea in tara . In afara de parinti nu ne-a intampinat nimeni. In afara de un anunt stingher pe un colt de site nu s-a scris multa vreme nimic despre performanta noastra. Dar nu ne-am suparat. Nu. Ne-am gandit ca, poate, castigarea unui titlu European e ceva comun la noi. Se intampla probabil prea frecvent pentru a fi luat in seama. Sau pentru a fi dat ca exemplu. Sau poate ca Bianca ori Tonciu facusera vreun gest extraordinar in perioada aceea ca de exemplu sa se intalneasca cu vreun fotbalist, si asta a tinut toata suflarea cu sufletul la gura.

Acum insa mi-e rusine. Mi-e rusine ca am castigat Europenele. Mi-e rusine ca sunt probabil singura fata neinvinsa in acest an in Europa la categoria mea de varsta. Motivul: au aflat americanii de performantele mele si m-au invitat, pe cheltuiala lor, la unul din cele mai mari turnee internationale ce se desfasoara la ei in tara . Mi-e rusine sa ii refuz pentru ca peste treizeci de tari se lupta timp de un an de zile sa prinda un loc la acest turneu. Iar eu am avut norocul sa fiu invitata pe cheltuiala organizatorului. Asta inseamna ca americanii ma apreciaza si se gandesc ca participarea mea poate ridica valoarea turneului. Din pacate, tati spune ca nu mai avem bani pentru biletele de avion. Asa ca trebuie sa refuz invitatia.

Ma numesc Rosca Andreea, am 12 ani, practic tenisul de performanta, sunt dubla campioana nationala, campioana Europeana si neinvinsa in acest an atat in tara cat si in turneele desfasurate sub egida Tennis Europe la categoria mea de varsta. Si nu CERSESC. Dar ma gandesc ca, daca se va gasi un sponsor care sa ma ajute sa particip la acest turneu, poate voi ajuta si eu ca Romania sa fie vazuta un pic mai bine. S-ar putea sa nu castig turneul dar voi lupta pana la ultima minge ca sa o fac. Oricum, indiferent de ca va fi, sunt mandra ca sunt Romanca indiferent de ce ar face unii dintre colegii mei de tara.

MULTUMESC”

moschinocoperti desenate de designeri
moda
13 years ago

coperti desenate de designeri

pentru aniversarea de 15 ani a revistei Harper’s Bazaar Rusia, 15 designeri au creat cite o schita pentru coperta.

revista iese pe piata cu toate copertile si, da, este un obiect de colectie.

(asta e singura sansa pe care o au revistele in concurenta cu internetul, sa devina un obiect de colectie- sa-ti doresti sa le cumperi pentru valoarea lor artistica… )

iata citeva dintre coperti:

0
2068
KD transporterHeads, not hats
moda
13 years ago

Heads, not hats

Heads, not hats este conceptul noii campanii de comunicare a designerului Kristina Dragomir

sub deviza asta, Kristina a prezentat la Iqonique zilele trecute 12 piese din colectia ei de toamna.
preferata mea este:

dar toate-s frumoase si speciale, iata inca 3 exemple

:

Kristina e o femeie foarte speciala si face lucruri care, de cele mai multe ori, sunt inaintea vremurilor (le vezi peste ceva vreme si prin revistele de afara si te bucuri), dar eu cred ca parte din succesul ei este ca are o filosofie in spatele muncii, content/concept/idee, care se regaseste in tot ce a creat. ca acum : heads, not hats.

am mai scris despre cum Kristina Dragomir a fost inaintea altora (din strainatate) aici

1
6182
xI Was No Longer Afraid to Die.
carti simpa
13 years ago

I Was No Longer Afraid to Die.

“I Was No Longer Afraid to Die. I Was Now Afraid Not to Die.”

Joan Didion (doamna care a scris minunata The Year of Magical Thinking) isi va publica memoriile,Blue Nights, la inceputul lunii viitoare . de data aceasta cartea se axeaza foarte mult pe relatia cu fiica sa care a murit cu 6 saptamini inainte de publicarea cartii The year… (in care descria doliul de dupa moartea sotului).

stiu ca suna macabru, dar Didion scrie despre moarte cu gratie si emotie, fara niciun patetism… si cartile ei sunt lectii despre viata nu despre moarte

When I began writing these pages I believed their subject to be children, the ones we have and the ones we wish we had, the ways in which we depend on our children to depend on us, the ways in which we encourage them to remain children, the ways in which they remain more unknown to us than they do to their most casual acquaintances; the ways in which we remain equally opaque to them. The ways in which our investments in each other remain too freighted ever to see the other clear. The ways in which neither we nor they can bear to contemplate the death or the illness or even the aging of the other. As the pages progressed it occurred to me that their actual subject was not children after all, at least not children per se, at least not children qua children: their actual subject was this refusal even to engage in such contemplation, this failure to confront the certainties of aging, illness, death. This fear. Only as the pages progressed further did I understand that the two subjects were the same. When we talk about mortality we are talking about our children. Once she was born I was never not afraid. I was afraid of swimming pools, high-tension wires, lye under the sink, aspirin in the medicine cabinet, The Broken Man himself. I was afraid of rattlesnakes, riptides, landslides, strangers who appeared at the door, unexplained fevers, elevators without operators and empty hotel corridors. The source of the fear was obvious: it was the harm that could come to her. A question: if we and our children could in fact see the other clear would the fear go away? Would the fear go away for both of us, or would the fear go away only for me?

Reprinted from Blue Nights, by Joan Didion.

“Writers are always selling somebody out” spunea in urma cu niste ani, iar ea nu s-a sfiit niciodata sa vinda “din casa”…

e in new york times un profil de-al ei genial, il puteti citi aici

1
2009
298904_2421354823541_1541550455_32475792_1586575434_nprintre rotile avioanelor
diverse
13 years ago

printre rotile avioanelor

nu ajungi in fiecare zi sa privesti un avion de sub burta lui si nici sa-i atingi fuselajul.
in principiu, daca esti un simplu calator cu avionul (si nu te-ai dus pe la muzeele de profil) e bine sa nici nu ajungi vreodata sa-l atingi “sub burta”…

mie mi s-a intimplat gratie unei vizite la hangarele Tarom, unde am facut cunostinta cu managementul companiei, am aflat mecanismele din spatele stabilirii programului pentru o destinatie si trainingul pe care-l fac pilotii, dar si tehnicii.

e aglomeratie mare in cer

or fi si ceva ingerasi pe acolo, dar pe linga ei e aglomeratie mare de avioane care sunt bine mercic si-si plimba pasagerii in siguranta… am vazut harti ale culoarelor de zbor si arata cam ca si cum tocmai ce ai rasturnat pe dusumea un pachet plin de spaghette.

in aeroportul Otopeni, Tarom are birouri administrative unde 24/7 exista echipe pregatite sa ofere informatii pentru piloti legate de orice ruta din lume… mi-a placut asta, ca un fel de call center special pentru piloti, care poate fi contactat inclusiv din cursa, din aer.

terapie linga avion

fata in fata cu avionul te simti ciudat. adica te simti mic. si curios. si-ti ies la iveala toate fricile.

vizita la Tarom a fost echivalentul unei sedinte de terapie contra fricilor fata de zbor. am auzit intrebari care mai de care mai “catre psiholog” desi erau adresate pilotilor sau insotitorilor de bord.
“dar dvs stiti sa pilotati, daca pilotii nu mai pot?”, “dar stiti dinainte cind e o turbulenta serioasa?”, “dar avionul e flexibil? pentru ca i se misca aripile in zbor”

cele mai simpatice raspunsuri, adica cele la care nici nu m-am gindit, au fost: “turbulentele cu adevarat serioase nici nu le stiti in calitate de calatori, pentru ca le evitam”; ” avionul e flexibil, e bine sa se miste pentru ca miscarea ii favorizeaza zborul”

e ff tare sa vezi roata avionului la 2 pasi de tine si sa-ti explice cineva care e mecanismul prin care se “pliaza” in burta avionului. te gindesti ca si mastodontul asta care te face sa te simti o furnica, desi orice cintar decent iti arata contrariul, e ca o jucarie; functioneaza dupa aceleasi principii mecanice…

stapinirea de sine n-are legatura cu virsta


unul dintre colegii mei de vizita, Adi Ciubotaru l-a intrebat pe comandantul unei aeronave “citi ani aveti?”, domnul s-a incruntat si-a replicat “de ce? am 30 de ani.”
pilota avioane de 7 ani si arata ca si cum ar fi implinit recent 25 de ani, iar noi nu ne puteam concentra la ce ne explica pentru ca – pina sa-i stim virsta – calculam “cum naiba a ajuns sa piloteze avioane in liceu?”

mai tirziu, l-am intrebat:
“dar nu au fost niciodata momente in care sa va fie frica?

era in cabina de pilotaj, pe locul pilotului, intre sutele de butoane (“nu le-am numarat, nu stiu cite sunt, dar stiu ce fac toate”, risese mai devreme), s-a uitat in stinga lui la niste butoane negre, apoi a raspuns:

“nu. pentru ca nu ai timp sa-ti fie frica; ai de indeplinit niste proceduri, stii ce trebuie sa faci si executi la secunda”

stiam ca in stinga sunt cele mai multe dintre butoanele de avarie (imi plac avioanele si zborul in general si, gratie echipelor British Airways cu care, calatorind mult, am povestit si mai multe, am invatat citeva lucruri) si-am insistat.

“bine, dar cind ati ajuns acasa si va ginditi la ce a fost, si stiti ce situatii ati avut in ziua respectiva… pentru ca vremea e imprevizibila, lucrurile se pot schimba oricind”

“nu. nu te gindesti asa. stii ca ti-ai facut treaba, ai respectat procedurile.”

m-am uitat incruntata, desi intelegeam ca e important sa gindesti ca ai de indeplinit proceduri si sa stii ca pentru orice situatie e o procedura pe care ai invatat-o. si in timp ce ma incruntam, domnul comandant din fata mea a raspuns:

“poate doar la inceput cind aveam 5 ore de zbor, inainte sa merg in cursa, ma gindeam ceva mai mult la ce va fi”, si-a rosit putin, cam ca atunci cind il intrebase Adi citi ani are, o intrebare care paruse ca-l deranjase pentru ca ar fi putut ascunde indoiala noastra ca stie sa-si faca bine treaba. (dar noi eram uimiti de siguranta lui si-avea deja cistigat respectul nostru)

mai tirziu, pe drumul catre casa mi-am dat seama ca Alexandru Ciopraga (el era comandantul in cauza) are de platit un pret mare pentru ca a fost cindva cel mai tinar pilot din Tarom. probabil ca e unul dintre cei mai talentati si mai inteligenti dintre piloti (daca la 24 de ani deja pilota), dar se lupta cu neincrederea oamenilor care-i vad chipul:)

cind zbori vrei sa te simti in siguranta

si-acolo, pe pamint, linga avionul urias (despre care am invatat o multime de lucruri – cum se verifica daca e apt de zbor, unde se repara, cum e cu softurile din el ), ne puneam problemele sigurantei si stabilitatii.
si-mi venea sa rid pentru ca stiu, din experienta mea bogata de zbor (pe bune, e chiar bogata), ca pilotii romani sunt unii dintre cei mai buni, iar noi ii chinuiam cu spaimele noastre minuscule; aceleasi ca ale altor milioane de oameni care zboara.

***

dupa cum stiti, imi place sa zbor. imi place senzatia de libertate amestecata cu vulnerabilitatea de a fi departe de pamint. am sarit cu parasuta si m-am plimbat cu balonul, iar lectiile pe care mi le-au dat aerul si cerul au fost intotdeauna minunate. detalii aici(parashuta) si aici (balonul).

***

Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM a fost înfiinţată în 1954 şi a crescut în acelaşi timp cu aviaţia românească. Compania TAROM îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi este membră a Alianţei SkyTeam din 25 iunie 2010, oferind astfel pasagerilor săi acces la mai multe destinaţii şi conexiuni. TAROM este membră a Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Aerieni (IATA) din 1993 şi a Asociaţiei Companiilor Aeriene Europene (AEA) din 2000. TAROM a transportat 2.200.000 de pasageri în anul 2010 şi operează către 54 de destinaţii în sezonul de iarnă 2011-2012.

4
3338
ckCK – marturisiri inedite
moda
13 years ago

CK – marturisiri inedite

am gasit un interviu foarte frumos cu Calvin Klein care e o buna lectie despre a-ti urma visul si a face ceea ce-ti spune instinctul.
stiu ca astazi CK e un brand “delicat” pentru ca a fost de prea multe ori copiat si s-a devalorizat putin, dar Calvin Klein a fost printre revolutionarii pietei de publicitate (cu reclamele pe care si le-a gindit singur), dar si in industria modei – a intuit f f repede ca exista nisa UNISEX care poate fi exploatata mult.

asta e una dintre reclamele mele preferate de la CK Jeans si e din anii 90

mai jos citeva fragmente din interviu, restul aici

I always thought, “How could they possibly communicate what I have to say better than me?” So I always got involved in areas that American or even European designers hadn’t been concerned with.

My second wife Kelly worked with me in the design studio for a long period of time and she was greatly responsible for us doing underwear.…I still wear it. And I wear other people’s underwear, too, because I want to check out the competition.

One thing I did say is if we really want to reach a lot of people in the jeans world, I think we should be on TV. I said print is one thing and television is another. I said it’s going to cost a lot of money. He said, all right, whatever. I did a lot of work with Dick Avedon and I did a lot of work right from the very beginning with Bruce Weber. I went to Dick and told him what I wanted to do and he introduced me to June Arbus, who is Diane Arbus’ daughter and is brilliant and a great writer. The three of us would do a lot of drinking and staying up very late and deciding who the cinematographer should be. I worked with all the photographers and directors pretty much the same way. I had to do it. I just felt this passion. I knew what I wanted to say. I had to find the right people to help me to convey that message.

1
2057
music_is_the_drugXfactor, Vocea Romaniei si partea mea de poveste
muzici simpa
13 years ago

Xfactor, Vocea Romaniei si partea mea de poveste

ma uit la Xfactor si la Vocea Romaniei cu aceeasi placere cu care m-am uitat la Megastar, dar si la (pe vremuri) Le Nouvelle Star (de la francezi). pentru mine, show-urile astea sunt despre niste oameni care isi testeaza abilitatile in conditii de maxima presiune psihica, sunt realityshow-uri despre evolutia unor oameni care sunt trainuiti intens intr-un timp scurt, dar si niste show-uri despre niste “sufletzele” puse pe tava (pentru ca oamenii aia care participa in concurs – fiind vorba despre despre ceva care tine de arta – isi pun sufletul pe tava ca sa exprime tot ce pot).

si ma uit cu multa atentie la ce fac juratii, cum ii protejeaza si-i motiveaza pe concurenti mai ales atunci cind gresesc. (pentru ca modul asta de critica poate sa fie o forma de educatie pentru romani; noi – ca natie- nu prea stim sa criticam constructiv)

pentru asta, ii iubesc pe Paula Seling si pe Horia Brenciu. ei fac cam acelasi lucru in emisiunile lor, chiar daca in modalitati diferite.

*
Brenciu face glume, tumbe, aparent duce infringerea intr-o zona frivola sau muta atentia asupra lui, dar tot ceea ce face acolo e sa-l protejeze pe cel care a fost invins. si e amuzant, dar si frumos, sa poti sa te vezi dincolo de masca pe care si-a pus-o Brenciu de smeker-care-face-tumbe.

m-am uitat aseara la Vocea Romaniei si mi-am adus aminte de o conversatie pe care am avut-o cind am scris un profil despre el; Brenciu nu asculta muzica pe CD, ci la radio “ca sa fiu surprins de ce urmeaza”. iar starea de surpriza, in formele ei foarte fine, e ceea ce-l defineste si-n show-ul asta. o sa fie un profesor f f fain la Vocea Romaniei, pentru ca – poate n-o sa o arate, desi mi-ar placea sa o faca – o sa se ataseze mult de echipa lui ( o sa-i si chinuie, pentru ca e tare perfectionist si nu are niciodata infringerea in minte) si o sa sufere tare cind o sa-i fie eliminati concurentii. cum sufera foarte mult si cind ii pleaca oameni din echipa lui de business sau din orchestra.

*
in Xfactor aceeasi atentie pentru protejarea concurentului o are Paula Seling. am vorbit cu ea dupa auditii si stiu cit de mult s-a consumat pentru fiecare NU pe care l-a spus, cum se ducea acasa si analiza “dar oare i-am spus intr-o forma care sa-l(o) motiveze? oare va continua sa faca ceea ce crede ca-l(o) face fericit?”. Ca si Brenciu, Paula este foarte foarte perfectionista (presiunea aceasta pe perfectiune o pune si pe ea, nu doar pe ceilalti) si de ficare data cind zice NU e o lupta intre “ce e corect” si “ce e bine pentru sufletul celui din fata”.
abia astept sa o vad in Judge’s House pentru ca si ea se va atasa de concurenti si va suferi cind va trebui sa elimine o parte din ei.

*
pentru mine, show-urile astea sunt – dupa cum vedeti – mai degraba despre schimbare, motivare si educatie , fie si printr-un concurs de muzica, iar puterea vocilor din fiecare emisiune e auxiliara.
pentru ca e mai importanta schimbarea care se petrece in fiecare dintre concurenti (si exemplu care vine odata cu prezentarea schimbarii lui), decit victoria unuia singur.

*
altfel, da, dintre toti – din ambele emisiuni – am un preferat pe care mi-l mentin de la primele auditii de la Xfactor: Andrei Leonte.

barnesJulian Barnes si Booker Prize
carti simpa
13 years ago

Julian Barnes si Booker Prize

aseara s-au decernat premiile Booker, unele dintre cele mai prestigioase premii literare (au si un premiu material 50.000 lire sterline), iar cistigatorul este Julian Barnes.

era favorit, dar toata lumea se intreba ce va face daca va cistiga pentru ca pina acum a mai fost nominalizat de 3 ori si , dupa ce a pierdut, n-a fost foarte simpatic in declaratiile fata de criticii care desemneaza cistigatorul. anul acesta nici criticii n-au fost foarte prietenosi si au comentat ca nominalizarile vizeaza “populismul, nu calitatea”.

dar Barnes a cistigat si-a spus ceva foarte frumos in discursul de multumire:

“Those of you who have seen my book, whatever you think of its contents, will probably agree it is a beautiful object. And if the physical book, as we’ve come to call it, is to resist the challenge of the ebook, it has to look like something worth buying, worth keeping.”

cartea pentru care a cistigat este The Sense of an Ending (n-a fost tradusa inca la noi, dar cred ca va fi foarte curind pentru ca premiile Booker sunt peste tot in lume un impuls la vinzare)
*
altfel, daca n-ati citit niciodata o carte de Julian Barnes, le gasiti fie la RAO, fie la Nemira. va recomand Tristeti de lamiie, Iubire etc, sau Trei. cea mai recenta traducere in romaneste este Privind in soare (la Nemira), n-am citit-o inca, e pe noptiera si e in plan pentru saptamina asta.

*

am avut o perioada in viata (acum vreo 4 ani) cind imi placea foarte foarte mult Barnes, atit de mult incit le dadeam si colegilor/ prietenilor sa citeasca si ma cam suparam cind aflam ca nu citisera:)
imi pare rau ca a fost subiectul unei asemenea dispute legate de Booker Prize pentru ca eu nu cred in “populism” cind e vorba de carti.

cititul implica o disciplina si o liniste interioara, trebuie sa stai si sa parcuri cu privirea ceva care apoi trebuie interiorizat, si daca un scriitor reuseste sa faca asta cu o persoana are tot respectul meu. de asta nu cred ca autori precum Paul Coelho sau Mihaela Radulescu sunt “rai”. probabil ca nu vor cistiga Nobelul pentru literatura, dar daca ei reusesc sa vinda mii de exemplare (zeci de mii) din cartile lor inseamna ca niste persoane le citesc; si-nseamna ca ei au gasit limbajul prin care pot sa faca o disciplina si o liniste interioara necesara cititului in mintea unor zeci de mii de oameni. iar pentru asta au respectul meu.

restul, ce citim, cit de popular-populist-artistic-valoros este -> e doar o discutie de gusturi si de treapta pe care te afli.

4
2662
The KennedysKatie Holmes – Jackie O si la tv la noi
filme simpa
13 years ago

Katie Holmes – Jackie O si la tv la noi

din 13 noiembrie vedem si noi Familia Kennedy, miniseria de 8 episoade despre viata clanului Kennedy despre care se discuta aprins in America inca de la momentul distributiei lui Katie Holmes drept Jackie O.

am vazut zeci de fotografii furate de paparazzi de pe platourile de filmare si toata lumea e de acotd ca doamna Tom Cruise seamana cu Jackie O. acum ramine sa si vedem daca e si o actrita buna

in romania serialul va fi difuzat de TLC, duminica la ora 19.00

iata citeva fotografii oficiale ale filmului. in rolul lui Jack Kennedy este Greg Kinnear (As good as it gets)

*

*

2
2287