Author : Cristina Bazavan

UNVEILED – cadouri altfel de Craciun

daca vreti sa faceti cadouri de Craciun cu totul si cu totul speciale, iata o idee.

in acest week end, la casa Margarit, str. Mǎrgǎritarelor, nr. 7, are loc un tirg de eclectic: creatii vestimentare de designer, pictori si decoratiuni interioare de designer.

de ce e special? aici gasiti creatii ale celor mai tineri designeri pe care nu i-ati intilnit la celelalte tirguri de moda, aveti deci cadouri unicat.

ne vedem miine sau poimiine de la ora 12, la casa Margarit. (tirgul e deschis in fiecare zi pina la ora 20.00)

1284
cate-blanchett-low-rescele 30 de minute…

cele 30 de minute…

am luat cartea asta acum 2 ani de la libraria de la parterul Royal National Theatre de la Londra.

ma dusesem special pentru expozitie, dar habar nu aveam ca toate fotografiile de acolo, si multe altele, erau publicate in cartea asta… dupa ce am cumparat-o am injurat mult, ca era mare si grea, si atirna in bagaje… acum mi se pare ca a meritat tot efortul.

*

ideea cartii, pentru ca e simpla si onesta, e minunata: ce fac actorii in culise in ultimele 30 de minute de dinainte de ridicarea cortinei? cum se concentreaza, cum se relaxeaza, cum “intra” in personaj?

*
astazi, pentru ca a trebuit sa mut albumele de arta dintr-un loc in altul, mi-am petrecut mai bine de 30 de minute uitindu-ma din nou la fotografii.

fotograful simon annand a fost pentru o vreme copil de trupa. actorii erau mai mult decit familiarizati cu prezenta lui in culise, iar proiectul s-a intins pe mai multi ani.

2493
home_familydictionar familie

dictionar familie

s-a lansat dictionarul online pentru cuvintul familie, o initiativa Microsoft pentru Windows 7 Family Pack.

sigur ca e emotionant ca poti sa citesti definitii ale familiei ca intr-un caleidoscop (mai rasucesti un pic, se aseaza cuvintele precum pietricelele si se formeaza alta definitie), dar ceea ce mi se pare mie cu totul si cu totul special la acest dictionar e ca el spune foarte multe lucruri despre cei care au scris defintiile (iar toti au ID-uri de twitter)
asa ca daca vreti sa adaugati listei voastre de prieteni de pe twitter oameni speciali, cautati-i printre semnatarii acestui dictionar.

il gasiti aici

Campania promoveaza oferta speciala Windows 7 Family Pack, disponibila in oferta Domo si Carrefour si include 3 licente Windows 7 Home Premium Upgrade, respectiv DVD-uri de instalare pentru versiunile pe 32 si 64 de biti.

1626
scrisoare_de_la_mos_craciunsa scriem primul ebook  din Romania cu povesti de Craciun

sa scriem primul ebook din Romania cu povesti de Craciun

Ideea a vent la party-ul Tabu, cind ma uitam la cum arata ebook readerul de la Prestigio.

Hai sa facem un ebook cu povesti de Craciun. Sa le scriem noi si sa le publice ei, adica sa fie cartea in oricare ebook reader cumparat. Asa ca un dar pentru un Craciun continuu.

Nu e asta dorinta noastra? Sa fie Craciun mereu?

Pina duminica eu scriu o poveste de Craciun. Si dau leapsa acum, in speranta ca vor vrea si ei sa scrie cite o poveste de Craciun urmatorii:

Alecu, baiatul de 11 ani al lui Chinezu

Marc, baiatul de 13 ani al doamnei Ada Solomon si al dlui Alexandru Solomon

* amindoi pentru ca sunt doi copii foarte destepti care gindesc ca niste maturi, dar cu inocenta de copil si pentru ca rivnesc sa fiu ca ei:)

Ruxandra Predescu, pentru ca stiu ca-i place craciunul.

Semanticus pentru ca …sunt curioasa:)

Adrian Ciubotaru ..uite, d’aia:)

Inozza & Andreea Vasile ( sunt colegele mea si nu ma pot refuza)

Ana Onisei (pentru ca e prietena cu mine si nu ma poate refuza nici ea)

Pietricel (pt ca stiu ca-i plac povestile)

Miruna Molodet (poate scrie o poveste cu Audreuy☺ )

Bobby Voicu (pt ca stie sa scrie misto, are o nepoata tres simpa si o sa o bucure cu o poveste de Craciun… hai hai sa nu-mi zici ca esti ocupat)

Anca Mako (ca sa stie si lumea de la radio 21 ca e autoare de povesti)

Mimo pentru ca poate-l readuce printre noi pe Ushu, magarushu.

Toma Nicolau pentru ca e descoperirea mea scriitoriceasca de anul asta…

M-as risca si la … Tudor Chirila (desi stiu ca e f ocupat pt ca are de sustinut concert de Craciun, altfel decit cinta el de obicei:) dar … imi incerc norocul pt ca stiu ca scrie misto si cu substanta) si la Cornel Ilie (care trebuie sa va spun ca scrie foarte foarte misto)

Si in general la oricine altcineva vrea sa mai scrie o poveste de Craciun.
Nu trebuie sa fie mai mare de 4000 de semne… trebuie sa o postati pe blogul vostru sau intr-o “Note” pe facebook pina pe 20 decembrie si sa ma anuntati de existenta ei…

Le adunam pe toate, iar cei care au Prestigio mi-au promis ca fac ebook-ul.

Sa ne facem deci un dar de Craciun…. PRIMUL EBOOK CU POVESTI DE CRACIUN DIN ROMANIA.

Cei de la Prestigio au fo foarte incintati de ideea mea incit dau 30% discount pentru cei care scriu poveste si vor sa-si ia ebook… dar participarea la carte nu e conditionata de nicio mentionare Prestigio in blog sau de cumpararea vreunui produs.

Apropos, eu am ebook reader (alt brand). A fost ideea mea si este non profit. In spiritul Craciunului:)

b-470088-The_Christmas_tree_Ti-ai luat brad de Craciun? Hai sa mai facem o fapta buna…

Ti-ai luat brad de Craciun? Hai sa mai facem o fapta buna…

Cum ar fi ca in loc sa iei un brad din piata si sa-l impodobesti cu ce ai prin casa (or sa mai cumperi si globulete) sa cumperi unul gata facut, stiind ca banii de pe el se duc catre niste copii care au nevoie?

Saptamina aceasta 10 bloggeri si-au pus creativitatea la bataie si au creat 10 braduleti pe care va invita sa –I licitati. Banii merg catre Salvati copiii.

Ce e frumos in toata campania asta?
Dincolo de prelungirea on line a unei idei care aduce bani frumosi catre Salvati copiii – Festivalul Brazilor de Craciun – sunt oamenii care s-au implicat in realizarea bradutilor.

Oameni care au invatat ca daca dau ceva, primesc inzecit inapoi. Au mai facut-o in campanii umanitare in care s-au implicat ( cum sunt Adi Hadean, Diana Stoleru, Oltea – Nebuloasa, adica:) -, Viorel Copolovici bradutzi din bezea mmmmmm), care ne fac zilele frumoase in on line ( Daniela Petrescu – she is so Carrie Bradshaw… sau Mugur Frunzeti cu floraria lui on line mmmm) sau care ne fac sa-I invidiem pentru ce locuri au vazut (Roxana si Alex Farca sau Razvan Marc)

Plus, unul dintre cei care stie cum e sa primesti de la oameni necunoscuti, atunci cind ai mai mare nevoie: Daniel Raduta.

Li se adauga mama ideei Ruxa Predescu, cu un brad special catre alte meleaguri:)
*
acesta e doar unul dintre bradutii realizati de cei 10 bloggeri

*
daca sarbatorile astea inseamna ceva mai mult de porc, sarmale si cozonaci pentru voi – si stiu ca inseamna – licitati si cumparati un bradutz de la ei.

Oricit de multi sau putini bani ati da, bucuria unui copil care va folosi acei bani ca sa-si ia o ciocolata sau rechizite sau pantofi va fi nepretzuita.

Si nu doar in ideea ca lui ii va fi mai bine, ci pentru ca nu va sti de unde vine binele acela… ca va fi ca o magie…
De fapt despre asta sunt sarbatorile acestea…

*

va anunt si pe aceasta cale ca eu concurez cu elan la domn Copolovici si la Ruxa… so, sa ne licitam/ duelam in dulciuri or bilete de avion catre thailanda:)

14471
dna-mandache-miinicind vorbesc miinile

cind vorbesc miinile

fotografiile de mai jos sunt facute de Edi Enache la lansarea O carte atipica, despre un actor atipic – Stefan Mihailescu Braila (scrisa de Rodica Mandache) despre care am scris duminica

dna rodica madache

dl florin zamfirescu

dna mandache in tipul speech-ului despre carte

dorina lazar & rodica mandache

dl radu beligan

1823
gaspar noeGaspar Noe:  „Viata e un act egoist”

Gaspar Noe: „Viata e un act egoist”

Oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

Gaspar Noe: „Viata e un act egoist”

Regizorul Gaspar Noe a fost punctul de atractie al festivalului „Filme de Cannes la Bucuresti”, organizat de Cristian Mungiu la sfårsitul lui octombrie. Venit in festival sa-si prezinte filmul cu care a fost la Cannes anul acesta, „Enter the void”, Noe a adunat cel mai numeros public la intrebarile de dupa proiectie, iar biletele pentru vizionarea filmului sau au fost o rara avis. Toata lumea vroia sa-l vada si sa-l simta pe celebrul regizor al lui „Irreversible”.

Prima data l-am intålnit pe Gaspar Noe pe holul cinematografului Studio din Bucuresti. Statea la intrare si se uita la studentii care se inghesuiau la casa de bilete, cu speranta ca vor putea cumpara, pe ultima suta de metri, un bilet. Era la trei metri de ei, dar imbracat intr-o camasa albastra in carouri si cu geaca grea de fås parea unul de-al lor, nicidecum regizorul, asa ca nimeni nu-l baga in seama.
Cåteva minute mai tårziu, Cristian Mungiu ne-a facut cunostinta si ne-a condus intr-unul dintre birourile cinematografului. Aveam privilegiul unei intålniri private. Bucuria de a vedea ce e dincolo de filmele controversatului regizor argentinian.
|n sala cu mobilier comunist din lemn galbui-cafeniu, Noe s-a asezat pe un scaun in fata unei masute care-i atingea genunchii. S-a strecurat, literalmente, printre ele, ca sa nu le miste din loc.
|n mai putin de 30 de secunde, s-a ridicat in picioare:
– E prea cald aici!
A sarit peste masuta aruncåndu-se sa deschida primul geam de långa el.
Fata in fata, Noe n-avea nimic din nebunia si violenta filmelor lui, zåmbea cald si era mai degraba pregatit sa asculte decåt sa vorbeasca.

In primul dvs film, „I stand alone”, spuneti ca „viata e un act egoist”. De ce credeti asta?

Nu o spun eu. Era un carton care aparea pe ecran, ajuta povestea. Personajele trebuie sa spuna uneori lucruri mai dramatice ca sa ajute dinamica actiunii filmului. Eu, insa, cred ca oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire, un instinct primordial, animalic, si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

Si reversul, ce este pentru dvs „un act altruist”?

Nu neaparat un act, dar timpul si scurgerea lui inseamna altruism, pentru ca ne ajuta sa uitam, sa stergem lucrurile rele care ni s-au intåmplat, sa cernem ce a fost bine si ce a fost rau. E un alt carton care spune asta in „Irreversible”: timpul e vindecarea.

Acum, la cel de-al treilea dvs film, „Enter the void”, desi sunteti extrem de perfectionist, ati acceptat sa-l aratati la Cannes fara sa fie gata. De ce?

N-am avut incotro. Producatorul mi-a cerut-o pentru ca urma sa fie vazut de multa lume din industrie, ne ajuta la distributie. Genericul filmului si cåteva editari le-am facut dupa Cannes.

Nu v-a fost teama de asaltul criticilor care analizau un film neterminat?

Mi-am facut un calcul simplu: cei care o sa inteleaga filmul se vor bucura de el si in aceasta varianta, cei carora nu o sa le placa il vor distruge oricum.

Stiu ca spuneti mereu ca nu va intereseaza parerea criticilor, totusi, nu exista niciun critic a carui parere sa conteze pentru dvs.?

Daca scrie New York Times ca filmul e bun, asta ma ajuta la vånzarea lui si, da, ma intereseaza. Dar ma intereseaza mai mult parerea regizorilor despre munca mea. As suferi mai mult daca Gus van Sant mi-ar spune ca nu-i place filmul…

„Enter the void” e realizat dintr-o perspectiva subiectiva, spectatorii vad actiunea in cea mai mare parte a filmului din perspectiva personajului principal, ca si cum camera ar fi montata in locul capului lui. E posibil sa intreb o prostie, dar risc. Cred ca sunt måini diferite, in cadre diferite, pentru ceea ce ar trebui sa fie, de fiecare data, trupul personajului principal. Gresesc?

Nu, nu. (Råde). Nimeni nu m-a intrebat asta påna acum. Asa este. Sunt måinile a trei oameni in secvente diferite in tot filmul. O buna parte am filmat eu, sunt cåteva secvente filmate de operator si doar una in care apar måinile actorului, cånd ia niste droguri dintr-o cutie aflata in frigider.

Din punct de vedere tehnic, a fost greu sa filmati din perspectiva aceasta?

Am facut filmul acesta ca sa experimentez vizual, totul a fost o provocare tehnica. E o secventa in care personajul principal se spala pe fata in baie si se priveste in oglinda; ea de fapt a fost filmata fara oglinda, apoi imaginea personajului reflectata in oglinda a fost filmata separat si montata.

Toate drogurile despre care se vorbeste in film sunt adevarate? Pot sa va intreb cine a facut research pentru asta?

Da, toate exista. Drogul de la inceput, pe care-l ia personajul principal in primele minute, e dintr-o planta care poate fi gasita in Argentina si intr-o bautura, e legal. Eu am facut research-ul pentru toate drogurile si i-am aratat apoi directorului de imagine cum vreau sa ilustreze trip-urile. I-am adus picturi, am facut schite, am facut referiri la atlase de botanica.

Mai e ceva real in subiectul filmului acesta? Ceva care pleaca din convingerea sau viata dvs? De exemplu, credeti in reincarnare?

Nu, nu cred in reincarnare, nu promovez nicio religie cu acest film. Am o sora –cum are personajul din film, am avut amåndoi in copilarie un accident de masina – dar nu la fel de grav cum se intåmpla in film. Mai sunt trimiteri la vietile private ale actorilor din rolurile principale, dar n-am facut filmul pentru a spune o poveste a mea sau a lor, ci pentru a experimenta.

In toate cele trei filme pe care le-ati facut, nu apar flori, nici copaci, de fapt, niciun pic de natura. Stiu ca sunteti un fan al urbanului, dar as vrea sa stiu daca aveti acasa vreo planta… Cresteti acasa vreo floare?

Acasa? (Råde.) Stau putin acasa. Dar da, cresc.

Ce aveti?

Un cactus…

Conversatia noastra s-a interupt cånd Cristian Mungiu l-a anuntat ca trebuie sa mearga in sala de cinema, sa-si prezinte filmul. Cristian il grabea pentru ca publicul era nerabdator in sala, dar el – dupa ce mi-a stråns måna si mi-a multumit – s-a indreptat catre fereastra, s-o inchida. Am incercat sa-i salvez din timp.

Lasati, duceti-va, o inchid eu.

Nu, nu. Eu am deschis-o, eu trebuie sa o inchid.

A inchis-o si-a luat-o la fuga, sa-l ajunga din urma pe Cristian Mungiu. Cåteva minute mai tårziu, dupa ce le-a spus zecilor de studenti din sala cum si-a dus filmul la Cannes si cum a fost primit acolo, s-a sprijinit de un perete din spatele salii. In intuneric, l-au remarcat prea putini cum se bucura de genericul pe care-l vedea pentru prima data pe ecran mare. A stat cåteva minute, i-a rugat pe organizatori sa dea sunetul cåt se poate de tare, apoi a iesit si a inceput sa vorbeasca la telefon despre noi proiecte.

Multumiri speciale Adei Teslaru si lui Cristian Mungiu pentru sprijinul acordat la realizarea acestui interviu.
Tabu decembrie 2010

5440
200906_11_perfectionsotii incredibile: Dna Braila

sotii incredibile: Dna Braila

mai stiti seria mea de sotii incredibile de acum citeva saptamini?
ei bine, ieri am mai descoperit una: doamna Braila, sotia lui Stefan Mihailescu Braila.

Era un pesimist notoriu. Il apuca disperarea din orice. si atunci din intuitie, instinct, dragoste sau Dumnezeu stie din ce, mi s-a nascut gindul unei terapii. Cum il vedeam in starea asta ii spuneam

– Stefan, stii ce? Hai sa ridem o jumatate de ora.

Era ca o intrecere. Eu il faceam pe EL sa rida si El pe mine. Rideam pina ne durea burtica. I-a placut ideea si-i aplicam tratamentul de cite ori o lua razna.

D-na Braila, despre Stefan Mihailescu Braila, in “O carte atipica despre un actor atipic”, scrisa de doamna Rodica Mandache

1685
lansare munteandovada …:)))

dovada …:)))

sunt foarte putini oameni pe care nu-i pot refuza… mai ales cind imi cer sa merg la vreun eveniment monden unde nu-mi place din principiu sa merg.
nu-i scriu pe toti cei vizati (ca sa nu profite si mai mult:) ), dar zic de ada teslaru…

dupa o lege a firii, nestiuta nici de noi, ne inrudim foarte pe departe… motiv pentru care ne strigam “verisoara” cu derivata de alint “perisoara”:)

miercurea trecuta cind era party-ul nostru de craciun, a fost si lansarea pe dvd a filmelor lui radu muntean (boogie, hirtia va fi albastra si marti dupa craciun). mi-era rau, aveam si party-ul nostru…
dar am promis lu’ veri/peri ca ma duc la lansarea dlui muntean si iata dovada:

ma rog, imi place poza si de aia am scris de asta:)
aici faceam cunostinta cu sotia lui radu muntean…

daca veri/peri mi-ar da si o fotografie cu cutia cu dvd-urile v-as arata ce cool e… v-as spune o poveste despre ea (de la domn muntean aflata) si v-as recomanda-o cadou de Craciun.

ia veri peri sa vad daca ma citesti:)

1306

cel mai tare concurs on line din Romania

Stii banking si cistigi… sau altfel spus: ii faci fata lui Mihai Calin?

Eu sunt una dintre persoanele (sa zic femeile?, sa zic blondele?) pentru care cuvintul banking e asociat cu o usa de fier care duce catre un tunel dubios de intunecat.

Ca sa invat cum e cu administrarea online a contului am trecut prin lectii serioase (din alea cu caiet si pix), dar pe bune ca asta nu m-a impiedicat sa cumpar online cu cadrul diverse chestii (gen carti… multe carti… hai poate si-un pantof or o rochita. pardon, si bilete la spectacole din alte tari).

Gindul ca, la rugamintea lui Alex Negrea si a lui Ionut Oprea, trebuie sa-i fac fata lui Mihai Calin intr-un concurs gen Stii si cistigi (premiile sunt f f mari) m-a cam distrat.

*

Din 10 intrebari am raspuns la 5 (in trei minute cit e regulamentul). Dar asta a fost prima incercare si sunt sigura ca pot mai mult. Mai am 4 incercari pe ziua de astazi (sunt 5 sanse pe zi) si va anunt daca am reusit sa le termin pe toate cele 10 intrebari…

De fapt o sa vedeti daca am terminat din profilul meu bancar care rezulta din quiz, pentru ca il voi posta pe facebook si va voi stresa sa ma votati ca sa intru in tragerea la sorti saptaminala pentru o masina.

*

bine, m-am razbunat pe Mihai Calin si l-am lasat sa se uite in hirtii, asteptind sa intru eu in joc, cam 10 minute. imi place cum ridica privirea din cind in cind intrebator: ei, esti gata?

*

Later edit: acum mi-e rusine, pt ca uite ce am primit 🙂

Zice asa in prezentarea celui mai tare concurs on line din Romania, Stii banking si cistigi:

MARELE PREMIU: 20 DACIA DUSTER

In fiecare saptamana, prin tragere la sorti, unul dintre voi (nota mea: unul dintre noi) castiga un autoturism Dacia Duster.

PREMII PENTRU CELE MAI VIZUALIZATE PROFILE BANCARE

In fiecare saptamana vor fi acordate 20 de carduri BCR cu 200 RON pe saptamana pentru cele mai vizualizate profile bancare

PREMII INSTANT SAPTAMANALE: 20 DE CARDURI BCR CU 200 RON SI 500 CARDURI GOOD.BEE

In functie de raspunsurile la cele 10 intrebari, participantii pot primi (sau nu) o intrebare bonus. (nota mea: daca ajung la intrebarea bonus, dau o bere) Daca raspund corect la aceasta, primesc automat un card BCR cu 200 RON, in limita a 20 de carduri pe saptamana, sau un card Good.bee, in limita a 500 de carduri pe saptamana. Pentru a vedea toate conditiile consulta regulamentul.

*

buuuun, eu stiu sigur ca voi aveti mai multe sanse de cistig la concursul asta pentru ca va pricepeti la banking mai mult decit mine, dar daca faceti quiz-ul va rog io: nu-mi ziceti si mie raspunsurile ca sa stiu si eu sa raspund? Promit ca va votez profilul la schimb.

Lasati-mi link-ul cu profilul vostru bancar si rezolv imediat.

Va urez succes la cel mai tare concurs online din Romania, Stii banking si cistigi, ceea ce-mi doresc si mie… (adica… eu imi doresc macar sa ajung pina la sfirsitul intrebarilor – care-s simple recunosc, dar sunt eu…talentata – in cele 3 minute de concurs.)

2048
dna-mandache-miinicind actorii devin civili

cind actorii devin civili

Citeva secvente de la lansarea de astazi, O carte atipica despre un actor atipic, Stefan Mihailescu Braila – scrisa de Rodica Mandache.

Florin Zamfirescu avea incredibile emotii. Atit de mari incit tinea microfonul cu ambele miini ca sa nu-l zgiltiie foarte tare.

l-a iubit si admirat pe Stefan Mihailescu Braila mai mult decit au spus-o povestile reamintite astazi. S-a vazut in emotiile sale.

Povestile au fost minunate; preferata mea cea despre “sa ne grabim”

In provincie un spectacol cu un public galagios, total nepregatit pentru teatru. Florin Zamfirescu il indeamna pe Stefan Mihailescu Braila sa “ zica mai repede piesa” ca sa se incheie totul. Dupa acord, intra in scena. La pauza, contrariat Zamfirescu intreaba: “Pai bine, ce faceti? N-am zis ca mergem mai repede?” Stefan Mihailescu Braila raspunde cu regret “Eu nu sunt ca voi astia cu scoala, eu cind intru in scena stiu o singura cale. Aia ca sa fac cel mai bine, nu pot altfel”

*

diametral opus ca povestire, Geo Saizescu, regizorul multor filme cu Stefan Mihailescu Braila. “EU i-am dat acceptul pentru ca sa intre gratis la cinema Studio”/ “a jucat in filmele MELE”

*

Doamna Mandache, in picioare, vorbind la microfonul asezat pe stativ, ca la serbare, recunoscind indirect ca a scris aceasta carte si pentru dinsa, dar si pentru ceilalti actori. Ca sa ne uitam prin “culise” si noi, civilii.

*

Constantin Cojocaru in sala, pe scaunul de linga mine, cu o replica minunata.

“mi-a placut f f mult ce ati facut in Avalansa; cred ca v-a chinuit mult Radu Afrim”, i-am zis cum s-a asezat.

a raspuns dintr-una ” Nuuuuuu. Eu m-am chinuit. Eu singur. Lumea nu recunoaste, dar ca sa faci un rol te chinui, nu e o plimbare pe bulevard.”

si daca n-ati vazut piesa, duceti-va (la TNB), chiar face un rol minunat

*

domnul Beligan, imbracat in pulovar roz somon, aplaudat in picioare de o sala intreaga care s-a intors catre dinsul (se afla in loja in partea diametral opusa scenei)

Dorina Lazar i-a multumit pentru participare si i-a urat la multi ani (peste doua zile e aniversarea domniei sale).

Dupa aplauze prelungi domnul Beligan a luat microfonul:

“Eeee, nu e asa mare scofala. Ma bucur ca am venit astazi aici cind pe scena sunt oameni mari care vorbesc despre un om mare. Pentru ca astazi scena e din ce in ce mai ocupata de altii.”

*

un citat din carte

Stiu ca teatrul trebuie sa faca bine publicului, sa-l cultive, nu sa-l degradeze. OMUL din sala e dornic sa rida, dar eu nu vreau sa provoc risul cu orice pret. Pentru asta nici n-ar trebui sa fiu propriu zis ACTOR.

Stefan Mihailescu Braila.

2530
marceauo saptamina f “cinematografica”

o saptamina f “cinematografica”

ultimele zile au fost foarte “cinema”

*

duminica am citit un scenariu de film al unui domn care e la primul scenariu scris.

f bun. “amelie se intilneste cu falling down intr-o agentie de publicitate din romania si incepe sa cinte la vioara” asa descriu eu povestea.

de cite ori zic ca am citit scenariul acestui domn, lumea ma intreaba “si, vrea sa joace el in film?”, raspund “nu.”

si invariabil vine reactia: “pe bune?!” 🙂

*

miercuri am fost  pentru citeva minute la lansarea pe dvd a trei dintre filmele lui Radu Muntean (Boogie, Hirtia va fi albastra si Marti, dupa Craciun) intr-un box kit de colectie.

am schimbat citeva vorbe cu Radu Muntean, suficient ca sa ma bucur ca Marti, dupa Craciun a mers f f f bine in Israel si e elogiat in Franta, unde a intrat pe ecrane vineri. aici una dintre cronici, iar pe pagina de FB a filmului multe altele.

me happy pt ca mi-a placut mult acest film si, odata cu el, am inceput sa o iubesc pe Mirela Oprisor.

*

vineri am fost la lansarea unei carti foarte speciale; un album de colectie cu afisele filmelor romanesti din perioada comunista. partea simpatica e ca autorul e american, Christopher Landry

cartea aceasta e un minunat cadou de Craciun pentru un cinefil.

*

tot vineri am vazut un film despre care nu pot scrie inca pentru ca…am fost “anexa la dosar” la vizionare. nu eram eu cu treaba acolo, astept sa apara textul titularului de intilnire si apoi scriu si eu un pic:)

pe una din mesele din biroul unde am vazut filmul (a carui premiera nu se stie cind va fi, desi eu sper sa facem o avanpremiera pt ca filmul e f f tabu) am gasit diploma asta inramata: premiul de la Cannes pentru California Dreamin’

*

miine inchei saptamina cu lansarea  “O carte atipica, despre un actor atipic – Stefan Mihailescu Braila” scrisa de Doamna Rodica Mandache ( ora 11, teatrul Odeon, intrarea libera) si, daca ma coordonez bine, vad si un film din Festivalul Filmului Francez.

1894

Am cumparat Gazeta Sporturilor si-am aruncat-o la gunoi

Am tot respectul pentru ce face managementul GSP, de la dezvoltarea in print pina la cea on line, trecind prin campanile foarte smart de marketing cu inserturile pentru multe categorii de virsta.

Cu toate astea, nu citesc GSP pentru ca … zic eu ca nu sunt in target, nu ma intereseaza sportul fotbalul si, daca vreau sa citesc despre sporturile pe care le pricep, o fac via net.

Ieri, pentru prima data in ultimii 5 ani (cel putin) am cumparat Gazeta sporturilor; anuntau o editie speciala Radu Cosasu si vroiam sa o pastrez in colectia legata de domnul Cosasu ale carui scrieri le iubesc.

Ba chiar am cumparat 2 exemplare, sa-i dau si Anei Onisei unul, ca si ea e fan Dl Cosasu.

Numai ca, dupa lecturare, le-am aruncat direct la cos.

*

Ceea ce era legat de domnul Cosasu (cu exceptia a 4 mici editoriale) erau lucruri pe care le citisem deja DE FOARTE MULTA VREME. (ba chiar, doua dintre editoriale le citisem cu o seara inainte pe net)

Iar editorialele echipei, cu tot respectul, nu faceau altceva decit sa urle prin stilul de scriere “si eu pot sa scriu cu artificii spectaculoase ca dl Cosasu.”

Diferenta e ca, la domnul Cosasu, scrierile nu sunt artificii, nu sunt titirombiluri din vorbe, nu sunt panglicarii. E ceva ce nu poate fi copiat si imitat, stilul domniei sale vine din educatia sa, din cultura sa incredibila si, cred eu, din simtirea sa fina.

*

Nu inteleg de ce sa faci un “supliment” Radu Cosasu pe care sa-l comunci asa, stiind ca vor veni si “fani externi de GSP” sa te cumpere, iar tu sa le livrezi o marfa integral veche. Orice fan Radu Cosasu a citit si articolul domnului Plesu din Dilema si interviul de pe blogul dl Ioanitoaia si stie si foarte multe dintre cronicile sale de pe vremea Sportul Romanesc.

Sigur, spun ca au facut un supliment ca sa-i ureze la multi ani Domnului Cosasu. Doar ca ziua domniei sale (cind a implinit 80 de ani) a fost pe 28 octombrie, adica cu o luna si ceva in urma, deci au avut timp suficient sa gasesca solutii jurnalistice.

Si chiar si-asa, daca faci un supliment in onoarea unui super mare scriitor, n-ai dorinta provocarii de a scrie si ceva nou despre dinsul? Altceva decit propriile tale opinii (mai degraba orgolioase – scrise cu mindria ca ma va citi Maestrul, trebuie sa performez-, decit jurnalistice) exprimate in 2000 de semne? Altceva adica un reportaj, un profil de culoare… (pentru ca da, stim, dl Cosasu da rar interviuri)

*

Ieri m-am simtit mintita de Gazeta Sporturilor. Si nu cred ca o mai cumpar alta data.

1665

duminica, teatrul odeon, ora 11

Mi-a povestit de carte pe terasa la Carturesti, asta vara.
Aveam fiecare in fatza cite o limonada cu menta si miere, fara gheata. tocmai ce venea dupa o raceala si vorbea soptit.

Mi-a ramas in minte o secventa din poveste.

*

Pentru unul din zecile de interviuri din carte s-a dus la un director de teatru. Stia ca lucrase cu personajul ei si ca ar fi fost o marturie care ar fi contat in carte. A asteptat in hol 2 ore si cind, in sfirsit, directorul si-a facut timp (desi aveau fixata intilnirea cu mult inainte), i-a spus:
Nu pot eu sa vorbesc despre asta.

Si doamna nu s-a lasat. A luat-o de la capat cu altcineva care i-ar fi putut spune o marturie care sa conteze.

*

Asa e facuta cartea “O carte atipica, despre un actor atipic, Stefan Mihailescu Braila” scrisa de doamna Rodica Mandache. E construita din perseverenta dumneaei de a lasa marturii scrise despre oamenii care au contat in teatru.

*

Pentru mine e emotionant ca doamna Mandache (a carei finete a cuvintului e remarcabila si in timpul conversatiei, nu doar in scris) isi face timp sa scrie despre ceilalti. Jurnalistic. Facind investigatii. Cautind prin arhive.

Sper sa scrie cindva si amintiri din viata sa.

*
Cu doamna Rodica Mandache am o relatie aparte.
Stie mai multe despre mine decit stie mama, pentru ca – pur si simplu – cind ma intreaba ceva nu pot sa nu-i raspund direct, fara menajamente.
Si cum, adesea, ma intreaba despre mine…

La schimb, dupa fiecare lucru “greu” pe care i-l spun, imi povesteste si dinsa ceva foarte personal.

*

Doamna Mandache mi-a spus odata “Multumirile sau laudele sunt acceptate la fel de greu ca si injuraturile. Ele sunt primite pe acelasi canal” si mi s-a parut brusc ca a fost aprinsa o lumina pe strada care pe care ma rataceam cind ma loveam de multumirile altora catre mine.

Tot doamna Mandache m-a trimis sa citesc interviurile cu Pacino din cartea lui L. Grobel.
Dupa aia am daruit-o cui stiam ca o va intelege in nuante si detalii.

*
Mi-ar placea sa veniti duminica asta la Odeon de la ora 11 la lansarea cartii “O carte atipica, despre un actor atipic, Stefan Mihailescu Braila” scrisa de doamna Rodica Mandache.

Daca n-ati intilnit-o niciodata fata in fata pina acum pe doamna Mandache ar trebui sa descoperiti ce farmec hipnotic are.

Intrebati-i pe cei care au vazut –o la teatru in Joi. MegaJoy, E doar sfirsitul lumii sau in Marea Iubire a lui Sebastian.

1726

am cea mai frumoasa rochie din lume

era pe wish list-ul de ziua mea… am primit-o in seara asta cu participarea Alinei Ene, de la cea care a gindit-o si creat-o si lucrat-o, Vika Gorenco.

Vika e geniala, ce stie ea sa faca din tricotaje nu poate fi descris, trebuie vazut si simtit, puteti vedea aici

rochia mea este aceasta

multumesc mult mult mult Vika.
multumesc mult mult mult Alina.

later edit: multumesc si Paulei Negrea pentru ca am aflat ca ea a fost cu ideea.

love you for ever.

*

dragilor,
acum invitati-ma la un party la care sa o port, zic.

2808
raducan_221106_438Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling

Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling

Andreea Raducan – minunata gimnasta, campioana si, pentru cei care o cunosc, minunata femeie – si-a lansat astazi cartea Reversul Medaliei.

la 10 ani de la Olimpiada de la Sydney cind i-a fost retrasa medalia de aur, Andreea isi spune povestea. simplu, sincer, emotionant.

*
am plins astazi la lansarea cartii. a fost un moment in care andreea a spus ca dedica aceasta carte tatalui e… “mi-as fi dorit sa fie aici… si mi-as fi dorit… atit”.

in pauzele dintre aceste propozitii vocea a inceput sa-i tremure si i-au dat lacrimile.
dar nu asta m-a emotionat cel mai tare, ci faptul ca doua clipe mai tirziu, cind a revenit la microfon a zis “am facut-o lata, am zis ca nu am emotii si acum am plins” cu zimbetul acela de competitie, pe care-l afisa inaintea intrarii in concurs.

lupta asta cu sine, pentru a fi perfecta, m-a emotionat cel mai tare.

*

toate cartile erau semnate dinainte pentru ca nu care cumva un invitat (era o lansare pentru prieteni) sa plece fara sa fi primit o carte.
si-a ales singura coperta cartii (un gest care o reprezinta, semnul victoriei de la sfirsitul exercitiului de la sol)
a ales data lansarii in asa fel incit sa-i fie aproape toti prietenii.
si-a pregatit singura filmuletul de prezentare.

si arata ca o lady. impecabila. cu o rochie roshie, cu parul strins intr-un coc sofisticat si cu un make-up care o ducea in zona Audrey Hepburn.

aici impreuna cu mama si cu fratele, sorin.

*
n-am apucat inca sa citesc cartea, dar lansarea de astazi am simtit-o ca pe un pas catre vindecare pentru Andreea. sigur ca spune ca a depasit momentul cind i-a fost luata pe nedrept medalia de aur, sigur ca viata ei merge mai departe, dar cartea asta cred ca e o usita deschisa catre sufletul ei cam ca lacrimile de astazi, pe care incerca sa le ascunda sub zimbetul si nervii antrenati in marile competitii sportive.

*
vazindu-le pe toate celelalte sportive prezente la lansare m-am gindit inca o data ce viata grea au; nu doar pentru ca fac super sacrificii ca sa realizeze performante incredibile, ci pentru ca – dupa ce termina – daca nu sunt solide emotional si cu o minte brici- ramin fara NIMIC.
iar pentru unele sportive, in functie de sport, asta se intimpla foarte devreme.

Andreea e o norocoasa. A fost geniala in sport, are o minte brici si in afara birnei sau solului, si mai are o ambitie incredibila.

duminica 12 decembrie, la ora 12, la Diverta de la Mall Vitan e lansarea cartii Reversul Medaliei de Andreea Raducan. mergeti si sustineti-o, are emotii “eu nu sunt scriitoare, am scris foarte simplu”, mi-a spus la telefon inainte de lansare.

1781

Julian Assange vrea atentie. inainte de orice

de ce face dezvaluiri peste dezvaluiri Julian Assange?

uitindu-ma la fotografiile lui din ultimii 3 ani cred cu tarie ca face toate pe care le face pentru ca vrea atentie. isi construieste o platforma de imagine pentru ceva viitor, important. ce e acel ceva viitor e alta discutie, dar hai sa ne uitam un pic la foto.

asa arata in 2007

uitati-va la haine, atitudine, tunsoare.

*
asa arata in 2008

atitudine mai increzatoare, haine mai “puternice”

*
asa arata in 2009

parul din ce in ce mai scurt, hainele mai corporate.

*

cum arata acum?

iata fotografia pe care le-a dat-o celor de la guardian pentru ilustrarea primului interviu dupa dezvaluirile senzationale.

are deja un stilist care se ocupa de parul lui, cu siguranta si unul care se ocupa de haine.

si victoria finala?

coperta Time de saptamina acesta

viata m-a invatat ca un om care face schimbari de imagine cu participarea unui specialist, e foarte constient de impactul imaginii lui la public, de rezultatele pe care doreste sa le obtina…

inainte de orice alt efect al dezvaluirilor lui, Julian Assange vrea atentie. din acelasi motiv nu a acceptat sa-i fie platita cautiunea, e mai spectaculos cu el in inchisoare. stirile de la tv sunt mai atractive.

Conversatii cu Truman Capote

At one time I used to keep notebooks with outlines for stories. But I found doing this somehow deadened the idea in my imagination. If one notion is good enough, if it truly belongs to YOU, then you can’t forget it…it will haunt you till it’s written.

*
I suppose my superstitiousness could be termed a quirk. i have to add up all numbers: there are some people I never telephone because thei number adds up to an unlucky figure. Or I won’t accept a hotel room for the same reason. I will not tolerate the presence of yellow roses… which is sad because they’re my favorite flower. I can’t allow three cigarette butts in the same ashtray. Won’t travel on a plane with two nuns. Won’t begin or end anything on a Friday. It’s endless, the things I can’t and won’t.

*

Before publication, and if provided by persons whose judgement you trust, yes, of corse criticism helps. But after something is published all I want or read or hear is praise. Anything less is a bore, and I’ll give you fifty dollars if you produce a writer who can honestly say he was ever helped by the prissy carpings and condescensions of reviewers. I don’t mean to say that none of the professional critics are worth paying attention to… but few of the good ones review on a regular basis. most of all, I believe in hardening yourself against opinion. (…) And in this connection there is one piece of advice I strongly urge: never demean yourself by talking back to a critic, never. Write those letter to the editor in your head, but don’t put them on paper.

*
People are always asking me if I believe that writing can be taught. My answer is, “No – I don’t think writing can be taught”. But on the other hand, if I were a young writer and convinced of my talent, I could do a lot worse than to attend a really good college workshop – for one reason only. Any writer, and especially the talented witer, needs an audience. The more immediate that audience is, the better for him because it stimulates him in his work; he gets a better view of himself and a running criticism.

Truman Capote in Conversations By Truman Capote, M. Thomas Inge.

2122