Author : Cristina Bazavan

administratorul – compunere libera

Mi s-a infundat o tzeava. La bucatarie. A suparat tot blocul, adica si pe vecina de sus si pe cea de jos. Dupa tam tam-ul pe care l-au facut ca a refulat chiuveta in bucataria mea si a ajuns apa mai jos in timp ce eu eram la serviciu, am crezut ca am o Niagara acasa.

Era doar o balta mica.

A vnt administratorul blocului (par alb, 60 si ceva de ani, camasa in carouri, pantaloni trei sferturi si papuci) sa evalueze daunele.

A intrat in bucatarie si, in prima clipa, a pus ochii pe sticla de Chivas. Regal, de 18 ani vechime.

L-am scos din bucatarie cu ochii lipiti de sticla si cind a ridicat privirea a vzt pe un perete doua fotografii cu barbati goi. Arta. By Bumbutz.

A trecut subit de la apelativul doamna, la domnisoara. Rostit pe un ton sagalnic insinuant.

Apoi a mutat privirea pe un alt perete si-a vzt afisul mare de la filmul bleu al lui Kieslowski.

– Margareta Pislaru? a dat din cap insinuant din nou

– Nu. O actrita franceza. Binoche.

– Nuu? Eee, asa pare.

Mi-a lasat numarul lui de telefon. Sa-l sun oricind, la orice ora. Evalueaza tot.

5117

2 din 25/ romania

stiu, din nou despre Cannes:)

esquire uk a ales sa prezinte Cannes-ul in 25 de secvente, cele mai importante. intre ele, de 2!!! ori romania: cu porumboiu si mungiu.

sper ca ministerele care au interes in chestiunea promovarii romaniei peste hotare ( Cultura, Turismul si Externele) o sa-i premieze pe baietii astia cu filmele lor.

asa imagine buna tarii noastre, la un public educat, avizat, formator de opinie, nu pot ministerele sa faca oricit de multi bani ar baga in publicitate. pt ca ar fi publicitate, aici e opinie – credibilitate.

art din esquire uk

1574

maurice

noemi s-a inrudit cu roald.

l-a primit aseara pe Maurice. pret de o noapte l-a chemat Callas, in speranta ca e o tinara domnitza. azi la medic s-a dovedit ca e un tinar domn si a fost rebotezat.

se va imprieteni cu iris, catelusa alba cu state vechi de plata in casa lui noemi

1113

Cannes 2009 – cistigatorii

The official Jury of this 62nd Festival de Cannes, presided by Isabelle Huppert, revealed the Prize winners during the Closing Ceremonies on the evening of May 24th.

IN COMPETTION – FEATURE FILMS

Palme d’Or
DAS WEISSE BAND (The White Ribbon) directed by Michael HANEKE

Grand Prix
UN PROPHÈTE (A Prophet) directed by Jacques AUDIARD

Lifetime achievement award for his work and his exceptional contribution to the history of cinema

Alain RESNAIS
Best Director
Brillante MENDOZA for KINATAY

Jury Prize

FISH TANK directed by Andrea ARNOLD

BAK-JWI (Thirst) directed by PARK Chan-Wook

Best Performance for an Actor
Christoph WALTZ in INGLOURIOUS BASTERDS directed by Quentin TARANTINO  

Best Performance by an Actress

Charlotte GAINSBOURG in ANTICHRIST directed by Lars von TRIER  

Best Screenplay
MEI Feng for CHUN FENG CHEN ZUI DE YE WAN (Spring Fever) directed by LOU Ye  

Prix Vulcain: Artist-Technician

Aitor BERENGUER, sound technician of the movie MAP OF THE SOUNDS OF TOKYO directed by Isabel COIXET.

IN COMPETITION – SHORT FILMS

Palme d’Or

ARENA directed by João SALAVIZA

Special
Distinction

THE SIX DOLLAR FIFTY MAN directed by Mark ALBISTON, Louis SUTHERLAND
 

CAMERA D’OR
SAMSON AND DELILAH directed by Warwick THORNTON (presented at Un Certain Regard)

Caméra d’Or – Special Distinction
AJAMI directed by Scandar COPTI, Yaron SHANI (presented at Quinzaine des Réalisateurs)


UN CERTAIN REGARD


Prix Un Certain Regard – Fondation Gan pour le Cinéma

KYNODONTAS (Dogtooth) by Yorgos LANTHIMOS

Jury Prize

POLITIST, ADJECTIV (Police, Adjective) by Corneliu PORUMBOIU.

Special Prize Un Certain Regard 2009

KASI AZ GORBEHAYE IRANI KHABAR NADAREH (No One Knows About Persian Cats) by Bahman GHOBADI

LE PÈRE DE MES ENFANTS (Father of My Children) by Mia HANSEN-LØVE

CINEFONDATION

First Cinéfondation Prize

BÁBA by Zuzana Kirchnerová-Špidlová (FAMU, République Tchèque)

Second Cinéfondation Prize

GOODBYE by Song Fang (Beijing Film Academy, Chine)

Third Cinéfondation Prize (ex aequo)

DIPLOMA by Yaelle Kayam (The Sam Spiegel Film & TV School, Israël)

NAMMAE UI JIP (Don’t Step out of the House) directed by Jo Sung-hee (Korean Academy of Film Arts, Corée du Sud)

1214

Cannes Romania – Mungiu

romania se bucura ca a cistigat Corneliu Porumboiu doua premii la Cannes cu Politist Adjectiv.

e frumos, e minunat, iar eu il iubesc pe Vlad Ivanov ( sa mai scriu o data si aici, ca oricum stie toata lumea:) )

ce nu a spus nimeni inca si merita remarcat e serviciul plin de eleganta si bun simt, de OM MARE, pe care l-a fct Cristian Mungiu cinematografiei romane: a ales ca dupa victoria suprema la Cannes, sa mearga cu un film in care alti tineri regizori si-au pus semnatura. a girat pentru ei, le-a deschis usile cinematografiei mondiale si a adus criticii si producatorii in sala de cinema ca sa-i vada si pe ei, nu doar pe marele cistigator al Palme D’Or-ului.

mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastra contemporana. un lobby pentru filmul romanesc pe care foarte putini au eleganta, detasarea si bunul simt sa-l faca.

de asta zilele astea nu-l iubesc doar pe Vlad Ivanov, ci si pe Cristian Mungiu.

3405

Marsul Gay -miine

in ultimele doua luni, Octavian si Robert mi-au tot zis sa scriu ceva pentru site-ul lor gaypride.ro. ce am vzt si invatat de-a lungul timpului despre comunitatea gay.

n-am avut timp. m-am apucat de vreo 3 ori sa scriu, am 5 variante diferite de text, toate nefericite – nu in idei, cit in forma lor literara.

ce vroiam sa scriu si mai vreau inca sa spun este cam asa:

eu ii iubesc pentru ca-i cunosc, ca stiu ca sunt oameni misto, frumosi si pe dinauntru si pe dinafara, dar “cunoasterea” asta vine din faptul ca am avt acces la momente din viata lor; cu bucurii si nu, cu probleme si nu, cu oameni buni si nu, cu amintiri frumoase si nu.
si mi-am putut forma singura o opinie pentru ca am avt informatia direct de la comunitatea gay, la prima mina.

asa ca ma gindesc ca daca ei si- ar spune povestile pe bune, cu bune si rele, daca ar da voie lumii sa intre in coconul lor, i-ar iubi mai multi.

vroiam sa (de)scriu citeva intimplari care mi-au ramas aproape de suflet si care m-au fct sa ma gindesc ca lumea lor e diferita emotional de lumea mea. dar lumea fiecaruia e diferita de lumea oricarui altcuiva:) si-ar fi fost o forma subtila de discriminare aceasta remarca.

mai vroiam sa scriu ca e un bullshit sa te lauzi ca ai un prieten gay ca sa-ti arati deschiderea catre comunitate ( nu tzi faci prietenii pe criterii de orientare sexuala, ci pentru ca ai ceva in comun cu el). e tot o forma subtila de discriminare si afirmatia asta.

si mai vroiam sa scriu ca generatia de 30 si ceva de ani isi va creste copiii ceva mai destupati la minte pentru ca au avt acces la informatie si au vzt ca gay-i -s simpa.
dar toate astea stau in picioare pentru cei care-i stiu, la prima mina.
si ca sa-i stie si mai multi, trebuie sa inceapa sa-si spuna povestile.

de gay depinde cum ii privim noi.

spuneti-va povestile, eu sunt gata sa ma apuc sa le scriu.
intr-o forma literara mai decenta decit postul asta de blog.

*
ne vdm miine la 17.00 la Marsul GayFest ’09 (Piata Unirii – Piata Constitutiei – Statia de metrou Izvor)

2492

Emmanuel Delhomme – Livre Sterling

de cite ori ajung la paris pe linga Champs Elysees, dau o fuga dupa colt pe Rooselvelt (in capatul catre Concorde) unde e cea mai dragalasa librarie posibila.

Livre Sterling e un loc in care librarul – Emmanuel Delhomme care scrie si pentru Le Nouvel Observateur – dialogheaza cu tine prin carti.
pe rafturi din loc in loc, pe cite o carte, e o eticheta cit o carte postala pe care cu carioca albastra, scris de mina, se afla opinia librarului despre continutul dintre coperte.

in citeva minute in libraria asta faci o excursie printre amintirile si emotiile librarului.

libraria, care e nu mai mare decit un chiosc de cartier de la parterul unui bloc, inregistreaza vinzari record (mandolina capitanului Corelli a fost vinduta doar in aceasta librarie in 5000 de exemplare, mai mult decit intregul tiraj pentru romania)

ieri in paris doua dintre notitele lui Delhomme spuneau asa:
Ma premiere grande emotion de l’anne 2009. Sublime. – cartea: Du givre sur les epaules – Lorenzo Mediano

Mon Dubois prefere – cartea: Une annee sous silence – Jean Paul Dubois

uite un pic despre gindirea lui Delhomme si reteta lui de afaceri, intr-un text din le nouvel observateur

1434

merci – style is not brand, it’s designer idea

cel mai frumos concept store pe care l-am vzt vreodata. cel mai prietenos. un loc unde ti-ai muta casa.

un loc in care nu conteaza brandul ci designul, nu conteaza pretul, ci frumusetea obiectului si ideea din spatele lui, un loc in care te simti ca acasa si care e vizitat ca un muzeu.

5000 de vizitatori/cumparatori in week end, 100.000 de vizitatori in cele doua luni de cind s-a deschis

intrarea nu era una ci trei:)
printr-o curte interioara era intrarea principala.

cum spatiul care deschidea curtea interioara era foarte mic, magazinele invecinate (stinga dreapta) au fost transformate in locuri cu tema, cu intrari tot in concept store-ul principal.

curtea interioara: ideea de familie. o masina pregatita de vacanta cu multe dintre lucrurile pe categoriile de produse din magazin.

intrarea din dreapta o cafenea bilblioteca. cafeaua 2 euro, mai ieftin decit in majoritatea cafenelor din paris. 5000 de carti in biblioteca. toate vechi. cu coduri de culoare care anuntau preturile 2, 5 sau 10 euro. banii se duceau la copiii saraci din madagascar.
in fiecare vineri parizienii aduc carti, un librar le sorteaza si le aseaza in biblioteca spre delectarea intelectuala a vizitatorilor.
(virgil si-a cumparat viata lui mozart. l-am invidiat un pic)

intrarea din stinga o sera cu flori. si pasari, in ziua in care am vizitat-o noi pentru ca artistul care expunea in concept store era pasionat de pasari si avea o multime de creatii la tema. asa ca la intrarea sera erau si pasari in colivie.

de aici incolo pe trei nivele obiecte de design interior, parfumuri, hainute si accesorii pentru copii, o bucatarie cantina unde se gateste cu legume proaspete, o alta curte interioara cu flori incredibile, haine de lux pentru femei si barbati, haine de designer la preturi f f mici, dar si la preturi f mari.

am vazut obiecte de 2 euro linga altele de 10.000 euro. nu pretul conteaza la merci, ci designul, ideea din spatele produsului.

si bonus track: toate profiturile magazinului se duc la familiile defavorizate din madagascar.

o bijuterie de loc de vizitat oricind ajungeti la paris. un loc unde obiectele sunt alese cu suflet si cu emotie. eu ma intorc pentru special pentru el saptaminiile viitoare.

adresa: beaumarchais 111, merci
(in cartierul marais)
*
(alte locuri noi si frumoase din paris descoperite la invitatia si sub indrumarea Chivas, foarte curind)

1483

cannes – primii pasi

miercuri cind sean penn renunta la actiunea de divort la LA, nevasta titulara de contract robin wright penn minca in acelasi restaurant din cannes cu andreea raicu si razvan ciobanu.

“era nemachiata, cu parul prins in codite impletite si duse catre spate, cu fata libera. arata foarte firesc si foarte bine”, mi-a povestit razvan.

la aceeasi ora eu ma aflam in cautare de liniste absoluta intr-un parc din Cannes, la umbra, iar linga mine o fetita facea primii ei pasi. nu-i era frica de locul unde se afla, se prinsese ca iarba e moale asa ca, pentru ca-i zimbeam, s-a ridicat in picioare si a vnt catre mine. mama ei emotionata mi-a spus ca e prima data cind merge singura, ca urmeaza sa faca 1 an pe 31 mai si ca o cheama chloe – robin.

parintii erau cinefili, venisera pentru festival.

1407

cannes seara

premiere, bodyguarzi, masini scumpe, ambuteiaje, femei gonflabile trecute de 60 de ani in rochii tipatoare, fotografi care fac bani transformindu-se in paparazzi pentru real poeple ( te asalteaza inainte de covorul roshu, iti fac foto peste foto, iti dau cartea de vizita si iti vind apoi amintirile cu momentele tale de celebritate); o sala de proiectie imensa; covorul roshu prezentat in direct pe ecranul din sala ca sa stie si cei care au venit, cine urmeaza sa mai intre.
petreceri, alti bodyguarzi, alte rochii, alte vedete si, din cind in cind, aceleasi femei gonflabile pe cale sa se deshire daca le atingi, care ar convinge-o si pe duduia versace ca ea e o tinara speranta si arata impecabil.

1931

dupa amiaza mea la Cannes

cu andreea raicu, virgil iantu si tudor furir pe un yaht la lansarea super exclusiva a noii sticle de chivas creata de Lacroix. mai mare decit sticlele obisnuite, editia de colectie e stralucitoare la propriu. pe piata va fi lansata in octombrie, in 17.000 exemplare in toata lumea. ajunge si la noi.

*
suna strange dar in 2 zile am bifat cam tot ce fac vedetele la cannes: de la hotelul cel mai luxos ( cu bodyguarzi la 2 usi de mine, dar nu pt mine), cu restaurantele cele mai spectaculoase (la prinz almodovar a mincat in acelasi restaurant cu noi), cu covorul roshu si blitzurile fotografilor (incluzind hainele scumpe si dificil de purtat), cu o plimbare cu yahtul si o excursie cu elicopterul catre nisa. (dar ca sa fie f clar – e o invitatie speciala de la chivas, nu m-am transformat eu peste noapte in ccine stie ce star de cinema:) )

andreea povestea aseara despre tensiunea pe care o impune “covorul roshu”. de acasa vezi vedetele stralucitoare si elegante, le si invidiezi putin, dar ele numara pasii pina termina de parcurs covorul roshu “sa nu imi calc pe rochie”, “sa nu ma impiedic”, “sa stau dreapta”, “sa zimbesc”.
pare un moft sa zici ca e greu sa “faci” un covor roshu, dar cam e…

Razvan, tot aseara, comenta ca rochia pe care o avea Penelope era foarte greu de purtat “n-ai vazut ce trena avea”.
de obicei nu te gindesti la lucrurile astea cind esti in fata televizorului si birfesti vedetele care trec pe un covor roshu la o premiera.

(avem poze de la cannes cu noi pe covorul roshu, dar le aratam la bucuresti)
*
acum suntem in Paris in hotelul decorat de Lacroix – hotel du petit moulin si ne pregatim de o vizita la atelierele lui.

1585

cannes dupa amiaza

multe carucioare cu multi copii (parintii sunt norocosi si impart aceeasi pasiune pt cinema, dar ala micu ce vina are? multe dintre carucioare sunt urlatoare); terase pline, mosuleti conectati cumva la cinema (mai ales in tinerete) care povestesc tinerelor doamne cam cum s-ar putea face ele remarcate; expozitii pe plaja; restaurante pe plaja; shopping, shopping, shopping; fani cu scaune si umbrelutze de soare in dreapta covorului roshu, asteptind vedetele care vor ajunge peste cel putin 6 ore; soare, soare, soare ; oameni cu pancarde pe care scrie un nume si un titlu de film (incearca sa recupereze vreun invitat pt cite o premiera); badge-uri, covor roshu si in fata magazinului cu inghetata – cu insemnele cannes, desigur.

1305

Cannes de dimineata

Televiziuni cu interviuri programate in camere de hotel; fotografi care isi recupereaza smoking-ul de la curatatorie pentru premierele zilei; make-up artisti care se strecoara discret in camerele vedetelor; bodyguarzi care stau in hol pe fotoliu la intrarea in camerele cheie; scaunele de plaja puse la coada pt un loc bun la covorul rosu pentru premierele de mai tarziu ; paparazzi in strada in fata hotelului; copilasi lipti de gard poate fura un zambet sau un autograf.

Ora 8:30 dimineata. Cannes

1322
Actress PENELOPE CRUZ and her sister MONICA launching 'Penelope & Monica Cruz for MANGO' Summer 2008 collectioncannes: penelope bolnava, pitt si jolie prin preajma

cannes: penelope bolnava, pitt si jolie prin preajma

dupa o plimbare de noapte prin cannes mi-am rezolvat primele dileme.

penelope cruz e bolnavioara, are gripa si o intoxicatie alimentara. n-a stat nici la party-ul de dupa film. asa se explica de ce parea f f obosita aseara pe covorul roshu.

intre timp au sosit brad pitt si angelina jolie care au de bifat in seara asta filmul lui tarantino.

si pentru ca e 7 juma dimine ora locala, ma duc sa beau o cafea si sa ma prega pt o experienta lacroix chivas pe un yaht.:)

1240

cannes – penelope cruz, almodovar, inselaciuni

cind o vezi linga tine, Penelope Cruz te uimeste cit e de mica si de fragila. Pe covorul rosu nu e atit de impunatoare ca pe ecran, nu pare sa aiba la fel de multa forta si prestanta. “ Poate ca a obosit sa fie diva”, a comentat Razvan Ciobanu la premiera de la Cannes a filmului Los Abrazos Rotos unde, dra Cruz a parcurs covorul roshu zimbind extrem de putin, incurcat-incruntata.
Cum sta in acelasi hotel cu noi, am vazut-o cum a iesit pe usa din spate, pe linga barulet, ca sa mearga la premiera. cu Pedro Almodovar de mina, urmata de intreaga echipa a filmului a plecat cam 45 de minute inainte de inceputul filmului. In fata hotelului erau zeci de fani si de paparazzi care au flancat intrarile toata ziua, in speranta unui autograf sau a unei fotografii inedite cu Eva Longoria, Eric Cantona sau Penelope.
desi a plecat cu mult inaintea majoritatii din hotel, echipa lui almodovar a intrat ultima pe covorul roshu. asa o cere ritualul, dar pentru ca am vazut miscarile din spate n-am putut sa nu remarc ca nu e deloc happy sa fii vedeta si sa stai o jumatate de ora in masina, asteptind sa parcurga toti invitatii covorul roshu pentru ca tu trebuie sa fii ultimul care le zimbeste fotografilor.

*
filmul lui almodovar are si bune si rele. are citeva trimiteri geniale, multe lucruri care i-au scapat din mina. scriu o cronica pentru cotidianul , o sa fie un schimb de linkuri pe aici si veti afla mai multe. l-as descrie pe scurt un omagiu adus muzelor. ale lui si ale altora, cel mai adesea, amante.

*
cum se fura in Cannes? daca esti femeie si ai prezenta de spirit, poti intra in camerele boutique din hotel. acolo sunt stilisti, make-up artisti, hainutze si accesorii pentru vedetele care merg pe covorul roshu si nu au avut timp de shopping. sau au in rogram o noua aparitie publica si e nevoie de o noua tinuta.
azi dupa amiaza in salonul chivas a intrat o tinara domnita care a spus ca are nevoie repede de o rochie si niste pantofi pt ca merge sa prezinte o emisiune tv. s-a recomandat wine designer. stilistei i s-a parut ceva dubios abia dupa a 5-a rochie probata si a refuzat elegant sa o mai ajute. cind am ajuns eu la make-up, doamnele de acolo erau inca sub efectul vizitei duduii care vroia sa insele.
s-a mai intimplat asa ceva?
da, in fiecare mai apare cite o fata din asta care reuseste cumva sa treaca de paza si sa intre in hotel

1988

cannes part 2

trei apartamente mai incolo de camera mea, stau doi bodyguarzi cit usa.
mor de curiozitate pe cine apara, dar mi-e rusine sa ma uit inauntru.
m-am intors acum de la make-up, usa magica era de deschisa se auzea muzica si risete de dudui, dar n-am avut curajul sa ma uit.

am trecut zimbitoare ca o doamna, printre bodyguarzi si am intrat in camera mea.

la ora asta ruleaza filmul lui mungiu, dar n-am putut ajunge la el.
am aflat insa cum se fac escrocherii la Cannes, cum inseala duduile si pleaca acasa cu rochii de mii de euro.
(va urma, desigur)

861

cannes part1

dupa bagaje care au fost mega amuzant de pregatit, iata-ma-s la cannes.
in hotelul in care stau penelope cruz si eva longoria.

cu andreea raicu, virgil iantu si razvan ciobanu & chivas:)
in 4 ore vdm filmul lui almodovar, cu penelope in rol principal

(va urma)

1371

baryshnikov danseaza din nou

Baryshnikov ajunge prin europa, sper sa-l prind pe undeva sa-l vad si eu. (later edit: no chance. spectacolele sunt in luna mai si sunt sold out deja)

si nu, nu comentati cu clasica ” asta nu e ala dupa care plingea Carrie la Paris?”

bullshit.

e un mare dansator inainte de a fi (fost) lebada 2 in decor in SATC.

si are cele mai frumoase miini din lume.

1643

mihaela radulescu se retrage din tv

aud ca ar fi anuntat astazi la tv, chiar in emisiune.
iar m-am uitat la ce nu trebuia, caci n-am vzt asta.

daca e adevarat, incep sa se schimbe generatiile in divertismentul tv.
in contextul crizei, e interesant de urmarit care vor fi ideile care vor pune in lumina noile vedete, caci vor trebui sa fie cost effective.

eu mi-as pune banii pe mirela zeta si andreea mantea.

1166

simbata – femeia cu sinii goi

Mako imi intinde o bricheta
– Uite culmea kitsch- ului, sa o pui pe blog.
In mina lui Mako, bricheta se aprinde si lasa o urma rotunda, cu un chip, cu plete, pe jeansi mei. O imagine nu mai mare de o moneda de 5 bani, un pic neclara pe griul pantalonilor.
– Iisus? De unde ai porcaria asta?
– De la o prietena, am luat-o ca sa vi-o arat si voua.
Bricheta roshie are un buton alb pe o laterala, de la el se aprinde smekeria care face posibila imaginea. Ma joc un pic cu ea in timp ce comentez cit de odioasa e ideea, iar Mako imi zice ca se vind si la Louvre.

– Cred ca se vede mai bine pe alb, zice Cristi care ride in stinga mea.
Ia un bilet de cinema si pune bricheta in dreptul lui. Mareste distanta dintre hirtie si bricheta, imaginea se mareste, ajunge cit dublul unei monede de 50 de bani si se distinge o tinara cu parul pina la umeri si cu sinii goi.
– De aproape e sacru, de la distanta e profan, continua Cristi si noi ridem tare.
In spate, un domn trecut de 60 de ani aproape ca imi atinge umarul cu gitul. Vrea sa vada si el bricheta care scoate imagini cu femei goale.

*
Aseara la MTR in asteptarea unui film din Festivalul European, cu Anca Macoviciuc si Cristi Balint.

1169