Author : Cristina Bazavan

shutterstock_bilantFIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.
diverse
10 years ago

FIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.

text de Cristina Popa – Fifi

Sare, piper, ardei iute, miere. Se pun toate intr­-un bol mic, se piseaza, se agita si se obtine anul meu 2014.

A fost un an in care mi-­am propus foarte mult, mai mult ca niciodata si am atins cam tot ce am pus pe lista.

A fost anul in care mi­-am dat seama ca traiesc prea mult in exterior si astept prea mult de la altii. Mult prea mult. Am realizat asta foarte tarziu, dar mi se pare important ca mi­-am dat seama. Am “pierdut” oameni fara de care nu credeam ca pot sa merg mai departe, stalpi pentru mine.

Am trecut peste momente incredibil de grele care mi-­au aratat ca pot duce mult, foarte mult. Psihic si sufletesc. Si am invatat lectii importante. Emotional sunt mai sus ca niciodata si rabdarea mea antrenata, ambitia si munca mi-­au dat satisfactii enorme.

Am castigat oameni minunati in lista mea de prieteni, care au stiut sa se strecoare, sa ma convinga si care imi arata zi de zi ca exista dragoste si prietenie necondionate. Sentimente reale, relatii fara interes material, in vremurile astea tulburi mi se par ceva iesit din comun.

­ Fifi, eu țin foarte mult la tine chiar dacă tu nu mă crezi , mi­- a spus un coleg drag

­ Dar chiar nu te cred!

­ Stiu.

Si am ras amandoi, eu cu regretul că am căpătat o neîncredere care ma deranjează. 2014 e anul în care mi-­am pierdut inocența în relațiile cu cei din jur, nu mai cred ușor pe oricine, oricât de tare mi­-ar lua ochii la început.

Cu toate astea, 2014 a fost un an extraordinar. As putea sa spun cel mai bun,dar stiu ca vine 2015 care n-­am dubii ca o sa fie fabulos.

 

*

Fifi si-a intrebat prietenii ce pun ei in bilant: succesele/insuccesele emotionale sau materiale? Si dupa ce se vede ca e un an bun sau nu?

Raspunsurile le descoperiti aici.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

Cover photo shutterstock

0
1786
sedarisDavid Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare
carti simpa
10 years ago

David Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare

David Sedaris, jurnalist american recunoscut pentru umorul sau extrem de acid si pentru cartile in care face haz de necaz despre intimplarile cu care l-a incercat viata, a venit saptamina trecuta in Romania la lansarea cartii sale ” In pielea goala” .

Vizita lui, cu vorbe pline de umor, dar cu detalii despre o pregatire minutioasa e o lectie despre profesionalism: cu doua saptamini inainte si-a facut fise cu cuvintele si expresiile uzuale din romana, a invatat citeva injuraturi (si-a creat chiar un moment in care a ironizat injuraturile foarte colorate din limba romana), a avut povesti pregatite pentru publicul roman si, la sesiunea de autografe, a vorbit cu fiecare – dar absolut fiecare -dintre cei carora le-a semnat cartile.

Iata trei dintre povestile lui din acea seara:

despre scris si a face cu pasiune ceva

Am mers la o scoala de arte si am inceput ca artist vizual. Eram ok cu ce faceam, dar cind am ajuns la scoala si-am vazut ca majoritatea colegilor traiau pentru meseria asta, mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Daca nu traiesti pentru ceea ce faci, daca nu faci cu pasiune, nu o sa reusesti.

Pe vremea aia am inceput sa scriu in jurnal, dar nu m-am gindit ca o sa public.

Am primit zilele trecute o scrisoare de la o tinara care mi-a zis: am un blog si oamenii care mi l-au citit mi-au zis sa-l transform intr-o carte. Si as vrea sa stiu ce crezi: trebuie sa scot o carte?” I-am scris inapoi: “Prietenii tai ti-au spus asa pentru ca de asta sunt prietenii tai- sa-ti spuna lucruri dragute, dar nu te apuci sa scrii si doua saptamini mai tirziu, te gindesti sa publici o carte.”

Eu am scris 15 ani, zi de zi, pina la aparitia primei mele carti.

Nu am vrut sa fiu rau. Cind eu am inceput sa scriu, sigur ca m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu o carte intr-o zi, dar am stiut ca va fi foarte mult de munca. In primii 7 ani nu am aratat nimanui ceea ce am scris.

Astazi tinerii isi expun scrierile foarte repede, isi fac un blog, pun statusuri ca nuvelele pe facebook. Dar eu cred ca e bine sa pastrezi ceea ce ai scris – mai ales cidn esti la inceput – doar pentru tine pentru o perioada mai lunga si sa recitesti.

Pentru ca, de fapt, nimeni nu vrea sa citeasca ceea ce ai scris. Tinara despre care spuneam mai devreme folosise de 4 ori acelasi cuvint intr-o fraza, schimbase timpul verbului in propozitia urmatoare si la sfirsit avea trei puncte de exclamare.

“Deschide o carte si uita-te. Nu e chiar limbajul unui scriitor”

*

despre prima impresie in fata femeilor din RO

Am vazut astazi aici o multime de femei care aratau… ca si cum ar trebui sa se urce pe o scena si sa joace un rol, atit de mult make-up aveau. Ca si cum in urmatoarele 5 min ar juca personajul negativ in cea mai tare piesa: sprincene conturate cu creionul, foarte ascutite, ochii foarte machiati, buzele foarte rosii .

Nu fac fotografii, dar am incercat sa le fotografiez in minte ca sa pot scrie despre ele miine in jurnalul meu. Asa ceva nu am mai vazut nicaieri in lume. Si poate fi un subiect bun de articol.

Chiar de la poarta de imbarcare din Paris catre Bucuresti, puteai sa te uiti la femei si sa spui” e frantzuzoiaca?! Nuuu, are prea mult make-up e din Romania, arata ca un criminal dintr-o piesa de teatru”

*

despre umor si scrierile sale

Daca ai rabdare sa treaca timpul, pina la urma, totul devine amuzant. In orice intimplare , oricit de grea ar fi, o sa gasesti ceva amuzant. Nu scriu despre o intimplare pina cind nu am vazut si partea comica a ei.

*

David Sedaris e un domn care a avut in copilarie un comportament compulsiv obsesiv cu manifestari stranii (se lovea de mobilier, lingea intrerupatoarele, numara pasii, pupa ziarele) si n-a avut o viata foarte usoara in scoala. Mai tirziu a inteles ca e gay si s-a luptat o vreme si cu sexualitatea lui.

Astazi e unul dintre cei mai bine vinduti autori americani, a fost vedeta in emisiunea lui Jimmy Fallon, iar cartile lui – in care povesteste despre nimicurile din viata lui (dar care l-au definit ca om) cu atit de mult umor incit izbucnesti in ris la fiecare pagina – sunt traduse in toata lumea.

Cartea sa In pielea goala a aparut la Editura Publica si poate fi gasita deja in librarii.

 

0
3003
COBE-designs-new-flagship-building-for-Adidas-in-Germany_dezeen_784_1noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume
diverse
10 years ago

noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume

Adidas a facut licitatie de proiecte pentru a stabili  compania de arhitecti care sa construiasca noul lor sediu de birouri aflat in Germania.

Cistigatorii sunt Cobe, un studio de arhitectura foarte faimos din Danemarca.

Iata cum arata proiectul pe care l-au gindit.

 

Cladirea se intinde pe 11.000 metri patrati si va include, pe linga birourile Adidas si un sediu de conferinte, o cantina pentru angajati si un show room. De asemenea, vor fi trei gradini interioare destinate relaxarii personalului si dezvoltarii unor activitati creative.

In plus, ca totul sa para si mai SF, cladirea isi poate modifica forma pentru a fi ajustata potrivit cu evenimentele pe care le gazduieste; vara tavanul se deschide pri niste lamele speciale, astfel incit sa se realizeze o ventilatie naturala si sa nu mai fie nevoie de aer conditionat.

 

0
2011
Kinematics-dress-by-Nervous-SystemMoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D
diverse
10 years ago

MoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D

tehnologia merge cu viteza luminii. am mai scris despre materiale inteligente care isi schimba culoarea in functie de temperatura sau dispozitia celui care poarta haina, sau despre materiale care isi pot schimba imprimeul cu o aplicatie.

iata insa creatia a doi cercetatori, in colaborare cu un designer: o rochie realizata la imprimanta dintr-un material asemanator plasticului, printr-un procedeu care permite ca piesele rochiei sa se imbine si sa o faca fluida, sa alunece pe linga corp, asemeni unui material ca stofa.

structura rochiei are 2279 trungiuri de forma rigida, conectate intre ele cu 3316 sisteme mici de prindere, toate fiind printate simultan in nylon cu un laser special. procedura – dupa cum puteti vedea si in filmul de mai jos – este foarte spectaculoasa, pentru ca se introduce o bucata mare de plastic si, la sfirsit, iese direct rochia – ca la o sculptura – fara sa fie nevoie de orice alta asamblare.

compania care a realizat aceasta rochie Nervous System a inceput sa exploateze imprimantele 3D pentru produse de design inca din 2012 cind a realizat o linie de bijuterii, tot doar cu ajutorul unei imprimante.

conceptul lor numit 4D se refera la tiparirea 3D a unui obiect dintr-o singura bucata care apoi scos din imprimata, isi reaseaza singur forma, intr-o structura diferita.

aici este filmul care prezinta cum este facuta rochia

*
vestea despre aceasta rochie spectaculoasa am aflat-o de la Claudia Tocila . “cred ca asta e o stire care mi-ar placea sa o citesc la tine”, mi-a scris ea si m-a facut sa zimbesc pentru ca imi stie asa de bine preocuparile si interesul pentru lucrurile care se afla la limita dintre domenii si experimenteaza mult.

0
1604
shutterstock_avocadoBEAUTY: masca cu argila si avocado
diverse
10 years ago

BEAUTY: masca cu argila si avocado

asa cum am scris de multe ori, in week enduri obisnuiesc sa-mi fac masti naturiste pentru ingrijirea pielii.

de data asta, pentru ca vin dupa 2 saptamini in care am fost plecata si nu am putut respecta ritualul meu saptaminal, am avut un program intensiv de hranire a pielii.

am inceput cu o masca de fatza cu avocado si argila care curata in profunzime, dar si hraneste pielea (iarna se usuca f mult pielea pt ca apa din straturile superioare al pielii ingheata, iar eu vin dupa o excursie prin muntii Padurea neagra din Germania:) )

masca se realizeaza din o jumatate de avocado f bine copt, albusul de la un ou si 2 pliculete de argila. se paseaza bine avocado-ul, apoi se amesteca impreuna cu albusul pina se obtine o crema in care se adauga argila. se aplica pe fata si pe git pentru 45 de min.

la sfirsit, se indeparteaza cu apa calda. efectul e de curatare profunda a tenului, fara insa sa-l usuce pentru ca uleiurile din avocado fac minuni si aduc multa luminozitate.

daca nu as fi venit dupa o asa perioada incarcata, as fi incheiat tratamentul aplicind un ulei de struguri pe fata.

cum insa simteam nevoia de mai multa hrana cu forta pentru pielea mea, am preparat si masca cu cacao, cafea si – in loc de lapte – am pus smintina ca sa fie mai multe grasimi. masca pe care am tinut-o 30 de min si pe fatza si pe corp. am mai scris despre aceasta masca aici

la sfirsit am aplicat ulei de cinepa (il folosesc la gatit pentru cantitatea foarte mare de omega 3 si omega 6), iar rezultatul a fost o piele luminoasa, hidratata, curata si… foarte placuta la atingere.

ceea ce va doresc si voua, desigur.

foto cover shutterstock

3
4194
al_pacino_2014un desert de duminica: Al Pacino intr-un interviu minunat realizat saptamina asta
filme simpa
10 years ago

un desert de duminica: Al Pacino intr-un interviu minunat realizat saptamina asta

dintre multele lucruri frumoase pe care le-am citit saptamina aceasta, iata ceva ce stiu sigur ca o sa va placa

Al Pacino a dat un interviu in Hollywood Reporter – care nu e semnat de jurnalistul pe care-l solicita mereu la interviuri, Lawrence Grobel – in care povesteste cu sinceritate din viata lui, lucru foarte foarte surprinzator pentru el.


despre inceput, saminta sadita in mintea lui ca ar putea fi actor .
“My eighth grade teacher had me read the Bible, read the psalms for assembly… Only I didn’t read them, I read them. And the teacher kinda liked me for some reason — nobody else did, but she liked me — and she went up to the South Bronx, to my tenement on the fifth floor [where I lived] with my grandmother and grandfather and mother… She walked all the way up six flights, went into my apartment, and was having coffee with, of all people, my grandmother, and she was telling her that I should do this with my life. So I think that was a turning point — not for me, but for my grandmother!”

despre cum se descurca gemenii lui de 13 ani cu celebritatea tatalui…
“Sometimes it effects my younger children. They have to learn about it a little bit — you know, you can’t go to places and stuff. But that’s okay, they go off with other people. They’ve learned to adjust. Pretty soon I’m gonna say to them, ‘Darlings, you simply have to adjust.'”

despre cum si-a dat seama ca a devenit celebru
When, right after The Godfather, he first realized he was famous…
“Sometimes I would walk in New York and stand at a curb and if there was an attractive woman, sometimes I might say, ‘Hi.’ I wouldn’t be overbearing or anything, I’d just say, ‘Hi.’ I remember getting on a corner, and I saw this beautiful girl and I looked at her and said, ‘Hi,’ and she looked at me and said, ‘Hi, Michael.’ Well, you could have knocked me over. I thought, ‘Oh, my God, it’s over,’ meaning, ‘I’m not anonymous anymore. There’s no going back.'”

despre Al Pacino de pe ecran si alegerile pe care le-a facut ca profesionist
“When you put Tony Montana with Michael Corleone, they’re two different variations — I mean, they’re both living in that world [of gangsterdom], but they’re different. I mean, Birdman and The Humbling are both about actors, but they’re two different movies, two different worlds. I mean, if someone’s a painter — you’re gonna see a [work by] Jackson Pollock [the painter famous for splattering paint on canvases] and you’re gonna know it’s a Jackson Pollock; there’s a signature there and you’re gonna know it’s a Jackson Pollock.”

aici tot interviul care are aproape o ora

0
1990
wallace federerpovestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace
diverse
10 years ago

povestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace

aceasta recomandare nu este doar pentru iubitorii de tenis, ci mai ales pentru jurnalisti, si pentru cei care vor sa scrie.

unul dintre cele mai citite articole ale acestui an (in presa de specialitate, pt jurnalisti) a fost despre felul in care scriitorul american David Foster Wallace obisnuia sa administreze informatiile pe care le afla si cum doar doua dintre textele sale – ambele despre tenis – au respectat regulile jurnalismului; pentru restul imaginindu-si dialoguri in baza faptelor pe care le obtinuse din reporting-ul pe teren.

Wallace  a fost un geniu al generatiei lui ( a murit in 2008), un geniu caruia Jeffrey Eugenides i-a adus un omagiu creind personajul principal din Intriga Matrimoniala cu elemente din personalitatea sa (am scris despre Eugenides de multe ori, dar si despre fragmentul meu fetis din literatura lui), iar Jonathan Franzen – cel mai bine cotat scriitor american al momentului , bun prieten cu Wallace – i-a dedicat in profilul pe care revista TIME i l-a facut in urma cu citiva ani, un capitol special. ( e emotionanta secventa in care povesteste ca, dupa ce Wallace s-a sinucis, Franzen a preluat obiceiul acestuia de a mesteca tutun ca sa pastreze cu el mereu ceva din prietenul lui)

In conditiile acestea Wallace care avea un succes imens la public nu a publicat in NEw York Times nimic altceva jurnalistic, decit textul despre Federer. (NY Times are o divizie importanta pentru verificarea faptelor si stilul de naratiune – imaginativ jurnalistica – a lui Wallace nu se incadra in politica ziarului)

*

iata insa detalii de culise din cel mai celebru profil scris despre Federer vreodata, despre cum intervievatul crede ca jurnalistul e un ciudat si nu intelege nimic din ce i se intimpla, iar rezultatul e cel mai faimos si disputat text jurnalistic din 2006.

Before he sat down with the best tennis player on the planet for a noonday interview in the middle of the 2006 Wimbledon fortnight, David Foster Wallace prepared a script. Atop a notebook page he wrote, “R.Federer Interview Qs.” and below he jotted in very fine print 13 questions. After three innocuous ice breakers, Wallace turned his attention to perhaps the most prominent theme in all his writing: consciousness. Acknowledging the abnormal interview approach, Wallace prefaced these next nine inquires with a printed subhead: “Non-Journalist Questions.” Each interrogation is a paragraph long, filled with digressions, asides, and qualifications; several contain superscripted addendums. In short, they read like they’re written by David Foster Wallace. He asks Roger Federer if he’s aware of his own greatness, aware of the unceasing media microscope he operates under, aware of his uncommon elevation of athletics to the level of aesthetics, aware of how great his great shots really are. Wallace even wrote, “How aware are you of the ballboys?” before crossing the question out.

Wallace choreographed social cues and professional reminders throughout the interview. The end of the Federer conversation comes with the caveat “Qs the Editors want me to ask [w/Apologies].” And a later discussion with Federer’s then-coach Tony Roche begins “Honor to meet you” with a reminder that Roche suffered from chronic tennis elbow and used Yonex rackets. Never comfortable in his role as a reporter, Wallace printed a preface to the Roche questions: “I’m not a journalist—I’m more like a novelist with a tennis background.” Wallace had a history of anti-credentialing himself both in person and in print, and while this reportorial and rhetorical maneuver may have disarmed sources it also created a calculus for Wallace to write under. He saw clear lines between journalists and novelists who write nonfiction, and he wrestled throughout his career with whether a different set of rules applied to the latter category.

Initially, sources reported that Federer was flummoxed by the unconventional encounter, feeling that the “questions were inane, the dude weird, and the whole exercise a complete waste of his time.” But several years later when he was asked about the resultant story–“Roger Federer as Religious Experience,” which ran in PLAY magazine, a short-lived sports supplement to New York Times Magazine–Federer recalled the interaction more fondly, saying, “I had a funny feeling walking out of the interview. I wasn’t sure what was going to come out of it because I didn’t know exactly what direction he was going to go. The piece was obviously fantastic.”

Recently during an Ask Me Anything (AMA) session on the social media platform Reddit, he reiterated his admiration for the story: “The thing that struck me is that I only spent 20 min with him in the ATP office at Wimbledon, and he was able to produce such a comprehensive piece.” Federer unknowingly hits on a significant aspect of Wallace’s literary journalism: his ability to imbue a story with larger significance beyond the ostensible subject. Several tangential topics emerge in the PLAY cover story beyond the standard profile of the Swiss phenom. Wallace discourses on the physiology of the human body, the transcendence of athleticism to the sublime, the difference between live spectatorship and televised tennis, the engineering and effectiveness of modern tennis rackets, and the reconciliation of divine grace and mortality. When the story was published on August 20, 2006, “the acclaim that greeted the piece was nearly instantaneous. It was among the most discussed stories of the year in the journalism industry.”

*

si putin despre documentarea pentru acest text

Going through Wallace’s voluminous papers at the Harry Ransom Center at the University of Texas, it is unmistakable that he was meticulous to the point of compulsive about every aspect of this story, from pre-interview preparations to final layout. His research comprised printouts, including eBay listings, on the particulars of Ivan Lendl’s 1980s-era GTX Pro-T racket, including its dimensions, strung weight, balance, swingweight, and stiffness.[v] Wallace also collected several Federer features from publications across the globe, including “Spin Doctors” by Tom Perotta, an account of how modern rackets have changed the game of tennis, which ran in the July/August 2006 issue of The Atlantic Monthly.

Wallace underlined and annotated much of Perotta’s piece, and used information from the article to augment his own aside on how the true revolution in racket engineering was not merely increased pace on the ball, but rather the degree and depth of topspin it engendered, especially during the service return. Other bits of research included a print-out of the Wikipedia entry for proprioception which he used for a riff on an athlete’s “kinesthetic sense,” and a Q&A transcript between Federer and a Wimbledon moderator after Federer’s straight set victory over Mario Ancic in the quarterfinals (the day before Wallace conducted his rare mid-tournament one-on-one with Federer).[vi]

Wallace begins the story with a brief anecdote about experiencing “Federer Moments” before reversing course and proclaiming there’s nothing newsworthy about his subject: “Journalistically speaking, there is no hot news to offer you about Roger Federer.”[vii] Wallace proves this point by listing the blandest of biographical details—age, family, personality, achievements; the bedrock of every banal sports feature—and concluding the paragraph dismissively: “it’s all just a Google search away. Knock yourself out.” Similar to his anti-credentialing, Wallace often approximated this type of journalistic indifference, and this particular example echoes a line from his story “Consider the Lobster” (Gourmet 2004).

Early in that piece Wallace acknowledges, “For practical purposes, everyone knows what a lobster is. As usual, though, there’s much more to know than most of us care about—it’s all a matter of what your interests are.” Wallace used that story, set amidst the 2004 Maine Lobster Festival, to explore the murky relationship between consciousness and what it means to be a gourmet. Similarly, he uses the Federer piece, with Wimbledon as his backdrop, as a vehicle to raise questions about grace and the grotesque, and the reconciliation of the two in both mind and body.

*

aici puteti citi textul despre Federrer care e absolut genial si care-l arata desigur pe Wallace un foarte bun cunoscator al tenisului, nu doar un pasionat (aproape fanatic).
profilul e atit de bine realizat, din asocieri, din cautarea de a intelege personalitatea lui Federrer (dincolo de tehnica de scris), incit si astazi este perfect valabil. si e o capodopera.

0
2445
diverse
10 years ago

De ce de astazi sunt fan Smiley

Daca m-ai fi intrebat in urma cu o zi ce cred despre Smiley as fi spus ca e un om foarte muncitor, ca e foarte bun profesionist (am facut cu el coperte la Tabu si a fost impecabil pe toata durata sedintelor foto), ca stiu ca lupta sa-si depaseasca limitele (ia lectii de actorie, de canto etc), dar nu as fi spus nicidecum ca sunt fanul lui.

Dar din aceasta dimineata sunt mare fan Smiley – mai exact, mare fan Andrei Maria, adica omul din spatele brandului Smiley.

povestea e asa:

mai devreme citeam scrisori catre Mos Craciun ale copiilor asociatiilor aflate in grija Fundatiei Vodafone, scrisori care au ajuns la angajatii Vodafone care au fost spiridusi ai Mosului si le-au indeplinit dorintele. Printre ele, o scrisoare a lui Alexandru care are 7 ani si isi dorea un ghiozdan cu Smiley si un trening cu Smiley, pe linga masinute bomboane si alte lucruri. Spiridusii n-au gasit partea aceasta din dar, asa ca am postat pe facebook in timp ce citeam fragmentul din scrisoarea baiatului, cu tag la Smiley si la Alexandru Macavei (fost coleg al meu, acum coleg cu Smiley).

In mai putin de 15 min si Alex si Smiley au raspuns ca facem surpriza copilului.

Recunosc ca l-am tag-uit si pe Alex bazindu-ma pe faptul ca ma stie si ca ma va ajuta, dar promptitudinea lui Smiley m-a impresionat teribil. Acum copilul va primi tricou cu chipul lui Smiley, cu autograf personalizat desigur.

Iar eu, pentru promptitudinea lui si pentru deschiderea de a face fapta buna rapid, fara prea multe dezbateri si explicatii, am devenit fan Andrei Maria.

Multumesc si aici inca o data Alexandru si Andrei pentru bucuria pe care o vom face copilului, dar si pentru bucuria mea ca am facut atit de repede – ca o magie – o fapta buna. Si ramin datoare, oricind va fi cazul, intorc din inima favoarea. Sper doar sa poata sa aiba acelasi efect magic.

0
2091
shutterstock_lavandadespre placere, altfel
diverse
10 years ago

despre placere, altfel

“cei mai multi oameni aleg placerea inaintea progresului, evolutiei”, i-am spus doamnei care si-a schimbat viata cind a inceput sa ajute africani saraci, dindu-le un job: sa faca sapunuri dupa o reteta faimoasa.

domnia sa, romanca de origine, a creat cu perseverenta si multa munca brandul Wild Olive African Artisans care e primul brand de lux din Africa de sud, exportat in toata lumea.

“mai intii munca, placerea o sa vina pe drum si din reusita lucrurilor, si din aprecierea reala a valorilor, si din acoperirea nevoilor.”

nu exista performanta fara niste sacrificii, nu exista sportiv care sa fi luat medalii ca rezultat doar al placerii, nu exista om care sa fi lasat o urma in viata doar pentru ca s-a jucat.

(povestea wild olive african artisans in curind, aici, pe blog)

2
2128
sedarisde ce sa-l intilniti pe David Sedaris miine la Bucuresti
carti simpa
10 years ago

de ce sa-l intilniti pe David Sedaris miine la Bucuresti

David Sedaris e un domn care a avut in copilarie un comportament compulsiv obsesiv cu manifestari stranii (se lovea in cap cu pantofii, lingea intrerupatoarele, numara pasii, pupa ziarele) si, va imaginati, n-a avut o viata foarte usoara in scoala.

Mai tirziu a inteles ca e gay si s-a luptat o vreme si cu sexualitatea lui.

Astazi e unul dintre cei mai bine vinduti autori americani, a fost vedeta in emisiunea lui Jimmy Fallon, iar cartile lui – in care povesteste despre nimicurile din viata lui (dar care l-au definit ca om) cu atit de mult umor incit izbucnesti in ris la fiecare pagina – sunt traduse in toata lumea.

Abia la sfirsitul cartii te gindesti “asa e el sau si-a creat o bariera ca sa se apere”?

David Sedaris vine miine in Bucuresti si il puteti vedea de aproape, ba chiar intreba lucruri, incepind cu ora 19 la libraria Bastilia din Piata Romana.

Eu am sa ma duc acolo ca sa ma uit cu atentie la el si sa-mi caut propriul raspuns pentru drumul lui in viata: si-a construit prin munca o bariera pe care a transformat-o intr-un zid atit de frumos incit lumea vine si se uita la el … sau asa e el si e cel mai ironic, amuzant, inteligent dintre oamenii mult incercati in viata.

Si cred ca ar trebui sa veniti sa-l intilniti pentru ca e un exemplu minunat despre cum sa-ti depasesti limitele si sa-ti gasesti drumul tau, oricit de multe greutati ai avea in viata. Nu e un autor de motivationale, e mai degraba un Seinfeld
al nimicurilor grele si dificil de purtat din vietile noastre, analizate si expuse cu mult mult umor.

David Sedaris vine in Ro la invitatia editurii Publica, gratie careia de miine gasiti cartea In pielea goala, eseuri personale ale lui Sedaris scrise cu super umor si autoironie.

aici Sedaris in dialog cu Fallon

0
2738
shutterstock_feardespre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru
diverse
10 years ago

despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

in intrebarea “poate stiinta sa faca frica sa dispara?” nu e vorba de partea filosofica a lucrurilor; in sensul ca daca stii mai multe, poti sa intelegi mai mult si nu mai ti-e frica de multe.

e pur si simplu despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru realizata pe cale medicala la fel ca eliminarea senzatiei de durere (pe care,de foarte multi ani, o amelioram sau o facem sa dispara cu medicamente ).

ei bine, exista un studiu facut de o doamna de la Universitatea din Bonn, Monika Eckstein, care isi propune sa demonstreze ca frica poate fi redusa sau eliminata pe cale medicala.

in cadrul acestui studiu unui numar de 62 de barbati le-a fost administrata oxitocina (un hormon pe care corpul in elimina in cantitati mari in momentele de “fericire” – e supranumit si hormonul dragostei pentru ca apare in timpul uneii relatii sexuale, in timpul indragostelii etc).

odata administrata oxitocina s-a observat ca centrii nervosi responsabili pentru anxietate nu mai functioneaza la capacitatea maxima.

Eckstein spune ca nu recomanda inca administrarea oxitocinei in context medical, dar spune ca studiul ei poate ajuta in tratarea multor boli.

o parte interesanta din studiul ei despre care puteti citi in Scientific American aici vorbeste despre crearea amintirilor pe care creierul le asociaza cu frica. amintiri care sunt provocate de stimuli aflati in amigdala.

dincolo de gindul meu “si cei care si-au scos amigdalele sunt mai curajosi?” (da, amigdala e o regiune din creier, nu se refera la formatiunile localizate in git, dar e o gluma:) ), mai e o observatie “ne nastem fara nicio frica. pe drum reactionam diferit la intimplari, ne prompteaza altii explicindu-ne ca sunt diverse pericole si… creierul nostru invata ce e frica formindu-si singur amprente ale memoriei pentru diferite situatii.”

sa cititi studiul ca sa intelegeti, inca o data si inca o data, ceea ce imi place sa rezum in “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

foto cover shutterstock

3
3346
micul printMicul Print – filmul (si ceva carti)
carti simpa
10 years ago

Micul Print – filmul (si ceva carti)

de doua zile a aparut trailerul animatiei de lung metraj Micul Print care va avea premiera la anul, pe 7 octombrie.

am mai spus ca am un inel (dintre cele doua, singurele bijuterii pe care le port tot timpul) pe care scrie “limpede vezi doar cu inima” si e un citat din Micul Print.

am mai scris de-a lungul timpului de multe ori si despre Micul print, dar si despre Antoine de Saint Exupery. am povestile si intimplarile mele, care m-au facut sa fiu asa cum sunt si care sunt foarte legate de domnul de Saint Exupery. ii datorez in totalitate imboldul de a sari cu parasuta (am citit intr-o scrisoare a sa catre sotia, Consuelo, cum descria zborul, aerul si cerul – el fiind aviator – si  mi-am dorit organic, din toata fiinta mea, sa zbor:) )

ma gindesc sa las aici doua titluri de carti care ar putea fi cadouri minunate de Craciun.

Biografia lui Antoine de Saint Exupery – scrisa de Stacy Schiff si A tale of the Rose – memoriile doamnei Consuelo de Saint Exupery pentru care a fost scris Micul Print – ca un cadou, dar si ca o explicatie pentru lucrurile pe care Antoine le facea indepartindu-se de la norma si chinuind-o emotional foarte mult.

“The two of us could form a new kind of union; we could be free together.” , spune doamna Consuelo de Saint Exupery in cartea The tale of the rose.

iata un interviu de arhiva cu doamna de Saint Exupery in care il descrie pe Antoine, dar si istoria din spatele celebrei povestiri Micul Print.

0
6507
shutterstock_cardintr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra
diverse
10 years ago

intr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra

Saptamina trecuta am fost in  Germania, singura romanca intr-un grup de 10 jurnalisti din toata lumea care au facut reportaje despre traditiile germane de Craciun.

Cind esti intr-un asemenea grup de jurnalisti, vezi usor diferentele culturale. Doamna care venea din Belgrad, Alexandra, mi-a povestit ca in tara sa cardurile par ceva straniu, lumea preferind sa aiba cash. Nu i-a venit sa creada ca eu nu tin cash aproape de loc in portofel (poate pentru bacsis-uri la restaurant sau pentru cumparat nimicuri) si ca prefer sa platesc cu cardul, sau sa scot euro de la un ATM de oriunde, cind am nevoie intr-o deplasare in strainatate.

Asa cum stiti eu sunt foarte MasterCard friendly,  dar si cardul meu MasterCard Gold e prieten bun cu mine. Pentru ca gratie lui am o multime de facilitati in locuri minunate, de la VIP lounge club in aeroport pina la discounturi despre care am scris de multe ori.

Cind am povestit nu doar facilitatile cardului meu, ci si ca – in Romania – MasterCard a lansat impreuna cu CEC Bank cardul contactless – pe care nu mai trebuie sa-l dai din mina la ghiseu, doar il treci pentru citeva secunde prin fata unui aparat, salvind astfel o multime de timp la cumparaturi -, Alexandra din Belgrad se uita la mine ca si cum n-am fi fost vecini de harta si la multe zeci de mii de kilometri distanta.

Nu stiu cit stiti de cardul contactless – lansat de MasterCard cu CEC Bank  – asa ca va las aici cele mai importante informatii despre beneficiile acestui card.

Simplitatea și ușurința în utilizare – plata contactless este cea mai simplă modalitate de plată: nu mai trebuie să dai cardul din mână, ci doar să îl apropii de zona semnalizată a cititorului.

Rapiditate– o plată contactless durează cu 33% maipuțin* față de o plată standard cu cardul și cu 52% mai puțin decât o plată cu numerar.În câteva secunde, plata este efectuată, tehnologia contactless fiind cea mai rapidă metodă de plată disponibilă în acest moment.

 Siguranță – o plată contactless se poate efectua doar atunci când suma este introdusă sau transmisă de către casa de marcat terminalului POS al băncii, iar dumneavoastră apropiați cardul de terminal la 2-4 cm de acesta, nefiind astfel posibile plăți efectuate din greșeală. De asemenea, tehnologia exclude posibilitatea ca baniisă fie luați de două ori pentru aceeași tranzacție.

Bonus pentru noi, ca la Belgrad nu exista inca asa ceva, daca va faceti un asemenea card si-l folositi des, aveti bonusuri de la CEC Bank constind in puncte, puteti cistiga premii in gadgeturi sau o experienta de 5 stele la Cupa Mondiala la Rugby – sportul in care contactul direct e despre utilizare inteligenta si determinare si  nu  violenta.

Cind pleci in strainatate intr-un grup cu multi jurnalisti din alte tari, unele mai dezvoltate, altele mai putin dezvoltate decit a ta, incepi sa iti mai asezi putin in mintea ta locul in materie de evolutie bancara, culturala, spirituala comparativ cu evolutia vecinilor.

La capitolul banci si facilitati financiar bancare, carduri stam mult mai bine decit cei care vin din fostele tari Iugoslave sau chiar si Cehia; nu stam bine insa la presa scrisa – unde ei au ziare cu 60-80 de pagini. Noi abia adunam intr-o zi de la toate ziarele care sunt pe piata 60 de pagini, dar… asta povestesc alta data.

 

0
1642
mincare colaj2 retete care se prepara in 30 de min
diverse
10 years ago

2 retete care se prepara in 30 de min

De mai bine de un an, in bucataria mea se afla un Multicooker Philips care imi salveaza mult timp din ceea ce ar trebui sa aloc gatitului, dar care ma si ajuta sa par o bucatareasa priceputa:).

Am scris despre cum l-am primit intr-o perioada a vietii mele in care eram foarte foarte aglomerata (link), dar si despre cum i-am tot testat limitele preparand cu ajutorul lui prajituri care nu se aflau in retetarul sau. (link)

Intre timp m-am convins ca am de-a face cu o tehnolgie inteligenta, ideala pentru zilele noastre cand facem torul la foc automat. Philips Multicooker este un aparat de gatit istet care nici nu ocupa spatiu mult in bucatarie, te ajuta sa salvezi timp si sa poti pregati retete traditionale si nu numai. In plus, te asteapta acasa cu mancarea calda, chiar daca aceasta a fost gatita in urma cu 24 de ore.

Zilele trecute am facut un nou experiment – am vrut sa vad daca pot pregati mancare din alte zone ale lumii si cam cat timp am nevoie de la momentul in care asez ingredientele pe masa pana la momentul in care mancarea e in farfurie pentru a va putea invita sa participati la o promotie speciala la vanzarea acestui super smart gadget pentru orice bucatarie.

Am mai povestit ca pentru mine e important sa pregatesc mancaruri gustoase, dar la fel de importat este ca timpul pe care eu il aloc gatitutului sa fie cat mai scurt; nu am nicio problema sa astept sa se coaca, fiarba etc. mai mult timp, dar imi doresc sa nu stau in bucatarie sa mestec in oale non stop. Daca se poate sa “sa faca” mancarea singura e perfect.

Iata doua retete pe care le-am pregatit, in ordine, una luni, alta marti.

 

Mincare cu naut turceasca

O conserva naut

2 rosii

1 ardei gras

O ceapa

2 catei usturoiul

Cimbru, piper, tarhon

O jumatate ceasca suc de rosii

Patrunjel

Se toaca marunt rosiile, ardeiul gras, ceapa, usturoiul. Cu multicooker-ul setat pe FRY pt 5 min, se pun in putin ulei ( eu folosesc de cinepa pentru multii sai acizi grasi, omega 3 si omega 6) usturoiul si ceapa.
Se adauga apoi rosiile, ardeiul gras, nautul, sucul de rosii, putin tarhon si cimbru si se seteaza multicookerul pe BOIL pentru 30 de min.

Cind timpul a trecut se adauga piper dupa gust (eu nu mai pun sare pentru ca orice conserva are sare si prefer sa maninc cu cit mai putina sare) si patrunjel.

Mincarea a fost gata in 50 de min, cu tot cu fotografii de la momentul in care am pus totul pe masa. Daca n-ar fi fost fotografiile ar fi durat undeva la 30 de min pentru ca as fi tocat unele ingrediente in timp ce altele erau pe foc:)

E absolut delicioasa, e o mincare de post si, dupa cum ati vazut, poate fi facuta foarte foarte usor.

Cea de-a doua reteta pe care am facut-o la categoria gustos, aratos si rapid a fost Penne Siciliene cu creveti.

500 creveti

Paste

3 catei usturoi

O rosie

O lingura smintina

Cimbru, patrunjel

O jumatate de pahar de wiskey

Cu Multicooker-ul setat pe FRY , 6 min, in putin ulei am pus usturoiul si rosia tocate marunt si crevetii. Am adaugat pastele si apa, am setat pe Stew pt 25 de minute. Dupa 15 min am adaugat  smintina si wiskey-ul, cimbrul.

Cum la momentul la care am pregatit aceasta mincare ma aflam intre pregatirea bagajelor pentru o deplasare in afara tarii si rezolvarea altor deadline-uri, pina am si mincat am beneficat din plin de functia speciala a tine mincarea calda pina la 24 de ore (aparatul intra automat in modulul de a tine mincarea calda dupa ce s-a terminat timpul programat pentru gatit), si-am mincat la mai bine de o ora de la preparare.

Si in acest caz, am terminat totul, cu fotografii cu tot, in mai putin de 40 de minute.

De ce am scris toate astea?

In acest moment este in desfasurare  noua promoţie Philips care va ajuta sa descoperiti retete din toata lumea si va ofera  sansa de a pleca intr-o calatorie gastronomica in marile orase ale Europei 

Zilele viitoare va mai arat si alte retete pe care le prepar cu Multicooker-ul si daca aveti retete similare, abia astept sa le incerc.

1
4044
SAMSUNG CSCsi daca, totusi, era Chris Martin?!
diverse
10 years ago

si daca, totusi, era Chris Martin?!

simbata seara, pe la 6 si putin, in tirgul de Craciun din fata primariei  din Munchen, m-am lovit de o tinara. voiam sa fotografiez ingerasi din fulgi de gisca transformati in decoratiuni de Craciun si cind am facut un pas in lateral ca sa am o incadrare mai buna, m-am lovit de o tinara care, simultan, intinsese mina catre un ingeras de sticla.

m-am intors, am inceput sa ne cerem scuze simultan (in engleza), am ris. era satena, purta ochelari de vedere, era cam de inaltimea mea (adica undeva pe la 1,60m). purta o caciula tricotata impletita, cu urechi si un ciucure mare in crestet, si-o geaca Moncler.

apoi,  am ridicat ochii catre tinarul care era cu ea. si el in geaca Moncler si cu caciula tricotata cu urechi si ciucure; mult mai inalt decit ea care nu- i ajungea in dreptul umarului:  semana incredibil de tare cu Chris Martin de la Coldplay. dar atit de tare ca mi-am dat seama cum s-a schimbat intr-o clipa expresia fetei mele cind l-am vazut si stiam ca am privirea aia fixa si uimita. tinarul s-a uitat la mine, a remarcat ca am inceput sa ma uit straniu pentru ca i-am vazut zimbetul care a aparut in coltul gurii si eu mi-am spus in gind “saracul om, probabil se gindeste ca are in fata inca o nebuna care-l crede Chris Martin”.

intre timp prietena lui si-a platit ingerasul de sticla si-au plecat vorbind in franceza. el spunea ca ar trebui sa mearga la hotel, ea ca mai vrea sa mai vada macar un magazinas pina ies din piata.

cit mi-am platit cumparaturile am tot fredonat in minte linia melodica de la Fix You, piesa celor de la Coldplay.

o jumatate de ora mai tirziu i-am vazut din nou in piata: se tineau de mina si trageau sa mearga in directii opuse. mi-a ramas in minte un cadru cu mina ei fara minusa care stringea mina lui aflata intr-o manusa de piele neagra si gindul meu ca ea il iubeste mai mult decit o iubeste el; era ceva in gestul ala care m-a facut sa ma gindesc la asta. si-am continuat sa fredonez Fix You.

*

ieri am primit  un newsletter de la Coldplay (sunt abonata, nu a venit asa din neant) care anunta un concert la BBC aseara, concert ce putea f i urmarit live pe internet. din reflex, am continuat sa citesc (sa vad ce isi pun in newsletter, ce smecherici de comunicare mai fac etc) si am ajuns la paragraful asta:

PHOTOS FROM MUNICH

On Saturday night, the band played a one-off show to a wonderful crowd in Munich. Click here to check out some photos from the performance.

si de aseara ma intreb : si daca totusi era Chris Martin?!

When you try your best but you don’t succeed
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can’t sleep…

1
2024
Whiskey_WedgeBARBATI: 3 cadouri cool de Craciun
barbati
10 years ago

BARBATI: 3 cadouri cool de Craciun

Stiti cum e cu Mos Craciun? Stie el ce ne trebuie, dar din cind in cind mai trebuie si ajutat.

Daca domnii din viata voastra nu i-au scris inca lui Mos Craciun ce isi doresc sa primeasca, iata 3 idei super simpatice pe care mai aveti timp sa le comandati ca sa aveti sub brad daruri ca nimeni altcineva.

Cuier pentru Bicicleta.

Costa intre 15 si 95 de dolari, in functie de facilitatile pe care le doriti. Ma rog trebuie sa mai aveti si peretii potriviti acasa, adica spatiu pe pereti ca sa stea bicicleta asa cocotata. Dar pun pariu ca e cool chiar si pentru voi, nu doar pentru ei:)

poate fi cumparat de aici

*

Pahar de wiskey cu racitor inclus. Are inauntru o perna de silicon pe care o racesti inainte, asa ai si bautura rece, dar nici nu e diluata.  Plus ca arata super cool.

costa 15 dolari si poate fi cumparat de aici

*

sosete sport extrem pentru pus darurile de Craciun. desigur, daca domnul e pasionat de orice sport extrem. mi se par atit de amuzante, incit mai ca ma gindesc sa cumpar si eu. arata ca un sac de supravietuire, si poate contine… bomboane:)

cele din fotografie costa 20 de dolari, dar pot fi gasite aici si mai ieftine

 

 

 

1
5236
cribEric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.
diverse
10 years ago

Eric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.

Nemtii sunt oameni din alt aluat decit noi. Fac orice lucru cu un asa mare simt de raspundere si cu o foarte mare atentie la detalii, incit chiar si micile lor pasiuni ajung sa se transforme in afaceri mari sau sa schimbe viata unui oras.

Am povestit aici despre cum o cutie muzicala a ridicat nivelul de trai al unui oras cu 11.000 locuitori doar pentru ca fiecare dintre cei implicati- proprietar magazin de jucarii, primar al orasului – a vrut sa faca lucrurile sa mearga cit mai bine.

Iata acum povestea unui domn caruia ii plac miniaturile religioase.

****

Eric Baumann locuieste in Bamberg – o localitate la granita dintre Franconia si Bavaria – un orasel de talia Sibiului, cu universitate si multa istorie frumoasa in spate. Are putin peste 45 de ani, poarta inele pe fiecare deget al miinii stingi, n-are internet acasa, are mail de doar citiva ani (pe are oricum il acceseaza de citeva ori pe luna) si e celebru pentru ca a creat un muzeu in care sunt mii de secvente religioase realizate din figurine de lemn sau piatra, ca niste machete care redau povestirile biblice. Cele mai multe sunt despre nasterea lui Iisus, despre Craciun, dar are o parte importanta din colectie si despre povestirile legate de Paste.

Prima reprezentare prin figurine a secventei religioase care povesteste Nasterea lui Iisus e datata la 1223 si e creditata ca apartinind Sfintului Francis de Assisi, fiind realizata de fapt din oameni care ramineau in pozitii fixe pentru mai multe ore pentru ca oamenii sa inteleaga cit mai repede care e semnificatia sarbatorii. Succesul acestei reinterpretari a facut ca in multe tari catolice sa existe versiuni similare.

Mai tirziu, mai ales in zonele unde erau mestesugari in lemn sau in piatra, in manastiri au fost realizate statuete care sa redea intr-un inteles cit mai popular evenimentele povestite in Biblie. Primele reprezentari cu figurine il infatisau doar pe pruncul Iisus si citeva oi, iar dupa sarbatoarea Craciunului maicutele din manastiri aveau grija de papusa care-l infatisa pe Iisus ca de propriul copil, pina la urmatoarul Craciun. La citeva sute de ani distanta au aparut si Maria si Iosif, niciodata in relatie directa in macheta, dar creati independent ca sa poata sta drept decoratiuni ca figurine pe masa de Craciun a celor mai instariti.

Cind avea 3 ani, Eric Baumann a vazut pe coperta unui disc al parintilor lui o decoratiune de Craciun creata din multe figurine. (in engleza se numeste “crib” aceasta instalatie)

A vrut sa aiba una la fel, dar mama nu i-a dat voie pentru ca nu era catolic si in religia sa nu exista acest obicei. Ii placea att de mult si si-o dorea in mod inexplicabil, asa ca a trecut peste sfatul mamei si a inceput sa-si construiasca una, figurina cu figurina. A reusit sa termine propria “constructie”  pe cind avea 16 ani si deja se hotarise ca va urma facultatea de Arte si va fi restaurator al unor asemenea obiecte cu semnificatii speciale pentru cultura celor de origine catolica.

A inceput sa colectioneze asemenea instalatii (are o colectie cu citeva mii de asemenea creatii ale secventelor religioase realizate din figurine), a cumparat o casa mare care sa poata sa fie si locuinta pentru el (la etaj), iar parterul sa poate fi transformat in muzeu. Muzeul se afla in Bamberg si este mentionat in National Geographic ca una dintre marile atractii turistice ale Bavarei, mai ales pentru catolici.

In Germania fiecare tirg de Craciun are cel putin o asemenea instalatie; Muzeul National de Istorie din Munchen are una dintre cele mai mari machete din lume de acest gen, cu citeva mii de piese, tot asa cum Muzeul din Regensburg‬, un orasel la 200 km de Bamberg, are o macheta cu citeva sute de piese. Nemtii cumpara carti cu istoria acestor machete si , ca sa faca mai distractiva participarea copiilor la analiza machetelor, ascund cite un personaj in diverse locuri pentru fiecare duminica in care copiii ajund la biserica, iar cine gaseste personajul (cel mai adesea o pisica sau o oaie) primeste dulciuri de la parinti.

Acum 3 ani,  Eric Baumann a avut o mare supriza cind a comandat inca o asemenea instalatie pentru muzeul lui. A desfacut pachetul iar cind a inceput sa monteze figurinele i s-a parut ceva foarte familiar. A cautat in arhiva familiei si  a descoperit ca macheta era exact ca aceea pe care o vazuse la 3 ani. Renuntase de multa vreme sa o mai caute.

Eric Baumann adauga in fiecare an noi piese la colectia lui  si spune ca fiecare persoana are o anume ilustrare (ca stil si design) pentru Nasterea lui Iisus  pe lumea asta; poate sa coste 1 euro sau poate sa coste citeva mii (are si piese de la 1700), nu e important asta. E important care te atrage pe tine in forma in care e reprezentata povestea: aceea e calea ta catre Dumnezeu.

***

Pentru cei ca mine care nu au o cultura religioasa a acestor ilustrari sub forma de macheta, asemanarea cu jocurile create de Mattel pentru Barbie – cu casa, haine si toate accesorile necesare intretinerii unei persoane – poate parea o evolutie frivola a aceluiasi comportament. Stiu ca e vulgara comparatia, dar daca ne gindim ca primele infatisari cu figurine au fost cele religioase si astazi folosim aceeasi tehnica pentru  a realiza manechinele pe care magazinele isi expun produsele, ne dam seama cam unde s-a dus comportamentul nostru si pe unde ni s-a “subtiat” gindirea.

Pe Eric Baumann l-am intilnit gratie Oficiului German de Turism care m-a invitat pentru citeva zile inBavaria ca sa descopar traditiile locale de Craciun.

 

0
1612
SAMSUNG CSCCum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber
culturale
10 years ago

Cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber

de citeva zile ma aflu in Germania, la invitatia biroului national de turism, ca sa descopar povesti despre Craciunul german; aceasta este o poveste reala, despre cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras de talia Sighisoarei

 

In 1963 un domn pe nume Wilhelm Wohlfahrt si-a petrecut Craciunul impreuna cu sotia sa si cu familia unui coleg american de la compania unde lucra IBM, acasa la el. Americanii s-au indragostit pur si simplu de o cutie muzicala din lemn pe care Wilhem o avea: o constructie circulara de lemn in care apareau Magii, Fecioara Maria si pruncul Iisus.

Tinarul domn a vrut sa le faca o bucurie prietenilor sai asa ca a incercat sa le cumpere si lor o cutie muzicala similara, dar cum imediat dupa Craciun toate decoratiunile au fost scoase din magazine,  Wilhelm a trebuit sa mearga la producator sa-l roage sa-i vinda o cutie muzicala.

Erzgebirge – producatorul  – a fost insa un foarte bun afacerist. Mai avea 10 asemenea obiecte si i-a spus “le cumperi pe toate sau nu cumperi niciuna”

Cu 9 cutii muzicale in plus Wihelm s-a transformat in vinzator de ocazie sunind in cartier – din usa in usa, la vecini. Dupa 3 vizite, politia l-a arestat pentru ca nu avea voie sa vinda fara o autorizatie.

L-au eliberat dupa citeva ore, doar ca – in timp ce-i explica politistului de ce are acele cutii, o femeie i-a auzit povestea si i-a spus ca le poate vinde intr-un bazar al armatei americane.

Cutiile muzicale s-au vindut foarte repede si organizatorii bazarului l-au rugat sa mai aduca si alte decoratiuni de Craciun, alte jucarii din lemn produse de mestesugari germani.

Asa a ajuns Wilhelm sa faca o companie dupa numele sotiei lui (el nu avea voie pentru ca muncea la IBM) prin care sa vinda obiecte de decoratiuni pentru Craciun.

18 ani mai tirziu cind afacerea prosperase si deja produceau colectii de decoratiuni de Craciun, fiul sau – Harald –  s-a gindit: “cum ar fi sa avem un Christmas Wonderland?”, un loc magic in care pe toata durata anului sa fie Craciun, sa se vinda cele mai spectaculoase decoratiuni si jucarii din lemn, iar zapada si bradul de Craciun sa fie prezente in orice luna.

Astazi Käthe Wohlfahrt Christmas Store e un magazin pe doua etaje, in care e iarna si vara, un magazine care pare un cartier facut din turta dulce. Are peste 30.000 de decoratiuni de Craciun, are un brad urias de aproape 6 metri inaltime in care sunt 1300 de globulete. In lume mai sunt alte 3 magazine, deschise tot timpul anului care poarta acelasi nume, iar in perioada Sarbatorilor apar popup stores pe toate continentele cu produsele Käthe Wohlfahrt Christmas.

Orasul in care s-a deschis primul magazin – si cel mai mare din lume – Rothenburg ob der Tauber (un oras construit pe o fortareata medievala) si-a adaptat viata dupa succesul magazinului: pastreaza peste an decoratiuni de Craciun in locuri special amenajate si, gratie acestui fapt, a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Germania. Peste 11 milioane de vizitatori ajung in fiecare an in oraselul in care e tot timpul Craciunul, un orasel care are putin peste 10.000 de locuitori, iar asta a facut ca Rothenburg ob der Tauber sa ajunga dintr-un orasel sarac unul foarte prosper.

In magazinul Käthe Wohlfahrt Christmas la parter, pe partea dreapta catre capatul “strazii germane” e o vitrina: acolo sunt multe cutiute muzicale. Printre ele si modelul cutiei muzicale create de Erzgebirge in 1962. E la vinzare pentru vizitatorii care vor sa pastreze spiritul Craciunului in tot timpul anului.

Cutia muzicala care a schimbat viata orasului, acea cutie muzicala pe care a vazut-o prietenul american al lui Wilhelm, se afla in biroul lui, la loc de cinste.

*

Nota mea: in prima parte a acestui an am lucrat la proiectul Orasul Minunilor al trupei VUNK  care promova cel mai mare concert al carierei lor  de pina acum si care a avut la baza un basm scris de liderul trupei, Cornel Ilie, despre un oras a carui viata e influentata de cutiile muzicale pe care le primesc la nastere locuitorii.

Stiu sigur ca inspiratia lui Cornel pentru basmul lui nu a plecat de la aceasta poveste reala, germana,  nici nu cred ca o stia, si mi se pare minunat ca la sfirsitul anului am putut descoperi ca, undeva in lumea asta exista un oras care a fost salvat de o cutie muzicala. Si ca povestea imaginata de Cornel, dincolo de metafora, poate fi reala.

aici primul capitol la basmului creat de Cornel Ilie, in lectura lui Marian Ralea

0
2982
pici cu lipiciPici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special
diverse
10 years ago

Pici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special

amintirile sunt cele mai frumoase cadouri pe care le putem face celor dragi.

ii imbogateste mai mult decit orice dar material (desi uneori e nevoie si de acelea ca sa faci o bucurie sau viata mai usoara cuiva).

daca aveti copii si vreti o amintire cu totul si cu totul speciala pentru aceste Sarbatori, iata o propunere simpatica.

fotografii personalizate pe care le puteti transforma in carti postale.

il stiu pe domnul care face fotografiile – Sandu Marin – e unul dintre cei mai calzi si mai calmi oameni pe care-i stiu, daca e sa se simta bine copilul vostru (oricit demic ar fi) cu cineva, atunci Sandu e cel care va poate face una dintre amintirile cele mai frumoase

5, 6, 7 decembrie si 12, 13, 14 decembrie sunt zilele in care puteti face minunate fotografii cu copiii vostri pe care le puteti trimite apoi prietenilor de Craciun in cea mai frumoasa felicitare: cine poate aduce mai multa bucurie ca un copil simpatic?!

 

 

1
2131