Category : muzici simpa

toamnaToamna – play list

Toamna – play list

stiu ca fotografia asta pare ireala, dar e minunata…

doresc sa va mituiesc cu ea ca sa-mi recomandati aici cintecele simpa. am de scris mult in noaptea asta si vreau un playlist care sa ma surprinda:)

multumesc

IMG593Modestie

Modestie

am fost aseara la Vocea Romaniei cu gasca completa de la X Factor (Ioana, Paul, Arhi, Victor, bonus track Zaff, George Zafiu de la Europa FM, bun prieten cu Brenciu, care a venit si la o editie xfactor), dar nu despre show-ul de la tv or din culise vreau sa va povestesc.

cind sa plecam (am plecat la pauza mare de stiri, de o jumatate de ora; dragi gazde va rugam sa ne iertati, dimineata aveam de munca mult), Paul s-a intilnit prin culise cu concurentii pe care-i vazuse la tv de obicei. si-a exclamat “cit de tare e… am vazut-o pe Aminda, l-am cunoscut pe Brenciu” si spunea asta in timp ce toti pe linga care treceam susoteau “uite-i pe Maximia”.

(prietenii mei, Ioana Blaj si Paul Ipate – pentru cei care nu stiu – sunt actorii care interpreteaza personajele din reclamele Vodafone – Maximia)

inainte de intilnirea din culise, si Ioana si Paul executasera sedinte foto cu copiii din sala (era o fetita de 4-5 ani pe rindul din fata noastra care nu s-a uitat deloc pe scena, a stat cu fata la Ioana si i-a vinat fiecare privire, fiecare zimbet), iar observatia lui Paul si bucuria lui ca-i intilneste pe oamenii care l-au bucurat de la televizor, mi-a aratat inca o data nu doar modestia si bunul lui simt (asta stiam deja, ca-s prieteni cu mine:) ), ci si ca oricit de celebri ar fi, si ei ramin la fel ca noi: se bucura de intilnire cu altii cu “pelerina de vedeta”.

asta a fost unul dintre cele mai frumoase momente de aseara…

nu-l pun in calcul pe Brenciu care e minunat ca de obicei si care si-a facut timp sa vorbeasca si cu noi, sa se pozeze ca sa trimitem fotografii celor care n-au venit cu noi la show.


horia, ioana, zaff

***

– cui facem galerie?, l-am intrebat pe Brenciu pentru ca noi eram in gasca lui si voiam sa-i sustinem concurentii…
– nu. aplauzi doar daca-ti place., a zis serios si concentrat.

mie cel mai tare mi-a placut Daniel de la Brenciu din echipa, care am descoperit ca a fost coleg cu Ioana la facultate. (de unde dezvolt o teorie ca la orice show de muzica mergem, Ioana are un prieten/coleg in competitie)

***

si mi-a mai placut Pavel Bartos. super profesionist. si-a folosit fiecare secunda libera ca sa repete ce avea de facut, dar in acelasi timp n-a refuzat pe nimeni din public cu orice cerinta – ceea ce inseamna o super putere de concentrare; a alergat prin tot studioul – era ca un argint viu; termina o interventie -tzushti in partea cealalta a studioului pentru urmatoarea interventie; si e foarte spontan, cu super glume la el. am decis ca o sa ma duc la Odeon sa-l vad intr-o piesa:)

dar eu tot pe Brenciu il iubesc cel mai tare dintre toti; am aflat cit s-a pregatit pentru ce piese sa le aleaga concurentilor, cit s-a atasat de ei si cum vrea sa-i ajute pe mai departe. stiu ca isi pregateste cu mare grija toate interventiile live si ca e cu sufletul ciulit la orice reactie a publicului. ma uitam aseara la trucurile pe care le folosea pentru ca elevii lui sa se oglindeasca in el si sa se motiveze sa cinte mai bine. (cum ii incuraja din gesturi, cum tinea/impunea ritmul din scaun, cum – pe o concurenta care ratase finalul unei piese – a pus-o sa -l mai cinte o data intr-o forma atit de discreta incit publicul nu s-a prins ca o ajuta sa recupereze greseala)

stiu ca voi il vedeti din perspectiva amuzanta pe care o lasa la vedere, dar el este un maniac al detaliilor si un rafinat al perfectionismului. am scris un story despre el acum ceva vreme, daca aveti timp il puteti citi aici. (in culisele unui concert cu Brenciu)

1512
Floarea Soareluibring the sun in my life

bring the sun in my life

acesta este teasingul noului clip Inna care e mai mult decit un clip:)

dupa cum stiti imi place inna. am si scris o lunga si frumoasa poveste despre ea, pentru un tabu de anul trecut, am sa o postez curind si aici.

revin cu alte info despre acest nou clip al ei care iese din tiparele de pina acum.

621
Emma-Shapplin-00Emma Shapplin – “La notte etterna”

Emma Shapplin – “La notte etterna”

Prin 2004, cand febra Buddha Bar era in toi si eram mandri ca pe compilatia celui mai celebru bar din Paris sta numele unui roman (David Visan), am descoperit o piesa pe care am ascultat-o in „heavy rotation” si acasa, si la birou si in masina, cu surprindere si incantare de fiecare data. O voce pe care nu o prea puteai califica, dupa care nu prea puteai fredona pentru ca urca in stratosfera, un stil la granita mai multor stiluri si o italiana care nu prea suna a italiana. Era Emma Shapplin, cu „La notte etterna” (cu doi „t”, cum scria Dante si cum explica ea constiincioasa in toate interviurile).

Emma Shapplin e o soprana de coloratura cu nume britanic si origini frantuzesti, care canta rock si ce vrea ea, in ce limba vrea ea, care s-a nascut la patru zile dupa mine si care are opt pisici. Aseara a ocupat scena Salii Palatului, cam mica si neprimitoare pentru ea, si a umplut sala cu armoniile ei nepamantene.

Ca soprana de coloratura, nu prea ai multe de facut, din pacate, in lumea operei. Esti, cumva, overqualified, o intamplare a naturii, asa de rara incat compozitorii nu pot scrie pentru tine prea mult. Poti fi Regina Noptii sau Lucia di Lamermoor sau… Diva Plavalaguna a lui Luc Besson sau poti sa-ti treci in biografia profesionala cum ca ai inlocuit cu succes, la vreun moment dat, vreo soprana.

Emma Shapplin si-a asumat un nume de scena puternic (in realitate o cheama Chrystele, cu accent circumflex), o limba pe care pana si italienii o lasasera sa se prafuiasca si un set de partituri – la granita mai multor stiluri muzicale – pe care numai ea le poate duce la bun sfarsit.

Asa a ajuns sa concerteze in locuri magice, sa colaboreze cu muzicieni din Franta, Anglia sau Grecia, sa-si construiasca un stil si un look valorificand nelinistea pe care i-o ascunde silueta fragila si perfecta, chiar in rochii albe, mulate. Pe care, nelinistita cum e, si le croieste si si le coase singura. Cand nu compune, sau nu canta, sau nu scrie.

Daca n-ati auzit-o pe Emma aseara, o puteti regasi in turneu prin lumea reala sau in videoclipuri in lumea virtuala. E o experienta. Cadoul ei aseara pentru noi, cand am surprins-o cu cererile noastre insistente de bis-uri, a fost un „O mio babbino caro” cantat cu gratie si dezinvoltura si cu umor, asa cum se canta si asa cum il reuseste, dintre sopranele mari, doar Gheorghiu.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

903
downey jr stingun cadou de duminica

un cadou de duminica

acesta e un cadou de duminica pentru doamne si domnisoare.
habar nu am cum mi-am amintit de secventa asta, dar…

altfel va reamintesc ca va pot aduce cele mai tari filme din cinema la voi acasa, cu cinema anidor , iar distractia e valabila pina la miezul noptii. adica pina atunci va dau un cod cu care puteti vedea filmele oricind. va distrati aici pentru cod

822
300955_2602696585504_1197524472_3024728_230181267_nCopilul … Vama

Copilul … Vama

imi place f f mult noul clip Vama, Copilul care alearga catre mare

m-am cam emotionat…

si ma bucur f f f f f mult ca Tudor l-a ales pe dl Rebengiuc pentru acest clip si ca Dl Rebengiuc a acceptat…

de dimineata baietii de la guerrilla spuneau ca aceasta melodie e despre cum imbatrinim si ca e teama lui Tudor de imbatrinire; poate ca e despre imbatrinire (nu stiu insa daca Tudor se teme de ea), dar pentru ca se intimpla sa stiu si cine e copilul din clip si sa fac un racord cu ce e in imagini vs ce a fost/ este in viata reala, cred ca e si o melodie despre “tata”/ “a fi tata” si despre mostenirile emotionale pe care le caram dupa noi…

si sunt f curioasa cum va fi perceput cintecul care e foarte conceptual si filosofic in versuri, pe mai multe straturi… adica un pic greutz pentru publicul Vama… dar sunt copiii destepti si vor intelege, iar daca nu inteleg totul, muzica o sa-si faca treaba si o sa-i impresioneze…

anyway, bravo tudor, am cam plins in dimineata asta

522
xfactor-logo-010411Am fost in casa Paulei Seling la XFactor

Am fost in casa Paulei Seling la XFactor

Acum ca a trecut episodul in cauza, pot spune ca am fost acolo cind se filma Judge House la Paula Seling. De fapt, puteam spune de atunci pentru ca, juram cu mina pe inima, habar nu aveam cine erau cei selectati. Alesesem sa plec inainte tocmai pentru a putea raspunde senina la avalansele de intrebari “cine a trecut?” – NU STIU.

Sunt insa citeva secvente pe care vreau sa le povestesc si pe care nu le-ati vazut la TV.

*

Inainte de a-i asculta pe concurenti Paula era trista. Se intimpla sa stiu si varianta ei happy si plina de umor, dar acum nu era asa;

–          Esti obosita?, am intrebat-o dupa ce l-am ciufulit pe Sami, catelul ei pufos pe care l-ati vazut si in emisiune.

–          Nu, dar e o zi grea. Unii dintre ei vor trebui sa plece acasa…

Asa am pornit discutia despre care am scris cu citeva zile in urma, despre responsabilitatea cu care a spus DA sau NU fiecarui concurent si grijile pe care si le-a facut de fiecare data “l-am demoralizat?/ cum va fi cind va ajunge acasa?

Sami ne-a scos din tristete pentru ca a venit si-a facut tumbe cu un bat si-a fost un bun prilej pentru Paula sa-mi povesteasca ca iese in fiecare dimineata cu el citeva ore bune in parc si alearga amindoi.

Catelul Sami a fost insa si protagonistul unei intimplari care mi-a fost foarte foarte draga.

*

Razvan si Dani aveau de introdus concurentii catre juriu pentru ca, dupa ce acestia isi faceau treaba, sa ii mai ia o tura la intrebari. Sami facea tumbe prin curte, in timp ce Paula ii asculta pe concurenti alaturi de invitatul ei special, un frumusel care a cistigat Eurovisionul, Alexander Rybak, si care arata cam de 18-19 ani, desi dupa cum mi-a aratat pe tableta lui, Sergio Lazarov, era ceva mai maricel (25 ani).

Dupa ce au introdus catre juriu 6 din cele 8 grupuri, Razvan a venit in viteza catre Sergio si i-a povestit ceva… Aproape la fiecare intrare a unui grup inventasera ceva funny , ca atunci cind se descaltasera pentru ca domnisoarele din Xtreme aveau tocuri de 12 cm:), si mi-am dat seama ca e ceva legat de o noua intrare.

Sergio a ris, cum risesera toti membrii echipei la secventa cu descaltatul (“Ce naiba fac? Cum au ajuns desculti?”) si Razvan a plecat amuzat catre Radu, sotul Paulei.

In citeva clipe Razvan avea o discutie foarte serioasa cu Sami, de la egal la egal, sub privirile lui tehnicus de la sonorizare.

(fotografia am facut-o cu telefonul, clandestin:) )

Dupa care lui Sami i s-a pus lesa si Razvan l-a luat sa-l dea urmatorului grup sa-l introduca in scena.

Concurentii au fost putin surprinsi de noul task pe care-l aveau, dar secventa a fost f funny si ati vazut-o in emisiune.

*

Mie mi-a placut mult toata intimplarea din spate pentru ca arata cit de spontani si de creativi erau Razvan si Dani si cum, in citeva secunde, le veneau noi idei folosindu-se de tot ce era in jur.

*

Si mi-a mai placut un moment legat de Razvan si Dani care nu are “racord” in emisiunea trecuta, dar va poate da un indiciu despre cum sa va uitati si la alte lucruri la ei in emisiunile live ( cu asta stiu ca mi-o fur tare, dar ma bazez ca uita ei pina cind ma vor mai intilni sau ca nu mai tin minte cum arat:) )

Intr-una din pauzele de filmare am purtat o conversatie pe tema emotiilor pe care le transmit concurentii…

“Te-ai cam emotionat la unii concurenti din auditii”, i-am spus lui Dani in timp ce el se uita incruntat la mine pentru ca nu stia unde vreau sa ajung…

“M-am amuzat ca purtai ochelari de soare in citeva cadre, desi erai in sala”, am continuat alunecind pe un teritoriu periculos.

“Da si ce e de amuzat in asta?!”, mi-a replicat scurt Razvan, aparindu-si colegul, ca un frate.

“Pai era un semn pentru mine ca, atunci cind erau ochelarii de soare la ochi, ascundeai ceva emotii care nu se doreau a fi vazute.”

Razvan a zimbit impaciutor, nu mai intentiona sa ma “atace”, Dani a pufait si-a trecut mai departe, catre Sergio Lazarov.

Dar in mai putin de un minut, cit a durat conversatia asta, am avut confirmarea ca oricit ar fi ei de (auto)ironici, se emotioneaza pe bune la unele faze, chiar daca vor sa arate sau nu. Si cum sunt plasa de siguranta unul pentru celalalt, din instinct, nu pentru ca ar solicita celalalt.

*

Asa ca de simbata de cind incep Galele live X Factor, fiti cu ochii pe Razvan si Dani. Incep sa aiba un rol mai mare in emisiune, asta inseamna ca vor face multe jumbuslucuri simpatice, dar – pentru ca e live – o sa-i vedem si cum se emotioneaza, pe bune.

Pentru Galele live ma aflu intr-o mare dilema: juratul meu preferat nu detine in echipa lui pe concurentul meu preferat. Dar despre asta mai povestesc:)

*

aaa, si pentru ca vorbeam intr-una din povestirile de la auditii de spiritul de echipa si de atmosfera din spate , ei bine si de data asta am vazut ceva foarte simpatic. Adi Sina nu avea de filmat in ziua respectiva dar a trecut sa salute echipa, sa-i ureze succes Paulei si sa faca cunostinta cu invitatul ei, Alexander Rybak.

903
music_is_the_drugXfactor, Vocea Romaniei si partea mea de poveste

Xfactor, Vocea Romaniei si partea mea de poveste

ma uit la Xfactor si la Vocea Romaniei cu aceeasi placere cu care m-am uitat la Megastar, dar si la (pe vremuri) Le Nouvelle Star (de la francezi). pentru mine, show-urile astea sunt despre niste oameni care isi testeaza abilitatile in conditii de maxima presiune psihica, sunt realityshow-uri despre evolutia unor oameni care sunt trainuiti intens intr-un timp scurt, dar si niste show-uri despre niste “sufletzele” puse pe tava (pentru ca oamenii aia care participa in concurs – fiind vorba despre despre ceva care tine de arta – isi pun sufletul pe tava ca sa exprime tot ce pot).

si ma uit cu multa atentie la ce fac juratii, cum ii protejeaza si-i motiveaza pe concurenti mai ales atunci cind gresesc. (pentru ca modul asta de critica poate sa fie o forma de educatie pentru romani; noi – ca natie- nu prea stim sa criticam constructiv)

pentru asta, ii iubesc pe Paula Seling si pe Horia Brenciu. ei fac cam acelasi lucru in emisiunile lor, chiar daca in modalitati diferite.

*
Brenciu face glume, tumbe, aparent duce infringerea intr-o zona frivola sau muta atentia asupra lui, dar tot ceea ce face acolo e sa-l protejeze pe cel care a fost invins. si e amuzant, dar si frumos, sa poti sa te vezi dincolo de masca pe care si-a pus-o Brenciu de smeker-care-face-tumbe.

m-am uitat aseara la Vocea Romaniei si mi-am adus aminte de o conversatie pe care am avut-o cind am scris un profil despre el; Brenciu nu asculta muzica pe CD, ci la radio “ca sa fiu surprins de ce urmeaza”. iar starea de surpriza, in formele ei foarte fine, e ceea ce-l defineste si-n show-ul asta. o sa fie un profesor f f fain la Vocea Romaniei, pentru ca – poate n-o sa o arate, desi mi-ar placea sa o faca – o sa se ataseze mult de echipa lui ( o sa-i si chinuie, pentru ca e tare perfectionist si nu are niciodata infringerea in minte) si o sa sufere tare cind o sa-i fie eliminati concurentii. cum sufera foarte mult si cind ii pleaca oameni din echipa lui de business sau din orchestra.

*
in Xfactor aceeasi atentie pentru protejarea concurentului o are Paula Seling. am vorbit cu ea dupa auditii si stiu cit de mult s-a consumat pentru fiecare NU pe care l-a spus, cum se ducea acasa si analiza “dar oare i-am spus intr-o forma care sa-l(o) motiveze? oare va continua sa faca ceea ce crede ca-l(o) face fericit?”. Ca si Brenciu, Paula este foarte foarte perfectionista (presiunea aceasta pe perfectiune o pune si pe ea, nu doar pe ceilalti) si de ficare data cind zice NU e o lupta intre “ce e corect” si “ce e bine pentru sufletul celui din fata”.
abia astept sa o vad in Judge’s House pentru ca si ea se va atasa de concurenti si va suferi cind va trebui sa elimine o parte din ei.

*
pentru mine, show-urile astea sunt – dupa cum vedeti – mai degraba despre schimbare, motivare si educatie , fie si printr-un concurs de muzica, iar puterea vocilor din fiecare emisiune e auxiliara.
pentru ca e mai importanta schimbarea care se petrece in fiecare dintre concurenti (si exemplu care vine odata cu prezentarea schimbarii lui), decit victoria unuia singur.

*
altfel, da, dintre toti – din ambele emisiuni – am un preferat pe care mi-l mentin de la primele auditii de la Xfactor: Andrei Leonte.

music_is_the_drugX Factor si Vocea Romaniei

X Factor si Vocea Romaniei

desi am vazut primele 2 episoade, aseara n-am putut vedea XFactor (am prestat program obligatoriu de socializare in afara casei:) ) si, pentru ca am fost plecata mult si saptamina aceasta, n-am prins nici primul episod din Vocea Romaniei.

m-am uitat insa pe twitter la reactiile de dupa fiecare dintre show-urile din aceasta saptamina si m-am intristat.
si intr-o parte si in alta o multime de vorbe rele si grele, incarcate de ura: la adresa concurentilor, prezentatorilor, formatului, decorului, muzicii sau ce cine stie ce i-a mai atras atentia vreunui spectator suparat.

ce nu inteleg este: de unde atita ura? de ce te uiti la televizor si simti nevoia sa -i faci prosti pe cei pe care-i privesti? de ce ti se pare tie, din fotoliu, ca stii mai bine sa faci ce fac oamenii aia in show si ca, desigur, esti mult mai inteligent decit ei. si de ce, daca nu-ti place, nu inchizi frumos televizorul sau nu schimbi canalul?

*
fara exceptie, toti cei implicati in partea publica a ambelor show-uri (prezentatori si jurati) sunt oameni foarte talentati care au muncit in draci pentru ceea ce sunt acum. care-i ratiunea pentru care te simti mai smeker daca scrii un mesaj odios despre ei?

oricind si oriunde s-ar intilni Morar cu Moga, Sina cu Smiley, Loredana cu Paula sau Brenciu cu Razvan si Dani s-ar saluta si si-ar vorbi cu respect pentru munca lor. nu cred ca vreunul dintre ei ii dusmaneste pe ceilalti doar pentru ca e intr-un show concurent.

oameni buni, sunt doua show-uri de televiziune. si atit. niste oameni isi fac treaba pentru a capta atentia publicului si a le oferi divertisment. despre asta ar trebui sa fie show-urile acestea. si despre transformarea unor tineri fata in fata cu presiunea unui show -concurs.

*

in lumea mea, ideala, ar fi frumos ca dupa terminarea ambelor show-uri, sa se reuneasca cistigatorii din fiecare concurs pentru un show umanitar, pentru o cauza importanta – cum e renovarea spitalului de urgente pentru copii din Iasi (ca tot am fost acolo zilele trecute). la care sa participe si juriile, prezentatorii ambelor emisiuni.

sa privim relaxat show-urile, zic. si sa ne bucuram de victoriile unor tineri (concurentii) care-si vad visul implinit: sunt la tv, in fata publicului, facind ceea ce le place lor cel mai mult – sa cinte.

1333
cesaria-evoracesaria evora si andrei gheorghe – o amintire

cesaria evora si andrei gheorghe – o amintire

cezaria evora e bolnava si se retrage. imi pare rau. si-as vrea sa vi-o prezint altfel decit ati citit vreodata despre ea.

***

acum mai bine de 7 ani am avut norocul sa fiu de fatza la intilnirea dintre cesaria evora si andrei gheorghe.

gheorghe, care pe vremea aceea avea un late show la antena 1 (fix emisiunea in care Boc a devenit celebru cazind de la 2 metri), obtinuse un interviu in studio cu cesaria. producatoarea lui, ana maria lembrau care stia ca imi place cesaria i-a spus lui gheorghe si el m-a invitat in emisiune, intr-un loc privilegiat, f aproape de artista.

ceea ce s-a vazut atunci pe tv a fost un interviu emotionant si respectuos, ceea ce nu s-a vazut a fost… o bricheta.

cesaria evora, o fumatoare inraita, pastra aceeasi bricheta de mai bine de 20 de ani. nu va imaginati ca era cine stie ce bricheta scumpa, era una din plastic pe care o tot reincarca de fiecare data cind se termina gazul.

cind s-a terminat emisiunea, gheorghe a povestit cu ea, natural despre acea bricheta. si-atunci mi-am dat seama ca oricit de celebra ar fi, oricit de bogata, cesaria va pastra cu ea urmele trecutului. “de ce sa o arunc daca se mai poate folosi?” era atitudinea unei femei obisnuita cu saracia.

pastrez si acum amintirea brichetei si gindul ca cesaria nu stie multa carte; nu vorbeste corect nici in portugheza si de aceea are un translator intermediar (ea vorbeste in dialect, translatorul traduce – si imbunatateste cred eu – in portugheza si abia dupa aceea apare translatorul catre romana/engleza etc)

mai pastrez gestul ei cu microfonul, aproape primitiv (in pauze se batea cu el peste fatza, cam ca un copil de 2-3 ani care are o jucarie in mina) si gindul ca ea e un exemplu despre cum talentul e depozitat acolo unde vrea Doamne Doamne si, doar daca are noroc proprietarul lui, poate iesi la iveala si poate depasi granitele.

multa sanatate.

819
Slide5with or without you

with or without you

ieri am descoperit la alex traila asta

apoi mi-am remintit de asta

diana iurkiewicz a preluat pe pagina ei de fb cello2 si sid stefanescu a comentat adaugind asta

apoi a mai adaugat si asta

*
oare cite versiuni exista de la with or without u?

un cintec care a fost subiectul unei mari dispute in trupa u2 pentru ca bono voia sa-l faca, restul trupei il considera prea siropos.

si cit de mare trebuie sa fie bucuria unor muzicieni cind vad ca multi alti artisti simt nevoia sa dea chip emotiilor lor prin acelasi cintec?

Through the storm we reach the shore
You give it all but I want more
And I’m waiting for you

904
alta mitzabuna dimineata

buna dimineata

later edit: aflu de la Ana Onisei ca si ea a ascultat ieri acelasi cintec, fix in interpretarea asta:)
synchronicity

401
amy_winehoussedespre amy winehouse un pic mai altfel

despre amy winehouse un pic mai altfel

ma enerveaza comentariile de la televizor si imaginile cu amy winehouse cit mai distrusa…

amy winehouse nu doar ca avea o voce minunata, dar avea si un simt artistic foarte special; sigur ca ii era greu sa traiasca in propria minte si in propriul trup cind era atit de diferita de restul, dar ea a inspirat pe foarte multi cu felul ei de a vedea lumea.

cred ca daca i s-ar fi spus mai des asta, i-ar fi fost mai linistita excursia din lumea de pe aici.

iata citeva imagini care vorbesc despre influenta lui amy winehouse in moda.

a avut o colectie cu numele ei pentru fred perry in 2008

a inspirat una din filele celebrului calendar lavazza in 2010, realizat (anul acela) de Miles Aldridge

*
coafura ei a fost punct de inspiratie pentru pictoriale ale hairstilistilor de la marile publicatii de fashion

*
tusul negru din jurul ochilor, marca a make-up-ului lui Amy Winehouse a fost preluat in prezentarile pentru marile colectii sau in pictoriale de fashion peste tot in lume

Chanel 2008

*
eu cred ca oamenii diferiti fac lucruri diferite si imping limitele pentru perceptia “normalitatii”. e mai util si pentru noi sa-i acceptam pe nebunii frumosi asa cum sunt si sa ne bucuram ca ne inspira, decit sa-i judecam pentru deciziile pe care le iau pentru felul in care-si traiesc viata.

si ca putem sa gasim oricind un unghi frumos din care sa-i prezentam.

Adriana Lima look a like Amy Winehouse, Love Magazine

Isabeli Fontana look a like Amy Winehouse, Vogue Magazine

1020
Amy-Winehouseamy winehouse cu 3 zile inainte de a muri

amy winehouse cu 3 zile inainte de a muri

mie imi placea amy winehouse. era o fata foarte talentata.
lumea spune ca era cea mai mare dovada de talent irosit pe prostii.eu cred ca fara prostiile alea n-ar mai fi fost amy.

a inspirat pe multi cu felul ei aparte de a fi. n-ar fi mai frumos sa ne gindim ca atit a avut ea de povestit lumii si ca de asta a plecat acum?

a facut oricum cit unii nu reusesc in 90 de ani de viata.

iat-o in ultima ei aparitie publica, cu 3 zile inainte de a muri, la concertul finei sale

736
un-echipaj-pentru-singapore-682155l-imaginesssssshhhhhhhhhh, liniste

sssssshhhhhhhhhh, liniste

Muzică din coloana sonoră a filmului „Un echipaj pentru Singapore” (regia Nicu Stan, 1981)

via Daniel Cain.

nu stiu filmul (am sa-l caut), dar am avut norocul sa-l intilnesc pe domnul care a scris melodia – Vasili Sirli – si sa si scriu despre dinsul.

week end linistit sa aveti

470
playing-guitar-1500x10001vrei sa mergi cu mine la…

vrei sa mergi cu mine la…

Miine seara, de la ora 19.30, Europa FM incepe o serie de concerte “live din garaj” pe care le transmite, desigur, la radio.

Primul concert din serie e cu trupa Holograf, intr-o atmosfera intima si exclusivista: nu mai mult de 100 de persoane.

Cum sunt prietena cu George Zafiu aka zaff (initiatorul acestui proiect), am obtinut 2 frumoase locuri la acest concert super exclusivist, cu conditia ca pe unul sa-l scot la concurs pe blog:)

Asa ca… daca daca sunteti fani Europa FM, daca sunteti fani Holograf, daca vreti cu mine miine seara la concert, lasati-mi un mesaj si spuneti de ce vreti sa mergeti.

Alegem un raspuns simpa … si gata…

Dat fiind faptul ca am lucrat niste multi ani la Europa FM, cistigatorul va beneficia si de o prezentare a echipei (pe care o mai cunosc, pentru ca pe unii dintre ei nici eu nu-i stiu)

Stabilim cistigatorul miine la ora 11.00. succes.

*
Later edit: am ales cistigatorul: din motive obiective, nu pot sa-i scriu numele aici, veti vedea miine, cind scriu pe blog de ce…

rezolvam via email acum:)

1489
blue1muzica filmelor mele

muzica filmelor mele

mi-a dat leapsa Carmen Gheorghitza (cu tz ca esti rock star, da?) cu muzica din filmele preferate. am scris despre asta acum citiva ani si, pt ca am mult de scris pt revista astazi, trisez si pun aici textul de atunci. ca sa si muncesc putin insotesc textul cu cintecelele de pe youtube.

DO

O copilă se află în curtea unei şcoli şi plantează o floare. E un copil care a plătit un asasin ca să-l caute pe cel care i-a omorît familia. S-a împrietenit cu asasinul şi el i-a lăsat amintire lucrul la care el ţinea cel mai mult: o plantă într-un ghiveci. “Sunt ca planta asta”, i-a spus asasinul fetiţei care-l învăţase să joace mima, ea imitînd-o pe Marilyn Monroe şi el pe John Wayne. “Nu voi prinde niciodată rădăcini, mă mut dintr-o casă în alta, dintr-un loc în altul. Sunt ca planta asta” i-a spus asasinul care se numeşte LEON. În curtea şcolii, fata sădeşte planta ei dragă ca să prindă rădăcini, căci prietenul ei a murit… şi muzica pe care o auzi e Shape of My Heart a lui Sting (tema a fost reluată recent într-un duet cu Graig Davis sub numele de Rise & Fall)

I know that the spades are the swords of a soldier / I know that the clubs are weapons of war / I know that diamonds mean money for this art / But that’s not the shape of my heart

RE

O femeie frumoasă, cu coapse aţîţătoare şi glezne ca ale unui cal de rasă – într-o rochie a cărei simplitate scoate in evidenţă tot ce e mai frumos şi mai elegant -, coboară o scară semiluminată. Şoldurile i se leagănă senzual, umbra ei dansează pe perete. Se duce să-şi ia mîncare de la un restaurant pentru că soţul e plecat cîteva zile. Urcă apoi scara cu aceeaşi graţie (cred că doar asiaticele pot merge atît de graţios) şi întîlneşte un domn care coboară către acelaşi restaurant. Nu ştie că el va fi cel care îi va trezi sentimente de mult uitate, cum nu ştie că soţul o înşeală cu nevasta lui. Nu ştie că va trăi curînd O IUBIRE IMPOSIBILĂ (In the mood for love), dar va continua să urce şi să coboare scara aceea, unduindu-se, zi de zi, către restaurant pe muzica extraordinară a lui Umebayashi Shigeru (cîntecul se numeşte Yumeji’s Theme). Undeva, către final, când nu mai e nimic de spus între ei doi, curge genericul şi e Nat King Cole cu Quizas, Quizas, Quizas.

Quizas, Quizas, Quizas / Y asi pasan los dias / y yo desesperado,y Tu,Tu contestando / Quizas,Quizas,Quizas

MI

Doi copii dansează. Ea e blondă, are o rochiţă verde şi ştie să se mişte cu graţie, el e înalt, brunet şi, acolo de unde vine, nu a învăţat să danseze. E plătit însă să amuze o bătrînă miliardară care-şi doreşte să-l vadă dansînd cu nepoata ei, aşa că se conformează şi se mişcă stîngaci alături de copila blondă. Dansează după un cîntec trist de dragoste: Besame Mucho, şoptit de o doamnă cu o voce guturală, Cesaria Evora. Vor trece anii, hainele lor vor deveni din vernil, verde închis şi cei doi copii vor continua să danseze. El va alerga prin ploaie şi o va scoate din restaurantul acela snob unde ea va lua masa cu viitorul soţ. O va duce afară şi vor dansa printre stropii mari de ploaie, vor alerga şi vor cînta după muzica inimilor lor. Se vor despărţi, se vor regăsi şi vor trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţi. Marile speranţe (Great Expectation, regia Alfonson Cuaron) are pe genericul de final un cîntec extraordinar, interpretat de o trupă care se numeşte Mono: Life in mono.

The stranger sang a theme / From someone else’s dream / The leaves began to fall / And no one spoke at all / But I can’t seem to recall / When you came along / Ingenue

FA

O pungă se mişcă în bataia vîntului pe un trotuar. E albă, transparentă, pare un rest aruncat de cineva pe stradă. Dar vîntul o mişcă în stînga şi-n dreapta, înainte şi-napoi şi o transformă într-o pasăre mică sau într-o balerină. E multă graţie acolo şi multă frumuseţe. “Uneori e atît de multă frumuseţe în lume încît nu o pot privi pe toată, sufletul meu nu poate primi atîta frumuseţe” spune un tînăr care-i arată iubitei lui înregistrarea video cu punga aceasta care se mişcă liberă pe stradă. El e fiul unui militar homosexual şi al unei femei dezechilibrată mintal, ea e fiica unei familii “perfecte” în care soţii nu se mai iubesc şi nici nu-şi mai vorbesc. Frumuseţea aceasta e ilustrată de muzica lui Thomas Newman şi e ceva şi liniştitor, dar şi obsedant ca temă. American Beauty are la început şi un cîntec al celor de la Beatles, cîntec care se numeşte Because.

Love is all, love is new / Love is all, love is you / Because the sky is blue, it makes me cry / Because the sky is blue

SOL

Doi tineri într-o maşină plină de copii. Merg pe o autostradă americană prin deşert. Copiii sunt gălăgioşi, se ceartă între ei pe bancheta din spate; mama, care stă în faţă, se întoarce şi încearcă să-i împace. E o secvenţă tipică a unei familii obişnuite. Doar că mama şi tata nu sunt părinţi obişnuiţi sunt unii dintre cei mai celebri criminali americani. Sunt Mickey şi Mallory Knox prezentaţi de televiziuni drept “cei mai temuţi criminali de la Manson încoace” şi transformaţi în staruri. Sunt NĂSCUŢI ASASINI (Natural born killers), iar coloana sonoră a filmului în care le sunt prezentate crimele dar şi isteria televiziunii care vrea să ştie tot despre ei, îi include pe Peter Gabriel, Bob Dylan şi Giacomo Puccini. În secvenţa aceea de final, în care foştii criminali au acum o familie în toată regula, cîntă Leonard Cohen – Waiting for a miracle.

When you’ve fallen on the highway / and you’re lying in the rain, / and they ask you how you’re doing / of course you’ll say you can’t complain — If you’re squeezed for information, / that’s when you’ve got to play it dumb: / You just say you’re out there waiting / for the miracle, for the miracle to come.

LA

Secolul 18. O noapte ploioasă. Un tînăr îndrăgostit merge cu trăsura prin pădure grăbit să ajungă la un han unde o va întîlni pe o frumoasă contesa maghiară (Isabella Rossellini). O iubeşte şi vrea să-i mărturisească dragostea lui. I-a trimis un bilet şi a rugat-o să-l aştepte. Dar natura îi joacă feste, furtuna îl opreşte (d)in drum, iar roata trăsurii se împotmoleşte în noroi. Tînărul e Beethoven (Gary Oldman) şi cu disperarea îndrăgostitului care nu-şi poate vedea iubita, compune o muzică divină. O ştiţi sub numele Sonata lunii (Piano Sonata No. 14 (quasi una fantasia) in C-sharp minor, Op. 27, No. 2), dar după ce veţi fi văzut filmul IMMORTAL BELOVED, acordurile ei vor căpăta în mintea voastră o cu totul altă semnificaţie, plină de dramatism.

SI

Perechi de dansatori intră pe scenă. Mai întîi piciorul drept un pas în lateral, apoi o mişcare unduitoare din şolduri şi apoi piciorul stîng lîngă cel drept. Din nou dreptul un pas lateral, mişcarea din şolduri, stîngul lîngă cel drept. Perechi-perechi dansatorii intră din stînga către mijocul scenei. E un fragment dintr-un spectacol care are în public doi tineri ale căror destine sunt unite într-un mod aparte. Ea crede că-l ştie de undeva , dar nu-şi aminteşte şi nici n-are cum, pentru că a fost în comă multă vreme. El o ştie bine, dar nu poate să-i spună că a fost alături de ea în spital, pentru că i-ar dezvălui un secret sfîşietor. Sunt în aceeaşi sală de spectacol, pe rînduri diferite, şi îi desparte un scaun. Care e gol, dar într-un fel e ocupat … de spectatorii filmului HABLE CON ELLA. Melodia pe care perechile de balerini intră în scenă, către finalul filmului, se numeşte Raquel şi e cîntată de Bau.

Do – o tînără descoperă că poate să-şi umple viaţa aducînd mici bucurii unor oameni care nu o cunosc – Amelie

Re – un orb dansează tango cu o femeie care l-a atras cu parfumul ei – Parfum de femeie

Mi – două femei îşi încrucişează picioarele intr-un tango fierbinte după ce una dintre ele a cîştigat-o pe cealaltă la un concurs de “cine bea cel mai mult” – Frida

Fa – o divă ciudată ca o caracatiţă cîntă o oda a bucuriei şi a dragostei sincronizîndu-se cu o tînără care se luptă pentru viitorul planetei – Al cincilea element

Sol – un bolnav e scos pe targă afară în ploaie pentru un dans al bucuriei vieţii – Pacientul englez

La -“Love me, love me” cîntă Cardigans în timp ce o tînără îşi descoperă iubirea, privind printre peşti, un puşti ce se află dincolo de un acvariu uriaş – Romeo+Juliet

Si – “Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Chose a fucking big television”… sau alege orice altceva te face sa te simţi bine şi să ai Just a perfect day – Trainspotting

(asta e nou, nu era in textul initial)
Do – dovada ca oricit te-ai stradui sa traiesti singur, n-ai cum sa nu depinzi emotional de ceilalti, n-ai cum sa nu “te atirni de lucruri si de intimplari” (cum zicea Noica despre libertate). e o iluzie sa crezi ca esti liber, cum e un alint sa-ti imaginezi ca esti singur. Bleu – theme finale by Zbigniew Preisner

leapsa merge mai departe…. (sa ma gindesc cine ma va injura acum:) ) la… alex negrea. mi-ajunge o injuratura. gata.:)

787
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!