Duminica americanii au marea lor sarbatoare sportive super bowl.
Jumatate din planeta stie si se intereseaa de super bowl, dar extrem de putini chiar inteleg ce joaca baietii aia pe teren.
Americanii au fost suficient de smecheri si de puternic orientati catre afaceri si vanzari ca sa faca din evenimentele conexe un prilej pentru virale international.
Si in aceasta categorie avem show-ul de la pauza si publicitatea de la tv gandita special pentru acest show. Anul acesta in pauza meciului canta Maroon 5, Travis Scott si Big Boi.
Iar la capitolul publicitate au inceput sa apara teaserele pentru reclame si e semn ca vor fi multe vedete implicate in publicitati.
Reclama despre care cred ca se va vorbi foarte mult in cercul meu de interes e cea pentru Stella Artois care ii are protagonisti pe Sarah Jessica Parker si Jeff Bridges, cu trimiteri destepte la Sex & The City si Big Lebowski.
Azi noapte s-a mai facut un pas spre ceremonia Oscarurilor, au fost impartite Screen Actors Guild Awards, iar marii castigatori au fost Rami Malek si Glenn Close. (ceremonia Oscarurilor e pe 25 februarie)
Mai jos 25 dintre cele mai spectaculoase look-uri, dar si premiile pentru cinema (s-au dat si premii pentru productiile de televiziune)
Outstanding Performance by a Male Actor in a Leading Role:
Christian Bale, “Vice”
Bradley Cooper, “A Star Is Born”
Rami Malek, “Bohemian Rhapsody”*WINNER
Viggo Mortensen, “Green Book”
John David Washington, “BlacKkKlansman”
Outstanding Performance by a Female Actor in a Leading Role:
Emily Blunt, “Mary Poppins Returns”
Glenn Close, “The Wife”*WINNER
Olivia Colman, “The Favourite”
Lady Gaga, “A Star Is Born”
Melissa McCarthy, “Can You Ever Forgive Me?”
Outstanding Performance by a Male Actor in a Supporting Role:
Mahershala Ali, “Green Book”*WINNER
Timothee Chalamet, “Beautiful Boy”
Adam Driver, “BlacKkKlansman”
Sam Elliott, “A Star Is Born”
Richard E. Grant, “Can You Ever Forgive Me?”
Outstanding Performance by a Female Actor in a Supporting Role:
Amy Adams, “Vice”
Emily Blunt, “A Quiet Place”*WINNER
Margot Robbie, “Mary Queen of Scots”
Emma Stone, “The Favourite”
Rachel Weisz, “The Favourite”
Outstanding Performance by a Cast in a Motion Picture:
“A Star Is Born”
“Black Panther”*WINNER
“BlacKkKlansman”
“Bohemian Rhapsody”
“Crazy Rich Asians”
Inainte de rochiile in detaliu ale doamnelor, iata o privire de ansamblu.
La capitolul vestimentatie a fost mult alb, rosu, argintiu si ceva negru… ca de obicei, iar domnii au fost foarte indrazneti 🙂
La Paris se desfasoara in aceste zile Saptamna Modei Couture, iar luni o doamna olandeza pe nume Iris van Herpen a oferit un moment care a depasit nivelul modei, ducandu-se departe in arta.
Colectia, spune doamna designer, e inspirata de spatiile intergalactice si hartile celeste, multe materiale fiind matase pe care a vopsit-o, dar o serie de materiale fiind realizate cu imprimanta 3D.
Doamna Iris Van Herpen spune ca intreaga ei colectie este o descriere a evolutiei formei corpului uman.
Colectia a avut 18 creatii, parca venite din alta lume. Va rog ca dupa ce va uitati la fotografii sa va uitati, fie si ”pe sarite”, la filmul cu prezentarea intregii colectii ca sa vedeti rochiile in miscare. Literalmente, n-ati mai vazut asa ceva.
(am vazut acum cateva saptamani, la Palatul Pitti din Florenta, in cadrul unei spectaculoase expozitii numita Animalia Fashion – rochii din colectiile couture ale marilor designeri, toate inspirate de animale si pasari – una dintre creatiile ei de anul trecut: o rochie inspirata de sarpe, pe care a purtat-o si Lady Gaga la un eveniment. Cand vezi rochiile in real, la cativa centrimetri de tine ti se taie respiratia. E absolut incredibila doamna van Herpen pe are o puteti descoperi intr-un lung interviu pe platforma The Talk, aici)
iata filmul cu intreaga prezentare Iris Van Herpen de la inceputul saptamanii
Iata rochia pe care am vazut-o la Florenta in urma cu cateva saptamani
Doamna Jennifer Lopez impreuna cu iubitul din dotare, Alex Rodriquez, au decis ca apartamentul pe care il aveau in Manhattan nu mai este sufficient de spatios pentru intreaga familie asa ca il scot la vanzare.
Asa au aparut imagini din apartamentul in care a locuit Lopez pentru multi ani dar si mici indicii despre cum isi creste copiii.
Doamna Lopez are o fata si un baiat, gemeni, tata copiilor fiind Marc Anthony, iar educatia lor – in ciuda milioanelor din dotare – nu pare a fi una bazata pe lux si rasfat. Copiii au locuit in aceeasi camera, in paturi suspendate:)
Apartamentul care e scos acum la vanzare e evaluat la 17, 5 milioane de dolari, are 3 dormitoare si 4 bai, living, bucataria spatioasa si o “camera media” – o biblioteca birou in care adesea famila vedea filme.
Ca de obicei, las mai jos imagini din casa nu pentru nota de scandal ci pentru ca ne poate ajuta pe fiecare dintre noi la formarea unei culturi vizuale in design interior.
Am citit foarte putin (o carte si jumatate, plus cateva dintre cele mai bune articole de forma lunga ale anului trecut in presa internationala), m-am uitat doar la un singur serial (noul sezon de la Call my Agent de pe Netflix, o comedie despre lumea actorilor si a agentilor lor).
Anii trecuti as fi avut in “palmares” mult mai multe carti citite, cu siguranta mult mai multe filme (si seriale si de lung metraj).
Cartea insa pe care am citit-o la recomandarea lui Horia Tecau, Scoala zeilor (detalii aici), mi-a facut ordine in ganduri si m-a facut inca o data sa realizez cateva lucruri importante despre ceea ce ratam, ocupandu-ne timpul cu chestiuni pentru ca “asa am mai facut” sau “asa face toata lumea” fara a ne gandim daca sunt relevante pentru noi in momentul in care ne aflam in viata noastra.
Adica, de multe ori mergem cu valul si facem multe lucruri pentru ca sunt trendy, pentru ca se vorbeste mult de ele in jurul nostru, pentru ca le fac si altii si… pentru ca vrem sa fim in randul lumii.
Am mai scris de multe ori despre expresia romaneasca “sa fii si tu in randul lumii” si cum e parte din educatia noastra nefericindu-ne (detalii aici).
De data asta am sa scriu despre altceva.
Pierdem din vedere ca noi ne facem viata asa cum e. (cu exceptia cazurilor biologice, medicale) Suntem nefericiti pentru ca alegem sa fim nefericiti, suntem neimpliniti pentru ca nu ne bucuram de ce avem deja, alergand dupa ceea ce urmeaza sa ni se intample fara a ne bucura vreo clipa – vreodata – de ceea ce detinem acum.
Ne hranim creierul cu lucruri inutile (de la statusuri pe facebook, dezbateri tv pana la seriale fara rost) si ne vaitam ca suntem prea obositi, prea incarcati de ura, prea sexisti, prea critici. (sau, daca nu suntem foarte onesti cu noi, remarcam aceste lucruri doar la altii, nu si la noi)
Daca ne-am gandi la creierul nostru ca la un tovaras de calatorie, am incepe sa-i dam si lui lucruri care sa-l ajute: de la o hrana (mancare) cu vitaminele care-l tin “fit” pana la partea de hrana emotional informationala care sa-l bucure (lecturi din care sa se incarce, emisiuni care sa-l hraneasca, activitati sociale care sa-l relaxeze)
Judecam ceea ce avem in jur dupa ceea ce punem in trupul si in mintea noastra. Evaluam ceea ce ni se intampla dupa reperele dobandite prin (auto)educatie. Si daca vorbim urat cu cineva, nu e pentru ca el ne-a facut un rau, ci pentru ca noi nu am avut educatia pentru a avea intelegere.
Mai mult ca niciodata, in zile acestea de pauza, am realizat ca daca lucrez la integritatea mea ca persoana (etica, morala, educationala) lumea pe care o vad in jur va fi mai buna si-as trai si mai frumos decat traiesc.
(sunt dintre cei carora nu le lipseste nimic din ceea ce isi doresc, dar ca tot omul ma mai enervez cateodata, ii mai judec pe altii, ma mai apuca “hatereala”)
Nu e nimeni de vina pentru insuccesul nostru, oricare ar fi el… daca invatam sa acceptam asta si a realizam ca suntem singurii responsabili si pentru ce e bun in viata noastra si pentru ce e rau, ne obisnuim cu independenta – in sensul lui Noica – “neatarnarea de oameni si lucruri” (nu e vorba despre iubirea fata de ceilalti aici, e vorba fix despre a nu te atarna de oameni, de joburi, de lucruri pentru ca “asa se face” sau pentru ca ti-e frica de necunoscut au de gura lumii)
“Ceea ce vine pe neasteptate are nevoie intotdeauna de o lunga pregatire” e o lectie din Scoala zeilor.
Si este (si) despre a avea educatia/pregatirea sa primesti si recunosti ce-ti iese in cale pe neasteptate daca e bun sau rau pentru tine.
Pentru mine, 2019 va fi anul educatiei – si a mea (in sensul ca mai fac ceva scoala), dar ma voi si implica in cateva proiecte educationale care sper sa lase urme si sa ne pregateasca frumos pentru ceea ce vine pe neasteptate.
M-am intors de 3 zile din vacanta si am stabilit deja doua proiecte mari , la momentul finalizarii lor, am aroganta sa cred ca vor conta si vor fi memorabile pentru foarte multi ani.
Cred ca suntem intr-o vreme si, unii dintre noi, am ajuns la o varsta in care nu ne mai permitem doar sa criticam. Ma mult ca niciodata, e nevoie ca noi sa punem mana sa construim.
Ceea ce va doresc si dvs.
P.S. Cea de-a doua carte la care inca mai citesc este despre eticheta si protocol, despre discretie si bun simt. M-am gandit sa o citesc cand am vazut ca pe netflix a aparut serial cu doamna Marie Kondo si a sa metoda de curatenie si sortare/ depozitare de obiecte. M-am uitat la primul episod (i-am citit cartea acum cativa ani) si, dincolo de diferentele culturale foarte evidente (care m-au condus catre cartea de maniere si protocol), m-am gandit ca problema nu e la cum sortezi si transformi in gunoi ceea ce ai adunat (pentru ca si ata o sa polueze), solutia e sa nu mai cumperi toate prostiile din lume.
(m-a enervat doamna kondo cand a zis ca intr-o casa trebuie sa fie maximum 35 de carti!!! am mai multe in telefon si daca aleg sa daruiesc dintre cele din casa, nu le dau ca sa scap de ele ci ca sa bucur pe altii cu ceea ce vor descoperi intre pagini. ma rog, diferente culturale… )
Noua senzatie de pe Netflix, filmul interactive si cu mai multe posibilitati de a incheia povestea din seria Black Mirror, Bandersnatch, are parte de o campanie inedita de promovare.
In London si Manchester au aparut doua magazine misterioase: arata ca doua magazine in care se vindeau jocuri in anii 90 (cand e actiunea filmului) si au referinte la “Tuckersoft” compania care are in grija jocul pe care-l realizeaza personajul principal.
Magazinele sunt inchise si au mentionate pe usa ca se deschid in curand, iar prin vitrine de sticla pot fi vazute inclusiv anunturi de angajare pentru realizatorii de jocuri (cum e personajul principal din film).
Evident ca magazinul nu va fi deschis vreodata, dar el functioneaza ca un inedit display, un billboard interactiv menit sa se joace inca o data cu mintile potentialilor spectatori.
Seria Black Mirror a fost creata de britanicul Charlie Brooker, un jurnalist de 47 de ani care a lucrat initial ca prezentator al unor emisiuni de IT si jocuri pentru computer.
Brooker a fost toata viata pasionat de tehnologie si jocurile pe computer si efectele tehnologiei asupra creierului uman. A vrut sa-si dea licenta la facultatea de journalism cu un subiect despre jocurile video dar nu i-a fost acceptata propunerea, asa ca a renuntat la scoala.
Black Mirror a fost initial o productie independenta, mica, realizata in Marea Britanie. De la Sezonul 3, Netflix a cumparat serialul si a inceput sa dezvolte productia sa.
Fac in fiecare an si pentru Globurile de Aur si pentru Oscar cate un articol cu postari de instagram ale vedetelor implicate in ceremonii. Mi se pare o privire mai sincera in apropierea lor, pentru ca – sub iluzia ca ele controleaza continutul – pun multe lucruri pe care altfel nu ai cum se le vezi ca spectator obisnuit.
Anul acesta s-au mai profesionalizat in postari sau vedetele implicate sunt mai cuminti. Am avut putine selfie-uri si mai multe fotografii studiate…
Pana la ele insa, ceva foarte emotionant. Glenn Close care credea ca nu are nicio sansa la Globul pentru cea mai buna actrita pentru rolul din Wife, a postat cu o seara inainte de ceremonie acest mic filmulet.
O postare distribuită de kristen bell (@kristenanniebell) pe
Si ceva f f amuzant. Pe covorul rosu erau servite sticle cu apa (fara o intentie de reclama, ci pentru ca parcurgerea covorului rosu dureaza foarte mult – pana la o ora – cu multele interviuri programate). Una dintre tinerele care servea apa a incurcat foarte mult munca fotografiilor, aparand in multe cadre.
Azi noapte la ceremonia de decernare a Globurilor de aur, primele mari premii din cinematografie anul acesta, a fost o surpriza minunata.
Glenn Close a castigat Globul pentru actrita in rol principal, pentru The Wife, in defavoarea celei desspre care se spunea ca va castiga tot – Lady Gaga.
Cum am mai scris ma bucur foarte mult (imi doream) sa castige Glenn Close. Cum imi doream sa castige si Rami Malek pentru cel mai bun actor in rol principal, pentru Bohemian Rhapsody, pentru ca amandoi au avut de facut roluri foarte fine si foarte complicate.
Glenn Close a si tinut cel mai emotionant si motivational speech al serii. Nu e astepta sa castige, a inceput sa planga i-a povestit despre nevoia femeilor, care daca au noroc au barbati si copii si le daruiesc dragostea lor, dar simt nevoia sa faca si ceva ce e al lor; sa li se dea voie sa-si implineasca si visurile lor. Si-a mai spus ca filmul care a gasit foarte greu finantare sa se faca (de 14 ani era in stadiu de proiect) i-a amintit de mama ei care, inainte de a muri – la 80 de ani -, i-a spus “n-am realizat nimic ca femeie”.
Later edit.. iata si conferinta de presa post premiu
Las la sfarsit lista completa a castigatorilor, acum iata 22 dintre cele mai spectaculoase aparitii de pe covorul rosu
Aliosn Brie
Anne Hathaway
Caitriona Balfe
Charlize Theron
Constance Wu
Dakota Fanning
Emily Blunt
Emma Stone
Jamie Lee Curtis
Janelle Monae
Julia Roberts
Kiki Layne
Lady Gaga
Laura Harrier
Lucy Liu
LUpita Nyong’o
Michele Yeoh
Nicole Kidman
Penelope CRuz
Rachel Weisz (care pare ca are aceeasi rochie pe care a purtat-o Nicole Kidman la petrecerea revistei W
Regina King
Thandie Newton
Best Motion Picture – Drama
“Black Panther”
“BlackKklansman”
“Bohemian Rhapsody” *WINNER
“If Beale Street Could Talk”
“A Star Is Born”
Best Motion Picture – Musical or Comedy
“Crazy Rich Asians”
“The Favourite”
“Green Book” *WINNER
“Mary Poppins Returns”
“Vice”
Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Drama
Glenn Close (“The Wife”) *WINNER
Lady Gaga (“A Star Is Born”)
Nicole Kidman (“Destroyer”)
Melissa McCarthy (“Can You Ever Forgive Me?”)
Rosamund Pike (“A Private War”)
Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Drama
Bradley Cooper (“A Star Is Born”)
Willem Dafoe (“At Eternity’s Gate”)
Lucas Hedges (“Boy Erased”)
Rami Malek (“Bohemian Rhapsody”) *WINNER
John David Washington (“BlackKklansman”)
Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Musical or Comedy
Emily Blunt (“Mary Poppins Returns”)
Olivia Colman (“The Favourite”) *WINNER
Elsie Fisher (“Eighth Grade”)
Charlize Theron (“Tully”)
Constance Wu (“Crazy Rich Asians”)
Best Director
Bradley Cooper (“A Star Is Born”)
Alfonso Cuaron (“Roma”) *WINNER
Peter Farrelly (“Green Book”)
Spike Lee (“BlackKklansman”)
Adam McKay (“Vice”)
Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Musical or Comedy
Christian Bale (“Vice”) *WINNER
Lin-Manuel Miranda (“Mary Poppins Returns”)
Vigo Mortensen (“Green Book”)
Robert Redford (“The Old Man and the Gun”)
John C. Reilly (“Stan and Ollie”)
Best Supporting Actress in a Motion Picture
Amy Adams (“Vice”)
Claire Foy (“First Man”)
Regina King (“If Beale Street Could Talk”) *WINNER
Emma Stone (“The Favourite”)
Rachel Weisz (“The Favourite”)
Best Supporting Actor in a Motion Picture
Mahershala Ali (“Green Book”) *WINNER
Timothee Chalamet (“Beautiful Boy”)
Adam Driver (“BlackKklansman”)
Richard E. Grant (“Can You Ever Forgive Me?”)
Sam Rockwell (“Vice”)
Best Original Score in a Motion Picture
Marco Beltrami (“A Quiet Place”)
Alexandre Desplat (“Isle of Dogs”)
Ludwig Göransson (“Black Panther”)
Justin Hurwitz (“First Man”) *WINNER
Marc Shaiman (“Mary Poppins Returns”)
Best Original Song in a Motion Picture
“All the Stars” (“Black Panther”)
“Girl in the Movies” (“Dumplin'”)
“Requiem for a Private War” (“A Private War”)
“Revelation” (“Boy Erased”)
“Shallow” (“A Star Is Born”) *WINNER
Best Screenplay in a Motion Picture
Barry Jenkins (“If Beale Street Could Talk”)
Adam McKay (“Vice”)
Alfonso Cuaron (“Roma”)
Deborah Davis and Tony McNamara (“The Favourite”)
Peter Farrelly, Nick Vallelonga, Brian Currie (“Green Book”) *WINNER
Cum in noaptea aceasta in America se decerneaza premiile Globul de aur, iar ele inseamna o validare importanta in productia de filme pentru cinematograf dar si pentru televiziune, deci posibilitatea de dezvoltarea business-ului, tot week end-ul in Los Angeles au fost party-uri si ceremonii conexe menite sa aduca si mai multa publicitate in jurul nominalizatilor.
De la premii mai mici dar bune pentru promovare – cum este ceremonia premiilor Film si Tv ale Academiei Australiene (AACTA) sau gala Palm Spring – si pana la petreceri care strang fonduri pentru caritate sau pranzuri ale publicatiilor, a fost o mare mare aglomeratie de party-uri vineri si sambata.
Practic, daca esti printre actorii nominalizati, pana duminica la ceremonie esti mort oricum de oboseala dupa 5 petreceri in 2 zile.
Iata cateva dintre aparitiile fashionista de vineri si de sambata.
Australian Academy of Cinema and Television Arts Awards
Emily Blunt si sotul din dotare, John Krasinski
Nicole Kidman si Rami Malek au luat si premiile pentru interpretare la AATCA, doamna Glenn Close era nominalizata pentru The wife, dar nu a luat nimic
Petrecerea revistei W Magazine
Doamna Kidman n-a mai avut timp sa se schimbe si a mers in aceeasi tinuta de la AATCA si la petrecerea revistei W.
E simpatic insa, daca va uitati cu atentie la fotografii, ca si pe ele, oricat de mari actrite ar fi, le aseaza fotografii pe langa un ghiveci cu flori, le pun sa sprijine peretii pentru cate o fotografie la petrecerile mai lejere.
Alfonso Cuaron, Daniela Lavendes, Ben Kingsley
Amy Adams
Christina Ricci
Emma Stone
Emma Stone Patricia Clarkson
Kate Beckinsale
Sarah Silverman
Brunch Variety
Emily Blunt a schimbat hainele si a mai bifat o activitate. Importanta, pentru ca vorbim de una dintre cele mai influente publicatii din domeniu
Emily alaturi de Olivia Wilde
Bradley Cooper
Palm Spring Awards
Tot cu Emily Blunt si Bradley Cooper protagonisti, evident cu alte tinute
Cooper cu Sam Elliott
Emily Blunt
Emma Stone
AFI Lunch
Tot cu Emily Blunt si sotul, dar si cu Emma Stone. Desigur alte haine, alt makeup, alt zambet care nu lasa sa se vada niciun pic din oboseala
Bafta Tea Party
Dupa pranz, o petrecere britanica – Tea Party, pentru ca si englezii trebuie sa-si promoveze actorii care fac business la Hollywood.
Desigur, cu Emily Blunt invitata
Amy Adams si Jessica Chastain
Emma Stone
Si daca vi se parea ca Amy Adams n-a muncit prea mult in acest weekend si n-a bifat foarte multe petreceri, iata si un pranz la brandului Tory Burch – pentru ca si producatorii din fashion investesc in cinema sau tv, deci trebuie sa profite. Aici Adams e alaturi de Patricia Clarkson, colega ei din serialele HBO.
Astazi e ceva mai multa liniste in prima parte a zilei. Insa dupa ceremonie sunt anuntate petreceri ale studiourilor care au filme nominalizate sau ale sponsorilor dupa cum urmeaza:
Amazon studio, FOX studios, HBO party, CCA party (Creative Artists Agency e una dintre cele mai importante agentii care reprezinta in business actorii, regizorii etc si negocieaza contracte de film sau publicitate pentru ei)
Maine noapte, in America se impart primele premii mari ale anului – Globurile de Aur.
E deranj mare peste tot in america, sunt campanii spectaculoase de promovare pentru filmele nominalizate, petreceri peste petreceri care sa mai puna actorii si filmele in lumina reflectoarelor si desigur au inceput pariurile.
La noi nu s-a vorbit prea mult despre asta (suntem mult mai preocupati de lumea noastra mica politica), asa ca iata 5 lucruri simpatice despre ceremonia din acest an a Globurilor de Aur.
Prezentatori pentru diferite premii
Muuuulte nume mari care sa atraga audienta urca pe scena ca sa anunte sectiunile de nominalizari, ceea ce inseamna si un preshow frumos pe covorul rosu. Prezentatorii principali, gazdele show-ului vor fi actorii Sandra Oh si Andy Samberg, o combinatie care e posibil sa mearga in America, dar pentru publicul European nu are o sonoritate foarte mare.
Iata insa toate celelalte nume care vor urca pe scena ca sa anunte un premiu..
Sam Rockwell, Jessica Chastain, Harrison Ford, Halle Berry, Dick Van Dyke, Mike Myers, Chadwick Boseman, Sterling K. Brown, Kaley Cuoco, Jamie Lee Curtis, Idris Elba, Johnny Galecki, Justin Hartley, Taraji P. Henson, Felicity Huffman, Allison Janney, Michael B. Jordan, William H. Macy, Chrissy Metz, Lupita Nyong’o, Gary Oldman, Jim Parsons, Saoirse Ronan, Octavia Spencer, Ben Stiller, Catherine Zeta-Jones, Antonio Banderas, Kristen Bell, Emily Blunt, Steve Carell, Olivia Colman, Bradley Cooper, Taron Egerton, Lady Gaga, Richard Gere, Danai Gurira, Nicole Kidman, Lucy Liu, Julianne Moore, Maya Rudolph, Megan Mullally, Chris Pine, Amy Poehler, Gina Rodriguez, Emma Stone si Rachel Weisz.
Premiul Cecil B DeMille
Jeff Bridges va primi premiul Cecil B. DeMille Award care celebreaza contributia indviduala a unui artist in industria divertismentului.
Au mai castigat premiul acesta de-a lungul anilor personalitati ca Oprah Winfrey, Meryl Streep, Denzel Washington, Steven Spielberg, Woody Allen, George Clooney, Jodie Foster, Martin Scorsese, Warren Beatty si Robert De Niro.
After show pe Twitter
The Hollywood Reporter a facut un parteneriat cu organizatorii Globurilor (Asociatia presei straine de la Hollywood) si vor produce un show online imediat dupa terminatrea ceremoniei. Vor fi discutii cu castigatorii, cu critici de film, dar si imagini din culisele ceremoniei care tocmai se va fi incheiat.
Aici e contul pe care se va face transmisia live, zic sa-l urmariti, va fi simpatic de vazut la cald reactii https://twitter.com/THR
Time’s UP se intoarce
Time’s UP, miscarea feminista de la Hollywood aparuta anul trecut dupa scandalurile de hartuire sexuala, celebreaza un an si evident se foloseste de ceremonia Globurilor pentru un nou moment de publicity. Doamnele tocmai au anuntat Time’s UPx2 , Campania prin care vor sa dubleze numarul femeilor pe care le vor ajuta in demersurile lor de lupta impotriva inegalitatilor de sanse de la Hollywood. Conform unui raport pe care l-au publicat pe site-ul organizatiei 3600 de femei au fost ajutate in acest an…. tot raportul e aici https://www.timesupnow.com/timesupx2 (Va mai aduceti aminte replica smart a lui Natalie Portman de la anuntarea nominalizarilor pentru regie cand a mentionat ca toti nominalizatii sunt barbati?! Ei bine si anul asta tot doar barbate sunt nominalizati al regie:) )
Favoritii
La film avem pe lista cu cele mai previzibile castiguri (nu neaparat pentru ca sunt cei mai buni, ci pentru ca e o invetitie buna in viitorul industriei de divertisment si o statueta ar aduce in cateva saptamani alte cateva milioane de incasari din vanzari de bilete):
A Star is Born, The Favourite si Green Book.
Personal imi doresc foarte mult sa castige Rami Malek Globul pentru cel mai bun actor, pentrtu Bohemian Rhapsody, dar vom vedea ce va fi.
Cum imi doresc sa castige Glen Close pentru The Wife, la sectiunea cea mai buna actrita , unde e si Lady Gaga care – cu tot respectul – e f f f departe (in jos) de toate doamnele cu care e nominalizata (mai sunt in categorie – Nicole Kidman, Rosamund Pike si Melissa McCarthy)
La tv, in lista scurta de cei mai cei care sa castige e mini seria The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story.
Ceremonia e maine noapte, uitati-va pe lista de nominalizari si faceti propriile pariuri.
Am vazut spectacolul Padurea Spanzuratilor de la Teatrul National din Bucuresti cu doar cateva zile inainte de Craciun si, desi au trecut mai bine de doua saptamani de atunci, inca ma mai gandesc la show.
S-a vorbit mult despre spectacol inca dinainte de a fi fost premiera pentru ca a fost promovat prin fotografii foarte bine alese in social media si pentru ca Teatrul National a ales sa faca mini conferinte de presa pentru spectacolele noi din toamna ( o initiativa cool, e mult mai multa viata in departamentul de comunicare de la TNB )
Asa ca in decembrie Padurea Spanzuratilor a fost sold out, era spectacolul acela pe care e ”un must” sa-l vezi , iar faptul ca in ianuarie au programat spectacole si la matineu spune multe despre dorinta spectatorilor de a vedea aceasta montare.
Sa recapitulam…. vorbim despre Liviu Rebreanu, Padurea Spanzuratilor, un roman greu pe care foarte putini dintre noi (spre deloc) l-am iubit la scoala. Cum a devenit el atat de dorit odata transformat intr-un spectacol de teatru?!
In mare parte datorita regizorului Radu Afrim care are aceasta abilitate de a aduce in prezent si a face accesibil pentru tineri subiecte pe care altfel le-ar ocoli. O parte importanta e datorata scenografiei lui Cosmin Florea (curata, perfecta, ca un tablou la care s-a lucrat mult, si cu cateva solutii geniale pentru momente emotionante din poveste) si restul – fara sa le minimalizez efortul celorlalti – le este datorat lui Alexandru Potocean (Apostol Bologa) si lui Marius Manole (constiinta lui Bologa).
Stiu munca lui Afrim din ultimii 10 -12 ani, in tinerete am fost si eu printre grouppies care mergeau la toate spectacolele lui prin tara (si astazi sunt tineri care se duc oriunde are spectacol, o admiratie care l-a facut din totdeauna pe regizor sa aiba o aura de rock star). Intre timp, pe mine m-a luat viata si munca si am mai ratat cateva montari de la Sfantu Gheorghe, Piatra Neamt sau Timisoara, recuperand cand show-urile au ajuns in Bucuresti in Festivalul National de Teatru.
In toti anii acestia, Afrim a fost ceea ce se definea prin anii 60 in America – un ”cultural provocateur”. A adus prin spectacolele sale teme cu care spectatorul se confrunta si le proiecteaza in propria viata. Textele spectacolelor n-au fost decat un pretext pentru show pentru ca ele, intotdeauna, au fost transformate ca sa provoace discutii, ca sa puna probleme.
Si, undeva pe drum, de la dezbaterea de pe scena, Afrim a coborat in sala, in strada: a inceput sa scrie el textele spectacolelor si a devenit vizibil implicat in viata urbei.
Ce face acum la Padurea Spanzuratilor (unde nu va asteptati sa auziti replicile unu la unu cu ceea ce a scris Rebreanu) e o continuare de la spectacolul ”Despre oameni si cartofi”, montat la teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe.
(”Despre oameni si cartofi” e un spectacol inspirat de un caz real, un accident de tren in care au murit 9 persoane care se intorceau de la cules de cartofi, o poveste despre saracie in comunitatea rroma, un text scris de Afrim si stilizat pe scena cu temele si simbolurile care fac parte din lumea lui, o poveste despre supravietuire. Dupa premiera de la Sfantu Gheorghe spectatorii au donat haine si alimente comunitatii de rromi, impactul a fost atat de puternic incat si de la Bucuresti au plecat cateva donatii).
Acum la Padurea Spanzuratilor esti pus, ca spectator, fata in fata cu problemele tale cu autoritatea si constiinta respectarii unor reguli care sunt impotriva moralei tale.
E un schimb de replici in spectacol care te urmareste (e aproximativ citatul)
”Dar nu se poate ca noi sa luptam impotriva noastra!”, spune Bologa iar raspunsul pe care-l primeste – ”Ba se poate!” – e exemplificat pe un ecran urias din spatele decorului cu imagini de la protestele din 10 august 2018 cand zeci de oameni au fost gazati pentru ca protestau impotriva coruptiei din tara.
E confortabil sa vezi replica cu imagini de la miting (ii simti pe spectatori cum au o reactie de satisfactie), e un semn ca mesajul anti coruptiei e si pe scena mare de la TNB, e spus o data si inca o data pentru cat mai multi oameni.
Doar ca doua ore mai tarziu, aproape de final, pe acelasi ecran vezi imagini din ultima suta de ani de razboaie, proteste, saracie, catastrofe si nu ti se mai pare chiar asa de usor de dus, nu mai ai nicio satisfactie imediata cand esti pus fata in fata cu incapacitatea omului de a progresa, cand vezi ca ne-am invartit in cerc o suta de ani dominati de orgolii si interese stupide.
Si, brusc, dintr-un text pe care l-ai studiat superficial la scoala, ai in fata o analiza a evolutiei noastre ca neam, ca natiune in 100 de ani (sunt 99 de ani de cand Rebreanu s-a apucat sa scrie cartea, primele pagini au fost scrise in 1919, chiar daca aparitia ei a fost abia in 1922)
Padurea Spanzuratilor – spectacolul, nu romanul – are tineri care n-au citit cartea pentru BAC, are parinti plecati in Italia, are povestea lui Rebreanu cu sacrificiul din credinta si datoria fata de tine, mai presus de ceea ce-ti cere o autoritate, are dans (cu o coregrafie puternica si emotionanta– conceputa de Andreea Gavriliu – cu actori dansatori, pe bune) si mult umor.
Il are pe Manole care vibreaza pe scena si pe Potocean care e intr-una dintre cele mai rafinat-intelectuale interpretari ale sale. O are pe Raluca Aprodu si vulnerabila, dar si jucaus ironic dominatoare ca o unguroaica care se respecta (e Ilona) si pe Ada Gales, amuzant naiva in infidelitatea ei ( E Marta, femeia pentru care pleaca Bologa la razboi).
Are secvente foarte foarte emotionante, atat vizual cat si actoricesc, cu o mentiune speciala pentru o discutie intr-un cimitir creat din valize de soldat luminate in care sunt chipurile soldatilor morti.
Are un cantec de jale si pe Teodora Purja, artist popular adus de la Bistrita alaturi de fata ei- Lenuta, care-l canta in asa fel incat, desi nu intelegi mult din ce rosteste, ti se zbarleste pielea si te gandesti la toti cei care au plecat spre alte lumi.
Mai are intelegerea profunda a filosofiei lui Rebreanu (care a scris romanul ca un omagiu pentru fratele sau ucis in razboi cand a vrut sa treaca in armata romana) si a zonei in care a trait pentru ca Afrim si Rebreanu sunt nascuti pe langa Bistrita, in sate vecine.
Si mai are statuia soldatului necunoscut, langa care sta o sticla de Coca-Cola, si-un cap urias care vegheaza sau devine amenintator peste intreaga sala cand confruntarea morala ajunge la apogeu.
Capul acesta mi-a adus aminte de o intamplare.
In comuna doljeana Terpezita, de 1 decembrie 2018, autoritatile au depus coroane, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, la o statuie reprezentand un soldat fara cap. Soldatului i s-a furat capul si n-a avut cine sa repare statuia pana la ceremonia care marca Centenarul Marii Uniri.
P.S. In seara in care am vazut spectacolul in sala se afla si domnul Victor Rebengiuc, cel care l-a interpretat pe Bologa in filmului omonim al lui Liviu Ciulei realizat in 1964 si premiat la Cannes doi ani mai tarziu. Un transfer emotionant de mesaje peste generatii.
P.P.S In timpul spectacolului mi-am adus aminte de filmul lui Radu Muntean ”Hartia va fi albastra”, o poveste despre deruta soldatilor in noaptea din 22 decembrie 1989. Alexandru Potocean, care e Bologa in spectacolului lui Afrim, era in film -Vasile- unul dintre soldatii din Militie, coleg cu tanarul care dezerteaza ca sa lupte alaturi de popor.
Istoria e precum cusca in care noi, soriceii, alergam in gol.
Zilele acestea e un spot la tv in care angajatii Flanco spun ”in ultimii 5 ani am invatat peste 4000 de poezii”, ”doar anul trecut am scris peste 10.000 de compuneri” si, desi pare straniu, e adevarat.
Nu, nu s-au apucat de lectii suplimentare cei de la Flanco, dar prin munca lor si a clientilor au ajutat ca peste 600 de copii din sate sa mearga la after school, sa inceapa sa invete constient de responsabilitatea unui examen si cu un obiectiv clar, urmarit si evaluat constant, examenul de capacitate. Copii de la sate, aflati in situatii de abandon scolar.
E programul de CSR Flanco, Noua ne pasa, care a creat la sat after school cu profesori specializati, dar si cu o masa calda pentru copiii care vin la lectii.
Am vorbit chiar in ziua de Ajun, cu Dragos Sirbu, Director General Flanco, despre acest proiect si inca o data mi s-au confirmat doua dintre teoriile mele despre dezvoltarea in educatie si sanatate a tarii noastre: fara participarea companiilor private in investitia in educatie /sanatate nu am fi avut progrese reale, in plus, proiectele private de CSR facute cu inima, cu dorinta concreta de a ajuta, realizeaza performante minunate cu mult mai putini bani decat cei investiti arbitar si fara evaluari de autoritati.
Iata parcursul unui proiect care poate deveni studiu de caz pentru initiativa pe care a anuntat-o recent ministrul invatamantului – crearea de afterschool in zonele defavorizate pentru ca elevii sa poata recupera materia scolara.
”Am devenit director general la Flanco in 2014 si cand imi faceam planul cu lucrurile pe care le am de facut, mi-am marcat ”ce facem pentru comunitate”. In 2014 mi-aduc aminte ca nu am facut nimic, in schimb in 2015 am ajuns la fundatie grupului nostru, fundatia Emag, unde aveau mai multe proiecte care trebuiau sustinute,” isi aminteste Dragos Sirbu.
”Toata lumea promova un proiect pentru olimpici. Intamplarea a facut ca in acele zile sa particip la o intalnire cu astfel de olimpici, cred ca au fost 30 de medaliati. Mi-aduc aminte ca cineva i-a intrebat ce vor sa faca in viitor. Niciunul dintre cei prezenti nu avea planuri legate de tara. Si cu gandul acesta, la fundatie, am spus ca eu nu vreau sa merg pe individualitati in proiectele sociale, ii las pe altii pe acest proiect, si ma concentrez pe baza. Asta e fost startul. Nu aveam nimic in acel moment, nu aveam absolut nimic similar facut in istorie (nici a companiei, nici in experienta mea personala), in schimb mi-a placut. Probabil ca are legatura si cu trecutul meu, dar asa a fost drumul real al acestui proiect: a fost ales dintre proiectele fundatiei.”
Astazi proiectul e in 15 scoli si beneficiaza de el peste 600 de copii. Ce inseamna aceste after school-uri? Grupe de alfabetizare pentru clasele mici, grupe de citire constienta (pentru a crea deprinderea copiilor sa gandeasca si sa analizeze ceea ce citesc), grupa de lucru cu calculatorul, grupa de teme pentru zilele viitoare, dar si teme creative – elevii propun in fiecare zi o activitate creativa pe care sa o faca la afterschool. Si, desigur, o masa calda care e pentru multi parinti, motivatia pentru care ii lasa pe copii sa mearga in plus la scoala, in loc sa ”faca treburile de la camp sau de pe langa casa.”
Cum functioneaza din perspectiva Flanco acest proiect?
”Noi rugam efectiv in magazine clientii daca vor sa doneze, dupa ce le explicam programul, dam banii catre fundatie, impreuna cu o sponsorizare din impozitul pe profit, conform legii, iar fundatia se ocupa sa implementeze programul. Intre timp fundatia a creat si o metoda dupa care fac after school, au facut o aplicatie prin care sa urmareasca cum evolueaza fiecare copil, exista evaluari permanente si se stie evolutia fiecarui copil din program.”
Anul acesta – in al treilea an consecutiv al proiectului – clientii Flanco au donat peste 1.100.000 lei pentru centrele after school ”Noua ne pasa”si-au fost gesturi care au impresionat pe toata lumea. Capitala se afla pe primul loc in topul oraselor care au contribuit la susținerea centrelor after-school, urmata de Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Caracal, Craiova, Slatina, Oradea, Constanța si Targu Mures.
“Am avut inclusiv donatii de valoare mare – 1.200 lei de la un client din Pitesti, cate 1.000 de lei de la doi clienti din Mangalia si Urziceni”, spune Dragos Sîrbu care s-a implicat si dincolo de sarcinile standard. ”Eu am un avantaj – cunosc foarte bine una dintre scoli si sunt foarte apropiat de unul dintre directori. Cea de la Magura din judetul Buzau. Am stat de vorba in amanunt si am inteles care sunt lucrurile pe care le facem bine, dar si ce ratam. Directorul mi-a zis: ”fii atent, noi ii ajutam astazi pe cei care au reale probleme sa treaca clasa, sa recupereze ca sa treaca examenul de evaluare. Dar am in scoala o serie de alti copii care sunt senzationali la invatatura dar acasa nu au niciun fel de suport.”
Si-atunci ne-am gandit sa mai facem o clasa si pentru copiii acestia. Noi practic acum mergem alaturi de acei copii care au cele mai mari sanse sa abandoneze scoala, dar nu sunt neaparat ce mai efervescenti la rezultate la invatatura. Dar sunt si acesti copii buni la invatatura pe care ii vom ajuta in viitor.”
Spun mereu ca actiunile de CSR sunt dupa chipul si asemanarea celor care le creeaza, asa ca am avut curiozitatea sa-l intreb pe Draos Sirbu despre originea respectului sau evident pentru educatie.
”Eu sunt nascut si crescut la tara, undeva langa Buzau, am facut liceul la Buzau si apoi facultatea la Bucuresti. Tata a fost profesor de matematica la scoala aproape 35 ani, mie mi-a placut matematica, dar nu la nivelul sa fac facultatea si dupa care sa-l urmez pe el, in schimb am luat din matematica ce mi-a trebuit si imi trebuie si azi. Stau si ma gandesc de multe ori, ma rog am si copiii de varsta asta – scoala gimnaziala – , cred ca as putea sa fac o trupa senzationala de copii sa invatam lucruri.
Daca ar fi sa trag o concluzie de pe urma experientei de pana acum, cred ca am facut un lucru bine si anume, eu am rabdare cu mine, nu rezonez foarte bine la show off, la rezultate pe termen scurt.
In momentul in care ai rabdare si iei fiecare interactiune pe care o ai ca pe o sursa generatoare de experiente, la un moment dat, ajungi sa beneficiezi de invataturile din ele si iti folosesc in viata.
In momentul in care nu ai rabdare si ajungi sa fugi dintr-o parte in alta, e mai greu sa construiesti ceva solid. Eu le spun, tuturor: aveti rabdare sa stati intr-un mediu sanatos la cap, corect, care sa va respecte dar pe care si voi sa-l respectati. Pe termen lung fiecare experienta pe care o aveti o sa va ajute in ceea ce faceti pe mai departe.”
Cu un asemenea background care e sfatul pe care l-ar da Dragos Sirbu, director general Flanco, pentru un copil care s-a nascut la sat si caruia ii e greu, dar a inceput sa invete si sa-si dea seama ca scoala il poate ridica.
”E complicat sa dai sfaturi unui copil care intelege de mic cat de grea e viata, dar eu cred ca sunt doua lucruri pe care oricine trebuie sa le faca in viata: sa aiba rabdare cu el, sa fie consecvent si ambitios pana isi atinge un nivel care sa-l satisfaca si, doi, sa nu uite niciodata de unde pleaca. Adica sa-si respecte in permanenta valorile familiale. Cred ca asta e cheia.
Daca esti ambitios atunci nimic nu-ti va sta in cale si, cum de mic – de la inceput- esti obisnuit cu greutatile, ai sa reusesti.”
In anul scolar 2018-2019, programul „Noua Ne Pasa” se desfasoara in 14 centre din 8 județe Magura (Buzau), Cerasu si Slon (Prahova), Vaduri, Gadinti si Bistrita (Neamt), Limanu si Negru Voda (Constanta), Putineiu (Teleorman), Cernica si Clinceni (Ilfov), Jacodu (Mures), Moldovita si Argel (Suceava). Aici (https://www.flanco.ro/noua-ne-pasa) puteti vedea evolutia proiectului pe fiecare an.
Fiecare centru primeste o bursa anuala in valoare de 10.000 euro, care acopera cheltuielile pentru masa copiilor, materialele didactice si plata profesorilor. In proiect sunt implicati peste 600 de copii si 63 de profesori. Potrivit ultimei evaluari semestriale, elevii au reusit sa obtina note de trecere in proporție de 80% la limba romana si de 73% la matematica.
In Romania, aproape 50% dintre copiii care invata la sat nu promoveaza examenul de capacitate. Rata abandonului scolar la sate e in continua crestere pentru ca familiile sunt tot mai sarace si sunt mai degraba preocupate de hrana zilnica decat sa investeasca in educatia copiilor.
Data viitoare cand ajungeti intr-un magazin Flanco si vedeti la casa cutiile pentru donatii pentru programul ”Noua ne pasa” facet o donatie oricat de mica. Inseamna mult pentru un copil dintr-un sat sarac, un copil care vrea sa invete.
E demonstrat stiintific ca parfumul ne conecteaza cu amintiri importante din viata noastra. Asa ca daca sa ne alegem un parfum care sa faca magie in casa noastra, cel mai bine e sa mergem la marii maestri.
Unul dintre acestia este Dr. Vranjes Firenze, considerat unul dintre cele mai rafinate branduri de parfumuri ambientale.
Eu am o pasiune speciala pentru orasul Florenta, aproape la fiecare inceput de an ajung cateva zile la Florenta sa vad noile expozitii, sa ma incarc de energia unui oras care iubeste arta, care isi educa generatiile urmatoare in cultura modei, a parfumurilor, a artei. Am mai scris aici despre grija pe care o acorda oficialitatile din Florenta educatiei copiilor.
Si in ianuarie 2019 ajung la Florenta si am in plan sa vad si boutique-ul Dr Vranjes Firenze.
Am descoperit recent parfumurile ambientale Dr Vranjes Firenze in superbul boutique Obsentum de la Baneasa (raiul aromelor super rafinate, exclusiviste), fiind mai intai atrasa de spectaculoasele sticle care sunt inspirate de Dom-ul din Florenta si am cautat sa descopar mai multe despre parfum.
Familia Vranjes – Paolo si Anna Maria – au creat compania Antica Officina Del Farmacista in 1983. Pentru oricine iubeste Florenta stie ca ea inseamna mestesugari meticulosi si rafinati, cu un cult al detaliilor imbinat cu o educatie profunda in meseria lor. Puneti aceste calitati rare in pasiunea de a lucre cu parfumuri si esente si intuiti putin din rafinamentul acestor parfumuri.
Paolo Vranjes e atat de pasionat de ideea de a crea parfumuri pentru anume resedinte incat in momentul in care creeaza un nou parfum stie cand a fost construita cladirea care e inspiratie pentru el, cum cade lumina in interiorul ei, ce materiale sunt folosite pentru parchet si mobilier… si abia apoi ajunge la destinatia camerei – daca e de relaxare sau biroul, unde mintea trebuie sa fie alerta.
El spune ca parfumul potrivit cu locul e ca o urare de bine ai venit, care merge dincolo de orice parte rationala, vine direct in sufletul celui care intra in camera.
Am citit cateva interviuri cu el si am descoperit cateva dintre trucurile lui – pune ca pentru o camera in care e multa lumina, recomanda note marine sau de flori albe pentru ca un loc foarte luminous te conuce sa inspiri adanc, iar pentru camerele care au mult mobilier din lemn, ca biroul sau biblioteca, recomanda parfumuri condimentate care sa ti tina mintea alerta sis a tea jute la concentrare.
Iata doua dintre parfumurile Dr Vranjes pe care va recomand sa le incercati in ambientul dvs.
Dr. Vranjes Firenze – Calvado’s
Este inspirat de celebrul lichior de mere din Normandia, cu nume eponim. Calvado’s este un parfum elegant și delicat, creat cu esență de măr roșu, note de coriandru și indulcit cu lemn de santal prețios.
Dr. Vranjes Firenze – AMBRA
Este o esență de parfum bogată cu note orientale, realizată din componente elegante și rare. Un amestec rafinat de iris, chihlimbar, lemn de santal și un amestec delicat de vanilie cu nucșoară și cardamom.
In 2 saptamani am sa fiu in Florenta si am sa vizitez si boutique Dr Vranjes Firenze care, dupa cum ii simt parfumurile, presimt ca este un loc despre la dolce vitta, despre bucuria de a trai si a-ti crea amintiri frumoase. Amintiri pe care le vei asocia cel mai repede cu parfumul atmosferei unui loc, e demonstrat stiintific:)
Va arat fotografii din Florenta foarte curand. Pana atunci, cu o vizita la OBSENTUM in Baneasa aduceti Florenta in casa voastra.
Cei care citesc constant pe acest site stiu ca sunt o persoana organizata, ca am liste cu to do, ca am o disciplina devenita rutina creata din nevoia de a avea timp si pentru a progresa eu – spiritual si profesional –, dar si pentru a-mi duce la bun sfarsit task-urile zilnice.
Povesteam cateva zile despre rezolutia pe care am avut-o pentru 2018 – sa spun mai mult DA la proiecte si lucruri care tin de viata sociala pe care din comoditate sau oboseala le-am tot refuzat in anii trecuti. (aici intreaga poveste si efectele ei… pentru ca da, m-am tinut de respectarea rezolutiei ).
Mai sunt cateva zile din 2018 si ne pregatim de un nou an, noi sperante, noi planuri, noi proiecte.
Eu tocmai am intrat in vacanta, asa ca pana la sfarsitul anului folosesc o mare parte din timp sa-mi fac curatenie in minte si in viata ca sa pot sa incep 2019 cu noi puteri: imi evaluez proiectele, prieteniile, viata personala, vad ce am gresit – cu toata onestitatea pe care pot sa o pun fata in fata cu propriul meu ego – si trag concluziile pentru ce as putea sa fac mai bine anul viitor.
Va fi timp de analiza si de recompense, de multumiri pentru mine dar si pentru cei din jurul meu, de confruntarea cu unele greseli pe care le-am facut. O sa fie frumos la sfarsit, fac asta in fiecare an, am deja un ritual care include si… curatenie prin casa, haine si sertare:)
Dar chiar daca n-am facut inca aceasta curatenie mentala, emotionala si prin gospodarie, stiu una dintre marile mele rezolutii pentru 2019.
Mi-am gandit mult cum as putea sa pun intr-un context una dintre pasiunile mele – cartile, cititul- cu dorinta de a avea in jurul meu oameni tot mai educati, mai fericiti, mai rafinati.
M-am mai gandit ca in loc sa ma vait ca oamenii citesc din ce in ce mai putin, sa ajut ca pasiunea lor pentru citit sa devina mai mare. Si, ca miza sa fie frumoasa, la fel ca si anul acesta, fac rezolutia publica, am un target cuantificabil si la sfarsitul anului viitor vor povesti cat am dus la indeplinire din planul meu.
Se va crea astfel o poveste care n-a mai fost spusa pana acum: o poveste a emotiilor, dorintelor, aspiratilor oamenilor din toate colturile tarii si, indirect, o poveste a unor dorinte nationale.
Cum faci sa-ti inscrii rezolutia?
Cand esti gata sa spui tuturor de angajament ti-ai luat, incarca filmul aici.
Ai grija ca imaginea ta sa nu fie foarte mica in cadru – vrem sa te vedem!
Fii la obiect – 15 secunde e perfect, dar filmul poate fi putin mai lung daca ti-ai luat un angajament absolut extraordinar!
Tine telefonul in pozitie orizontala (NU vertical!) cand filmezi.
Maximum 3 filme, te rugam.
De ce sa-ti inregistrezi rezolutia?
Ca sa fii parte dintr-un proiect unic in online – un live stream care va aduna rezolutiile a zeci de oameni, un carusel de emotii si de povesti, live streaming care va fi pe 31 decembrie, adica tocmai potrivit pentru a porni noul an motivat si plin de ambitie.
In plus, daca-ti faci rezolutia publica, o sa te tii de ea stiind ca prietenii si apropiatii tai stiu ce ti-ai promis.
Eu spun mereu ca daca ne promitem ceva nu avem nicio scuza pentru care nu ne tinem de cuvant. Poate suntem lenesi, poate nu suntem disciplinati, poate nu suntem suficient de ambitiosi ca sa ne urmam visul. Dar nimeni altcineva nu ne poate duce visurile la indeplinire, asa ca pentru binele nostru – pentru ca vom fi singurii care vom regreta ca nu am incercat sa facem ceea ce ne bucura – ar trebui sa gasim resurse in noi sa invingem lenea, indisciplina si orice ne mai tine in loc.
Abia astept sa va citesc rezolutiile pentru 2019 si sa ma bucur impreuna cu voi peste cateva luni ca ne-am indeplinit cu totii visurile.
Anul 2018 a fost unul foarte foarte aglomerat pentru mine. La inceputul lui mi-am promis ca ma voi intoarce la disciplina primilor ani de munca si ca va fi anul in care voi spune de mai multe ori DA pentru invitatiile de socializare, pentru proiecte din alte zone decat cele in care ma simt bine.
Mi-am facut chiar, ca in primii ani de munca la europa fm, o mini agenda in care sa pun ceea ce atunci numeam ”aparitii publice” si mi-am pus aceeasi regula: doua iesiri publice pe saptamana. (a fost o regula setata de primul meu sef francez care ma obliga sa socializez mai mult, ca sa fac networking si sa lucrez mai eficient in comunicare, caci acesta era job-ul meu)
E greu, foarte greu nu pentru ca n-as avea unde sa ma duc (cum era la inceput) ci pentru ca nu am timp din cauza proiectelor in care stau mult la birou ca sa scriu sau a celor in care am in grija pentru promovare concerte, spectacole de teatru sau filme.
Mi-am respectat promisiunea cu cele doua aparitii publice pe saptamana, trisand putin – nu m-am dus la petreceri mondene pentru ca… nu-mi doresc sa ma insotesc nici macar de forma pentru cateva minute cu oameni cu care nu impart lucruri comune.
… am trisat pentru ca am fost speaker la mai multe lansari de carte, am vorbit la cateva conferinte importante (nici asta nu mai vreau sa fac foarte mult pentru ca sunt oameni care vorbesc aceleasi lucruri de mai bine de 10 ani si prefer…progresul), am iesit la mai multe premiere de teatru si la evenimentele conexe lor, la mai multe vernisaje ale artistilor contemporani
– am fost la doua dintre cele mai importante gale – Gopo si premierea TIFF, iar cine ma cunoaste stie ca asta a fost o dovada de autodisciplina, de a-mi tine o promisiune fata de mine in ciuda unui disconfort emotional teribil.
Am acceptat cateva proiecte de comunicare/PR pe care nu stiu daca le-as fi acceptat in urma cu un an, gandindu-ma ca nu am timp, nu am resurse etc.
– am facut comunicarea pentru celebrele de acum show-uri de la Sala Palatului (dar si polivalentele de la Cluj si Craiova) pentru Stricam o generatie- Badea, Bordea si Micutzu, pentru show-ul lui Costel de la Sala Palatului, pentru Stand Up Olympics de la Arenele Romane si pentru alte cateva show-uri din zona muzicii pop-rock.
– Am facut comunicarea pentru Vanatorul de Spirite, filmul cu Armand Assante si Lior Ashkenazi care a luat cateva primii internationale importante la festivalurile de profil. Assante si Ashkenazi au fost prezenti la Bucuresti pentru cateva zile de press pentru promovare, iar disciplina lor, dincolo de orice oboseala, a fost o lectie minunata despre cum ai succes pe termen lung. Cum a fost o lectie importanta si bunul simt si modestia celor implicati din partea romana, care au multe succese mari in filme de tv sau cinema.
Ca in fiecare an, m-am intors din nou la scoala, am dovedit 2 cursuri noi de scriere si sunt in plina desfasurare de examene la cursurile de marketing si sponsorship sportiv pe care le urmez prin strainataturi ca sa vad si din alta perspectiva comunicarea pentru staruri.
Am citit mai mult decat in 2017, nu doar pentru ca am participat la mai multe lansari, ci pentru ca anul acesta a fost un an generos in materie de aparitii editoriale internationale ale scriitorilor care-mi plac mie, cum au fost si cateva aparitii de biografii foarte puternice (cele mai multe carti le-am citit/ascultat in engleza).
Am scris mai mult pentru blog si, din perspectiva campaniilor publicitare, am acceptat mai multe decat in anii trecuti – mai multe, dar in majoritatea lor cu o latura sociala, caritabila. Am fost insa nevoita sa renunt la doua proiecte editoriale mari pentru ca nu aveam capacitatea/pregatirea corecta pentru ele. Clientul voia sa scriu, dar… eu stiam ca nu pot fi la fel de buna pe subiectul respectiv cum sunt in zona culturala sau sociala. Desi mi-a fost greu sa iau decizia (pentru ca erau foarte multi bani implicati), sunt mandra ca mi-am recunoscut nivelul de competenta si nu m-am implicat in ceva ce as fi tratat superficial.
Dar cel mai mare castig al anului acesta, este ca… intre toate aceste activitati (si multe altele care nu-s aici), am reusit sa am mai multe zile libere, sa ies mai des la masa cu prieteni si sa fac mai multe vacante decat in 2017.
La sfarsitul lui 2018 sunt recunoscatoare
Celor apropiati ca ma tin cu picioarele pe pamant.
Prietenilor care ma intreaba ( e reciproc procesul) ”ce mai fac?” daca nu dau semn de viata o zi-doua ca-s aglomerata cu viata. Cu mentiuni speciale pentru Edi si Fifi 🙂
Celor care au incredere in mine si-mi lasa in grija imaginea proiectelor lor.
Celor care au generozitatea sa imparta cu mine ceea ce invata nou – un link la un curs, un film, un articol sunt aer curat intr-o lume de impostura si multa forma fara fond.
Sunt recunoscatoare ca nu m-am suparat, enervat major anul acesta pentru nimic, ca am ajuns la capacitatea de a privi in macro lucrurile si a ma intreba daca pot schimba cu ceva, in real, o situatie sau daca e doar ego-ul meu care se incrunta.
Sunt recunoscatoare ca imi functioneaza corpul si mintea bine (desi au premise, odata cu varsta si afectiunile din dotare, sa o mai ia pe aratura). Pentru la anul le pregatesc un program serios de antrenament:)
*Am scris acest text nu ca sa ma laud cu ceea ce am facut, ci pentru ca s-ar putea sa inspire pe cineva o parte din rigoarea cu care stabilesc ce e bine pentru mine si ma tin de fapte (pe alocuri enervant de plictisitoare pentru cei din jur). Imi doresc foarte mult ca multi dintre cei care citesc aceste randuri sa nu fie tentati de succesul pe termen scurt, de a da o lovitura, ci sa aiba puterea sa construiasca pe termen lung, cu rabdare, perfectionandu-se in fiecare zi. Stiu ca traim vremuri in care conteaza numarul de like-uri pentru vorbele sau fotografiile noastre, like-uri care vin de la oameni pe care nu-i cunoastem si care, rareori, ne pot ajuta sa fim mai buni ca structura umana. Dar daca as putea fi un mic exemplu, cel mai mic, cat o intrebare de 2 secunde in mintea dvs, despre a construi pe termen lung, despre a face ceea ce va bucura cu adevarat, ceea ce poate schimba lumea in bine cu un milimetru, v-as fi foarte foarte recunoscatoare. Fara niciun pic de ego asociat, ba din contra, cu mult respect alaturat, caci stiu ca alegeti un drum greu.
***
De astazi inainte fiecare text se va incheia cu indemnul de a da un SMS la 8828 cu mesajul VLADUT.
Mama lui Vladut (care a fost diagnosticat cu un cancer greu), Eli, este cea care are in grija partea de publicitate de pe acest site. E prietena mea de mai bine de 15 ani. Pentru tratamentul lui Vladut (imunoterapie, chimio, operatie, transplant celule stem) este nevoie de aproximativ 500.000 de dolari. Asa ca fiecare SMS conteaza. Si va multumesc din suflet pentru ele.
Au trecut 100 de ani de la Marea Unire si lumea s-a schimbat incredibil in tot acest timp.
Daca le-am fi spus romanilor de atunci ca pot vedea la telefon persoana cu care vorbesc, ca-si plimba telefonul cu ei peste tot si ca… nu mai exista centralista, le-am cam fi bulversat lumea.
BRD a facut un studiu foarte interesant despre CUM ISI IMAGINEAZA ROMANII VIITORUL.
*
”Peste 100 de ani” este un proiect de perspective trecut, prezent si viitor. Lansat prin campania BRD de Anul Nou, a inceput cu povestea mai putin cunoscuta a fotografului de razboi Samoila Marza, autorul singurelor imagini de la 1 Decembrie 1918. Proiectul a continuat cu o perspectiva de viitor si s-a orientat spre a incheia anul centenar cu un exercitiu de imaginatie, in care romani au spus ce idei au pentru urmatoarea suta de ani, cum cred ei ca va arata lumea.
Astfel, impreuna cu D&D Research, BRD – Groupe Société Générale a lansat un studiu care a investigat perceptiile romanilor asupra modului in care va arata Romania la urmatorul centenar.
Actiunea, dincolo de rezultate, e un mesaj emotionant pentru constientizarea faptului ca viitorul depinde de ideile noastre si de perseverenta fiecaruia dintre noi pentru a duce la indeplinire lucrurile in care credem.
Ideile romanilor pentru urmatoarea 100 de ani sunt uneori emotionante, alteori amuzante, dar de cele mai multe ori se potrivesc cu directia unde cercetatorii anticipeaza ca va merge lumea. Un semn ca suntem conectati la ce e nou si suntem pregatiti sa avem propria contributie la inovatii.
M-am uitat putin pe studiu si am ajuns la artele vizuale…
60, 4 % dintre romani cred ca ne indreptam catre o zona a ARTEI MULTISENZORIALE.
Expozitiile vor avea un format “full definition”, perceptibil cu toate simțurile simultan – vaz, miros, sunet, imagine, atingere etc.
49% dintre cei chestionati cred ca vom experimenta muzeele din fata calculatorului, adica mizeaza pe ARTA VIZITATA VIRTUAL.
Muzeele vor disparea si arta va fi transpusa integral in realitate virtuala.
Ceea ce e insa o nuanta fina a acestui studiu, este ceea ce au denumit ARTA DE STOCARE – fiecare imagine vazuta vreodata de vreun individ va fi stocata imediat automat si va putea fi accesata ulterior, va supraviețui doar arta cosmetizării acestor imagini.
Tot ceea ce-si imagineaza romanii in acest studiu ca vom avea peste 100 de ani este, cum spuneam, in trendurile internationale, in directia in care merge lumea.
De cateva zile in Washington e o expozitie creata de doi coregrafi, Adrien Mondot si Claire Bardainne, despre care se spune ca deschide noi drumuri in experienta consumatorului de arta. Expozitia se numeste XYZT- Abstract si ofera vizitatorului posibilitatea integrarii sale intr-un décor multimedia, cu o experienta in 4 dimensiuni: orizontal, vertical, adancime si spatiul temporal.
Aici puteti vedea unul din filmele de prezentare pentru aceasta expozitie inovatoare la nivelul experientei consumatorului.
De altfel, si in Romania au inceput sa apara expozitii – instalatii multimedia interactive care sunt o prelungire a spectatorului. Laboratorul de imaginar e o instalatie care a fost prezenta si la targul Gaudeamus in care publicul putea vedea ce se intampla in creierul sau in timp ce citeste.
Daca mai punem alaturi si o tendinta prezenta in ultimii ani pentru unele muzee care au plecat de la a crea un ambient potrivit pentru fotografii frumoase pentru instagramul vizitatorilor si au ajuns la a crea in timp real animatii prin care sa integreze vizitatorul pentru propriul sau film pe youtube, intelegem ca artele vizuale se muta din ce in ce mai mult catre online.
Dar dincolo de executiile unor idei care combina tehnologia cu noile nevoi ale consumatorilor de arta (de a fi interactiv, de a fi protagonisti in creatia altcuiva etc), ceea ce defineste si acum inovatia si o sa o defineasca si peste 100 de ani sunt curajul si perseverenta.
Sa ai curaj sa fii diferit, sa nu iti pese ca te judeca lumea pentru ideile tale care par altfel, si sa ai perseverenta sa ti le duci la indeplinire. Pentru ca, fie ca e vorba de inovatie in arta sau in medicina, despre inovatie in constructii sau in inginerie, fiecare om isi face viitorul. Inclusiv tu:) Si eu.
P.S. e ceva care m-a facut sa zambesc in studiul BRD despre cum cred ca romanii ca vor arata urmatorii 100 de ani – cel mai mare scor din tot studiul peste 60% este alocat credintei romanilor ca arta nu va disparea in 100 de ani.
P.P.S apropos de evolutia telefonului de care scriam la inceput: conform studiului de vziune BRD, romanii cred ca peste 100 de ani acest gadget va disparea cu totul. Puteti citi toate rezultatele studiului aici www.creatoriidemaine.ro.
Un artist spaniol face magie in spatile publice renterpretand si graffiti-ul dar si mari lucrari ale pictorilor.
Julio Anaya Cabanding reproduce picturi considerate capodopere ale artei mondiale direct pe pereti din locuri insalubre unde de obicei sunt graffiti-uri.
Lucrarile desenate direct in tencuiala cladirilor au structura unui tablou – rama & pictura, toate reaalizate din desen.
Efectul este foarte spectaculos si lucrarile lui Cabanding ies foarte mult in evidenta.
Artistul spune ca vrea sa faca acele locuri mai prietenoase oferindu-le trecatorilor o versiune inedita de muzeu de arta si ca e forma lui de a aduce arta acolo unde nimeni nu are timp de asa ceva, de a deschide minti si a face educatie.
Tot ceea ce vedeti mai jos e DESEN, nu exista in real rama sau alta interventie de material pe perete.
Daca te gandesti la ce ai facut ieri sau zilele trecute, a fost vreun moment in care ti-ai ferit privirea cand ai vazut ceva care nu-ti convine, cu care ”nu vrei sa ai de-aface”?!
Gandeste-te bine. Internetul ne-a polarizat mintile si gandurile si cautam tot mai mult doar oamenii care gandesc ca noi, care arata ca noi, oameni care ne pastreaza in zona noastra de confort emotional si intelectual, oamenii care ne valideaza gandurile noastre si nu ne provoaca aducandu-ne in fata alte perspective.
Toti facem asta. Dam ignore pe internet comunitatilor care au alte comportamente sau pareri decat noi, pentru ca ni se pare complicat sa ne mai ocupam timpul si ”cu problemele altora”.
Asta e realitatea si cand vorbim despre discriminare – oricat de educati credem noi ca suntem – discriminam fiecare dintre noi de multe ori intr-un an.
Acum ceva saptamani am comentat o situatie din parlamentul romaniei intr-un status pe facebook scriind ca ”politicienii s-au tiganit in timpul unei sedinte”. Voiam sa spun ca s-au certat urat, zgomotos, nedemn de functiile publice pe care le au si am folosit o expresie populara din zona in care m-am nascut.
Nu m-am gandit ca discriminez pana cand nu a comentat un prieten – fotograful Cosmin Bumbut care a documentat mult comunitatile de rromi – spunandu-mi ”tiganit, Cristina?”
Si mi-am dat seama ca am gresit. Sigur ca am avut nevoie de cateva clipe sa inteleg de unde e expresia pe care o stiu din copilarie – foarte aproape de orasul meu natal e satul Buzesti, cel cu palatele rromilor-, dar desi am prieteni din comunitatea rroma cu comentariul meu am jignit multa lume.
Si nu sunt o persoana care nu intelege ce inseamna discriminare, ba chiar am scris de multe ori si am ajutat la popularizarea unor subiecte care sa deschida mintile oamenilor si sa mai elimine din discriminari. Si stiu ca in copilarie am fost si eu discriminata intr-o clasa de bogatasi fiind la categoria printre cei mai saraci, cu prieteni pentru ca … ii ajutam la lectii si le rezolvam problemele la matematica.
Si totusi si eu am discriminat si, sunt sigura, dincolo de exemplu acesta pe care l-am constientizat au mai fost si altele pe care nu le realizez.
Astazi scriu despre o campanie anti discriminare care poarta numele ”Nu-ti feri privirea” e targetata pe cea mai discriminata categorie de persoane din romania, cei care traiesc ci HIV/SIDA, dar e valabila pentru intregul nostru comportament.
*
In Romania nu se mai vorbeste des despre cei care sunt infectati cu HIV/SIDA desi purtam cu noi vina unor mii de copii infectati in spitale in anii 90, copii care au devenit adulti si care incearca sa-si ctraiasca viata.
Astazi infectia cu HIV/SIDA este o boala care poate fi tinuta sub control, iar – sub tratament medicamentos – speranta de viata e similara cu a oricarui alt om.
Totusi o persoana infectata isi gaseste greu de lucru, e izolata de societate, iar noi – ceilalti – o discriminam din gesturi mici sau uriase. In primul rand ii judecam – ne gandim ca au avut o viata promiscua, ii incadram in grupa LGBT – si de aici un alt val de discriminari si prejudecati – si mai apoi ii izolam, pentru ca e mai usor pentru noi sa nu avem de-a face cu o asemenea situatie.
Sa combatem cateva dintre prejudecatile despre HIV/SIDA
HIV poate fi transmis prin contact sexual, folosirea unor seringi infectate sau de la mama seropozitiva la fat, in timpul sarcinii, daca aceasta nu urmeaza un tratament specific pe timpul sarcinii.
Nu se transmite prin aer sau apa, prin saliva, transpiratie, lacrimi, nu se transmite prin insecte sau animale, prin folosirea la comun a alimentelor sau a toaletelor.
Nu exista niciun motiv logic si de bun simt, altul decat prejudecata si nestiinta noastra, pentru care nu am accepta in preajma noastra o persoana purtatoare HIV/SIDA.
Numai ca integrarea sociala a persoanelor purtatoare de HIV/SIDA este o componenta esentiala a tratarii cu succes a bolii. Noile tratamente antiretrovirale aduc posibilitatea pacientilor unei vieti traite aproape in normalitate, in care virusul este tinut ub control si nedetectabil, reducandu-se pericolul de a fi infectate alte persoane.
Singurul lucru pe care nu-l pot rezolva medicamentele e empatia noastra.
”Nu-ti feri privirea” este o campania care foloseste simbolul unei legaturi umane fundamentale – contactul vizual – ca metafora pentru nevoia de a empatiza cu pacientii care lupta impotriva bolii si de a nu ceda instinctului de a-i evita.
Zilele acestea veti vedea in spatiu public multe afisaje insotite de cuvintele ”Nu-ti feri privirea”. Va rog mult ca de fiecare data cand le vedeti sa va ganditi cu onestitate la comportamentul vostru real, nu cel pe care credeti ca-l aveti. La micile discriminari pe care le faceti/ facem zilnic.
Daca le constientizam, le putem corecta.
In Romania din 1985 si pana astazi au fost inregistrate 23.665 persoane infectate cu HIV/SIDA, 15.503 sunt in viata si unii dintre ei reusesc sa-si desfasoare o activitate normala dupa standardele sociale.
Altii insa sunt discriminati in mai multe nivele: pentru boala lor, pentru ca sunt saraci, pentru ca apartin unei minoritati – sexuale sau etnice . Doar anul acesta pana la sfarsitul lui septembrie au fost inregistrare n489 de noi pacienti.
Nu va feriti privirea cand cineva e altfel decat voi. Puteti fi un imens sprijin emotional, le puteti da aripi in vindecarea si integrarea lor, cu o privire calda si un zambet. Atat de putin.
”Nu-ti feri privirea” e o campanie de solidaritate a GSK Romania de Ziua Mondiala a luptei impotriva HIV/SIDA.
P.S. se intampla sa stiu (sa fi scris de-a lungul timpului despre) doua persoane purtatoare de HIV/SIDA, ambele dintre copiii infectati ai anilor 90. Una si-a gasit un scop in viata in a ajuta pe altii aflati in situatii defavorizate, cealalta s-a inchis in sine si nu mai are niciun fel de viata.
Ambele sunt sub tratament, pentru ambele persoane virusul este tinut sub control si nu se afla in nicio zona de risc. Una dintre persoane e o frumusete exotica plina de energie, cealalta a slabit foarte mult si rareori iese din casa.
Una a intalnit in viata persoane care i-au zambit si au ajutat-o sa se integreze iar acum salveaza vieti, cealalta n-a avut atat de mult noroc.
Nu va feriti privirea, puteti/putem schimba atat de multe cu un gest atat de mic.
Bjork, cantareata care a creat unul dintre cele mai cuoscute proiecte muzicale islandeze, isi vinde penthouse-ul din Brooklyn, New York.
Suma la care este evaluata casa e 9 milioane de dolari.
Ce e cu adevarat simpatic legat de aceasta doamna speciala – al carei nume de familie este Gudmunðsdóttir 🙂 – este ca aceasta casa nu are deloc nebunia personajului creat pentru showbiz. E o casa luminoasa, linistita, cu gradina pe terasa, un candelabru cu sticla venetiana.
Casa a fost decorata de fostul ei iubit, artistul de avangarda Matthew Barney, are 4 dormitoare fiecare cu baia lui, 4 mini dulapuri si totul este minimalist, nimic extravagant sau spectaculos ca deschidere si suprafata.
In schimb e mult bun gust. Iata imagini din interiorul casei
Din cateoria darurilor cu sens pe care le puteti face de aceste sarbatori e aceasta Dream Pallette pe care daca o cumparati- fie din magazin fie de pe douglas.ro – 10 lei merg la fundatia Hospice.
Campania e valabila pana pe 24 decembrie si e o ocazie frumoasa daca mos Craciun are de facut un dar pentru o domnisoara cocheta sa i se si povesteasca despre caritate, voluntariat si implicare sociala.
E al treilea an in care Douglas face actiunea aceasta discreta, iar banii au ajutat la crearea centrului de la Adunatii Copaceni. Cu suma pe care Douglas intentioneaza sa o doneze catre HOSPICE anul acesta Fundația poate asigura gratuit pentru pacientii adulti si copii care sufera de boli incurabile 45 de zile de internare in unitatile cu paturi ale organizației, 50 de vizite la domiciliul pacientilor si 130 de participari în centrele de zi.
In Hospice Casa Sperantei la nivel national se afla in acest moment peste 3000 de pacienti cu boli incurabile care sunt ingrijiti zilnic. O parte din actiunile fundatiei merg si catre familiile pacientilor pentru ca durerea, ca si terapia, sunt comune.