Category : diverse

sales caritabil 2010 – Nestea

Nestea – Canuta termorezistenta, plita cu racord la computer, Ceaiul Nestea care poate fi servit si fierbinte.

(sunt intr-o cutie f spectaculoasa, dar n-am fotografiat-o eu bine. Mac-ul nu intra in joc:) )

50 ron

1516

internship tabu, sezonul 2 Irina Tacu sapt 5

ce mai face intern-ul Tabu?
munceste…

Săptămâna aceasta mi-a adus primul meu assignment ma-re, unul la care orice intern la o revistă se pomenește visând când intră în redacție: voi scrie ceva pentru numărul Tabu de februarie. Și acum nu mai e vorba de un mic paragraf la secțiunea Semnale, acest „ceva” înseamnă 3-4 pagini, dacă nu mă înșel, și o să aibă și numele meu scris acolo and everything. Va fi o combinație între site și revistă, ceva asemănător articolului din cel mai recent număr Tabu despre întâlnirea dintre Botezatu și câștigătoarea concursului Scrisoare către Moș Crăciun. Se bazează tot pe un concurs marca tabu.ro, care o să înceapă în curând și care, de data aceasta, nu va mai pune la încercare imaginația cititoarelor, ci abilitatea lor de a pune în cuvinte experiențe personale. Coming soon.

Ce am mai făcut: vineri am fost la vizionare de film, în avanpremieră Tabu. Am văzut L’illusioniste, un film de animație drăguț-drăguț, la care mă trezeam râzând fără să-mi dau seama, dar care mi-a lăsat de la început senzația că va avea până la urmă un mesaj trist. Mi-a plăcut faptul că toată expresivitatea s-a concentrat în desenul foarte detaliat și reușit al personajelor și în mișcarea și trecerea de la o scenă la alta – cuvintele, aproape inexistente (replicile constau în câteva mormăieli bilingve), au fost înlocuite de expresivitatea vizuală.

A, și tot în săptămâna aceasta am luat la citit ultimul număr din Tabu. Vă sfătuiesc să faceți același lucru – e dedicat oamenilor care fac fapte bune, iar poveștile din dosar sunt cu adevărat impresionante. Plus că vă alegeți și cu un brăduț cadou de pus în pomul de Crăciun, după cum am spus și în jurnalul anterior. Spor la citit!

Irina Tacu, 6 decembrie 2010

965

Carver’s

Imi place Raymond Carver si, daca sunteti cititori fideli ai acestui blog, ati aflat asta deja.

cind cineva vrea sa se apuce de scris, primul lucru pe care-l spun e: “ai citit Carver?”

are legatura cu constructia scrierilor lui, cum poate sa creeze tensiune din nimic si cum poate sa ramina minimalist in povesti cu subiecte mari.

am de citeva zile bune fotografia asta, dar nu stiu de ce n-am postat-o aici.

e facuta de un prieten care lucreaza la un roman; prieten pe care l-am intrebat, cind mi-a zis ce vrea sa scrie: “l-ai citit pe Carver?”
ocazie cu care l-a si descoperit.

645

jurnal de intern sezonul 2, Irina Tacu -ep 3

saptamina care a trecut a fost cea de predare a revistei, asa ca in redactie a fost agitatie.
in plus, pentru ca avem un proiect special, a trebuit sa ne coordonam si sa impartim fortele de munca pe doua fronturi: redactie si SOS Satele Copiilor la decorat de braduti.

Irina, interna Tabu, a parcurs cite putin din fiecare etapa. iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei.
(btw, are o tema restanta, cu descrierea unui eveniment la care a fost:) scriu aici ca sa se mobilizeze mai tare desi stiu ca a avut scoala si teme multe si de aia a intirziat cu lectiile noastre)

În săptămâna a treia (săptămâna de predare) mi-am lăsat şi eu câteva amprente – mici, mici de tot – asupra revistei.

În afară de faptul că am participat la corectura revistei, am şi scris câteva cuvinte pentru ultimul număr. Când am intrat luni în redacţie, Cristina mi-a spus că o să scriu câteva semnale. Nu am înţeles la început despre ce era vorba, dar am aflat de la Alexandra, „identitatea” Tabu pe reţelele sociale. „Semnale” se numeşte o secţiune de două-trei pagini de pe la sfârşitul revistei care conţine texte scurte despre noutăţi… de tot felul. Am scris şi eu două şi… or fi ele scurte, dar tot trebuie să le scrii cu atenţie, să ştergi, să adaugi, să citeşti din nou, să rescrii până într-un punct în care chiar sună bine în întregime.

Săptămâna s-a terminat cu o zi de „muncă fizică”. Vineri parcă m-am întors puţin în timp pentru orele de lucru manual şi m-am întors de acolo plină de sclipici. Împreună cu Andreea, Ina, Irina şi Alexandra, am fost la Asociaţia SOS Satele Copiilor (pe Calea Floreasca, 165, deşi era mai uşor să recunoşti locul după poarta mare, în stil maramureşean), unde am decorat brăduţii ce vor servi drept insert pentru Tabu-urile de decembrie-ianuarie. Şi copiii au lucrat cot la cot cu noi, evident. Ne-am umplut împreună de (sc)lipici, am pus la cale cele mai frumoase modele de brăduţi şi am şi stat de vorbă în acelaşi timp. M-a amuzat şi m-a impresionat totodată faptul că, deşi mă simţeam şi eu un copil ca toţi cei de acolo, ei îmi spuneau respectuos „doamna” şi erau gata să asculte de mine.

Săptămâna aceasta nu am avut peripeţii deosebite şi nici nu m-am mai rătăcit. Şi am cunoscut şi nişte copii absolut simpatici care au decorat nişte brăduţi geniali pe care îi veţi găsi în Tabu. Vedeţi, un motiv în plus ca să căutaţi revista în magazine. ☺

Irina Tacu, 22 nov

vrei sa citesti cum a fost sezonul 1 de internship tabu?

1309

Incognito & In nici un chip

Incognito

de multe ori mi-am dorit
sa-mi pun peruca si ochelari de soare
sa nu ma recunoasca nimeni
apoi sa stau intr-o vitrina
nemiscat
ca un manechin
peste care oamenii
sa-si plimbe aceeasi privire
cu care descopera
la capatul unui mormint proaspat
o piatra funerara
pe care nu scrie
nimic

In nici un chip

uneori
aprindem o luminare
cum fac indragostitii
cind se lasa intunericul
si nu-si mai gasesc
in nici un chip
cuvintele

*
de o luna tot vreau sa scriu despre cartea de poezie a lui Robert Serban, Moartea parafina.
am primit-o la redactie si, desi nu obisnuiesc sa citesc poezie, am parcurs-o dintr-o coperta in alta.

multe dintre poezii mi-au placut tare si mi-am promis ca scriu aici despre poet si cartea lui.

cei mai educati decit mine in ale poeziei mi-au spus ca Robert Serban e un poet cunoscut si foarte premiat. imi cer scuze pentru ignoranta, nu mai am de foarte multa vreme disciplina de a citi poezie

dar imi place tare simplitatea si minimalismul cu care spune lucruri grele-importante-adinci:)

Sa ma prezint putin

vin dintr-o tara
in care crucile
nu fac
niciodata
paianjeni
la
subtiori

*
(ma rog, ma opresc aici, ca sa nu transcriu jumatate din carte si sa ma acuze editura Cartea Romaneasca de piratare:) )

814

internship la tabu, sezonul 2, episodul 2

Irina a intrat in piine ca intern la Tabu si a vazut cat de important e sa stii sa-ti manageruiesti timpul ca sa faci fata la toate provocarile:)

a fost o saptamina cu multa alergatura, ceva parte de teorie (destructurarea articolului Familia din tabu de noiembrie si format & structura de reviste), dar si ceva parte de fun (vizionarea filmului Medalia de onoare). aaa, si desigur, o saptamina cu lectii de facut:)

Iata jurnalul celei de-a doua saptamini vazuta din perspectiva ei.

Dragă jurnal,

Mai știi când am zis că îmi doresc o săptămână încărcată, la redacție și nu numai? E, Cristina s-a ocupat de asta. Cert e că nici n-am simțit când s-a scurs a doua săptămână la Tabu, pentru că am ajuns prin atâtea locuri și am făcut și văzut atâtea lucruri noi.

Luni am ajuns în redacție. Nu a fost chiar prima oară, mai vizitasem înainte căsuța de pe Constantin Bălăcescu nr. 8, cu intrarea prin Witing. Dar atunci nu am avut ocazia să intru în atmosfera din redacție, să fac cunoștință cu fiecare om în parte și să văd cât de prietenoși sunt, chiar și la sfârșitul unei zile de lucru.

A doua zi am început operațiunea „furatul meseriei”. Primul birou la care m-am oprit: Cristian Herța, DTP. Ca să nu-i bag pe cei mai puțin cunoscători în ceață (și nu mă exclud din această categorie), DTP vine de la desktop publishing și înseamnă, pe scurt, aranjarea în pagină a textului și a imaginilor respectând un tipar primit de la art director. În două ore mai că am reușit să trec prin funcțiile esențiale ale Photoshopului și InDesignului, dar Cristi poate să stea liniștit: nu o să îi „fur” meseria prea curând. Îi mulțumesc, totuși, pentru răbdare și pentru că mi-a arătat cum se folosește aparatul de făcut cafea.

Miezul săptămânii a adus cea mai încărcată zi, în care am avut de alergat spre patru destinații diferite. Și când zic „alergat”, mă refer efectiv la activitatea de luat picioarele la spinare pe care am întreprins-o miercuri dimineață prin Piața Romană, când am eșuat lamentabil în încercarea mea de a fi punctuală. La 11 fara 10 trebuia să ajung la hotelul Radisson pentru evenimentul de lansare a cardului de afinitate UniCredit, ce urma să fie transmis și prin live streaming pe blogul Cristinei. M-am trezit devreme, dar se pare că nu suficient de devreme ca să găsesc hotelul fără să fie nevoie să alerg și să nimeresc și sala conferinței fără să întreb în stânga și-n dreapta. După conferință (la care am asistat din fotoliul aflat în hol, la recepție, la un etaj greșit), am mers la redacție pentru o sesiune de Q&A cu Andreea Vasile, având ca subiect textul ei despre cuplul Lestat – Perry din revista de noiembrie. Ce mi s-a părut drăguț a fost că, în afară de Alex, colegul meu de internship – sau „outernul”, cum preferă el să se prezinte – a participat și lume din redacție și că toți voiau s-o descoasă pe Andreea de cât mai mult info cu privire la procesul de documentare și de scriere.

Pe la ora 18 am alergat – cu taxiul, de data asta – spre o cafenea unde Cristina urma să modereze o dezbatere despre cancerul la sân. După ce ne-au vorbit pe acest subiect trei profesioniști din ramuri diferite – un doctor specializat pe chirurgie oncologică, un psiholog clinician și un specialist în chirurgie plastică – am afșat poveștile unor femei care au avut de luptat cu această boală. Atât de motivante prin ce vorbeau și prin atitudine, zâmbeau cel mai mult de acolo și au reușit să ne molipsească înainte să plecăm spre următoarea destinație. Vizionarea în avanpremieră a filmului „Medalia de onoare” mi-ar fi plăcut la nebunie, dar am mai prins doar ultimele douăzeci de minute. Partea care mi-a făcut seara a fost un mic Q&A cu maestrul Victor Rebengiuc, protagonistul filmului, și cu regizorul, Călin Peter Netzer. Aplaudat minute bune de publicul ridicat din scaune, maestrul a rămas la sfârșit până la ultimul doritor de autograf. Cei care s-au aflat mai la coadă au prins momentul – și l-au scris și pe bloguri – în care Alex i-a cerut domului Rebengiuc permisiunea să îl îmbrățișeze. Și a făcut-o.

Vineri am schimbat puțin „anturajul”. Nu am mai urmărit-o pe Cristina, ci pe Andreea. De dimineață am mers la un photo shoot pentru pagina de debut. S-a ținut într-un parc, am avut soare mult, dar și puține emoții, pentru că, o să vedeți, a fost un photo shoot mai… deosebit. Ne-am grăbit apoi să ajungem aproximativ în partea opusă a Bucureștiului pentru un eveniment despre care trebuia să scrie Andreea. Câștigătoarea concursului Scrisoare pentru Moș Crăciun de pe tabu.ro își primea premiul: o cină cu designerul Cătălin Botezatu. Fascinant câți oameni au fost puși la treabă pentru această cină, care o să se întindă pe două pagini din următorul număr: hair stylistul și make-up artistul, care au fost prezenți la datorie încă de dimineață, fotograful, care a înconjurat masa de zeci de ori pentru o mulțime de poze, Andreea, care a fost pe poziții ca să adune cât mai multe informații, Irina, brand managerul, care a contribuit la organizare și, desigur, eu și Alex, doi buni observatori.

A da, și am mai primit temă și săptămâna asta: un teanc de vreo 12 reviste, ediții și din România, și din străinătate, pe care să le compar din mai multe puncte de vedere. Pare chiar realizabil la o primă impresie, dar e cam greu să observ doar structura și să nu mă apuc să citesc toate story-urile și să răfoiesc paginile de modă.

Aștept cu interes a treia săptămână. Am înțeles că urmează predarea la tipar, deci vin niște zile agitate pentru toată redacția. Eu, una, îmi doresc măcar să nu mă mai rătăcesc când am de ajuns undeva. Vă țin la curent. Acum… am o temă de făcut.

Irina Tacu, 15 nov

vrei sa citesti si alte povesti de intern la Tabu?

1495

la cumparaturi cu Diana/ Gala BCR Sperante

cum am promis, am grija de o fetita ca parte din proiectul BCR Sperante.
Diana Petcu se numeste fetita si am cunoscut-o ieri cind am fost la cumparaturi impreuna cu mama ei.

am avut in plan sa achizitionam ceva hainute dragutze pentru o fetita cocheta, cum e Diana.

nu mai stiu cite am luat si ce, mi-au ramas in minte (in afara outfiturilor din poze), doua rochite una din voal roz, alta dintr-o tafta roshie, plus paltonul “cenusa de trandafir”.

aaa, si ciorapeii colorati care sa se asorteze cu caciula cu urechi si fularul potrivit.

miine e Gala BCR Sperante la sala Radio de la ora 18.00.
am 5 invitatii la spectacolul in care 10 copii super talentati (printre care si Diana) fac dovada aptitudinilor lor muzicale.

daca vreti sa mergeti impreuna cu mine, lasati un comentariu aici:) desigur, va fac cunostinta cu Diana, la sfirsit

1415

week end-ul sotiilor incredibile- part 4

Consuelo de Saint Exupery, doamna pentru care a fost scris Micul print.

vineri seara am vazut doi batrinei cu o tandrete incredibila in cuplul lor si m-am gindit ca doamna e o sotie incredibila. asa am ajuns sa va arat citeva dintre sotiile incredibile pe care le stiu.

Consuelo are si o carte despre viata cu Antoine de Saint Exupery, o am in format digital, daca sunt doritori:)

unul din citatele mele preferate din carte “The two of us could form a new kind of union; we could be free together.” / The tale of the rose

alta sotie aici

1524
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!