Spun adesea despre mine ca imi place sa o iau de la capat de cate ori simt ca nu mai fac cu bucurie lucrurile pe care le faceam. Sigur, nu abandonez drumurile grele – care uneori iti aduc incruntare – , dar fac asta pentru ca imi place sa evoluez, sa nu impietresc in locuri in care nu ma dezvolt.
Cand privesti din afara vezi un om care a avut mereu doar meseriile care i-au placut, care a facut multe lucruri care pareau imposibile pentru o fata venita dintr-o familie saraca din provincie (sa merg la Oscar sau la Cannes, sa lucrez in preajma unora dintre cei mai mari artisti ai Romaniei, sa intalnesc unii dintre cei mai mari artisti ai lumii … si lista e lunga).
Privit pe dinauntru sunt multe ore de munca transformate in ore de nesomn, multe deadline-uri, cateodata o senzatie de greata de la prea multa oboseala, sentimentul ca nu mai exista resurse de energie ca sa ma dau jos din pat in ziua respectiva. Intotdeauna insa gasesc resurse pentru ca mintea iti e cel mai puternic aliat cand faci cu drag ceea ce faci.
Cand am revazut o parte din colegii mei de liceu, mi s–a parut – cu tot respectul – ca multi arata mai batrani decat mine, mai uzati, desi viata lor a fost –pana acum – mai putin agitata decat a mea. Si m-am gandit ca poate tocmai pentru ca sunt mereu „in priza” ma ajuta sa-mi pastrez silueta din liceu, iar ridurile de pe chip sa se vada mai putin. (bine, aici cred ca au un rol si cosmeticele … glumesc:) ) Iar spiriul tanar (care se simte cumva si in gesturi si in atitudine) vine, cred eu, si de la faptul ca sunt alaturi tot timpul de oameni tineri, fresh, actuali – indiferent de varsta lor.
Zilele acestea Santal m-a invitat sa fac parte din campania#FreshTotTimpul si in primul moment mi –a parut ciudat: nu sunt genul de persoana care sa aiba un look fresh tot timpul (sunt mai aproape de natural si minimalist), nu sunt genul expansiv care sa para neobosita indiferent de situatie.
Dupa care mi-au explicat ca #FreshTotTimpul e despre cum am reusit de-a lungul anilor sa raman actuala si relevanta in meseria mea, desi am parcurs un drum de la radio, la presa scrisa, la online, cu escale din nou la radio si in presa scrisa si m-am gandit sa scriu putin despre culisele acestui drum care ma mentine actuala poate ii ajuta si pe altii in calatoria lor.
Un drum pentru care de multe ori aud remarci de genul „dar tu faci oricum ce-ti place, nu te chinui ca noi cu un sef care nu ne intelege”.
Niciodata nu ma gandesc la ceea ce am realizat in spate, oricat de mari ar fi fost succesele. Pentru ca in viata nu e vorba despre trecut decat cand te evalueaza altii, iar tu cu tine ar trebui sa stii ce valoare ai.
Sunt preocupata sa traiesc in prezent si sa fac lucrurile cat de bine pot eu la momentul in care am „deadline-ul” pentru un proiect.
Imi place sa stiu tot timpul ce e nou in lume nu doar pentru a ma adapta, ci si pentru a nu pierde timp sa „reinventez apa calda” in situatiile in care ma pune job-ul.
De fiecare data cand o iau de la zero in meserie nu-mi pun problema ca nu reusesc: singurul meu gand este ca asa cum am facut tot pana acum cu mintea si forta mea de munca, asa am sa pot sa fac si de acum incolo. Trebuie doar sa fiu informata cu tot ce e actual si pentru asta citesc mult.
Exista si multe „obstacole” pe drumul asta.
Faptul ca fac doar proiectele care se incadreaza unui sistem de valori pe care mi l-am creat peste timp, ma face sa fiu considerata rigida si mult prea pretentioasa pentru multa lume.
Uneori m-a facut sa pierd prietenii.
Exista si spaime – ca nu poti duce la capat unele lucruri.
Exista si judecati – oamenii iti pun etichete si te judeca pentru ca faci niste alegeri care nu seamana cu alegerile lor. Si trebuie sa ai stomacul tare si multa curaj ca sa mergi mai departe cu crezurile si valorile tale, curaj sa spui nu in fata oamenilor in care nu crezi.
Dar curajul apare doar in prezenta fricii, e acolo la granita dintre frica si nimic.
Deci, da, e un drum pe care ti-e frica de multe ori. Dar tot ce e mai greu te invata ca poti sa razbati, te invata noi nuante ale vietii si iti slefuiesc ego-ul.
Ca si Santal care are o prezenta pe piata romaneasca de 20 de ani, si eu muncesc in massmedia din Romania de 20 de ani si cred ca #FreshTotTimpul nu e un scop, ci o consecinta a actiunilor fiecaruia dintre noi – si in cazul lor, si in cazul meu (sper) – e despre naturalete, autenticitate si a-ti face treaba cel mai bine in momentul in care trebuie sa livrezi un produs.
Le multumesc celor de la Santal ca m-au propus pentru galeria oamenilor #FreshTotTimpul, sunt intr-o companie onoranta – Loredana, Vlad Petreanu, Razvan Exarhu, Damian Draghici, Mihaela Glavan – oameni care au facut lucruri magice in viata lor profesionala (si personala) prin valorile pe care le au.
Ma gandesc sa o propun si eu pe mai departe in aceasta galerie de oameni #FreshTotTimpul pe prietena mea, Cristina Popa, zisa si FifiStie.
Fifi e o femeie care pare ca nu-si epuizeaza niciodata bateriile, e producator de televiziune si, cand e viata mai grea pentru toata lumea, catastrofa naturala mai mare, ea isi pastreaza calmul si isi face treaba. Bine, plange dupa aceea – la propriu – pentru ca e dintre cei care vede neblurate grozaviile de pe teren. Fifi e cea care – habar n-am cum – a reusit sa o domoleasca putin, pe Mirela Retegan – mama de la Gasca Zurli – ca sa faca lucruri in online mai asezate.
Fifi are blog, oblojeste prietene peste prietene, are si o fetita in dotare (n-am voie sa scriu despre familia ei, desi sotului ei ii spun ”fratele meu”:) ) face zeci de lucruri odata si vorbeste mult. Si rade mult. Si la 12 noaptea descopera melodii noi cu Shazam pe care ti le trimite si tie.
Si oricat de mare ar fi supararea ta, gaseste ea o smecherica sa-ti mute atentia ca sa zambesti.
Cand tace e pericol. Sigur s-a intamplat ceva grav. Asa ca o propun pe Fifi cea fara buton de stop pentru galeria oamenilor #FreshTotTimpul.
Daca stiti o persoana #FreshTotTimpul, puteti sa o inscrieti aici... e un compliment minunat si o recunoastere a valorilor in care crede.
foto Matei Sopterean
