Text de Raluca Antuca
Ediția din acest an a premiilor Billboard Music vine cu noutăți în materie de modă. Se anunță o nouă colaborare între H&M și Balmain, iar noua linie vestimentară va fi lansată în noiembrie. Ca să vă faceți o idee, Jourdan Dunn și Kendall Jenner au purtat două ținute din colecție în exclusivitate la acest eveniment. Am ales trei ținute foarte simple, dar care arată bestial pe dive și emană mult rafinament.
Renee Bargh
Taylor Swift in Balmain
Kendall Jenner in Balmain x H&M
Text de Raluca Antuca
Dacă ajungi prin Georgia și te plimbi pe străzile orașului Columbus, e posibil să vezi în dreptul unei clădiri abandonate niște cuvinte colorate prinse de o sfoară. Îți par a fi vesele și te apropii curios să vezi ce mesaj vor să transmită. Doar că descoperi scris cel mai intim gând pe care l-ai notat în jurnal cu o seară înainte.
Peyton Fulford este fotografa care și-a imaginat seria intitulată ABANDONED LOVE, bazată pe cele mai ascunse gânduri din suflet, care își găsesc ecou peste tot în lume. Aceste citate intime au fost culese din comunitatea Tumblr, unde oamenii (mai ales adolescenții) fac confesiuni și se exprimă liber cu privire la emoțiile și stările care îi copleșesc.
Peyton reușește să rupă bariera dintre lumea digitală și cea reală, folosind citate postate anonim pe internet. Tema sugerează abandonul exprimat prin cuvinte, dar și prin clădirile vechi și părăsite. Mi se pare interesant contrastul de esență și aparență, pentru că, deși sunt foarte colorate și plăcute estetic, vorbele sunt deprimante și sigur îți aduc aminte de vreo experiență mai veche sau mai nouă.
Text de Raluca Antuca
Am văzut în multe filme căsătorii aranjate, în care tradiția este lege atunci când familia îți alege partenerul de viață. Dar ce se întâmplă atunci când o femeie refuză să se căsătorească cu cel ales de împrejurări? Din câte am văzut în filmele romantice sau comedii, bărbatul este cel care suferă, distrus de faptul că iubirea vieții lui nu-l acceptă.
Situația este însă diferită în unele țări, unde a te opune unei căsătorii aranjate poate avea urmări serioase asupra unei femei. Unele au fost mutilate, altele arse cu acid sulfuric, pentru că bărbații, care ar fi trebuit să le ocrotească și iubească, le-au distrus viața. Pe principiul “dacă eu nu te am, să nu te aibă nimeni!“, aceste femei din Pakistan au fost rănite de aceste animale (nu-I mai pot numi oameni în condițiile astea) și viața lor s-a schimbat radical.
Seria de fotografii a fost realizată de Emilio Morenatti, care a vrut să felicite aceste femei pentru curajul de-a spune NU în ciuda situației delicate în care se aflau. Fotograful a vrut să evidențieze pericolul violenței domestic și să fie vocea victimelor care nu au puterea de a vorbi. Prin acest proiect, el vrea să transforme imaginea victimelor în una eroică, care inspiră atitudini și schimbări de nivel global.
Deși suntem în anul 2015, în unele culturi, timpul stă în loc, iar principiile care afectează atâte femei sunt încă legi nescrise.Nu putem interveni în această lume condusă de tradiție și religie, dar nici nu putem fi indiferenți la aceste femei, care suferă în tăcere, crezând că așa este normal.
La 18 ani, Irum a fost arsă pe față, spate și umeri, pentru că a refuzat o căsătorie. Până acum, a făcut 25 de operații estetice.
Kanwal a fost arsă cu acid din același motiv. Poza e făcută la un an după incident și încă nu a suferit nicio operație estetică.
La doar cinci ani, Najaf Sultana a fost arsă de tatăl ei în timp ce dormea. Motivul era că nu voia o altă fată în familie. Acum, ea are 16 ani și este nevăzătoare. Locuiește cu niște rude, pentru că părinții au abandonat-o după incident. Până acum, a avut 15 operații estetice.
Acum zece ani, la vârsta de 35 de ani, Shahnaz Bibi a fost arsă cu acid de o rudă în timpul unei dispute. Nu a avut nicio operație estetică până acum.
Saira s-a căsătorit la 15 ani, dar a vrut să locuiască cu părinții până termina școala. Soțul ei nu a fost încântat de idee și a atacat-o cu acid sulfuric ca pedeapsă că l-a făcut să aștepte atât.
Doamnelor si domnilor, dar mai ales Doamnelor,
Va rog tare sa ma ajutati intr-un demers special catre Comisia pentru munca si protectie sociala din cadrul Camerei Deputatilor.
“Salvati copiii” a facut o propunere de dublare a alocatiei de stat pentru copii (de la 42 la 84 de lei) , doar ca in comisia respectiva mai multi oameni au votat impotriva. “Salvati copiii” a scris personal catre domnii deputati care se opun acestei mariri, dar nu a primit niciun raspuns.
Sunt convinsa ca nu e vorba de rea intentie, sunt convinsa ca nu au uitat cit de important era fiecare leu pe care-l aveau mamele domniilor lor cind erau copii – pe vremea lui Ceausescu – si mincarea era greu de gasit.
Probabil ca a fost o eroare si domnii deputati, cu o doamna alaturi, toti de la PSD, n-au citit cu atentie proiectul de lege, pentru ca altfel cam toti au vrut pensii speciale pentru munca domniilor lor depusa in Parlament.
Asa ca va rog tare sa ma ajutati sa le trimitem cite un MULTUMESC. Nu glumesc, nu sunt ironica, sunt foarte serioasa si nu cred ca astazi, in Romania in care toata lumea urla la toata lumea, mai putem schimba ceva cu raul in fata.
Iata deputatii din comisie si felul in care domniile lor au votat.
Miine se voteaza din nou, asa ca va rog mult mult mult sa ma ajutati urmind pasii de mai jos.
Va rog mult sa luati cu copy/paste aceste adrese de mail:
[email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected]
Si sa trimiteti un mesaj comun catre toate mailurile.
MULTUMESC ca iti mai aduci aminte cit de greu a fost si in copilaria ta. Si ca ii vei ajuta miine pe milioanele de copii din Romania care traiesc cu o alocatie de 42 lei, dind aviz pozitiv propunerii legislative care vine din partea Salvati Copiii.
Sunt sigura ca o avalansa de mailuri cu mesaj pozitiv va face mult mai mult bine decit daca am protesta. Si , cu cit vor fi mai multe mesaje, cu atit impactul asupra lor va fi mai mare. Cind au mai primit deputatii acestia sute de mailuri de multumiri?! Haideti sa-i surprindem pe deputati si sa-i ajutam pe cei care au copii.
Asa ca nu lasati pe seama altcuiva sa scrie, daca acest mesaj a ajuns la voi, va rog luati-va 3 minute si dati copy /paste la ce este bold si trimiteti-le catre deputati.
Vom face multi copii fericiti, si multi parinti vor fi mai relaxati macar pentru citeva zile, cind va fi vorba despre hrana copiilor lor.
Va multumesc foarte mult. Si va mai rog sa dati mesajul mai departe.
*
Rezultatul votului din comisie privind aprobarea măririi alocaţiei de stat pentru copii va influenţa votul final în plenul Camerei Deputaţilor pe marginea propunerii legislative. http://salvaticopiii.ro/
later edit: nu se accepta comentarii la aceasta postare, nu e despre a-i certa pe politicieni. va rog.
Text de Raluca Antuca
Dacă te uiți fix la desenele de mai sus, ai impresia că ești într-un univers paralel, unde dincolo de acea porțiune neagră vei găsi o altă lume. Asta m-a fascinat pe mine când am văzut prima data fotografia, deși nu știam dacă există in real life sau sunt desenate într-un progrămel pe computer.
Am făcut niște cercetări și se pare că aceste picturi pe ziduri sunt realizate de un artist german, mai enigmatic, care se intitulează 1010. Îmi place tare mult că se deosebește de tipurile de graffiti cu care suntem obișnuiți. Dacă vă uitați în spirit analitic la toate imaginile din galerie, veți vedea cum arta lui are de-a face cu un limbaj aparte. Metaforic, face referire la structurile societății și la felul în care percepem tot ce ne înconjoară.
Text de Raluca Antuca
Doi oameni de afaceri din Hong Kong au avut ideea genială de a deschide un restaurant cu o tematică simpatică, adică Hello Kitty.
Deși personajul tare îndrăgit a fost creat în Japonia, este mult mai popular în China. Sanrio și Kwong au profitat de acest lucru și nu au fost dezamăgiți atunci când au deschis localul, pentru că a fost tare apreciat de iubitorii de Hello Kitty, dar și în general pentru idee.
Înainte să deschidă ușile pentru client, bucătarii au experimentat diverse rețete, fiecare fel de mâncare fiind degustat cu atenție, așteptând aprobare. În cele din urmă, 37 de mâncăruri au fost adăugate la meniul final, incluzând feluri variate, dar foarte apreciate în zona- creveți, fripturi și supe noodles. Foarte simpatic este că unele au forma Hello Kitty, ceea ce le face mai apetisante
Mai multe detalii găsiți pe site!
zilele trecute am primit un bax urias de bere de la Staropramen si e incintarea din acest week end pentru prietenii mei.
Eu m-am gindit sa folosesc berea si pentru frumusete. Stiam ca berea poate fi un bun hidratant pentru par, dar m-am gindit ca si pentru fatza poate sa fie buna. Am facut ceva cercetari si iata-ma cu un albus de ou si o jumatate de ceasca de bere.
Am batut albusul tare tare tare pina s-a facut o crema si apoi am inceput sa adaug cite putin si berea si am continuat sa bat albusul. A rezultat o spuma crema f frumoasa pe care am aplicat-o cu o pensula pe fatza.
30 de min mai tirziu am dat-o jos cu apa calda. Fata a fost curatata si hidratata in profunzime, albusul si-a facut treaba de lifting, hameiul de curatare si hidratare.
sa o incercati e minunata. si nici colegii de apartament nu o sa sufere prea mult daca folositi putina bere din rezerva lor.
cover foto shutterstock
Text de Raluca Antuca
Acest clip vorbește de la sine.
Doar atât vă spun. Pregătiți-vă cu multe șervețele, căci ceea ce pare a fi un simplu experiment se transformă într-un rollercoaster emoțional. Un cuplu foarte tânăr, care urmează să se căsătorească, trece pe mâinile unei echipe de make-up artiști care îi aduc treptat la stadiul de 50, 70 și 90 de ani.
Reacțiile lor sunt foarte naturale și răspund la câteva întrebări. Cum ar fi dacă ai vedea cum arată persoana iubită la bătrânețe? Ce ai aprecia la viața ta sau ce schimbări ai face?
Enjoy!
fragmente din cartea ”Scurtaturi Inteligente” de Shane Snow, aparuta la Editura Publica.
Atunci din cei de la SNL (Saturday Night Live) l-au chemat, in 2008, pe Jimmy Fallon la proba pentru postul eliberat in echipa lor, ei au spus ”fara papusa Troll”.
Trecusera doi ani de la prima tentativa a lui Jimmy de a ajunge la Saturday Night Live. Intre timp exersase fara pauza. Randi Siegel (nota mea, agentul lui) ii aranjase un program necrutator de spectacole de stand up, inclusiv in fata unor publicuri despre care stia ca il vor decima. Asta l-a facut mai dur.
L-a facut sa exerseze imitatiile de voci cu spatele intors. Daca ea nu putea recunoaste personajele lui Jimmy cu ochii inchisi, le elimina din numar.
Asemenea lui Mr Miyagi din Karate Kid, Siegel l-a invatat pe novicele sau sa devina increzator si sa fie atent la detalii. La acel moment, Jimmy nu mai era doar clientul lui Siegel, devenise un bun prieten.
Fel de fel de oportunitati de joburi pe termen scurt veneau si treceau pe masura ce Jimmy isi consolidase credibilitatea pe scena comediei din L.A, lui Siegel ii pasa mai mult de calatoria lui pe termen lung decit de platile pe termen scrut; ea filtra orice oferta dupa criteriul ”Il va ajuta pe Jimmy sa ajunga intr-o zi la SNL?”
(…)
Dupa ce Michaels (producatorul SNL) i-a spus lui Jimmy ca intrase in echipa, Jimmy si Siegel au iesit la cina pentru a sarbatori. Au ales un loc elegant, au sunat un prieten si au comandat bauturi la bar in onoarea reusitei lui Jimmy. Echipa restaurantului a adus un tort si o luminare in cinstea lui Jimmy.
Jimmy a devenit subit tacut.
Ce s-a intimplat?, l-a intrebat Siegel.
– Toata viata, de fiecare data cind am suflat intr-o luminare mi-am pus dorinta cu Saturday Night Live.
Pentru prima data in viata nu stia ce dorinta sa-si puna.
***
Cititi cartea lui Shane Snow, Scurtaturi inteliente. E despre cum au facut unii oameni sa parcurga niste etape catre succes mult mai repede decit altii. de la o echipa de medici care faceau transplanturi sofisticate si-au gasit inspiratie in echipele de Formula 1 pina la transformarile lui Justin Bieber sau ale duduii Lady Gaga, trecind prin studiile de caz ale proprietarilor unor site-uri care au astazi milioane de vizitatori.
In cazul lui Fallon ajutorul a fost agentul lui, doamna Randi Seigel iar in carte veti descoperi si cit de incercata a fost relatia lor de-a lungul timpului, dar si cum Siegel l-a dus mult mai departe de visul lui cu SNL, Jimmy Fallon e astazi scriitor, gazda unuia dintre cele mai cunoscute show-uri de televiziune din lume si a avut si citeva aparitii in filme mari de la Hollywood.
Cartea ”Scurtaturi inteligente” e despre cum toti oamenii care au succes gindesc out of the box, fac asocieri surprinzatoare, au alaturi unii dintre cei mai inteligenti si mai bine pregatiti oameni din domeniile conexe ale activitatii lor si, impreuna cu acestia, stiu sa speculeze momentele pe care viata le pune pe tava.
E o carte care ”te invata sa fii mai mare decit afacerea pe care o ai”.
Text de Raluca Antuca
Pentru că astăzi este vineri și vrem să ne relaxăm în acest weekend, am pregătit mai multe ilustrații comice, realizate cât mai minimalist, de către Jaco Haasbroek. El se joacă cu sensurile cuvintelor pentru a ne face să zâmbim și personifică obiectele uzuale din viața noastră, astfel încât ele devin personaje.
Într-un interviu acordat celor de la SpringLeap, Jaco vorbește despre inspirație și arta de a crea. Multe dintre ideile pe care el le spune se aplică în artă, literatură, dar și în viață, dacă ai o viziune mai deschisă asupra-i. Mai jos aveți câteva paragrafe!
“It’s quite difficult knowing where ideas come from, or when inspiration will strike. I feel you have to be open to new things. I like making observations, looking for connections and changing my perspective to try and fuel new ideas. If you don’t keep exploring you might find yourself running on empty. Sometimes inspiration strikes when you least expect it, and comes from an unlikely source. It can take on many forms, and you have to put yourself out there and allow it to find you. For me just thinking about things or simply talking about a variety of subjects can somehow be enough.
“The process for creating most of my illustrations is as follows. Have an idea. Write it down, or make a very basic sketch in my notebook. The first step towards creating the final artwork would be a pencil sketch on paper. I will then either ink it straight on the page, or digitally in Photoshop using a drawing tablet. I prefer using Illustrator for tracing and colouring. Sometimes the idea lends itself better to being drawn in vector format from the start. Despite the fact that most of my work end up as files on my computer, I still get the most enjoyment out of making art away from the screen.”
Text de Raluca Antuca
Vă prezint seria #FoodGradients a fotografei Brittany Wright, care și-a imaginat cum ar așeza mâncarea o persoană cu OCD (obsessive-compulsive disorder). Ea aranjează fructele, legumele în funcție de culori și dimensiuni, astfel încât arată super artistic, dar și delicios. Mărturisesc că și eu mai am nebunia mea de a găsi o logică atunci când pregatesc ingredientele pentru salată sau când vreau să organizez lucrurile de pe birou în funcție de cromatică. Mult mai multe fotografii colorate găsiți pe contul ei de Instagram!
Text de Raluca Antuca
Îți amintești visul tău din copilărie de a călători în toată lumea?
Poate că ai reușit să vezi câteva locuri sau poate că viața te-a îndrumat spre un job care nu-ți permite să călătorești, din considerente de timp, energie și resurse economice. Am descoperit un video care sigur te va face puțin gelos, dacă viața pe care o duci acum nu te mulțumește cum ar trebui. Pe mine chiar m-a descurajat puțin, pentru că acesta este visul meu- să călătoresc, să fac fotografii și să scriu despre locurile în care am fost.
Alex Chacon este fotograful care a călătorit în 36 de țări în 600 de zile, adunând 202.690 de kilometri, folosind cinci motociclete diferite. Folosind un GoPro și un monopod atașat, el a realizat un video care conține multe selfie-uri panoramice cu locurile exotice în care a fost.
Deși pare super tare, nu i-a fost chiar atât de ușor lui Alex îndeplinirea acestui vis. Înainte să plece, a vândut absolut tot ce deținea (mașina, tv, haine, jocuri video), după care cheltuia bani numai pe lucrurile esențiale, dormea cu cortul pe unde reușea și mâncărurile la conservă reprezentau cina și prânzul lui.
Așadar , îți trebuie un strop de nebunie, curaj și determinare pentru a călători în toată lumea, pentru că vorbim aici de niște principii libertine pe care nu oricine le are.
Text de Raluca Antuca
Pe fundalul protestelor împotriva defrișărilor intense din România, mi-am adus aminte de un discurs recent al Papei Francisc, care încuraja oamenii să consume mai puțin și să se gândească de două ori înainte de a face o acțiune care implică resursele epuizabile. Chiar și cele mai mici decizii pot avea un impact negativ asupra naturii.
Ca o avertizare pentru vremurile critice care vor veni (dacă nu se vor produce schimbări majore), o fundație care susține ecologizarea planetei și un centru mediatic au realizat o colecție de fotografii care ilustrează efectele devastatoare ale risipei de resurse naturale.
Foarte mulți oameni sunt interesați de această problemă, de aici și numărul mare de oameni care au protestat împotriva defrișărilor, doar că de multe ori nu este mediatizat cum trebuie din motive politice, incidentele fiind șterse cu buretele din mentalul colectiv.
Nu este ușor să cunoști mereu impactul pe care îl produc acțiunile tale zilnice, cum ar fi să îți cumperi un televizor în plus, să mergi la picnic și să lași două ambalaje pe iarbă. În fiecare zi, apar 222.000 de oameni pe planetă, iar o persoană produce în medie patru kilograme de gunoi zilnic. Din 1960, vorbim de o creștere de 60%, iar această schimbare deloc benefică planetei este surprinsă în fotografiile de mai jos.
Text de Raluca Antuca
Se pare că în România anului 2015 este perfect normal ca Biserica Ortodoxă să acopere cu var un graffiti cu Sf. Gheorghe reinterpretat de un grup de artiști, Obie Platon, Irlo șiKero. Decizia care ne-a făcut să ne simțim cumva că ne-am întors în timp și că Biserica deține controlul suprem în stat a stârnit mari reacții în rândul oamenilor de toate vârstele. Și ce alt loc mai bun de exprimare decât internetul, unde au fost postate imagini trucate care persiflează societatea și puterea patriarhului.
Au câștigat de data asta și oricât de mult am glumi sau înjura, lucruri nu se vor schimba curând, iar Sfințeniile lor pot dormi liniștiti, ca au eliminat un pericol care îi amenința. Iată cum au recționat oamenii în mediul virtual. Mai multe imagini, piperate sau nu, găsiți pe pagina de facebook a domnului Dan Perjovschi care a avut initiativa de a invita oamenii sa deseneze, via photoshop ce si-ar dori sa fie pe perete. le puteti gasi aici!
foto: George G. Cosmin
foto: Romulus Boicu
foto: Catalin Filip
foto: Ana Maria Lazar
foto: Corina Nechita
foto: Patrick Andre de Hillerin
foto: Alex Mihaileanu
Scooter Brun – domnul care l-a descoperit pe Justin Bieber – a acordat un interviu penste Esquire America la sectiunea ” ce am invatat”.
am sa las aici in original citeva dintre lectiile lui de viata care sunt absolut minunate.
pe unele, din fericire pentru mine, le urmez din instinct. poate de asta si rezonez atit de profund cu acest text.
*
Sometimes the smartest person for the job is the wrong person for the job because they’re just negative. When you have negative people around you, doesn’t matter how capable or intelligent they are, they will hurt the culture of what you’re doing. What they do is they project their negativity onto you. And you start to look in the mirror and say: Do I even like myself?And you realize it isn’t even you. It’s them. They’re putting that shit on you.
(eu plec fara sa stau pe ginduri din orice job care imi face rau emotional, indiferent de bani sau pozitie sociala, indiferent de orice se pune pe masa negocierilor. sunt convinsa ca de-a lungul timpului si eu am facut rau altora – care au avut curaj, sau nu, sa plece din joburile respective)
Courage is doing what’s right in every single moment no matter what it means to you.
I don’t look at money as success. I look at it as an avenue to freedom.
(iar libertatea, in sensul ei pur, e despre “neatirnarea de lucruri si oameni”, deci consumam mereu mai multi bani decit avem nevoie ca sa fim liberi)
It’s this weird thing that happens. I get a gut check in this way I can’t explain. It kinda feels like, Oh, I know what this is. It’s like something else is telling me.
(pentru prietenii mei, fraza de mai sus nu mai necesita nicio explicatie)
When you’re that small, you find yourself observing a lot because you’re physically not able to compete. You have to use your mind in a different way.
(obisnuiesc sa spun ca “daca stii de mic ca arati ca un soricel si ai un metru jumate, inveti sa te bazezi pe alte elemente ca sa-ti faci loc in viata)
If you really love someone, you push them.
If it’s achievable, there’s no excuse why you shouldn’t be doing it.
If you’re not going to do it to the best of your ability, then don’t do it at all.
***
intregul text e aici si e o mare mare bucurie. l-am postat pe blog si ca sa ma mai pot intoarce din cind in cind la el:)
sunt sigura ca o sa va recunoasteti in el, chiar daca in alte fragmente decit cele pe care le-am postat eu.
La 10 ani de Gay Fest, Gay Pride, Bucharest Pride sau cum s-au mai numit de-a lungul timpului evenimentele destinate comunitatii gay din Ro, scriu rindurile de mai jos mai ales pentru cei care si-au luat drept misiune (si ceva bani de buzunar) din promovarea drepturilor LGBT in Ro.
Am primit de la o domnisoara, banuiesc ca junior in comunicare/ voluntar, o invitatie sa fiu partener media (ca sa citez mai exact sa mi se puna logo-ul “pe flyerele care vor fi distribuite in barurile gay friendly”) contra “publicarea comunicatului de presa si realizarea unui reportaj” despre o ceremonie care are urmatoarea descriere:
Principalul scop al activităților programate anul acesta va fi de a aniversa cei zece ani de lobby și advocacy pentru comunitatea LGBTQ realizat prin Marșul Diversității # 10. Dorim, în același timp, să atragem atenția asupra nevoii de a recunoaște faptul că persoanele LGBTQ trebuie să se bucure de drepturi egale cu majoritatea în toate aspectele vieții de zi cu zi.
Asa mi-am reamintit gindul pe care-l am in fiecare an in saptamina paradei gay din ro: “care lobby si advocacy?! practic, n-ati facut nimic”. Nu e vina fetei care a scris mailul/comunicatul, ci e vina voastra a celor de la ACCEPT care ati fost dominati de orgolii, de interese financiare, de cine sa preia conducerea asociatiei si sa se vada mai mult la tv.
La 10 ani de cind in spatiul public se vorbeste, mai lejer, despre comunitatea gay voi alegeti sa va celebrati PE VOI in loc sa puneti niste emotii pe notiuni cu care lumea nu e familiara sau pe care nu vrea sa le aprofundeze?!
*
Sa va explic din perspectiva mea cum s-a vazut colaborarea cu voi in astia 10 ani.
Cit am condus revista Tabu, comunitatea gay era (imi cer scuze pentru asta, nu-mi sariti in cap) si un subiect care aducea new business. Mai mult ca in oricare alta tara, in Ro cuvintul tabu e asociat cu sexualitate iar comunitatea gay cu toate aspectele ei era in formatul revistei.
Asa se face ca Tabu a avut prima (cred ca si singura) rubrica Gay din presa romaneasca. Au scris mai multe persoane in rubrica aceea de-a lungul anilor, rubrica in care era vorba despre emotiile, sentimentele si faptele de viata din categoria voastra de interes, dar NICIODATA nu v-ati exprimat dorinta sa va asociati cu ea.
In 2006 la doar citeva luni de la cistigarea Oscarului pentru cel mai bun film, am scos intr-o carte – de format buzunar – nuvela lui Annie Proulx care a stat la baza filmului in care e vorba despre o iubire intre doi barbati. In romaneste, cu drepturi de autor platite, gratis pentru toti cei care cumparau revista. Un tiraj de peste 25.000 exemplare, adica mai mult decit toate cartile despre comunitatea gay aparute in ro, pina la momentul acela, la un loc. Distribuita gratis pentru a pune in fata oamenilor si o emotie pe care multi nu vor sa o vada.
V-am scris atunci sa ne ajutati si am semnat un contract prin care erati parteneri la lansarea cartii. Contractul avea si o clauza financiara care ar fi acoperit o parte din costuri in schimbul expunerii voastre pe coperta 4 si creditarea sefilor de la momentul acela cu declaratii in toata comunicarea pentru lansare. Pina am plecat eu de la revista (adica inca 5 ani de atunci), nu fusese achitata suma asta, desi sunt sigura ca v-ati laudat international cu acest “succes” la care n-ati avut nicio contributie.
In 2008, impreuna cu colegii de atunci de la revista (unii gay, desi nu ne puneam niciodata problema in termenii astia intre noi) am facut prima revista gay romaneasca care a stat vreodata la un raft de presa. Era momentul ca, asemeni altor reviste mari, sa avem un supliment pentru barbati si jocul de cuvinte “supliment pentru barbati tabu” precum si ideea de a fi distribuiti si in alte comunitati decit cea obisnuita (adica, din nou, new business) au fost definitorii in decizia directiei editoriale.
Atunci am primit cea mai frumoasa lectie despre comunitatea gay.
Ioana Ulmeanu (care lucreaza acum la ELLE) ne-a facut cunostinta cu Tudor Kovacs – un tinar activist gay cu care am si publicat un interviu in revista. Am fost acolo cind s-a facut interviul si, spun mereu de atunci in astia 7 ani, ca momentele acelea au fost cea mai frumoasa lectie despre toleranta si bun simt pe care am primit-o in viata mea. A fost lectia pentru contrabalansarea cinismului meu de business in raport cu comunitatea gay (chiar si in contextul in care sunt o persoana gay friendly)
Tudor a povestit care e diferenta dintre o relatie gay si una heterosexuala la nivelul emotiilor, descriind astfel (parafrazez pentru ca, din pacate, acel interviu nu se mai gaseste online): “in lipsa validarilor in cercul apropiat de oameni dragi, e ca o constructie in care caramizile se pun una peste alta, fara sa existe mortar intre ele, materialul de legatura care consolideaza constructia. Si, poate si din cauza asta, se prabusesc mai repede”. Si-apoi a explicat ca “mortarul” vine din validarea publica, vine din gesturile pe care orice cuplu le face in public, iar partenerii sunt validati astfel in contextul social (cind sunt prezentati altor prieteni, cind sunt la o petrecere, cind sunt in orice spatiu public)
Nu sunt o persoana expansiva, nu imi expun iubirea in spatiul public, dar tot m-a durut stomacul cind am inteles incarcatura emotionala a ceea ce povestea Tudor.
De atunci mi-am promis ca nu voi mai spune niciodata “e treaba lor ce fac acasa” si ca voi spune “e absolut ok sa va vad tinindu-va de mina linga mine”, pentru asta inseamna o validare pentru voi.
Si cred ca de-a lungul timpului, n-a ramas niciun prieten al meu heterosexual caruia sa nu-i fi povestit descrierea aceasta ca sa priveasca din alta perspectiva lumea gay.
*
Cum ziceam, cred ca asta a fost lectia karmei pentru mine de la Suplimentul Tabu pentru Barbati (chiar daca decizia mea de business a fost una smart, caci am vindut cu 5000 de exemplare peste cel mai bun tiraj al anului respectiv, cred si astazi ca rolul acelei editii speciale a fost altul in viata mea).
Dar dincolo de asta a fost lectia despre cum voi , ACCEPT, ati facut de fapt extrem de putine lucruri constructive si adevarate. Pentru ca…
1. N-ati creat o platforma coerenta si credibila care sa sustina mesajele pozitive, autentice ale comunitatii voastre.
emotia lui Bruce Jenner a facut ocolul lumii din doua motive: era autentica (el era cu garda jos, la maximum) si-a fost sustinuta de o platforma uriasa creata pe spatele brandului “kardashian”.
2. N-ati pus emotiile adevarate pe notiunile cu care jongleaza lumea voastra.
(Andreea Vasile, cu articolul ei despre cei doi domni care au devenit tati prin feritilizarea in vitro a unei mame surogat, articol aparut in TABU, a facut – in materie de emotie si de “real”/”autentic” cam cit munca voastra din 2 ani.)
3. Ati asociat comunitatea tot timpul cu ceva negativ, cu o lipsa, cu o frustrare, mai preocupati sa cereti niste drepturi (pe care le merita fiecare om, oricind, intr-o lume civilizata), in loc sa aratati si frumosul din comunitatea asta. Sa construiti pe ceva pozitiv.
4. Ati schimbat atit de multi oameni in echipa de-a lungul anilor incit nu ati reusit niciodata sa aveti o strategie de comunicare coerenta care sa construiasca pe termen lung. Sunteti in acelasi punct ca acum 10 ani “sa publicati comunicatul” vs “sa va punem logo-ul pe flyere”.
5. Chiar si numele evenimentului vostru l-ati schimbat de citeva ori, desi ati pierdut mult in notorietatea brandului si tot ce a ramas in perceptia opiniei publice legat de acest eveniment e ca ” undeva pe drum, niste simpatizanti legionari o sa vina sa se intilneasca, nu foarte prietenos cu cei din parada”. (da, am fost in parada, impreuna cu toti colegii mei de la tabu citiva ani la rind)
Am prieteni care sunt in comunitatea gay (ba chiar am si o verisoara – profesor universitar- care locuieste in America si care, dupa ani de casatorie cu un chinez si un divort, s-a recasatorit cu o doamna pe care o iubeste mult. Si sunt mindra si bucuroasa ca tatal ei, unchiul meu, e mindru de fiica lui si fericit pentru fericirea ei), stiu cit de frumosi sunt prietenii mei, dar mai stiu nu s-au asociat vreodata cu voi, ACCEPT.
Daca va intrebati de ce, imi permit sa va raspund cu o presupunere: n-au incredere in voi, n-ati reusit nici macar pe ei sa-i convingeti ca le reprezentati interesele. In 10 ani, lungi.
Cum spuneam si pe facebook mai devreme, ca sa nu fie doar critica, la anul ma ofer sa lucrez voluntar pentru promovarea Bucharest Pride. In week end-ul acesta am sa iau masa cu tinara care mi-a scris mailul de la care a pornit acest articol. Stiu ca nu e vina ei, dar la fel de bine stiu ca voi, ACCEPT – ca institutie – nu faceti prea mult bine.
*
in acest an, Marșul Diversității, va avea loc pe data de 23 mai, începând cu ora 4.00 p.m., de la Arcul de Triumf până la Piața Victoriei
Text de Raluca Antuca
Zilele acestea, Facebook-ul a fost invadat cu fotografii de la East European Comic Con, în care cei mai infocați fani Game of Thrones și-au făcut selfie-uri pe tron, dar s-au fotografiat și cu Sullivan din Heroes, T-Bag din Prison Break sau Kevin Tran din Supernatural.
Pentru iubitorii de cosplay, benzi desenate, seriale și filme cu tematică SF, să știți că un grup de bărbați arătoși s-au îmbrăcat precum soldații spartani din filmul 300 și au defilat la metroul londonez. Reacțiile oamenilor au fost interesante, mai întâi au fost surprinși, după care au vrut să afle care este motivul din spatele acestei forme de entertainment.
Sunt sigură că, dacă s-ar promova prin mijloace asemănătoare, activități culturale, caritabile sau artistice, ar prinde foarte bine la public. Sătul de cantitatea de informații care circulă pe internet și obișnuit să nu dea atenție prea multor evenimente, individul ar reacționa pozitiv, poate chiar în direcția în care vor strategii planului de marketing.
Text de Raluca Antuca
Getty Images, cel mai mare nume în materie de fotografii online, sărbătorește anul acesta 20 de ani de când oferă cele mai creative imagini de tip stock și comerciale.
Cu această ocazie, a luat naștere campania 20 Years, implementată de AlmapBBDO, care promovează ideea de trecere a timpului prin fotografii. Au ales patru vedete cunoscute la nivel mondial, dar complet diferite ca domeniu de activitate și aspect fizic: Scarlett Johansson, Prințul William, Serena Williams și Bill Clinton.
Au realizat colaje cu câte 111 fotografii în care se vede clar evoluția și maturizarea acestora. Acest număr reprezintă o mică parte din cantitatea de fotografii disponibile pe site. De exemplu, agenția a trebuit să selecteze din 32.246 de imagini cu Clinton, iar după ce a ales 111, le-a aranjat în ordine cronologică, ca să se vadă mai bine diferențele de look.
Ideea de a marca cei 20 de ani prin imagini cu diferite personalități prezintă o imagine creativă asupra trecutului, oferind în același timp certitudinea că Getty Images a fost mereu acolo în cele mai importante momente.
Click si zoom pentru a vedea mai bine fotografiile.
Noul Pick-up Philips OTT2000 este o reinterpretare contemporană a legendarului pick-up Philips AG4131 al anilor 65’. Dacă designul retro amintește de începuturile audițiilor muzicale pe discuri din vinil, tehnologiile sunt actuale și, fără discuție, vă oferă toate funcționalitățile unui microsistem al timpurilor noastre: conversie USB pentru înregistări MP3, o boxă de înaltă eficiență, platan echilibrat dinamic, posibilități de transmitere wireless a sunetului prin Bluetooth, radio FM digital cu posibilitate de memorare a posturilor preferate, redarea CD-urilor, conector audio-in.
text de Ana-Maria Onisei
“Locul meu preferat e-acum un fel de cămară. E camera în care-am stat cât am renovat, mai bine de cinci ani. O cameră mică, fără fereastră, undeva la etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă cameră din lume”, zâmbește Attila Rácz și se sprijină parcă mai bine de spătarul din lemn al scaunului, obrajii rotunzi, ochii căprui și ageri. În mișcare se-amestecă mândrie cu nostalgie.
Suntem într-unul dintre puținele castele hotel din România – Castle Hotel Daniel –, în Tălișoara, un sat din Covasna, la o oră de mers cu mașina de Brașov.
De toate, sunt opt camere. Toate luxuriante. Și, deși are-acum un întreg castel – un patefon în dreapta, în sala de mese îndulcește pereții înalți, albi, care, pe alocuri, lasă la vedere picturile originale din secolul al XVII-lea –, lui Attila tot camera mică-n care-a stat cu soția lui, Lilla, îi place cel mai tare.
“Unii au o mașină scumpă, noi avem un castel”, se-amuză când povestește. N-a fost nici nebunie, nici extravaganță. A fost soartă când l-au cumpărat. Țăranii cărora familia de nobili le lăsaseră în grijă castelul la război încă mai locuiesc în sat.
Attila și Lilla Rácz
Datând din secolul XVII-lea, castelul e monument de gradul I. Asta înseamnă că familia Rácz l-a renovat respectând la milimetru valorile inițiale. Porțiuni din camere încă dezvăluie frescele cu scene din Constantinopol –, iar pe peretele de-afară, e stema originală. Poarta de intrare în castel, cea pe unde treceau caii e-acum o fereastră înaltă, pietruită elegant, iar curtea interioară a devenit o cameră pentru cazare.
Castle Hotel Daniel – vedere exterioară
De fapt, ăsta e și farmecul de-a fi turist într-un fost castel. Încă îi simți respirația veche. Imaginația poate să se joace cât vrea cu ochii la grinzile din lemnul masiv, păstrate așa cum erau și pe vremuri. Asta-n timp ce ai și tot confortul de-acum.
Și mai e ceva.
Un ceva pe care-l simți că-i autentic.
Tocmai pentru că, pentru familia Rácz, Castle Hotel Daniel nu e doar o afacere. E noua lor casă și punctul în care, cu curaj, și-au schimbat, aproape de la zero, viața.
Dincolo de vinurile alese pe sprânceană, de bucătăria tradițională reinterpretată de un fost jurnalist, care s-a lăsat de asta ca să-și urmeze pasiunea și-a studiat bucătăria la Londra cu Gordon Ramseay, dincolo de grija cu care sunt păstrate și integrate arhitectonic elementele construcției originale, Castle Hotel Daniel e locul unde, datorită unei inițiative private, o bucată din România se păstrează. Și se-arată.
Attila și Lilla au negociat direct și cu localnicii autentici din Tălișoara să-i includă într-un circuit turistic. Și nu toți s-au lăsat ușor.
E poate cel mai bun motiv pentru care merită să mergeți să descoperiți locul ăsta. Fiindcă oamenii duc poveștile mai departe.
Ce trebuie să-ncercați neapărat
Un tur ghidat, pe care-l faceți alături de cei de la Castle Hotel Daniel. Vara, e pe bicilete. Așa o să descoperiți următoarele:
Fierarul din Tălișoara, care încă lucrează manual. Cea mai grea lucrare a lui a fost un candelabru filigranat pentru o școala din apropiere. I-a luat doi ani. Participă și la târguri internaționale din Germania. Dacă e-n toane bune, o să vă facă și gustarea tradițională: slănină pusă-n focul din atelier, într-un clește, apoi întinsă, cu tot cu sucul din ea, pe un pat de ceapă roșie măruntă și pâine.
Moara de apă de la 1.800 la care-a fost și Prințul Charles. Proprietara, o doamnă temperamentală la vreo 70 și de ani e, ea însăși o lecție de viață. Când a venit Prințul în vizită i-a gătit o prăjitură. Și s-a simțit jignită tare când bodiguarzii i-au cerut să guste ea mai întâi.
Cel mai complet schelet de mastodont (strămoș al elefantului) din lume se află în România. La Muzeul Depresiunii Baraolt. Are 2 milioane de ani. Și a fost descoperit între niște zăcăminte de cărbune, în 2008. Vă imaginați cum ar fi dac-ar avea suficient spațiu să fie expus întreg, ca la British Museum? Și oamenii de la muzeu sunt tare faini. O să aflați că au venit mulți să le vândă scheletul și nu l-au dat. Ba mai mult, au făcut niște planșe cu desene special pentru copiii din zonă, ca să-nțeleagă mai bine cum arăta și-n realitate.
Castelul Contelui Kalnoky. Aici a filmat Fanny Ardant. Unele decoruri încă mai sunt păstrate în subsolul cu arcade din piatră rece. Iar zecile de castani bătrâni de pe domeniu își împletesc ramurile deasupra unei alei care duce spre poartă. E și ceva noir în tot peisajul și asta o să vă placă.
Ce să mâncați
E obligatoriu să experimentați o cină renascentistă la Daniel Castle Hotel. E divină combinația de legume și fructe la cuptor cu arpacaș sărat și linte trasă în unt, lângă rață umplută.
Dacă tot sunteți aici, vinurile sunt senzaționale, și românești și ungurești, de la seci și super aromate, la vinuri dulci, de desert, le au cam pe toate.
La o plimbare ghidată prin zonă, puteți bea și apă minerală direct de la izvor. E cea pe care o găsiți îmbuteliată sub marca Biborțeni. La izvor e ușor gălbuie, mai puțin pișcătoare și-i simți bine de tot gustul mineral.
Favoritele mele
Băile de la Daniel Castle Hotel sunt o experiență-n sine, cu căzi cu piciorușe și robineți grei, din alamă.
Seara, să-ți petreci câteva minute printre stâlpii de la intrare – în fața ta, doar cerul bleumarin și iarba. Te simți ca în Winter sleep, filmul lui Nury Belange Ceylan.
Un ceai de ora cinci la unul dintre castelurile din zonă. E totul exact ca-n filmele englezești. Iar restaurantul e într-o pivniță în care-abia bate lumina. Și unde e și-o pianină într-un colț.
Detalii:
Zonei i se spune și Ținutul conacelor. Iar cei de la Centrul de Cultură al Județului Covasna chiar se-ngrijesc de asta.
Website , Facebook: https://www.facebook.com/DanielCastleHotel?fref=ts
Prețurile la Castel Hotel Daniel variază între 80 și 110 euro pentru camere.