aseara am fost cu Andreea Balan la film, la Aferim!. stia ca merg la filmul asta, voia si ea sa-l vada si-a mers aseara, mai ales ca a aflat ca va fi o proiectie la care vin actori care au fost in distributia filmului, regizorul (Radu Jude) si producatoarea (Ada Solomon).
de fapt si eu tot de asta alesesem proiectia de la Cinemateca, pentru ca e intotdeauna o bucurie in plus sa auzi realizatorii povestind lucruri din culisele muncii lor. (am avut treaba multa si n-am putut ajunge la premiera )
ma rog, n-am fost doar noi doua, ci si cu alti prieteni, dar acum vreau sa va povestesc ceva legat de ea.
Andreea venea de la o alta intilnire, am mai asteptat si o alta prietena care venea de la munca si am intrat in sala cind a inceput filmul. cum sala era arhiplina si fusesera aduse chiar si scaunele din biroul lui Mihai Gligor (directorul de la Cinemateca) si totul, dar absolut totul era full, Andreea -care era hotarita sa vada filmul in seara aia, ne cumparasem si bilete special – a zis ”mergem in fata si stam pe jos, ca toti ceilalti”.
eu am facut ochii mari, gindindu-ma ce o sa zica lumea cind o sa o recunoasca si o sa vada ca sta pe jos la Cinemateca.
era doar prejudecata mea ca va fi judecata pt ca ei nu i-a pasat. s-a asezat pe jos si s-a bucurat de film.
in pauza mica dinainte de sesiunea de Q&A cu regizorul, actorii si producatorul, ne-am asezat pe primul rind unde se eliberasera citeva scaune.
am vazut ridicatul din sprincene al vecinei ei de scaun cind s-a prins cine e fata blonda care sta linga ea si mi-am dat seama ca si ea avea prejudecati. Andreea si-a vazut de treaba ei, avea nedumeriri legate de montaj (filmul e montat in cadre foarte lungi), l-a intrebat pe Radu Jude de ce e asa, spunindu-i ca ei i s-a parut ca e ca o piesa de teatru filmata. regizorul i-a dat dreptate si i-a explicat ca aceasta optiune e mai aproape de adevarul istoric, ca lui i s-a parut ca asa povestea ar fi mai naturala, nu ”contrafacuta”.
in timp ce Andreea a pus intrebarea, vocea i-a fost recunoscuta de citiva oameni din spate si am simtit din nou un freamat de neincredere. ei nu i-a pasat, la sfirsit s-a dus la mama copilului care are un rol important in film (si care e f f charismatic) si i-a facut o propunere pentru o colaborare, schimbind numere de telefon, nepasindu-i ca oamenii se uitau cu atitudinea ”ce cauta fata asta blonda de la televizor la film?!”.
apoi s-a fotografiat cu copilul care era foarte fericit ca va colabora cu ea, cu mama copilului, cu administratorul cinematografului si cu toti cei care au rugat-o sa faca o poza.
*
putina lume stie ca Andreea Balan merge la filme si la teatru, citeste si are preocupari mai culturale decit multe tinere care incearca sa-i copieze look-ul de Barbie. putina lume stie pentru ca nu apare in ziare cu asa ceva, chiar daca mai posteaza pe facebook carti pe care le citeste sau comentarii despre filmele la care a mers 🙂 tot asa cum putina lume stie ca ea e o femeie care stie ce business face, stie ce se asteapta publicul de la ea, iar look-ul de Barbie e parte din show.
aseara era in jeans, camasa si sacou, super casual si iesit din tiparele cu care oamenii sunt obisnuiti din clipurile ei.
*
mi s-a parut frumoasa coincidenta ca, la un film despre prejudecatile pe care romanii le-au transmis din generatie in generatie despre tigani, sa traiesc o intimplare legata de prejudecatile pe care le impunem prin industria de divertisment.
a fost ca si cum prejudecatile de pe ecran au coborit direct in sala.
si in continuare Andreei nu i-a pasat. in masina cind am plecat, ea era mai preocupata sa comenteze cit a socat-o finalul filmului si facea o analiza f exacta a structurii povestii.
*
sa vedeti AFERIM!, sa depasiti prejudecata ca filmele romanesti sunt cu comunisti. e o poveste minunat scrisa despre un zapciu care cauta un tigan fugit de la stapin, o poveste care reaseaza la loc frumos filmele istorice romanesti. o sa va aminteasca de Morometii si de Moara cu noroc. si de copilarie.
si sper sa va faca sa va ginditi mai mult cind puneti etichete despre oameni.
