Category : diverse

COBE-designs-new-flagship-building-for-Adidas-in-Germany_dezeen_784_1noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume
diverse
10 years ago

noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume

Adidas a facut licitatie de proiecte pentru a stabili  compania de arhitecti care sa construiasca noul lor sediu de birouri aflat in Germania.

Cistigatorii sunt Cobe, un studio de arhitectura foarte faimos din Danemarca.

Iata cum arata proiectul pe care l-au gindit.

 

Cladirea se intinde pe 11.000 metri patrati si va include, pe linga birourile Adidas si un sediu de conferinte, o cantina pentru angajati si un show room. De asemenea, vor fi trei gradini interioare destinate relaxarii personalului si dezvoltarii unor activitati creative.

In plus, ca totul sa para si mai SF, cladirea isi poate modifica forma pentru a fi ajustata potrivit cu evenimentele pe care le gazduieste; vara tavanul se deschide pri niste lamele speciale, astfel incit sa se realizeze o ventilatie naturala si sa nu mai fie nevoie de aer conditionat.

 

0
2011
Kinematics-dress-by-Nervous-SystemMoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D
diverse
10 years ago

MoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D

tehnologia merge cu viteza luminii. am mai scris despre materiale inteligente care isi schimba culoarea in functie de temperatura sau dispozitia celui care poarta haina, sau despre materiale care isi pot schimba imprimeul cu o aplicatie.

iata insa creatia a doi cercetatori, in colaborare cu un designer: o rochie realizata la imprimanta dintr-un material asemanator plasticului, printr-un procedeu care permite ca piesele rochiei sa se imbine si sa o faca fluida, sa alunece pe linga corp, asemeni unui material ca stofa.

structura rochiei are 2279 trungiuri de forma rigida, conectate intre ele cu 3316 sisteme mici de prindere, toate fiind printate simultan in nylon cu un laser special. procedura – dupa cum puteti vedea si in filmul de mai jos – este foarte spectaculoasa, pentru ca se introduce o bucata mare de plastic si, la sfirsit, iese direct rochia – ca la o sculptura – fara sa fie nevoie de orice alta asamblare.

compania care a realizat aceasta rochie Nervous System a inceput sa exploateze imprimantele 3D pentru produse de design inca din 2012 cind a realizat o linie de bijuterii, tot doar cu ajutorul unei imprimante.

conceptul lor numit 4D se refera la tiparirea 3D a unui obiect dintr-o singura bucata care apoi scos din imprimata, isi reaseaza singur forma, intr-o structura diferita.

aici este filmul care prezinta cum este facuta rochia

*
vestea despre aceasta rochie spectaculoasa am aflat-o de la Claudia Tocila . “cred ca asta e o stire care mi-ar placea sa o citesc la tine”, mi-a scris ea si m-a facut sa zimbesc pentru ca imi stie asa de bine preocuparile si interesul pentru lucrurile care se afla la limita dintre domenii si experimenteaza mult.

0
1604
shutterstock_avocadoBEAUTY: masca cu argila si avocado
diverse
10 years ago

BEAUTY: masca cu argila si avocado

asa cum am scris de multe ori, in week enduri obisnuiesc sa-mi fac masti naturiste pentru ingrijirea pielii.

de data asta, pentru ca vin dupa 2 saptamini in care am fost plecata si nu am putut respecta ritualul meu saptaminal, am avut un program intensiv de hranire a pielii.

am inceput cu o masca de fatza cu avocado si argila care curata in profunzime, dar si hraneste pielea (iarna se usuca f mult pielea pt ca apa din straturile superioare al pielii ingheata, iar eu vin dupa o excursie prin muntii Padurea neagra din Germania:) )

masca se realizeaza din o jumatate de avocado f bine copt, albusul de la un ou si 2 pliculete de argila. se paseaza bine avocado-ul, apoi se amesteca impreuna cu albusul pina se obtine o crema in care se adauga argila. se aplica pe fata si pe git pentru 45 de min.

la sfirsit, se indeparteaza cu apa calda. efectul e de curatare profunda a tenului, fara insa sa-l usuce pentru ca uleiurile din avocado fac minuni si aduc multa luminozitate.

daca nu as fi venit dupa o asa perioada incarcata, as fi incheiat tratamentul aplicind un ulei de struguri pe fata.

cum insa simteam nevoia de mai multa hrana cu forta pentru pielea mea, am preparat si masca cu cacao, cafea si – in loc de lapte – am pus smintina ca sa fie mai multe grasimi. masca pe care am tinut-o 30 de min si pe fatza si pe corp. am mai scris despre aceasta masca aici

la sfirsit am aplicat ulei de cinepa (il folosesc la gatit pentru cantitatea foarte mare de omega 3 si omega 6), iar rezultatul a fost o piele luminoasa, hidratata, curata si… foarte placuta la atingere.

ceea ce va doresc si voua, desigur.

foto cover shutterstock

3
4194
wallace federerpovestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace
diverse
10 years ago

povestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace

aceasta recomandare nu este doar pentru iubitorii de tenis, ci mai ales pentru jurnalisti, si pentru cei care vor sa scrie.

unul dintre cele mai citite articole ale acestui an (in presa de specialitate, pt jurnalisti) a fost despre felul in care scriitorul american David Foster Wallace obisnuia sa administreze informatiile pe care le afla si cum doar doua dintre textele sale – ambele despre tenis – au respectat regulile jurnalismului; pentru restul imaginindu-si dialoguri in baza faptelor pe care le obtinuse din reporting-ul pe teren.

Wallace  a fost un geniu al generatiei lui ( a murit in 2008), un geniu caruia Jeffrey Eugenides i-a adus un omagiu creind personajul principal din Intriga Matrimoniala cu elemente din personalitatea sa (am scris despre Eugenides de multe ori, dar si despre fragmentul meu fetis din literatura lui), iar Jonathan Franzen – cel mai bine cotat scriitor american al momentului , bun prieten cu Wallace – i-a dedicat in profilul pe care revista TIME i l-a facut in urma cu citiva ani, un capitol special. ( e emotionanta secventa in care povesteste ca, dupa ce Wallace s-a sinucis, Franzen a preluat obiceiul acestuia de a mesteca tutun ca sa pastreze cu el mereu ceva din prietenul lui)

In conditiile acestea Wallace care avea un succes imens la public nu a publicat in NEw York Times nimic altceva jurnalistic, decit textul despre Federer. (NY Times are o divizie importanta pentru verificarea faptelor si stilul de naratiune – imaginativ jurnalistica – a lui Wallace nu se incadra in politica ziarului)

*

iata insa detalii de culise din cel mai celebru profil scris despre Federer vreodata, despre cum intervievatul crede ca jurnalistul e un ciudat si nu intelege nimic din ce i se intimpla, iar rezultatul e cel mai faimos si disputat text jurnalistic din 2006.

Before he sat down with the best tennis player on the planet for a noonday interview in the middle of the 2006 Wimbledon fortnight, David Foster Wallace prepared a script. Atop a notebook page he wrote, “R.Federer Interview Qs.” and below he jotted in very fine print 13 questions. After three innocuous ice breakers, Wallace turned his attention to perhaps the most prominent theme in all his writing: consciousness. Acknowledging the abnormal interview approach, Wallace prefaced these next nine inquires with a printed subhead: “Non-Journalist Questions.” Each interrogation is a paragraph long, filled with digressions, asides, and qualifications; several contain superscripted addendums. In short, they read like they’re written by David Foster Wallace. He asks Roger Federer if he’s aware of his own greatness, aware of the unceasing media microscope he operates under, aware of his uncommon elevation of athletics to the level of aesthetics, aware of how great his great shots really are. Wallace even wrote, “How aware are you of the ballboys?” before crossing the question out.

Wallace choreographed social cues and professional reminders throughout the interview. The end of the Federer conversation comes with the caveat “Qs the Editors want me to ask [w/Apologies].” And a later discussion with Federer’s then-coach Tony Roche begins “Honor to meet you” with a reminder that Roche suffered from chronic tennis elbow and used Yonex rackets. Never comfortable in his role as a reporter, Wallace printed a preface to the Roche questions: “I’m not a journalist—I’m more like a novelist with a tennis background.” Wallace had a history of anti-credentialing himself both in person and in print, and while this reportorial and rhetorical maneuver may have disarmed sources it also created a calculus for Wallace to write under. He saw clear lines between journalists and novelists who write nonfiction, and he wrestled throughout his career with whether a different set of rules applied to the latter category.

Initially, sources reported that Federer was flummoxed by the unconventional encounter, feeling that the “questions were inane, the dude weird, and the whole exercise a complete waste of his time.” But several years later when he was asked about the resultant story–“Roger Federer as Religious Experience,” which ran in PLAY magazine, a short-lived sports supplement to New York Times Magazine–Federer recalled the interaction more fondly, saying, “I had a funny feeling walking out of the interview. I wasn’t sure what was going to come out of it because I didn’t know exactly what direction he was going to go. The piece was obviously fantastic.”

Recently during an Ask Me Anything (AMA) session on the social media platform Reddit, he reiterated his admiration for the story: “The thing that struck me is that I only spent 20 min with him in the ATP office at Wimbledon, and he was able to produce such a comprehensive piece.” Federer unknowingly hits on a significant aspect of Wallace’s literary journalism: his ability to imbue a story with larger significance beyond the ostensible subject. Several tangential topics emerge in the PLAY cover story beyond the standard profile of the Swiss phenom. Wallace discourses on the physiology of the human body, the transcendence of athleticism to the sublime, the difference between live spectatorship and televised tennis, the engineering and effectiveness of modern tennis rackets, and the reconciliation of divine grace and mortality. When the story was published on August 20, 2006, “the acclaim that greeted the piece was nearly instantaneous. It was among the most discussed stories of the year in the journalism industry.”

*

si putin despre documentarea pentru acest text

Going through Wallace’s voluminous papers at the Harry Ransom Center at the University of Texas, it is unmistakable that he was meticulous to the point of compulsive about every aspect of this story, from pre-interview preparations to final layout. His research comprised printouts, including eBay listings, on the particulars of Ivan Lendl’s 1980s-era GTX Pro-T racket, including its dimensions, strung weight, balance, swingweight, and stiffness.[v] Wallace also collected several Federer features from publications across the globe, including “Spin Doctors” by Tom Perotta, an account of how modern rackets have changed the game of tennis, which ran in the July/August 2006 issue of The Atlantic Monthly.

Wallace underlined and annotated much of Perotta’s piece, and used information from the article to augment his own aside on how the true revolution in racket engineering was not merely increased pace on the ball, but rather the degree and depth of topspin it engendered, especially during the service return. Other bits of research included a print-out of the Wikipedia entry for proprioception which he used for a riff on an athlete’s “kinesthetic sense,” and a Q&A transcript between Federer and a Wimbledon moderator after Federer’s straight set victory over Mario Ancic in the quarterfinals (the day before Wallace conducted his rare mid-tournament one-on-one with Federer).[vi]

Wallace begins the story with a brief anecdote about experiencing “Federer Moments” before reversing course and proclaiming there’s nothing newsworthy about his subject: “Journalistically speaking, there is no hot news to offer you about Roger Federer.”[vii] Wallace proves this point by listing the blandest of biographical details—age, family, personality, achievements; the bedrock of every banal sports feature—and concluding the paragraph dismissively: “it’s all just a Google search away. Knock yourself out.” Similar to his anti-credentialing, Wallace often approximated this type of journalistic indifference, and this particular example echoes a line from his story “Consider the Lobster” (Gourmet 2004).

Early in that piece Wallace acknowledges, “For practical purposes, everyone knows what a lobster is. As usual, though, there’s much more to know than most of us care about—it’s all a matter of what your interests are.” Wallace used that story, set amidst the 2004 Maine Lobster Festival, to explore the murky relationship between consciousness and what it means to be a gourmet. Similarly, he uses the Federer piece, with Wimbledon as his backdrop, as a vehicle to raise questions about grace and the grotesque, and the reconciliation of the two in both mind and body.

*

aici puteti citi textul despre Federrer care e absolut genial si care-l arata desigur pe Wallace un foarte bun cunoscator al tenisului, nu doar un pasionat (aproape fanatic).
profilul e atit de bine realizat, din asocieri, din cautarea de a intelege personalitatea lui Federrer (dincolo de tehnica de scris), incit si astazi este perfect valabil. si e o capodopera.

0
2444
diverse
10 years ago

De ce de astazi sunt fan Smiley

Daca m-ai fi intrebat in urma cu o zi ce cred despre Smiley as fi spus ca e un om foarte muncitor, ca e foarte bun profesionist (am facut cu el coperte la Tabu si a fost impecabil pe toata durata sedintelor foto), ca stiu ca lupta sa-si depaseasca limitele (ia lectii de actorie, de canto etc), dar nu as fi spus nicidecum ca sunt fanul lui.

Dar din aceasta dimineata sunt mare fan Smiley – mai exact, mare fan Andrei Maria, adica omul din spatele brandului Smiley.

povestea e asa:

mai devreme citeam scrisori catre Mos Craciun ale copiilor asociatiilor aflate in grija Fundatiei Vodafone, scrisori care au ajuns la angajatii Vodafone care au fost spiridusi ai Mosului si le-au indeplinit dorintele. Printre ele, o scrisoare a lui Alexandru care are 7 ani si isi dorea un ghiozdan cu Smiley si un trening cu Smiley, pe linga masinute bomboane si alte lucruri. Spiridusii n-au gasit partea aceasta din dar, asa ca am postat pe facebook in timp ce citeam fragmentul din scrisoarea baiatului, cu tag la Smiley si la Alexandru Macavei (fost coleg al meu, acum coleg cu Smiley).

In mai putin de 15 min si Alex si Smiley au raspuns ca facem surpriza copilului.

Recunosc ca l-am tag-uit si pe Alex bazindu-ma pe faptul ca ma stie si ca ma va ajuta, dar promptitudinea lui Smiley m-a impresionat teribil. Acum copilul va primi tricou cu chipul lui Smiley, cu autograf personalizat desigur.

Iar eu, pentru promptitudinea lui si pentru deschiderea de a face fapta buna rapid, fara prea multe dezbateri si explicatii, am devenit fan Andrei Maria.

Multumesc si aici inca o data Alexandru si Andrei pentru bucuria pe care o vom face copilului, dar si pentru bucuria mea ca am facut atit de repede – ca o magie – o fapta buna. Si ramin datoare, oricind va fi cazul, intorc din inima favoarea. Sper doar sa poata sa aiba acelasi efect magic.

0
2091
shutterstock_lavandadespre placere, altfel
diverse
10 years ago

despre placere, altfel

“cei mai multi oameni aleg placerea inaintea progresului, evolutiei”, i-am spus doamnei care si-a schimbat viata cind a inceput sa ajute africani saraci, dindu-le un job: sa faca sapunuri dupa o reteta faimoasa.

domnia sa, romanca de origine, a creat cu perseverenta si multa munca brandul Wild Olive African Artisans care e primul brand de lux din Africa de sud, exportat in toata lumea.

“mai intii munca, placerea o sa vina pe drum si din reusita lucrurilor, si din aprecierea reala a valorilor, si din acoperirea nevoilor.”

nu exista performanta fara niste sacrificii, nu exista sportiv care sa fi luat medalii ca rezultat doar al placerii, nu exista om care sa fi lasat o urma in viata doar pentru ca s-a jucat.

(povestea wild olive african artisans in curind, aici, pe blog)

2
2128
shutterstock_feardespre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru
diverse
10 years ago

despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

in intrebarea “poate stiinta sa faca frica sa dispara?” nu e vorba de partea filosofica a lucrurilor; in sensul ca daca stii mai multe, poti sa intelegi mai mult si nu mai ti-e frica de multe.

e pur si simplu despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru realizata pe cale medicala la fel ca eliminarea senzatiei de durere (pe care,de foarte multi ani, o amelioram sau o facem sa dispara cu medicamente ).

ei bine, exista un studiu facut de o doamna de la Universitatea din Bonn, Monika Eckstein, care isi propune sa demonstreze ca frica poate fi redusa sau eliminata pe cale medicala.

in cadrul acestui studiu unui numar de 62 de barbati le-a fost administrata oxitocina (un hormon pe care corpul in elimina in cantitati mari in momentele de “fericire” – e supranumit si hormonul dragostei pentru ca apare in timpul uneii relatii sexuale, in timpul indragostelii etc).

odata administrata oxitocina s-a observat ca centrii nervosi responsabili pentru anxietate nu mai functioneaza la capacitatea maxima.

Eckstein spune ca nu recomanda inca administrarea oxitocinei in context medical, dar spune ca studiul ei poate ajuta in tratarea multor boli.

o parte interesanta din studiul ei despre care puteti citi in Scientific American aici vorbeste despre crearea amintirilor pe care creierul le asociaza cu frica. amintiri care sunt provocate de stimuli aflati in amigdala.

dincolo de gindul meu “si cei care si-au scos amigdalele sunt mai curajosi?” (da, amigdala e o regiune din creier, nu se refera la formatiunile localizate in git, dar e o gluma:) ), mai e o observatie “ne nastem fara nicio frica. pe drum reactionam diferit la intimplari, ne prompteaza altii explicindu-ne ca sunt diverse pericole si… creierul nostru invata ce e frica formindu-si singur amprente ale memoriei pentru diferite situatii.”

sa cititi studiul ca sa intelegeti, inca o data si inca o data, ceea ce imi place sa rezum in “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

foto cover shutterstock

3
3346
shutterstock_cardintr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra
diverse
10 years ago

intr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra

Saptamina trecuta am fost in  Germania, singura romanca intr-un grup de 10 jurnalisti din toata lumea care au facut reportaje despre traditiile germane de Craciun.

Cind esti intr-un asemenea grup de jurnalisti, vezi usor diferentele culturale. Doamna care venea din Belgrad, Alexandra, mi-a povestit ca in tara sa cardurile par ceva straniu, lumea preferind sa aiba cash. Nu i-a venit sa creada ca eu nu tin cash aproape de loc in portofel (poate pentru bacsis-uri la restaurant sau pentru cumparat nimicuri) si ca prefer sa platesc cu cardul, sau sa scot euro de la un ATM de oriunde, cind am nevoie intr-o deplasare in strainatate.

Asa cum stiti eu sunt foarte MasterCard friendly,  dar si cardul meu MasterCard Gold e prieten bun cu mine. Pentru ca gratie lui am o multime de facilitati in locuri minunate, de la VIP lounge club in aeroport pina la discounturi despre care am scris de multe ori.

Cind am povestit nu doar facilitatile cardului meu, ci si ca – in Romania – MasterCard a lansat impreuna cu CEC Bank cardul contactless – pe care nu mai trebuie sa-l dai din mina la ghiseu, doar il treci pentru citeva secunde prin fata unui aparat, salvind astfel o multime de timp la cumparaturi -, Alexandra din Belgrad se uita la mine ca si cum n-am fi fost vecini de harta si la multe zeci de mii de kilometri distanta.

Nu stiu cit stiti de cardul contactless – lansat de MasterCard cu CEC Bank  – asa ca va las aici cele mai importante informatii despre beneficiile acestui card.

Simplitatea și ușurința în utilizare – plata contactless este cea mai simplă modalitate de plată: nu mai trebuie să dai cardul din mână, ci doar să îl apropii de zona semnalizată a cititorului.

Rapiditate– o plată contactless durează cu 33% maipuțin* față de o plată standard cu cardul și cu 52% mai puțin decât o plată cu numerar.În câteva secunde, plata este efectuată, tehnologia contactless fiind cea mai rapidă metodă de plată disponibilă în acest moment.

 Siguranță – o plată contactless se poate efectua doar atunci când suma este introdusă sau transmisă de către casa de marcat terminalului POS al băncii, iar dumneavoastră apropiați cardul de terminal la 2-4 cm de acesta, nefiind astfel posibile plăți efectuate din greșeală. De asemenea, tehnologia exclude posibilitatea ca baniisă fie luați de două ori pentru aceeași tranzacție.

Bonus pentru noi, ca la Belgrad nu exista inca asa ceva, daca va faceti un asemenea card si-l folositi des, aveti bonusuri de la CEC Bank constind in puncte, puteti cistiga premii in gadgeturi sau o experienta de 5 stele la Cupa Mondiala la Rugby – sportul in care contactul direct e despre utilizare inteligenta si determinare si  nu  violenta.

Cind pleci in strainatate intr-un grup cu multi jurnalisti din alte tari, unele mai dezvoltate, altele mai putin dezvoltate decit a ta, incepi sa iti mai asezi putin in mintea ta locul in materie de evolutie bancara, culturala, spirituala comparativ cu evolutia vecinilor.

La capitolul banci si facilitati financiar bancare, carduri stam mult mai bine decit cei care vin din fostele tari Iugoslave sau chiar si Cehia; nu stam bine insa la presa scrisa – unde ei au ziare cu 60-80 de pagini. Noi abia adunam intr-o zi de la toate ziarele care sunt pe piata 60 de pagini, dar… asta povestesc alta data.

 

0
1641
mincare colaj2 retete care se prepara in 30 de min
diverse
10 years ago

2 retete care se prepara in 30 de min

De mai bine de un an, in bucataria mea se afla un Multicooker Philips care imi salveaza mult timp din ceea ce ar trebui sa aloc gatitului, dar care ma si ajuta sa par o bucatareasa priceputa:).

Am scris despre cum l-am primit intr-o perioada a vietii mele in care eram foarte foarte aglomerata (link), dar si despre cum i-am tot testat limitele preparand cu ajutorul lui prajituri care nu se aflau in retetarul sau. (link)

Intre timp m-am convins ca am de-a face cu o tehnolgie inteligenta, ideala pentru zilele noastre cand facem torul la foc automat. Philips Multicooker este un aparat de gatit istet care nici nu ocupa spatiu mult in bucatarie, te ajuta sa salvezi timp si sa poti pregati retete traditionale si nu numai. In plus, te asteapta acasa cu mancarea calda, chiar daca aceasta a fost gatita in urma cu 24 de ore.

Zilele trecute am facut un nou experiment – am vrut sa vad daca pot pregati mancare din alte zone ale lumii si cam cat timp am nevoie de la momentul in care asez ingredientele pe masa pana la momentul in care mancarea e in farfurie pentru a va putea invita sa participati la o promotie speciala la vanzarea acestui super smart gadget pentru orice bucatarie.

Am mai povestit ca pentru mine e important sa pregatesc mancaruri gustoase, dar la fel de importat este ca timpul pe care eu il aloc gatitutului sa fie cat mai scurt; nu am nicio problema sa astept sa se coaca, fiarba etc. mai mult timp, dar imi doresc sa nu stau in bucatarie sa mestec in oale non stop. Daca se poate sa “sa faca” mancarea singura e perfect.

Iata doua retete pe care le-am pregatit, in ordine, una luni, alta marti.

 

Mincare cu naut turceasca

O conserva naut

2 rosii

1 ardei gras

O ceapa

2 catei usturoiul

Cimbru, piper, tarhon

O jumatate ceasca suc de rosii

Patrunjel

Se toaca marunt rosiile, ardeiul gras, ceapa, usturoiul. Cu multicooker-ul setat pe FRY pt 5 min, se pun in putin ulei ( eu folosesc de cinepa pentru multii sai acizi grasi, omega 3 si omega 6) usturoiul si ceapa.
Se adauga apoi rosiile, ardeiul gras, nautul, sucul de rosii, putin tarhon si cimbru si se seteaza multicookerul pe BOIL pentru 30 de min.

Cind timpul a trecut se adauga piper dupa gust (eu nu mai pun sare pentru ca orice conserva are sare si prefer sa maninc cu cit mai putina sare) si patrunjel.

Mincarea a fost gata in 50 de min, cu tot cu fotografii de la momentul in care am pus totul pe masa. Daca n-ar fi fost fotografiile ar fi durat undeva la 30 de min pentru ca as fi tocat unele ingrediente in timp ce altele erau pe foc:)

E absolut delicioasa, e o mincare de post si, dupa cum ati vazut, poate fi facuta foarte foarte usor.

Cea de-a doua reteta pe care am facut-o la categoria gustos, aratos si rapid a fost Penne Siciliene cu creveti.

500 creveti

Paste

3 catei usturoi

O rosie

O lingura smintina

Cimbru, patrunjel

O jumatate de pahar de wiskey

Cu Multicooker-ul setat pe FRY , 6 min, in putin ulei am pus usturoiul si rosia tocate marunt si crevetii. Am adaugat pastele si apa, am setat pe Stew pt 25 de minute. Dupa 15 min am adaugat  smintina si wiskey-ul, cimbrul.

Cum la momentul la care am pregatit aceasta mincare ma aflam intre pregatirea bagajelor pentru o deplasare in afara tarii si rezolvarea altor deadline-uri, pina am si mincat am beneficat din plin de functia speciala a tine mincarea calda pina la 24 de ore (aparatul intra automat in modulul de a tine mincarea calda dupa ce s-a terminat timpul programat pentru gatit), si-am mincat la mai bine de o ora de la preparare.

Si in acest caz, am terminat totul, cu fotografii cu tot, in mai putin de 40 de minute.

De ce am scris toate astea?

In acest moment este in desfasurare  noua promoţie Philips care va ajuta sa descoperiti retete din toata lumea si va ofera  sansa de a pleca intr-o calatorie gastronomica in marile orase ale Europei 

Zilele viitoare va mai arat si alte retete pe care le prepar cu Multicooker-ul si daca aveti retete similare, abia astept sa le incerc.

1
4044
SAMSUNG CSCsi daca, totusi, era Chris Martin?!
diverse
10 years ago

si daca, totusi, era Chris Martin?!

simbata seara, pe la 6 si putin, in tirgul de Craciun din fata primariei  din Munchen, m-am lovit de o tinara. voiam sa fotografiez ingerasi din fulgi de gisca transformati in decoratiuni de Craciun si cind am facut un pas in lateral ca sa am o incadrare mai buna, m-am lovit de o tinara care, simultan, intinsese mina catre un ingeras de sticla.

m-am intors, am inceput sa ne cerem scuze simultan (in engleza), am ris. era satena, purta ochelari de vedere, era cam de inaltimea mea (adica undeva pe la 1,60m). purta o caciula tricotata impletita, cu urechi si un ciucure mare in crestet, si-o geaca Moncler.

apoi,  am ridicat ochii catre tinarul care era cu ea. si el in geaca Moncler si cu caciula tricotata cu urechi si ciucure; mult mai inalt decit ea care nu- i ajungea in dreptul umarului:  semana incredibil de tare cu Chris Martin de la Coldplay. dar atit de tare ca mi-am dat seama cum s-a schimbat intr-o clipa expresia fetei mele cind l-am vazut si stiam ca am privirea aia fixa si uimita. tinarul s-a uitat la mine, a remarcat ca am inceput sa ma uit straniu pentru ca i-am vazut zimbetul care a aparut in coltul gurii si eu mi-am spus in gind “saracul om, probabil se gindeste ca are in fata inca o nebuna care-l crede Chris Martin”.

intre timp prietena lui si-a platit ingerasul de sticla si-au plecat vorbind in franceza. el spunea ca ar trebui sa mearga la hotel, ea ca mai vrea sa mai vada macar un magazinas pina ies din piata.

cit mi-am platit cumparaturile am tot fredonat in minte linia melodica de la Fix You, piesa celor de la Coldplay.

o jumatate de ora mai tirziu i-am vazut din nou in piata: se tineau de mina si trageau sa mearga in directii opuse. mi-a ramas in minte un cadru cu mina ei fara minusa care stringea mina lui aflata intr-o manusa de piele neagra si gindul meu ca ea il iubeste mai mult decit o iubeste el; era ceva in gestul ala care m-a facut sa ma gindesc la asta. si-am continuat sa fredonez Fix You.

*

ieri am primit  un newsletter de la Coldplay (sunt abonata, nu a venit asa din neant) care anunta un concert la BBC aseara, concert ce putea f i urmarit live pe internet. din reflex, am continuat sa citesc (sa vad ce isi pun in newsletter, ce smecherici de comunicare mai fac etc) si am ajuns la paragraful asta:

PHOTOS FROM MUNICH

On Saturday night, the band played a one-off show to a wonderful crowd in Munich. Click here to check out some photos from the performance.

si de aseara ma intreb : si daca totusi era Chris Martin?!

When you try your best but you don’t succeed
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can’t sleep…

1
2024
cribEric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.
diverse
10 years ago

Eric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.

Nemtii sunt oameni din alt aluat decit noi. Fac orice lucru cu un asa mare simt de raspundere si cu o foarte mare atentie la detalii, incit chiar si micile lor pasiuni ajung sa se transforme in afaceri mari sau sa schimbe viata unui oras.

Am povestit aici despre cum o cutie muzicala a ridicat nivelul de trai al unui oras cu 11.000 locuitori doar pentru ca fiecare dintre cei implicati- proprietar magazin de jucarii, primar al orasului – a vrut sa faca lucrurile sa mearga cit mai bine.

Iata acum povestea unui domn caruia ii plac miniaturile religioase.

****

Eric Baumann locuieste in Bamberg – o localitate la granita dintre Franconia si Bavaria – un orasel de talia Sibiului, cu universitate si multa istorie frumoasa in spate. Are putin peste 45 de ani, poarta inele pe fiecare deget al miinii stingi, n-are internet acasa, are mail de doar citiva ani (pe are oricum il acceseaza de citeva ori pe luna) si e celebru pentru ca a creat un muzeu in care sunt mii de secvente religioase realizate din figurine de lemn sau piatra, ca niste machete care redau povestirile biblice. Cele mai multe sunt despre nasterea lui Iisus, despre Craciun, dar are o parte importanta din colectie si despre povestirile legate de Paste.

Prima reprezentare prin figurine a secventei religioase care povesteste Nasterea lui Iisus e datata la 1223 si e creditata ca apartinind Sfintului Francis de Assisi, fiind realizata de fapt din oameni care ramineau in pozitii fixe pentru mai multe ore pentru ca oamenii sa inteleaga cit mai repede care e semnificatia sarbatorii. Succesul acestei reinterpretari a facut ca in multe tari catolice sa existe versiuni similare.

Mai tirziu, mai ales in zonele unde erau mestesugari in lemn sau in piatra, in manastiri au fost realizate statuete care sa redea intr-un inteles cit mai popular evenimentele povestite in Biblie. Primele reprezentari cu figurine il infatisau doar pe pruncul Iisus si citeva oi, iar dupa sarbatoarea Craciunului maicutele din manastiri aveau grija de papusa care-l infatisa pe Iisus ca de propriul copil, pina la urmatoarul Craciun. La citeva sute de ani distanta au aparut si Maria si Iosif, niciodata in relatie directa in macheta, dar creati independent ca sa poata sta drept decoratiuni ca figurine pe masa de Craciun a celor mai instariti.

Cind avea 3 ani, Eric Baumann a vazut pe coperta unui disc al parintilor lui o decoratiune de Craciun creata din multe figurine. (in engleza se numeste “crib” aceasta instalatie)

A vrut sa aiba una la fel, dar mama nu i-a dat voie pentru ca nu era catolic si in religia sa nu exista acest obicei. Ii placea att de mult si si-o dorea in mod inexplicabil, asa ca a trecut peste sfatul mamei si a inceput sa-si construiasca una, figurina cu figurina. A reusit sa termine propria “constructie”  pe cind avea 16 ani si deja se hotarise ca va urma facultatea de Arte si va fi restaurator al unor asemenea obiecte cu semnificatii speciale pentru cultura celor de origine catolica.

A inceput sa colectioneze asemenea instalatii (are o colectie cu citeva mii de asemenea creatii ale secventelor religioase realizate din figurine), a cumparat o casa mare care sa poata sa fie si locuinta pentru el (la etaj), iar parterul sa poate fi transformat in muzeu. Muzeul se afla in Bamberg si este mentionat in National Geographic ca una dintre marile atractii turistice ale Bavarei, mai ales pentru catolici.

In Germania fiecare tirg de Craciun are cel putin o asemenea instalatie; Muzeul National de Istorie din Munchen are una dintre cele mai mari machete din lume de acest gen, cu citeva mii de piese, tot asa cum Muzeul din Regensburg‬, un orasel la 200 km de Bamberg, are o macheta cu citeva sute de piese. Nemtii cumpara carti cu istoria acestor machete si , ca sa faca mai distractiva participarea copiilor la analiza machetelor, ascund cite un personaj in diverse locuri pentru fiecare duminica in care copiii ajund la biserica, iar cine gaseste personajul (cel mai adesea o pisica sau o oaie) primeste dulciuri de la parinti.

Acum 3 ani,  Eric Baumann a avut o mare supriza cind a comandat inca o asemenea instalatie pentru muzeul lui. A desfacut pachetul iar cind a inceput sa monteze figurinele i s-a parut ceva foarte familiar. A cautat in arhiva familiei si  a descoperit ca macheta era exact ca aceea pe care o vazuse la 3 ani. Renuntase de multa vreme sa o mai caute.

Eric Baumann adauga in fiecare an noi piese la colectia lui  si spune ca fiecare persoana are o anume ilustrare (ca stil si design) pentru Nasterea lui Iisus  pe lumea asta; poate sa coste 1 euro sau poate sa coste citeva mii (are si piese de la 1700), nu e important asta. E important care te atrage pe tine in forma in care e reprezentata povestea: aceea e calea ta catre Dumnezeu.

***

Pentru cei ca mine care nu au o cultura religioasa a acestor ilustrari sub forma de macheta, asemanarea cu jocurile create de Mattel pentru Barbie – cu casa, haine si toate accesorile necesare intretinerii unei persoane – poate parea o evolutie frivola a aceluiasi comportament. Stiu ca e vulgara comparatia, dar daca ne gindim ca primele infatisari cu figurine au fost cele religioase si astazi folosim aceeasi tehnica pentru  a realiza manechinele pe care magazinele isi expun produsele, ne dam seama cam unde s-a dus comportamentul nostru si pe unde ni s-a “subtiat” gindirea.

Pe Eric Baumann l-am intilnit gratie Oficiului German de Turism care m-a invitat pentru citeva zile inBavaria ca sa descopar traditiile locale de Craciun.

 

0
1611
pici cu lipiciPici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special
diverse
10 years ago

Pici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special

amintirile sunt cele mai frumoase cadouri pe care le putem face celor dragi.

ii imbogateste mai mult decit orice dar material (desi uneori e nevoie si de acelea ca sa faci o bucurie sau viata mai usoara cuiva).

daca aveti copii si vreti o amintire cu totul si cu totul speciala pentru aceste Sarbatori, iata o propunere simpatica.

fotografii personalizate pe care le puteti transforma in carti postale.

il stiu pe domnul care face fotografiile – Sandu Marin – e unul dintre cei mai calzi si mai calmi oameni pe care-i stiu, daca e sa se simta bine copilul vostru (oricit demic ar fi) cu cineva, atunci Sandu e cel care va poate face una dintre amintirile cele mai frumoase

5, 6, 7 decembrie si 12, 13, 14 decembrie sunt zilele in care puteti face minunate fotografii cu copiii vostri pe care le puteti trimite apoi prietenilor de Craciun in cea mai frumoasa felicitare: cine poate aduce mai multa bucurie ca un copil simpatic?!

 

 

1
2130
teatrul din mintea noastrateatrul din mintea noastra e cel mai puternic
diverse
10 years ago

teatrul din mintea noastra e cel mai puternic

“teatrul din mintea noastra e cel mai puternic”

am spus asta ca parte dintr-un raspuns al unei studente cind vorbeam despre discursul public. ma intrebase daca experienta din radio ma ajuta cind trebuie sa vorbesc in public si incercam sa explic ca la radio povestesti lucruri si cei care te asculta nu te vad, dar isi imagineaza totul dupa propria experienta.

fiind o proiectie personala e mai puternic decit orice ar vedea in realitate pentru ca face un racord emotional cu ceea ce a trait, simtit.

si se intimpla ceva similar cu lectura unui roman, ceea ce ne imaginam noi citind cartea , cum vedem noi personajele – chiar daca ele sunt descrise , micsorind posibilitatile de imaginare – e mai puternic decit orice ne-ar povesti cineva. pentru ca e AL NOSTRU.

si genul acesta de putere a imaginatiei, daca stii sa o folosesti intr-un speech, cind spui o poveste, te ajuta foarte mult pentru ca discursul devine mult mai personal pentru cel care-l asculta.

*

in sala la prezentarea aceea se afla si bunul meu prieten Edi Enache care a tinut minte concluzia “teatrul din mintea noastra e cel mai puternic” si a facut urmatorul montaj foto.

astfel propozitia aceea simpla a capatat alte semnificatii; acum e despre vocile interioare, despre ce ne spunem cind ne certam, cind ne aprobam, cind ne motivam ca sa mergem mai departe.

obisnuiesc sa spun ca in mintea noastra sunt cele mai mari razboaie, nu in afara ei. si multe dintre motivele noastre de nefericire vin din aceste razboaie. ce-i drept si multe momente de progres, de depasire a limitelor.

e un domn care se numeste Dan Gilbert care are o analiza stiintifica despre ce-l face pe un om fericit.

e diferenta dintre aceste  doua reactii in fata unei situatii: “nu o sa-mi iasa pentru ca nu stiu sa prezint, nu orice” si “da, am sa incerc si o sa reusesc”.

All of us have this psychological immune system, this capacity to synthesize happiness, but some of us do this trick better than others. And some situations allow anybody to do it more effectively than other situations do. It turns out that freedom — the ability to make up your mind and change your mind — is the friend of natural happiness, because it allows you to choose among all those delicious futures and find the one that you would most enjoy. But freedom to choose — to change and make up your mind — is the enemy of synthetic happiness.

aici tot speech-ul lui Gilbert si pun pariu ca fiecare dintre cei care a citit aceste rinduri a avut o alta experienta si a facut o alta referinta mentala.

pentru ca… teatrul din mintea noastra e mai puternic decit orice altceva.

 

0
1494
shutterstock_miiniFifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata
diverse
10 years ago

Fifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata

text de Cristina Popa

Ceai de sunătoare și o felie de pâine cu gem. De măcese, preferatul meu. Am 4 ani.
Mă trage de mână mereu pentru că nu reușesc să țin pasul. Eu stiu deja ce e iubirea. Nu am mai mult de 6 ani.
Măi copile! Iti pui acum papuci in picioare!
Mă păcălește. Îmi provoacă inteligența. Îmi predă zilnic lectia umorului.

Te iubesc mult.
De ce?
De ciudă. Râde și repetă: de ciudă.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?
Cum 8? Doar 8? De ce n-ai luat 10? Am 14 ani.
Eu ajung tîrziu. Tot mai târziu.
“Iarta-ma că am întârziat.
Măi fata, nu există iarta-mă pentru am întîrziat. NU ai voie să întîrzii.“
Ochii lui verzi se fac albaștri când îl mâhnesc. Am 16 ani.
Vine cu mine la toate examenele importante.

Ti-ai pus sosete in picioare?
“ Am luat 10 la economie.” Bravo. Scurt dar fericit. Cu fața scăldată în zîmbet. Notă mare la bac. Am 18 ani.
“ Am luat 4,39 la economie. N-am intrat…”
Tace, nu spune nimic dar îi simt dezamăgirea.
“Las, că dai la privat.”
“ Nu, nu dau la privat. Stau un an acasă și la anu intru la sta. “
“ Am intrat. Tot 9.80 la mate si 8.40 la economie.” E mândru. Fericit. Am 20 de ani.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?

E noaptea târziu. Îl trezesc din somn.
“Mâine plec la București.
Ce să faci acolo?
Mă angajez la Antenă.
Așa deodată? Da. ” Am 30 de ani.
*
Continuarea povestii de dragoste intre Fifi si… veti descoperi voi cine, o puteti citi aici
*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

0
1783
shutterstock_tava argintde la mesajul lui Dani Otil la transformari
diverse
10 years ago

de la mesajul lui Dani Otil la transformari

am sharuit astazi pe facebook mesajul lui Dani Otil catre public generat, banuiesc, de zumzetul din ce in ce mai puternic pe care il aude in jurul lui, via mass media.

l-am postat stiind ca femeilor o sa le placa sinceritatea lui.

apoi, din comentarii sau din discutii private am inteles ca oamenii proiecteaza din nou si din nou pe nevoile lor cu orice lucru pe care-l intilnesc.

am descoperit ca pentru multe femei ( 8 din 10) cu care am vorbit, transformarea pe care el o mentioneaza e mai importanta decit sinceritatea lui si nu atit transformarea, cit faptul ca recunoaste ca a fost facuta cu ajutorul unei femei.

e cineva care scrie intr-un comentariu public: “Cam asta iese cand barbatii incep sa gandeasca.” un comentariu care m-a surprins foarte tare.

*
din perspectiva meseriei pe care o am si a intelegerii unor detalii despre cum functioneaza industria divertismentului, mesajul lui e, inainte de orice, unul curajos prin sinceritatea lui.

stie ca o sa fie preluat de toata lumea si pentru o vreme o sa mai zumzaie presa in jurul lui, dar la fel de bine stie ca, intr-un fel, a preluat controlul le-a dat el informatiile corecte. pe teritoriul lui, fara sa fie nevoie sa comenteze mai mult decit si-a propus, fara sa raspunda la alte intrebari. si-a facut-o cu sinceritate ca sa aiba impact si pentru el, personal, si pentru ceilalti. de asta are si asa de multa putere mesajul.

*
cu transformarea e o alta discutie. oamenii nu se transforma, nu evolueaza/involueaza daca nu doresc sa participe la respectiva transformare. orice se face cu participarea lor directa, in conexiune puternica cu nevoile lor – de confort emotional, de placere, de evolutie spirituala, nevoie materiala etc

e valabil si pentru femei si pentru barbati.

e o chestiune de ego sa credem, fiecare dintre noi, ca putem transforma pe cineva cu puterea mintii, exemplului, orice super putere ne-ar trece prin minte. fiecare dintre noi poate cel mult sa ofere o oglinda pentru altii si un context in care sa poata exista comparatia intre ce vede si altceva (mai bun sau mai rau).

dar alegerea vreunei schimbari nu apartine celui care arata oglinda, ci celui care se vede in ea si isi evalueaza chipul dupa propriile nevoi si repere.

cum zice prietena mea Ana Onisei “nu poti salva pe nimeni de sine insusi”. restul e doar ego

*
ceea ce imi aduce aminte ca in 2008 am scris un editorial despre relatia dintre o femeie si barbatul ei unde era vorba de o tava care devenea oglinda. il puteti gasi aici.

1
2146
shutterstock_hrana creier6 lucruri despre hrana pe care i-o dam zilnic creierului nostru
beauty
10 years ago

6 lucruri despre hrana pe care i-o dam zilnic creierului nostru

O cercetatoare americana,Delia McCabe,  care si-a petrecut mult timp cu copii, unii cu deficiente intelectuale, altii cu deficiente emotionale (depresii, incapacitatea de a se concentra) s-a gindit sa faca o analiza comparativa asupra alimentatiei acestor copii, fata in fata cu alimentatia unor copii care performau bine si nu aveau probleme emotionale.

Acesta a fost punctul de plecare al unui studiu care spune care sunt efectele pe care le producem motorasului nostru principal – creierul – pentru ca nu ii acoperim corect nevoile.

Organismul nostru, ca sa-si asigure supravietuirea, stie – prin mecanisme interne – ca de fiecare data cind ajung nutrieti in corp prin mincare acestia sa fie consumati mai intii de creier. Cercetatorii spun ca distinsul nostru creier e foarte lacom si “maninca” foarte mult. Numai ca, atunci cind nu primeste toata hrana de care are nevoie incepe sa ia decizii aiurea si e evident ca un creier nehranit corespunzator va duce la o slaba calitate a vietii pe multe nivele, pentru purtatorul sau.

In fecare zi in care mincam ceva inseamna si ca ne hranim creierul, iar o alimentatie corecta pentru necesitatile lui are un impact pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, asupra functiilor sale: memorie, dispozitie, capacitatea de concentrare si de asimilare de noi informatii. Hrana pe care o consuma creierul e si pentru intretinere, nu doar pentru functionare. Si daca nu e hranit corect, in timo, creierul ajunge mai lenes, ii e din ce in ce mai greu sa gaseasca solutii la problemele cu care-l confruntam in fiecare secunda.

Creierul e format din peste 60% grasime si are nevoie de grasimi similare ca sa functioneze: omega 3 si omega 6. din pacate cele mai multe surse de asemenea grasimi sunt deja alterate, dar o sursa foarte buna este semintele de chia (de unde si nebunia generala, trend-ul de a introduce in alimentatie aceste seminte)

Creierul nostru iubeste apa si cu cit primeste mai multa apa, cu atit are un confort mai mare

Cind intilneste un aliment care nu-i place (pentru care corpul are o intoleranta) creierul incepe sa creeze sisteme de aparare impotriva lui si isi consuma din resurse in aceasta directie, afectind memoria imediata. (sau pe termen lung, daca-l ocupam mult timp cu alimente nepotrivite)

De ce stress-ul este atit de daunator organismului? Creierul nu stie sa faca diferenta intre o problema reala si una falsa, emotionala. El intra in functiune, genereaza adrenalina. Din pacate, cortizolul – care e produs dupa ce adrenalina circula in organism o durata generoasa de timp – este foarte daunator organismului pentru ca, pur si simplu, opreste neuronii sa comunice intre ei si intrerupe procesul de producere a energiei celulelor. In timp, excesul de cortizol produce moartea neuronilor.

Aici puteti gasi o serie de articole semnate de Delia McCabe despre cercetarile sale  din ultimii 20 de ani

photocover shutterstock

0
2157
inspiration9Moda: inspiratii pentru cum se poarta o palarie
moda
10 years ago

Moda: inspiratii pentru cum se poarta o palarie

Gratie introducerii in colectiile brandurilor mass market/ fast fashion a palariilor din stofa, peste noapte ne-am trezit cu strazile invadate de palarii.

De multe ori proptite pe cap ca sa nu ploua in git, asortate cu geaca de fis cu gluga si guler de blanita sau la o tinuta vestimentara care face o burta mare in dreptul fundului – rezultatul vizual fiind al unui ardei umplut ,cu capacul palarie si cu doua picioare la purtator.

Pina voi face un mini ghid al palariilor insotite de istoria lor si de tipul de croiala cu care pot fi combinate in functie de forma corpului si de silueta (vedeti cite variabile sunt de luat in calcul?!) m-am gindit sa va arat citeva puncte de inspiratie pentru cum se poarta o palarie si, mai ales, cu ce se poarta.

(peste 2 saptamini, ma voi intilni in Germania cu unul dintre cei mai faimosi palarieri din lume, ii voi vizita colectia privata de peste 150.000 de palarii si voi putea ilustra apoi mai bine care-i treaba cu palariile. asta ca sa stiti , sa reveniti)

 

 

 

 

 

palaria e un accesoriu elegant. sigur ca ea poate fi mixata cu o tinuta casual intr-o forma chic, de lejeritate controlata, asumata, dar in general ea se poarta cu un pardesiu si e un accesoriul al ELEGANTEI, adica e insotita de o anumita atitudine.

fotografia de mai jos descrie cel mai bine aceasta atitudine; sa o numim simplicitate 🙂

2
7265
moda
10 years ago

Lammily: de ce apare acum papusa care are proportiile trupului unei femei reale, nu “Barbie”

Lammily – papusa care respecta proportiile trupului unei femei de talie medie din America – face ravagii pe net.
filmul in care copii de scoala primara analizeaza papusha si pun pe ea valori emotionale ca bunatate, caldura, inteligenta a facut aproape 3 milioane de vizualizari in 5 zile.

E filmul pe care-l puteti vedea mai sus, in care copiii compara o papusha Barbie cu o papusha Lammily.

Dupa ce ne bucuram de partea educativa, sa privim putin si in context. Agentiile de trend anunta pentru anii ce va sa vina trendul care se numeste normcore – de la normal si hardcore, trend care va apare ca un revers la supra saturarea de plastice si expunere excesiva a ego-ului.

in haine el capata un look “obisnuit”; in beauty el se va duce in machiaje soft, spre natural, cu accent pe produsele de ingrijire, iar ca stil de viata – vom vedea tot mai multe modele plus size (pe care Vogue le promoveaza deja in pasi usori, am scris despre asta aici ).

de fapt trendul acopera o nevoie (pentru oamenii deja supra expusi la invazia plasticelor umane influentate de animatii si de papusile Barbie), dar o si formeaza de la radacina – pentru tineri – ca sa asigure un flux corect al marfurilor care vor fi produse. copilul ii cere parintelui sa-i cumpere papusha X, parintele are deja grad mare de afinitate cu forma papushii ca e naturala etc etc etc

1
2207
jennifer-lawrence-miss-diorTransformare: Jennifer Lawrence in campania DIOR (toate fotografiile)
moda
10 years ago

Transformare: Jennifer Lawrence in campania DIOR (toate fotografiile)

Mie nu-mi place Jennifer Lawrence; mi se pare ca n-are stil si nici educatie dar, pe alocuri, imi e mila de ea pentru ca au pus mina pe ea niste manageri care nu o mai lasa sa respire. Acum ceva vreme unul dintre colegii sai spunea, ingrijorat, intr-un talk show ca lui Jennifer i-ar trebui o pauza si echipa ei ar trebui sa inteleaga asta.

In diverse tabloide – caci doar acolo mai poate scapa ceva de controlul echipei ei – s-a scris de citeva ori ca singurele pauze pe care si le-a luat in ultimii ani au fost la clinicile de dezintoxicare; pentru ca nu poate face fata altfel efortului urias la care este supusa, decit drogindu-se.

Chiar si idila cu Chris Martin se pare ca a fost aranjata de managementul ei pentru ca amindoi aveau nevoie de expunere in alte categorii de public si de un refresh (ea pe coolness, el pe young) in imagine.

Cu toate astea, imi place foarte mult campania Miss Dior in care e ea protagonista. Stiu ca stilistii Dior si-au facut treaba si au “spalat-o” ca sa arate asa, plus ca nu vorbeste – doar sta la cadru – dar … imi place foarte mult.

0
1933

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!