daca esti tinar fotograf si vrei sa-ti promovezi munca, trimite-mi citeva fotografii pe cristina.bazavan la gmail.com insotite de numele tau si site-ul/ FB unde te poate gasi lumea.
daca imi plac, aleg o fotografie care sta pentru o zi in Sliderul meu.
ceea ce inseamna ca te pot vedea multi jurnalisti de la revistele glossy, de la ziare, tv.
si s-ar putea sa te ajute in meseria pe care vrei sa o faci.
succes
am vazut si am purtat extensii de gene – fir cu fir, o operatiune care solicita mult pe cel care o executa dar care ii face viata infinit mai usoara purtatoarei pentru ca nu mai are nevoie de mascara:)
dar… n-am vazut si nici nu mi-am imaginat ca ar exista led-uri care se monteaza pe gene pentru a rezolva obsesia doamnelor de a avea ochii mai mari. japonezii sunt cei care au creat asta, este deja activ.
bine, le inteleg pe japoneze ca vor ochii mai mari, dar… sa luminezi ca o lampa non stop si sa pari un robot, nu e chiar genul meu de frumusete.
cum e inceputul acestui trend probabil ca in citiva ani ledurile astea vor fi atit de subtiri si de fine incit vor parea ca un retus in make-up.
creatoarea se numeste soomi, e din korea dar locuieste la londra si spune ca e o tendinta pe care a pus-o intr-un proiect in care a studiat fetishul asiaticelor pentru ochii mari. aici tot proiectul.
dintre toate tratamentele pentru par pe care mi le-am facut in viata mea (si mi-am cam facut) cea mai de succes a fost o masca cu ou, multa miere, avocado si ulei de argan. genul acela de masca al carei efect e ca iti simti parul mai plin, firul mai gros, mai dens.
ei bine s-a inventat substanta care pusa in sampon mareste diametrul firului de par. se numeste filloxane si se gaseste intr-o gama completa pentru ingrijirea parului de la Elseve – Fibralogy.
Filloxane este o molecula care are abilitatea de a-si schimba starea lichida intr-una solida. Tehnologia exclusiva Fibrology permite moleculei Filloxane sa patrunda in profunzimea fibrei capilare, pana la nucleu.
Datorita abilitatii lor de a crea conexiuni multiple cu fibra capilara, molecula Filloxane creeaza o noua materie capilara, iar parul se simte instantaneu mai dens.
am fost la lansarea gamei si am primit cadou samponul si balsamul si n-am alt ceva de spus in favoarea produsului pe care l-am si testat cum am ajuns acasa in seara respectica, decit sa va spun ca astazi am mers prin trei magazine ca sa -mi cumpar si masca si booster-ul (un intensificator special al efectului).
am gasit crema, nu si boosterul dar voi persevera.
efectul e chiar cel pe care-l descrie. simti firul de par mai gros – poate chiar mai intens decit la masca in care era miere si avocado – , ai volum mai mult la par si e foarte foarte usor de pieptanat.
cine are firul de par subtire stie ca se poate incurca usor si se si poate rupe usor la periere.
*
altfel mi se pare foarte tare unde a ajuns tehnologia si stiinta. s-a creat o substanta care se alatura materiei din firul capilar, ii preia proprietatile si ajuta sa-i mareasca diametrul. iar asta duce la par mai dens, mai mult volum.
suna foarte foarte SF. si e ceva care e pus in samponul nostru.
preturile nu sunt SF’: sampon si balsam 16,90 lei fiecare; masca 30 lei si tratament Booster 27 lei.
prima si singura data cind am tinut dieta asta veneam dupa o perioada in care luasem foarte foarte multe medicamente (sub supravegherea medicilor, evident). cred ca daca ma intepam intr-un deget si luam o picatura de singe erau acolo mai multe substante artificiale decit globule sau ce contine singele. cumva era normal pt ca cele mai multe dintre medicamente imi fusesera administrate, pt eficienta, prin perfuzii.
eram fara vlaga si fara nicio pofta de viata. si la recomandarea unei prietene (cu acordul medicilor) am ajusn sa fac detoxifiere Oshawa
tot ce imi aduc aminte este ca dupa ziua 4 de dieta, mi se ascutisera toate simturile. eram ca un mic animal de prada. puteam simti mirosurile de la distanta si cind mergeam pe strada stiam ce au mincat oamenii pe linga care treceam sau ce parfum au.
tot din ziua 4 mintea a inceput sa-mi fie foarte foarte clara, sharp, sa lucreze cu o viteza si mai mare decit o face de obicei si sa ma simt foarte prezenta in corpul meu. foarte activa/alerta/vie. si-am avut mai multa forta si mult mai multa pofta de viata, mai multa energie.
stiu ca nu mi-a influentat cu nimic somnul ( tot putin am dormit), dar mi-a influentat tenul (care a fost mai luminos) si parul (care a avut un boost de crestere)
nu imi imaginasem vreodata ca o dieta poate sa aiba o asemenea influenta asupra corpului.
*
practic timp de 10 zile maninc numai griu, orez, mei si hrisca preparate in tot felul de turte, in casa, folosind doar apa si sare. nu beau nimic altceva decit apa
ieri rivneam dupa o cafea ca si cum as fi fost in sevraj, si-am inlocuit-o cu ceai, dar acum nici ceai nu voi mai bea. apa plata, cit mai pura.
nu mai am nicio amintire daca mi-a fost greu sa tin dieta, desi cred ca nu. dar o sa revin zilele astea sa va spun daca m-am reintors la senzatia de animal de prada cu toate simturile alerte.
detalii despre dieta oshawa puteti citi aici
*
foto via shutterstock (am contract/licenta, nu o folositi fara sa aveti un contract) obtinuta cu un search dupa “wheat, oatmeal”
eu sunt dintre cei care, desi iubesc online-ul si cred ca e viitorul, am fost necajita cind radio guerrilla a fost nevoit sa se mute in online.
am scris atunci despre ce nu puteau baietii de la Guerrilla sa povesteasca. inca nu pot vorbi.
astazi scriu ca sa va spun ca matinalul – cu alt nume, dar aceeasi echipa-, doar matinalul, se muta de miine pe GOLD FM 96.9 (si poate fi ascultat online si pe Guerrilla).
si sa va rog sa-i ascultati.
*
intr-o vreme in care televiziunile se lupta – la propriu – intre ele, nu pe audienta ci pe orgolii si interese politice, aruncindu-si lături unii in altii, intr-o vreme in care sunt tot mai putine canale independente, baietii astia – asa nebuni, imprevizibili si cu ceva orgolii – sunt printre ultimele oaze de independenta.
stiu ca sunt subiectiva pentru ca am fost acolo (la Guerrilla) dinainte sa existe statia si pentru ca am prieteni acolo, dar dincolo de asta mai stiu ca e foarte important sa ascultati si sa spuneti ca ati ascultat matinalul mutat in alt FM. pentru ca asta o sa-i tina in viata – nu doar moral (e un mare boost de energie sa fii inapoi in FM) ci si financiar. pentru ca agentiile de publicitate baga mai usor banii intr-un radio in FM decit intr-un radio online.
si chiar avem nevoie pe piata media de oaze de bine; eu ma trezesc de obicei cu Desteptarea de la Europa FM sau cu stirile de la RFI, dar imi pare rau ca nu va mai fi Cronica Circotasilor si, din cind in cind, ma amuz de ce fac simpaticii de la ZU in matinalul lor.
e loc pentru toata lumea in orele de dimineata de la radio. doar ca depinde si de noi daca mai exista oamenii astia pe piata, altfel o sa ne vaitam in citiva ani ca avem “lături” si la radio.
iar radioul ca platforma de expunere a informatiilor e unul dintre cele mai curate medii in romania in acest moment. poti asculta stiri obiective, te poti distra, poti auzi un pamflet etc toate insa cu o decenta pe care televiziunea a pierdut-o de citiva ani si pe care online-ul n-a apucat inca sa invete sa o aiba.
miine dimineata ma voi uita pe facebook sa va vad statusurile, sa vad daca ascultati, fie si pentru 5 min, matinalul care marcheaza reintoarcerea baietilor de la Guerrilla in FM . pe 96,9.
(doar matinalul se intoarce, restul e in online in continuare)
si in lumea mea ideala, in care e fair play si colegialitate, mi-ar placea sa vad statusuri ale colegilor care lucreaza in alte statii radio si care anunta revenirea matinalului. si ei vor fi mai buni, cu cit au mai multi oameni buni alaturi in meseria asta.
*
“Dobrovolschi Show”, aceasta “Guerrilla de Dimineata” a FMului, este transmisa On Air, pe 96,9 FM in Bucuresti, de luni pina vineri, de la 7 la 10 dimineata. Se poate asculta live si On Line pe radioguerrilla.ro, facebook.com/radio.guerrilla, precum si pe aplicatiile Radio Guerrilla iOS, Android si Windows Mobile.
recomandari de Noemi Revnic
Va propun sa incepem weekendul cu un drum la Pavilion, unul dintre spatiile culturale preferate din Bucuresti, in Strada C.A. Rosetti nr.36. Programul de weekend este: sambata & duminica, 15:00 – 19:00. Iar aici gasiti detalii despre expozitiile din display: http://pavilioncenter.ro
Apoi, cele care au in plan sa se casatoreasca anul acesta, Wilhelmina Arz si Madalina Mocanu Design va asteapta la Expomariage de la Marriott, vineri, intre 13:00 – 20, sambata intre 10:00 – 20:00 si duminica, intre 10:00 – 18:00. Cu un pop up store interesant.
Dupa atata arta si plimbari prin oras, un shopping online este bine venit. Iar prietenele de la Molecule-F m-au anuntat ca au un nou entry, bijuteriile Kogayon, cu o poveste incitanta cu radacini transilvanene: 9 amulete norocoase prinse pe snur de matase, pe care le puteti asorta la orice tinuta. Mai multe detalii gasiti aici: KOGAYON , Molecule F.
Si in caz ca nu stiati inca, fascinanta Kristina Dragomir a devenit furnizor oficial al Casei Regale a Romaniei, si pot sa va mai spun ca cea mai recenta colectie de palarii creata de Kristina, inspirata de super eroi, este minunata. Preferata mea este palaria Batman.
Va doresc un weekend minunat, pe curand!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
acum niste ani, Brindusa Niro – o romanica desteapta care a fost consiliera pentru Vanity fair si New Yorker – mi-a spus uitindu-se pe revista pe care o conduceam: “o sa mai treaca 20 de ani pina o sa ai fotografii ca de vanity fair sau vogue. nu pentru ca fotografii nu ar fi talentati, dar nu au inca scoala shootingurilor, cum nu aveti inca make-up si coafura la nivelul de afara. sansa ta e pe fotografie de reportaj si-a aratat spre fografiile din dosar, care erau cu real people, oameni care nu apar la tv sau in ziare de obicei.
m-am incruntat, mi s-a parut nedrept pentru ca erau citeva shootinguri bune acolo, dar viata m-a invatat ca un shooting de studio, pt fashion, cu un fotograf de afara si unul de la noi, cu aceleasi haine si aceleasi dotari tehnice, ba chiar si cu acelasi model, nu vor arata la fel. cel “strain” va fi intotdeauna mai dinamic, mai vesel, iar hainele vor fi mai bine puse in valoare.
iar cind vine vorba de styling, de cite ori vad cite o coperta cu o fata care pe strada n-ar trece nici macarde frumusica, iar ea arata senzational pe coperta, respir adinc si … astept sa mai treaca dintre anii de care vorbea Brindusa. primul sfert s-a dus:)
*
iata coperta vogue de luna viitoare care e cu interpreta principala din serialul Girls, Lena Dunham
iar fata arata cam asa
in citiva ani, Facebook-ul a schimbat mintea oamenilor intr-un mod incredibil.
stiu ca sunt printre voi unii care sunt preocupati de cite like-uri primeste o postare.
stiu situatii aberante in care a fost rostit “iti dau un like daca imi dai un like la o postare” (!!!!) si ofer aproape zilnic consultatii despre cum sa sune cite un status ca sa ia cit mai multe like-uri. rareori ma intreaba cineva cum sa sune ca sa fie mai util pentru cei care citesc, sa ofere de fapt o informatie utila si sa nu fie un urlet virtual despre propriul eu.
sunt studii care te socheaza despre cum oamenii asteapta validarea pe facebook si cit de important e pentru unele persoane sa fie bagate in seama acolo.
ei bine, e momentul pentru next level: eficienta pe FB
*
Alexandru Negrea a scos o carte despre Marketing si Comunicare pe Facebook in 2014. e foarte utila companiilor si celor care sunt persoane publice si folosesc Facebook-ul ca pe un canal de comunicare, dar e foarte utila si pentru cei care vor audienta – cele 15 min de celebritate virtuala pe Facebook – si nu stiu cum sa o obtina. cartea poate fi descarcata gratuit de aici
*
De fiecare data cind am o problema legata de Facebook il intreb pe Alexandru. Cind am vrut sa facem ordine pe pagina de Facebook a trupei VUNK, tot Alexandru a venit si ne-a dat consultatii. Cred ca daca e cineva in Romania care sa stie sa foloseasca cel mai bine Facebook la potentialul sau, dar cu etica, structura si strategie, acela este Alex Negrea.
Asa ca va invit sa cititi cartea lui. Stiu ca bloggerii sau cei care lucreaza in Social Media pentru diverse companii/agentii o vor face pentru ca il cunosc pe Alex, i-au ascultat prezentarile si stiu ca el este expertul din RO pe aceasta tema. nu pentru ei scriu asta, ci pentru voi cei care petreceti mai mult timp pe facebook decit cu prietenii.
pentru ca mai devreme sau mai tirziu o sa rivniti si voi dupa o validare cit mai mare in acest spatiu virtual.
am o noua teorie: spune daca ti-a placut La Grande Bellezza si o sa stiu daca ai vazut vreun film de Fellini sau Antonioni. daca mai si stii de unde a copiat Sorrentino, am putea deveni prieteni.
Nick Knight este un fotograf londonez care a influentat mult lumea modei. a lucrat pentru toate marile reviste de moda din lume, este autorul canalului ShowStudio – un fel de scoala de imagine pentru moda, un canal in care se intilnesc arta si moda si din care poti vedea/simti tendintele visuale.
iata citeva dintre creatiile lui din anii 80. uitati-va cit sunt de puternice si de actuale si acum:)
si o creatie de anul trecut
o tinara doamna specializata in BDSM a licitat o ora de servicii speciale via web cam.
suma pe care o primeste pentru aceste servicii 42.000 – probabil cea mai mare suma ever obtinuta de un performer sexual pentru o ora de web cam.
aici doamna care povesteste intimplarea
e insa interesant e ce spune aceasta licitatie si de ce cineva ar plati atit de multi bani.
in epoca narcisismului cind atentia personalizata e cea mai cautata, cind “eu”-ul e directia care ii ghideaza pe cei mai multi, site-ul care o gazduieste pe tinara dominatoare (caci imi imaginez ca e o campanie de promovare a site-ului) a identificat nisa absoluta.
probabil acesta va fi viitorul pornografiei – fantezii sexuale sub anonimat, personalizate, de la distanta, via internet.
Peter Acworth, the company’s founder and CEO, says that live and interactive porn is a growth area. “Customers’ connections to the Internet are improving and many want a closer connection to the performer,” he tells me. “One-to-one shows are very expensive, but some are willing to pay surprisingly large sums of money to get exactly what they want.” For those who can’t afford a one-on-one show, webcam portals offer customizable broadcasts to a chat room full of viewers. Kink also broadcasts many of its porn shoots, meaning viewers can pay to watch their porn sausage being made, or simply buy the end product.
None of this is to say that Kink is giving up on recorded content. “While it’s becoming progressively more challenging, we are building a new content distribution platform that will give personalized recommendations, like Netflix does,” says Acworth. “We think this service will be worth paying for even when there is so much free content available.”
via salon.com
later edit (pentru cei care ajung pentru prima data pe acest blog, atrasi de subiectul cu trimitere sexuala): nu va osteniti sa comentati despre ce si cum ar face diverse romance; comentariile sunt moderate si nu vor vedea spatiul public. nu despre asta e vorba in aceasta postare. la revedere.
cum mai sunt citeva zile pina la premiera filmului Nymphomaniac, au inceput sa apara stirile picante care sa ajute si mai mult la promovare.
Shia LaBeouf a anuntat ca in toate secventele “cu penetrare” au fost folosite dubluri, dar chiar si asa, inainte de a incepe filmarile a trimis producatorilor o fotografie cu partile sale genitale.
Acesta a fost testul pe care l-au facut producatorii pentru a vedea cit de motivat este. La momentul respectiv nici agentul lui si nimeni din echipa nu stiau care este subiectul filmului, cunosteau doar ca e un film pe care-l face Lars Von Trier. I-au cerut o fotografie a organelor sale genitale pe care a livrat-o intr-un plic echipei regizorului si pe care acesta nici macar nu a vazut-o vreodata.
Abia dupa ce a trecut acest test au inceput sa vorbeasca despre rol, despre bani si toate anexele legate de expunerea sa in acest film cu sexualitate explicita.
LaBeouf mai zice ca s-a inspirat pentru rolul din Nymphomaniac din ce a facut Christian Bale in American Psycho. Saptamina viitoare vad filmul in avanpremiera, asa ca revin curind cu detalii:)
n-are nume. are 3 luni si abia acum face primii pasi. adica invata sa mearga pe cele patru picioare din dotare.
locuieste la gradina zoologica din Toronto…
… si eu m-as sui acum in avion sa ma duc sa am grija de el:)
*
prietenul unui prieten s-a inscris acum citiva ani intr-un program de voluntariat in China sa aiba grija de ursuletii Panda. a stat cu un pui de Panda 3 luni, il hranea la fiecare 3 ore, dormea cu el pe o saltea intr-o sala in care era ca o morga – multa faianta pe jos (ca sa fie usor la curatenie) si un cuier in care-si punea haina.
apa potabila era rara, mincarea era ingrozitoare.
ca sa mearga acolo nu doar ca-si platise transportul si cazarea, dar mai si cotizase pentru o asociatie care are in grija ursuletii panda.
a muncit de n-a mai stiut de el, a dormit cit si-a adus aminte. s-a intors acasa mai obosit decit fusese vreodata.
dar imbratisarile si recunostinta ursuletului pe care l-a avut in grija sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri ale lui.
*
desigur, as voluntaria si eu. nu anul asta ca nu am timp de nimic, dar… in alta viata:)
“The past is just a story we tell ourselves.” HER
e o secventa in filmul lui Spike Jonze, HER, in care la usa personajului principal (interpretat de Joaquin Pheonix) vine o domnisoara – o iubita surogat – angajata de inteligenta artificiala cu care are o relatie. fata e un intermediar al emotiilor virtuale pe care Samantha, intelingenta artificiala, nu le poate transpune in realitate pentru ca nu-l poate atinge, nu-l poate saruta, nu poate face dragoste cu EL.
fata care suna la usa e interpretata de Portia Doubleday, o actrita de care nu ati auzit, doar ca atunci cind veti vedea filmul uitati-va cu atentie la ea. pentru citeva secunde, acolo, cind e in usa si nu rosteste niciun cuvint, dar zimbeste timid seamana teribil de tare cu Sofia Coppola.
fosta sotie a lui Jonze.
*
mi-a placut mult trimiterea aceasta subtila la viata lui, poate inconstienta, poate foarte constienta, dar vizibila pentru un spectator ca mine. cind e sa ia “chip” iubirea virtuala, atunci acesta e unul familiar celui care a scris si regizat povestea.
🙂
*
HER e unul dintre cele mai manipulative, inteligente, intime filme pe care le-am vazut in ultima vreme. se joaca in fiecare moment cu nevoia de atentie a spectatorului, iti spune o poveste despre a avea pe cineva alaturi – chiar daca nu in forma fizica -, despre nevoia de a fi atasat emotional de cineva.
cineva care sa-ti urmareasca gindurile/ faptele si care sa descopere lumea prin ochii tai. cineva care nu aduce niciun fel de bagaj in relatie, care n-are nicio prejudecata, care e deschis(a) la minte si care-ti da un confort special pentru ca are o forma de puritate: nu poate face comparatii pentru ca n-a “trait” nimic similar pina la INTILNIRE.
cineva care n-are chip si poate fi proiectia a orice ti-ai putea imagina.
cineva care te asculta si rasfata mereu – sau aproape mereu (caci spre final incepe sa aiba mici “nevoi”) – fara sa ceara nimic in schimb.
ce nu face, si abia aici e manipularea, e sa aseze corect in “lantul trofic” relatia.
pentru ca daca toti spectatorii barbati isi vor dori sa fie ca Pheonix, cu siguranta multe dintre femei vor vrea sa-l ia acasa, uitind ca niciodata nu vor putea fi atit de altruiste.
🙂
*
altfel, dupa ce veti vedea acest film si va veti gindi, fie si pentru citeva secunde doar, ca lumea chiar s-ar putea sa ajunga asa (sa-si comunice integral emotiile prin device-uri) o sa va ingroziti putin. astazi avem aproape toate device-urile care au aparut in Minority Report, de exemplu:)
*
pentru mine, HER e ultimul film dintr-o trilogie pe care trebuie sa o vedeti la acest inceput de an;
intr-o ordine pe care am sa o explic curind – Saving Mr Banks, The Secret Life of Walter Mitty si, desigur, HER.
regizori diferiti, subiecte diferite, dar cu o frumoasa legatura intre ele, redusa la o simpla fraza a lui Anatole France: “TO KNOW IS NOTHING AT ALL… TO IMAGINE IS EVERYTHING”
P.S. eu as vrea sa-l iau acasa nu pe Pheonix, ci pe Spike Jonze:)
imi plac la nebunie campaniile heineken (la unele dintre ele am avut bucuria sa fiu partener/promotor in RO). si-mi plac pentru ca sunt curajoase si foarte speciale.
uite cea mai recenta campanie pe care au lasat-o astazi.
un experiment intr-un club – doua nopti, acelasi numar de persoane, aceeasi durata de timp de observare – o singura diferenta. si nu, diferenta nu e in bautura/ berea care a fost servita cum v-ati astepta in primul moment.
mi se pare f tare sa faci o campanie in care nu e vorba despre vinzarile tale, ba din contra.
p.s. postarea mea nu face parte din nicio campanie. pur si simplu imi place curajul lor si-mi place brandul heineken in toata comunicarea lor, am mai scris despre asta de citeva ori:)
de astazi, de fapt, incepe 2014 pentru ca ne-am reintors la munca.
o sa invatam lucruri noi in zilele care vor urma, o sa traim lucruri noi si o sa ne reamintim de intimplari vechi.
o sa ne luam modele dintr-unii mai inteligenti, o sa ne luptam cu mintea si cu trupul nostru ca sa invingem oboseala, necazurile, ego-urile noastre si ale altora.
mi-ar placea sa incepeti anul acesta de noi invataturi si invataminte cu rindurile de mai jos transcrise dintr-o conferinta la Universitate pentru Asociatia Studentilor in Universitate Bucuresti, din noiembrie 2013, in care eram alaturi de domnul Theodor Paleologlu.
Cineva l-a intrebat despre identitatea romaneasca si domnia sa a raspuns relaxat despre romanisme, cu detalii din viata sa, rezultind ceea ce mie mi se pare a fi o definitie minunata a ceea ce suntem si avem de corectat la noi insine.
*
“Exista un fel de cocosism romanesc care, de fapt, compenseaza lipsa de siguranta. Cocosismul il vedem in multe fenomene, mitologizarea anumitor aspecte ale vietii romanesti sau in relatii diplomatice exagerate.
Noi avem o literature extrem de bogata despre specificul national, mai mult decit alte tari. Blaga, Noica, Nichifor Trainic, Ralea, Staniloaie. E interesanta obsesia asta, suntem atit de obsedati de definirea specificului national.
Din pacate in scoala romaneasca nu invatam suficient sa ne spunem gindurile, tot invatam pe dinafara niste chestii.
Nepoata-mea care are 21 de ani a invatat la Bacalaureat aceleasi timpenii pe care le-am invatat si eu cu 20 de ani inainte. Nu-mi venea sa cred
(din sala: probabil ca si nepotii dvs vor invata)
In Romania se intimpla acest gen de cocosism care compenseaza increderea de sine tocmai pt ca lucrurile sunt asa in invatamint – si pe vremea lui Ceausescu era si mai rau cu latura asta represiva, cu descurajarea gindirii – care a ramas insa in invatamint-, descurajarea increderii in sine, descurajarea spiritului critic. Sa inveti pe dinafara, toate astea erau prezente, si inca mai abitir.
Din cauza asta nu-mi bateam capul sa fiu premiant, ma concentram pe ce imi placea mie mai mult si asta era. Tin minte ca ajunsese profesoara de matematica sa se roage de mine sa copies ceva, ca sa=mi dea o nota. Nu indraznea sa-mi dea o nota proasta ca eram o glorie a liceului pentru ca eram bun in alte domenii.
Eu citeam Blaga si jucam teatru putin.
Dar cind am ajuns in Franta, intr-o scoala catolica, pentru ca sistemul lor favoriza gindirea critica, dintr-o data am devenit un elev model care ilustra parca o notita din jurnalul lui Titu Maiorescu, de la 16 ani cind era la Viena intr-un liceu si scria “o sa le arat eu magarilor de vienezi ce va sa zica un roman”.
Faptul ca m-am format in Franta a rasucit un resort interior, am practicat un stahanovism intellectual dus la extrem.
Cind eram la Berlin si erau studenti din multe tari puteam sa recunosc un eseu scris de un roman pe neve: pentru ca avea idei interesante, dar era o ciulama. Fara organizare, fara structura.
Iar cind am ajuns eu in Franta exact asta imi reprosau profesorii; spuneau in mod regulat “idei excelente, cultura remarcabila, lipsa totala de metoda”.
Se refereau la structurare, la plan pe care noi nu-l invatam in scoala.”
s-a inventat farfuria care se spala singura si nu e de plastic, iar spalatul inseamna drumul pina la cosul de gunoi:)
asta mi se pare cea mai simpatica veste din zilele astea cind venim cu totii dupa multe mese care inseamna si multe farfurii, pahare si alte acareturi de spalat.
smekeria cu farfuria care se curata singura este ca, de fapt, ea nu se murdareste niciodata pentru ca este facuta dintr-un material minune care copiaza proprietatile … aripilor de fluturi:)
The innovative tableware is comprised of a special variation, known as nanocellulose, that’s not only lightweight and malleable, but also durable enough to withstand accidental drops. In fact, the wonder material’s strength is on par with Kevlar, a synthetic fiber that’s used in manufacturing bulletproof vests and other impact-resistant products. Shaping the material into usable dining sets involves producing a flexible sheet that can be heat-pressed into a specific mold. To decorate the bowl, the designers employ a marbling technique, giving it a blended blue-and-white glazed appearance.
Self-cleaning properties are added through the application of a super-hydrophobic coating that Glansén describes as all-natural and engineered to mimic the the water-shedding ability of the lotus leaf. A surface is considered super-hydrophobic when it repels liquids at a very high “contact angle” (175 degrees), meaning the angle where a water droplet comes in contact with the surface. The higher the contact angle, the better it is at causing water to bead off. A remarkably super-hydrophobic surface, for instance, is found on the wings of butterflies.
inventatorii sunt, cum altfel, doua femei: Hanna Billqvist si Anna Glansé
nu scrie nicaieri cit costa si nici cind ajunge in productie de masa pentru ca sunt dezbateri despre cit de daunatoare pentru sanatate pot fi produsele pe care le folosesc pentru fabricarea acestor farfurii care se curata singure.
dar mi se pare genial ca si-a pus cineva problema spalatului vaselor intr-un mod atit de stiintific si a si gasit o solutie pentru a nu ne mai chinui cu asta.
text de Noemi Revnic
Acum cativa ani, Cristina Bazavan si alti prieteni de-ai mei, toti redactori, obisnuiau sa realizeze un dosar cu fapte bune, in ultima luna a fiecarui an; timp de vreo 4-5 ani.
Se adunau atatea personaje care in majoritatea cazurilor nu aveau legatura cu lumina reflectoarelor, incat nu incapeau toate in paginile numarate atent ale unei reviste.
Apoi online-ul a luat avant si site-urile, blogurile, Facebook-ul si alte canale neconventionale au inceput sa scoata la iveala sute, mii de intamplari cu fapte bune; in toate zilele anului.
Astazi nu voi scrie despre vernisaje, colectii capsula sau agende de weekend. Va voi da o tema simpla: sa va ganditi ce ati face daca ati fi Jesus pentru o zi?
Va doresc sarbatori minunate si 2014 sa va aduca multe zambete si sa fie bun, bun!
Surse de inspiratie foto: Wikipedia, http://www.greenebaptist.org
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe
Nota mea. Noemi a scris acest text in ziua de Craciun, cum eram in vacanta nu l-am putut posta. si mi se pare cu atit mai frumoasa provocarea intrebarii ei cu cit nu mai suntem in zilele in care stim ca trebuie sa fim buni. (cb)
am multi preteni care biciclesc si care spun ca ar purta casca daca ar exista una invizibila.
iata ca doua fete, studente la design in suedia, au creat aceasta casca care se poarta ca un guler si care prin senzori, in caz de impact, se desfasoara ca un airbag transformindu-se intr-o casca.
e rezultatul a 7 ani de cercetare si, dincolo de partea care pare aproape SF – o casca invizibila – e inca o dovada ca daca ai incredere in viziunea ta si in mintea ta, poti sa schimbi lumea.
cum zic si fetele – Terese Alstin si Anna Haupt – la inceputul acestui filmulet “o sa schimbam lumea” 🙂
in Smithsonian magazine, ianuarie 2014, este un text genial al unei scriitoare minunate Susan Orlean despre ursuletii panda.
Filmul Adaptation (Hotul de orhidee) a fost facut dupa un articol de Susan Orlean. printre altele este o geniala jurnalista de travel si are citeva carti minunate.
in caz ca vreti sa descoperiti niste autori noi in 2014
*
After her brief coupling up, the panda will have a hormonal surge that will seem to indicate that she’s pregnant, but the surge occurs whether she is pregnant or not. This makes it nearly impossible to tell the difference between a real panda pregnancy and a “pseudo-pregnancy” until the day a cub is born (or not) approximately four months later, which is why there always seems to be such breathless anticipation when a captive panda reaches the end of what might be a real gestation. It’s a lot like a royal baby watch, but with one major difference. When the Duchess of Cambridge is pregnant, there’s no question that she’s pregnant; a panda, on the other hand, keeps you guessing. In short, the panda is the classic mystery wrapped in an enigma, delivered in the most endearing package in the world.
***
Sometimes, of course, the scientists in the field do get lucky. One of the researchers I met at Front Royal, Wang Dajun, a research scientist at Peking University who trained with the Smithsonian and collaborates with the species survival team, spends most of his time tracking pandas on the preserves in western China. He was explaining to me that wild pandas’ elusiveness is more a matter of their hard-to-navigate habitat and their solitary behavior, rather than any fear of humans; they don’t actually seem to mind humans very much. He began to grin, and then explained that one female panda that was tracked beginning in 1989 had become particularly relaxed in his presence. She was so relaxed, in fact, that one spring morning, as she was walking with her cub, she turned to Wang and indicated that she wanted him to babysit so she could head off to feed. Another scientist filmed this episode of Wang providing panda child care. In the video, now posted on YouTube, you will be struck not only by the amazing sight of a panda cub tumbling and frolicking with Wang, but also by the look of utter joy on Wang’s face as he scratches the cub’s belly, extracts the sleeve of his jacket from the cub’s inquisitive grip, and, then, at one point, hoists the cub up in the air and dances with him. “That,” Wang writes on the YouTube page, “was best time in my life.”
intregul articol aici.
