Category : personal

Expozitie Barbara Hangan la Carol Parc Hotel

cum se aseaza tablourile intr-o expozitie? era marea mea dilema;

uneori, ca in dupa amiaza asta, unele tablouri isi cer ele locul, stii cumva ca acolo si doar acolo pot avea viata lor.

*
de miine, puteti vedea in Hotel Carol Parc o expozitie cu o stare aparte; te uiti la tablouri si tragi aer in piept: Barbara Hangan – Baroque.

nu ma pricep la pictura dar dupa ce m-am uitat la toate tablourile, pe unele le-am si luat in brate la propriu, am spus ca e un omagiu adus femeilor de toate formele. e o eleganta si o gratie in ele care te face sa le iei in brate; si-o atmosfera care coboara din cap in stomac pe un traseu care te face sa tragi aer in piept.

pictura mea favorita (Se face ziua, trebuie sa plec)

*
Barbara e delicata, dar ferma si are ceva din gratia femeilor pe care le picteaza. Mi-a spus ca atelierul ei e luminos si curat si ca a stiut ca o sa se faca pictorita inca de la 6 ani.

Picteaza femeile care o inspira; aduna fotografii vechi de prin anticariate sau fotografii din reviste celebre; ia chipurile si le reinterpreteaza dindu-le o viata noua.

“Nu ti-e greu sa te desparti de ele? Banuiesc ca te atasezi de ele cind le pictezi, ca dezvolti o relatie cu ele”, am intrebat-o tocmai pentru ca picturile au o stare foarte speciala.
“M-a fost greu la inceput, dar acum m-am obisnuit. Si ma incurajeaza faptul ca oamenii isi schimba casa ca sa faca loc tablourilor mele”

Sunt si tablouri pe care nu le poate vinde pt ca nu s-ar desparti niciodata de ele, cum sunt si cumparatori pe care i-a refuzat pentru ca stia ca tablourile ei n-ar fi fost potrivite in contextul caselor respective.

*
Daca vreti sa o cunoasteti pe Barbara Hangan va invit miine la vernisaj; pun aici la bataie 5 invitatii la vernisaj. Va voi fi o companie simpa in hotelul acesta magic.
Va inscrieti prin comentarii pe blog; regula e simpla: primul venit primul servit

P.S. pentru prima data la o expozitie, daca nu va puteti permite un tablou ( Barbara are o cota foarte mare:) ), puteti sa-l cumparati dintr-o selectie de medalioane din portelan, in editie limitata, pe care au fost transpuse citeva dintre lucrari. pretul unui asemenea medalion este de 150 de euro si arata incredibil. e unul dintre cele mai elegante cadouri de Craciun.

2971

O saptamina la… Hotel Carol Parc – ziua 1

timp de o saptamina intru in culisele unuia dintre cele mai spectaculoase locuri din Bucuresti: Hotel Carol Parc, parte din proiectul O Saptamina la….

In lumea hotelurilor de 5*+ nu conteaza doar produsele oferite (editii rare ale bauturilor vechi, delicatese alimentare etc) si nici doar serviciile oferite.

Un obisnuit al hotelurilor de 5*+ beneficiaza adesea de asemenea servicii, oriunde ar merge, asa ca diferenta o fac …oamenii.

“Intr-un hotel butique de 5 stele fiecare angajat e ca un personaj intr-o piesa, trebuie sa se potriveasca cu locul, atmosfera si, mai ales, sa stie sa personalizeze locul pentru client.”mi-a spus ieri domnul Adrian Petre, proprietarul Carol Parc Hotel.

Inainte de a se intoarce in Romania (la mijlocul anilor ’90), domnul Petre a lucrat pentru Hotelul Lowell din NY (uitati-va o clipa cum arata hotelul ca sa intelegeti nivelul la care se discuta… un penthouse costa 9000 euro ) si are povesti incredibile (le voi afla zilele viitoare in detaliu) despre presedinti, muzicieni sau artisti faimosi in toata lumea pe care i-a gazduit.

Si-aici, la Bucuresti, in hotelul pe care-l detine si administreaza impreuna cu sotia sa, Sylvia Schlie Petre, si fiul, Ludwig, au fost gazduiti nume mari din toate domeniile. (astazi ma uit in cartea de onoare si va spun cine ce a scris:) )

O dovada ca a reusit sa detina ceva mai mult de un hotel super luxos?

Acum citiva ani, Enrique Iglesias intors de la un concert de Revelion in miezul noptii de Anul Nou s-a oprit direct in bucatarie. Erau doi bucatari de serviciu pentru ca, stiind ca il aveau oaspete, erau pregatiti sa-l serveasca cu tot ce si-ar fi dorit. Dar Enrique s-a asezat cot la cot cu bucatarul sa pregateasca el o mincare “de acasa” pe care si-a dus-o singur la masa, zimbindu-i chelnerului care era acolo sa-l serveasca.

E un exemplu despre cum un hotel -“locul unde oamenii vin mai ales pentru ca sa doarma, sa aiba un acoperis deasupra capului noaptea” – a devenit “acasa” chiar si la nivelul luxului de 5*+.

Care e chimia care face asta posibil?
Mai sap ca sa o pot descrie. Stiu sigur ca are insa legatura cu familia proprietara, Sylvia Schlie Petre si Adrian Petre, veti vedea asta din povestile viitoare.

*
in ziua 1 am descoperit citeva lucruri foare simpatice.

te gindesti: unde sunt angajatii unui asemenea hotel de nu-i vezi niciodata?
undeva in peretele de la etajul 2 exista o scara care urca catre pod unde se afla o parte din birouri.

intr-un asemenea hotel, menajera nu are voie sa plimbe pe holuri lenjeria pe care o schimba, asa ca la fiecare etaj, pe hol in perete, exista un topogan rotund pe care sunt trimise cearceafurile direct la spalatorie.

ieri am vazut cum se face curatenie intr-o camera si primul meu gind a fost “nu mai las niciun pic de deranj, niciodata, in nicio camera de hotel”. Nicoleta a muncit 45 de minune stergind si aranjind frumos fiecare lucru, respectind insa reguli stricte: sunt obiecte pe care nu e voie sa le misti si chiar daca trebuie sa faci curat le ridici, stergi praful si le pui la loc in acelasi aranjament. si sa vedeti cum e asta cind pe masa de toaleta sunt zeci de cutiute si pensule:)

(asta e camera in care s-a facut curat,in mega detaliu, inclusiv cu o ceara speciala pe parchet; clientul iesise in balcon si erau ceva urme pe jos. aaaaa, clientul era in oras in timpul asta…)

tot ieri am asistat la planificarea pentru meniul destinat acestui week end si sarbatorii de Thanksgiving. despre el insa, intr-o poveste separata care are suspans, deadline si…competitie.
stiu, nu ne gindim ca, in spatele meniului, poate exista asa ceva cind – intr-un restaurant – cerem mincarea preferata unui chelner…

si astazi ma uit in culisele Carol Parc Hotel, unde e mister, multa munca si… liniste. in locul asta timpul are alta dimensiune, uiti de toate…

6686

cheltui si faci fapte bune

te-ai gindit vreodata ca e posibil ca pentru fiecare lucru pe care-l cumperi, altcineva sa faca o fapta buna?

pare ireal dar chiar asa e… am mai scris despre asta aici.

si pentru ca mi-a placut mult proiectul revin la el cu informatii. mai ales ca succesul acestui proiect special – care nu te costa pe tine, consumator, nimik- depinde de citi oameni stiu de el si il folosesc.

*
Unicredit Tiriac a lansat un card de afinitate impreuna cu UNICEF care are la baza o idee simpla:
folosesti cardul ca pe oricare altul, iar banca doneaza catre UNICEF 1% din fiecare suma pe care tu o tranzactionezi. nu doneaza din banii tai, ci din banii bancii.

banii merg catre maternitatile din Romania pentru un proiect in care mamele sa stea impreuna cu copiii lor imediat dupa nastere.

eu am card Unicredit Tiriac (asa s-a intimplat sa fie, sa am cont fix la banca aceasta), asa ca in aceasta saptamina ma duc sa fac cerere sa-mi schimbe cardul cu unul ca acesta din fotografie.

daca ai si tu cont la Unicredit, cere sa ti se schimbe cardul cu cel de afinitate UNICEF si trimite-ne dovada. gindeste-te ca la fiecare dar pe care-l vei cumpara de Sarbatori, vei face o dubla bucurie. nu se va bucura doar destinatarul cadoului, ci si o viitoare mama, pentru ca banca va dona catre UNICEF 1% din suma pe care tu o cheltui.

si pentru ca ne ajuti sa facem o fapta buna, noi iti dam un abonament la revista Tabu pe 3 luni.

1140

O saptamina la… partea a II-a

Sunt locurile in care putem sa luam ce identitate vrem:

– relaxati – cu tinute pastel, vaporoase, de vara; business – cu costume inchise la culoare prin care se intrezareste un accesoriu chic.

– veseli si sociabili sau distanti si inabordabili.

Nimeni nu stie cum suntem noi de fapt, asa ca aici putem fi orice/oricine vrem.

Sunt locurile in care lenevim, nu trebuie sa gatim, sa stergem praful sau … sa frecam chiuveta.

Sunt locurile care poarta sute de povesti, de fericire sau de tristete; de iubire – ascunsa sau nu.

Camerele de hotel –detinatoarele celor mai multe mistere.

*
V-ati intrebat vreodata care e mecanismul din spatele unui hotel de lux?
Cum fac sa respecte regula “nu te intilni niciodata cu clientul cand mergi sa pregatesti patul pentru culcare”?
Ce spun despre noi, clientii, lucrurile pe care le lasam prin camera de hotel?

Cum isi da seama camerista ce personalitate avem doar dupa “urmele” noastre?

Care sunt regulile interne ale unui hotel de 5 stele?
*

De miine, proiectul “O saptamina la…” revine cu o noua experienta.

Timp de o saptamina voi fi la Hotel Carol Parc (Aleea Suter 23-25) – singurul hotel din Romania inclus in ghidul Conde Nast Traveler pe lista celor mai Hot hoteluri din lume.

De miine, cititi pe blog povesti incredibile despre unul dintre cele mai spectaculoase si mai luxoase locuri din Bucuresti.

Bonus: miine facem si-un concurs care are drept premiu invitatii la un vernisaj de 5 stele in acest hotel.

Vrei sa citesti prima parte a proiectului O saptamina la…?

3195

dumbo -prietenul meu

pe vremea copilariei mele, dumbo mi-a fost un foarte bun prieten.
si atunci (ca si acum) dormeam putin si, cum nu aveam voie sa citesc sau sa ma joc in miez de noapte, stateam in pat si-mi imaginam ce ar face Dumbo.

am creat zeci de povesti despre Dumbo, elefantelul cu urechi asa de mari ca putea sa zboare ajutat de ele.
as fi putut sa le adun intr-o carte:)

ieri Adevarul a scos cartea Dumbo in cadrul colectiilor Disney. am primit-o aseara de la Ana si, intr-un restaurant de pe Lipscani, printre oameni care vorbeau franceza, engleza sau turca, eu mingiiam coperta cu Dumbo.

n-are sens sa va spun ca am citit povestea de vreo 5 ori deja:)
am revazut si cite ceva din film.

1043

primul live streaming de pe blogul meu

Live streamingul a fost cu Andreea Marin Banica si Lucian Mindruta pentru o cauza minunata: lansarea cardului de afinitate UNICREDIT UNICEF, un concept inovator prin care banca DONEAZA catre UNICEF 1% din valoarea cheltuielilor tale cu un anume card.

Daca n-ati fost on line la transmisia in direct, mai spre dupa amiaza, va fac un rezumat.

Mi-a placut foarte mult la primul meu interviu live pe blog si o sa mai fac asemenea interviuri.

Dar, inainte de asta, mi-a placut mult ideea ca doar optind pentru un card anume, banca face donatii/ fapte bune in locul tau.

Banii se duc in maternitatile din tara, la crearea de saloane in care mamicile stau impreuna cu copiii.

Spre seara povestesc mai multe si va arat si cardul, iar saptamina aceasta ma duc si eu sa fac cerere pentru acest card, pentru ca… sunt client UNICREDIT de muuuulti ani.

1198

am adoptat o fetita si va propun un deal:)

In fiecare an organizez un sales caritabil cu toate obiectele pe care le primesc de Craciun de la diverse companii (de la cosmetice pina la bauturi scumpe si accesorii sofisticate), iar banii strinsi se duc catre un copil care are nevoie de ajutor.

In felul asta, cititorii blogului meu isi pot cumpara cadourile de Craciun pentru cei dragi la un prêt care sa le salveze bugetul, fac si o fapta buna, iar destinatarii cadourilor se bucura dublu pentru ca isi primesc darul impreuna cu un card pe care scrie “suma cu care a fost achizitionat acest cadou a fost donata catre….”.

*
Anul acesta licitatia ii este dedicata Dianei Petcu, care are 10 ani, o voce incredibila (o puteti asculta aici ) si face parte dintre copiii proiectului BCR Sperante.
Diana locuieste in Iasi impreuna cu mama ei, intr-o camera de camin si amindoua se intretin din leafa de 6 milioane a mamei. Din acesti bani, 2 milioane merg pentru cursurile de canto ale Dianei.

*
Sigur ca BCR o va ajuta sa –si continue studiile muzicale, dar uite ce mi-am propus eu prin adoptia pe care tocmai o anunt aici:

– sa o ajut cu hainute elegante pentru concerte, dar si ceva hainute de iarna, cochete, ca pentru o fetita asa dragutza ca ea.
– Sa-i intermediez citeva intilniri din care sa aiba de invatat in meseria pe care doreste sa o urmeze.
– Sa-i facem un Craciun frumos. (toti banii pe care-i vom obtine la sales-ul caritabil vor merge catre ea)

Stiu ca mai e mult pina la Craciun, dar de astazi declar deschisa stringerea de obiecte pentru sales-ul caritabil. El se va desfasura incepind cu 29 noiembrie pina pe 10 decembrie, dar pe pagina mea de facebook, voi posta zilnic obiectele pe care le primesc (doar pentru informare, preturile vor fi anuntate la debutul sale-ului)

Asa ca, daca vreti sa facem o fetita fericita reveniti pe blog. Nu va cer nimik special pentru aceasta fetita, va ofer o oportunitate pentru cadourile voastre de sarbatori.
Voi aveti ocazia sa cumparati cadouri la un pret mai mic, companiile pot sa-si faca reclama oferindu-mi produsele pentru sales si, cu totii, facem o fetita fericita.

Deal?

*

Astazi au mai adoptat copii minunati, in acelasi proiect BCR Sperante Florin Grozea (HIQ), Cristi China (Chinezu), Tiberiu Lovin (reporter virtual), Adrian Ciubotaru, Simona Tache.

Teoretic suntem 10 parinti adoptivi, trebuie deci sa mai fie inca 4 pe undeva, dar nu i-am gasit inca. Revin.

Detalii despre toti copiii din proiectul BCR sperante puteti gasi pe pagina de Facebook a proiectului.

LATER EDIT: SALES CARITABIL INCEPE PE 6 DECEMBRIE

va rog, dati-o afara pe doamna directoare de mrkt

La aceasta ora, 23. 50, duminica seara, daca am fi trait intr-o tara normala, acum m-as fi pregatit sa ma duc la un teatru sa vad cum niste muncitori monteaza tablourile unei expozitii care se verniseaza miine.

Aveam aprobare de la directorul teatrului caruia i se paruse interesanta idéea mea de a scrie despre un minunat eveniment cultural avind drept rama (inceput & sfirsit de text) cum se monteaza expozitia vedeta a evenimentului.

Imi si imaginasem cum textul va fi aratat ca o nuvela; muncitorii carind fotografiile ca sa le inrameze/expuna in timp ce comentau lucruri cotidiene (atit de aproape de semnatarul fotografiilor), tot asa cum imi imaginasem ca ei – fata in fata cu arta ironica si sexy din fotografii – vor fi avut remarci pline de umor.
Aveam trimiteri din biografia autorului pentru toate situatiile pe care mi le imaginasem posibile, ba chiar si pentru altele, neimaginate, pentru ca imi place mult fotograful in cauza si-am scris despre el de multe ori.

Numai ca o doamna directoare de marketing a decis (duminica la prinz, desi vineri nu obiectase nici ea) ca e total neinteresant sa ma uit la asa ceva. Si ca “eu decid, imi asum, nu e important”, asa ca nu mi-a permis accesul. Nu era un secret de stat, nu era ceva care afecta strategia teatrului (de miine expozitia e deschisa publicului); era vorba de niste oameni care plimbau niste rame cu fotografii intr-un hol de teatru. Atit.

Nu s-a intrebat nicio clipa de ce un jurnalist s-ar duce in miez de noapte intr-o duminica, sa munceasca, daca nu din credinta ca rezultatul muncii sale va fi unul bun/memorabil/diferit. Si din pasiune pentru munca sa.

Doamna directoare de marketing a purtat cu mine o discutie halucinanta in care mi-a spus ca si regizorii pastreaza secret unele lucruri si nu permit accesul la repetitii. Desi aici era vorba de asezat rame pe pereti.
Cind i-am spus ca unii dintre cei mai mari regizori din Romania m-au primit la repetitiile lor a raspus ofuscat isteric “ei, sunt oameni si oameni”.

Doamna asta e platita din banii publici ca sa faca promovare unei institutii de stat, iar ea ingradeste accesul la o informatie pentru ca “nu mi se pare interesant, nu ai ce sa vezi acolo”.

In fata nesimtirii si lipsei sale de profesionalism mi-a venit sa pling: m-am lovit de un zid isteric format dintr-o femeie fara viziune si perspectiva, care a urlat la mine (cit de rau imi pare ca nu aveam cu ce sa o inregistrez) si care si-a facut rau evenimentului ei. In orice tara normala, cel care se ocupa de promovarea unui eveniment s-ar bucura sa intilneasca un jurnalist care isi sacrifica timpul personal pentru a-l ajuta sa-si duca munca la bun sfirsit.

Miine dimineata urma sa scriu acest story, cel putin doua mii de oameni l-ar fi citit in on line, iar peste 2 saptamini, ale citeva zeci de mii l-ar fi citit in revista. Iar cititorii ar fi avut o perspectiva noua asupra unei expozitii pe care doamna asta e platita sa o promoveze (si din banii mei, btw)

Stiu ca Ministerul Culturii tocmai a decis sa mai faca niste concedieri in teatre.
Domnule Ministru, Domnule Director al Teatrului National de Opereta, faceti-va un bine: dati-o afara pe doamna Alina Moldovan.

Va recomand eu citeva tinere incredibil de constiincioase si serioase, gata sa munceasca pe mai putini bani decit doamna Moldovan, din credinta de a face un lucru bun.

Multumesc.

P.S. va rog sa mergeti sa vedeti expozitia lui Saudek de la Teatrul de Opereta. Se deschide de miine si e chiar un eveniment cultural.

toamna-300x225fotografii din telefon

fotografii din telefon

obisnuinta (in alte conditii porumbeii astia s-ar fi speriat de apa, de orice zgomot chiar, si-ar fi zburat. dar erau de-ai casei, stiau cum functioneza fintina arteziana din Piata Mare din Sibiu)

tot din sibiu, simbata trecuta

toamna, vazuta din tren (m-a rugat ruxa sa fotografiez pentru ea toamna:) )

*
domnul Pintilie la iesirea de la Strigate si Soapte ( R Andrei Serban)

o pomana in spatele blocului. la capatul tramvaiului 21, ieri

am un coleg, fotograf, care se numeste ca strada asta Cristian Radu:)

Horia Mihail, Alexandru Tomescu si Razvan Suma in turneul Music On; prima reactie cind am vazut afisul: “ii iubesc pentru modul in care fac accesibila muzica lor complicata”. si acum cred/simt la fel:)

alte fotografii din telefonul meu?

in curind si fotografii din Noua Jucarie:) (Galaxy Tab, super smart si spectaculos)

3067

Mako la Radio 21

Anca Macoviciuc e omul care a avut in grija in primul an de viata de tabu.ro.

ba chiar si blogul meu l-a avut in grija si imi mai spune si acum ce n-am facut bine sau, cind vede ca sunt pe aratura rau – nu stiu sa pun videoclipuri care sa stea bine in pagina mea sau lucruri de genul acesta -, intervine singura. stie parolele de la blogul meu si face singura curatenie.

(dar postul asta de blog nu e scris de ea, pe bune!)

de astazi are noua meserie: e DJ la matinalul de Week end de la Radio 21 alaturi de Surubel si Cretu si ma bucur tare tare pentru ea.

Anca, Mako cum ii spunem noi, ar putea vorbi o zi intreaga fara sa se repete si … fara sa se/te plictiseasca. odata s-au facut pariuri ca poate sa vorbeasca fara intrerupere pe drumul de la cluj la bucuresti (veneau de la TIFF cu echipa si cu the big boss Tudor Giurgiu) .

asa ca e cum nu se poate mai potrivita pentru job-ul asta. plus ca astazi am descoperit ca are o voce suuuper sexy la radio.

*
baieti, sa aveti grija de ea.
stiu ca astazi si-a lasat esarfele si alte acareturi feminine peste tot, dar…. asta e doar inceputul. nici nu stiti voi cite accesorii poate cara cu ea si le poate insirui peste tot.

*
pentru ca e vorba de inca o prietena de-a mea, va rog: ascultati-i (pe anca, surubel si cretzu) simbata si duminica de la 8 la 12.
*
pentru ca am pile, i-am rugat sa-si faca o foto cu telefonul la sfirsitul primei zile de emisie.

acum plusez: cum ar fi sa faceti cite o foto la fiecare sfirsit de emisie si sa le postati pe un blog? poate pe blogul lui mako?

*ha! a venit si rindul meu sa zic ce sa faci pe blogul tau.:)

Baftaaaaaaaa.

1394

ce iti doresti de la pestisorul de aur?

ieri colegul telespan a venit iar cu o intrebare stranie din divizia celor reunite sub numele “de prin redactie”.

ce iti doresti de la pestisorul de aur?

(telespan ne suna individual, nimeni nu stie ce raspunde celalalt si dupa aia suntem in viteza pe site sa vedem ce si cum s-a spus… citeodata constatam cu surpriza ca am zis cam aceleasi lucruri, alteori suntem la mare distanta unii de altii.)

eu am raspuns:
1. Să o întâlnesc pe Juliette Binoche.
2. Să dansez cu Akram Khan.
3. Să am o casă pe o insula pustie, cu pereţi integral din sticlă.

ce au raspuns ceilalti colegi ai mei puteti citi aici

acum sunt curioasa ce va doriti voi;)

2217

Bucurie

cel mai adesea bucuriile n-au de-a face cu banii, ci cu gindurile bune.
da’ stiu ca suna ca din carti, dar uite un exemplu:

*
toti cei care cititi acest blog stiti cit de mult imi place mie balerina care se numeste Sylvie Guillem. am fost prima care am scris despre sosirea ei in romania, mi-am chinuit toti prietenii sa-si cumpere bilete, am facut cadou bilete; ar fi trebuit sa o intilnesc – dar greva franceza mi-a incurcat planurile , l-am cunoscut pe russel maliphant – colegul si coregraful ei, am vazut live spectacolul ale carui miscari le stiam pe de rost din zecile de vizionari pe youtube.

am plecat de acolo plutind si intrebindu-ma pt a nu mai stiu cita ora “care ar trebui sa fie gestul catre artisti prin care noi – spectatorii – sa echilibram ceea ce ne ofera ei la nivel emotional?”

*

ieri, am primit autografele lui sylvie si russel.
aparent, e…ceva mic; eventual, un gest care sa-l bucure pe un adolescent.

dar pentru mine are alte semnificatii;
mai intii ca domnii care au organizat show-ul – Art Prodoction ( Valerian Mares & Daniel Ivan) s-au gindit la mine si sa-mi faca o asemenea bucurie; i-au cerut autograf pentru mine.

mai apoi ca pastrez o amintire personala de la un show de exceptie.

iar mix-ul asta de bunatate, bucurie si emotie e nepretuit

1294

noul matinal radio 21 – cu Ioana Blaj si Paul Ipate:)

De luni am un motiv serios ca dupa muuuuulti ani sa ma trezesc dimineata sa ascult matinalul Radio 21.

Ioana Blaj si Paul Ipate, impreuna cu Bogdan Ciudoiu, vor prezenta noul matinal Radio 21.

pe Ioana o stiti din filmul Marti, dupa Craciun si de pe coperta Tabu de octombrie, intre actritele noului val:)
pe Paul il stiti din Hirtia va fi albastra si, daca mergeti la teatru, din Biloxi Blues.

amindoi sunt absolventi de UNATC (da, sunt cuplul nabadaios din reclama Vodafone – Cristina si Paul, si da, mai au si alte multe proiecte realizate in afara celor mentionate aici) si mi se pare o miscare minunata pentru Radio 21.

mie-mi sunt f dragi ( cu voia lui Paul, recunosc ca Ioana imi e mai draga si mai apropiata:) ), asa ca ma bucur tare pentru ei si le tin pumnii strinsi luni dimine.

Bogdan lucreaza deja la Radio 21, era DJ-ul programelor de week end.

le va fi un pic greu la inceput, vor avea emotii mari luni, daaaaaaar… ascultati-i. de la 7 fix.
au un background solid si in “performance” (in sensul englezesc al cuvintului), si in educatie, asa ca va fi o placere sa-i aveti pe aproape dimineata.

1068

Noua Jucarie – part 2

astazi am fost amindoua la sibiu (de fapt inca mai suntem aici).
eu am avut de povestit in cadrul conferintelor TEDx, EA m-a insotit – de data asta cuminte- nu ca miercuri seara.

ba chiar m-a ajutat cind imi repetam speechul, suflindu-mi cind mai uitam cite ceva.

pluuuus ca, in culise inainte de a intra pe scena din fata audientei, mi-a fost un meeega sprijin: mi-a oferit o oglinda ca sa ma rujez.:)

in momentul asta e cuminte, linga pat, se odihneste.

a fost o zi grea, dupa o noapte lunga in care n-am apucat sa dorm, iar EA a trebuit sa tina ritmul cu mine. a facut fata, fara probleme.

*
astazi am avut o singura mica pauza; cit am mers pina la farmacia de pe strada centrala.
pe drum am asistat la o discutie SF: o adolescenta sunase la cineva, unde isi petrecuse seara trecuta, rugindu-l (o) sa verifice daca nu si-a uitat acolo…unghiile.
era revoltata ca le pierduse, pentru ca tocmai ce investise in ele si erau cu model.
a intrerupt conversatia cu “bine, cauta-le, ma grabesc; intirzii la dirigentie”.

*
despre cum a fost la TEDx intr-un post viitor. spun insa ca a meritat pe deplin sa vin pina la Sibiu, chiar daca n-am mai dormit de joi dimineata, iar acum e vineri ora 20.40.
*
somn lin:)

860

noua jucarie

ne-am intilnit pentru prima data azi de dimineata. la cafepedia. EA, cocheta si lady like, mi-a fo prezentata de doi domni plini de curtoazie. parea ca ne-am imprietenit. la redactie m-a ajutat sa le distrag atentia celor doi cristi si le-a tinut EA o vreme companie cit sa nu ma mai intrebe ei daca am editat niste texte. ma si gindeam: uite ce simpatica, cum e ea aliata mea.
dar prietenia noastra a tinut pina la Tratoria ora 19.30, unde si-a aratat adevarata fata. nu m- a lasat sa vorbesc nimik, mi-a taiat elanul la orice initiativa, captind EA toata atentia. chiar si chelnerul a zis: ce draguta eeeee. si eu care purtam rujul roshu de la Chanel, fix nuanta aia din reclama cu Vanessa Paradis:(
acum incep sa dezvolt o teorie: e un pericol pentru viata mea sociala. are sens sa va mai spun ca- i place sa fie mingiiata si toti domnii o ating tandru??

2614
david-225x300viata mea …din telefon

viata mea …din telefon

David, baiatul Laurei Cirnici, ne-a ajutat la pictorialul de coperta. a fost un actor minunat.

o parte mica, dar definitorie, din Lora, ciinele Anei Maria Onisei. m-am jucat cu ea in week end-ul trecut

scuze afisate in lift. m-am intrebat “oare cine o fi facut scandal?” pentru ca apartamentul 20 e linga mine si eu n-am auzit nimik cum ca ar fi fost party super scandalos…

gaspar noe si traducatorul lui, la prelungirea de Q&A, in sala de marmura de la Cinema Studio cu multi studenti de la UNATC

Thierry Fremaux – tatal selectiilor de la Cannes – butonindu-si telefonul asteptind sa termine Noe de vorbit cu studentii

ceaiul de la Cafe Vernescu… de 5 stele…

in viteza pe la filmarile lui adrian sitaru de la “din dragoste, cu cele mai bune intentii”

alte fotografii din telefon

3255

gradinarit: florile-s ca iubirile

cind am pus pe wishlistul de ziua mea ca vreau flori pentru balcon, in ghivece, nu am luat in calcul si timpul necesar ingrijrii acestor flori.

de doua saptamini, in fiecare week end petrec cel putin o jumatate de ora gradinarind si bombanind “de ce am vrut io flori in ghivece? nu puteam sa vreau parfumuri?!”

iata o parte din florile pe care le ingrijesc

asta e o floare desteapta; e o floare care se uda o data pe luna… smaaaaaaaart

floare asta are nevoie de multa atentie, trebuie udata de 2 ori pe saptamina si ca sa nu-i fie greu singurica, i-am pus o companie linga… broscuta fara nume

de gradina aromatica mi-e cel mai frica. am tot timpul sentimentul ca o sa raposeze curind. am si gatit din ea, i-au mai si dat alte frunzulite pe la menta si busuioc… dar gradina asta ma face sa ma gindesc in fiecare dimineata ca florile-s ca iubirile: investesti ce investesti si, daca doamne fereste obosesti si o lasi mai moale cu ingrijitul, gata – s-au dus. mor.

ea e violeta

ele sunt sabinutzele

ele albinutzele

si mai exista ceva flori mari, plus regina casei Zanzi ( venita din Zanzibar, locuieste cu mine de 4 ani), dar ea e mare si vedeta si nu mai vrea in poze, pentru ca zice “o sa se vada mult din ce e in casa, vrei asta?”. cum raspunsul a fost “nu”, a scapat de data asta

1755

:((((((

stiti cum sunt copiii aia carora li s-a promis o jucarie si, din cauze care nu depind de parinti, n-au primit-o?

stiti dezamagirea aia? amestecata cu necajeala si tristete…

*
din cauza grevei francezilor, Sylvie Guillem n-a ajuns aseara in Bucuresti, va ajunge probabil in jurul orei 13.30 via Milano si cum spectacolul e la ora 19.00 sansele unei intilniri tind catre zero.

*
singura consolare e ca o vad in show, de la citiva metri distanta.

greu de dormit in noaptea asta

va fi tare greu sa dorm in noaptea asta.

nu pentru ca am alergat intre birou – cinema studio – inapoi birou, ca sa rezolv un simultan: predarea revistei si vizionarea filmului My Joy.

nu pentru ca filmul ala, My Joy, m-a facut sa realizez inca o data ca rusii au ceva ce nu poti multiplica: o tristete lenta, grea si profunda.

ce fin si destept era regizorul serghei losnitza. filmul era si cu vlad ivanov, pe care l-am revazut cu bucurie.

( e reconfortant cind vezi actorii dupa film pt ca daca ei o incaseaza rau pe ecran – cum i se intimpla lui vlad ivanov in filmul asta – cind ii vezi zimbitori la final, la 2 metri de tine, nu mai pare asa o catastrofa)

*

nu dorm in noaptea asta la gindul ca miine ma intilnesc la micul dejun, la 2 pasi de casa mea, la Intercontinental, cu o doamna a carei munca o urmaresc de muuulti ani. o doamna pe care nu mi-am imaginat niciodata ca o vom putea vedea la bucuresti. n-are sens sa zic ca nu visam sa beau cafeaua cu ea.

sylvie guillem se numeste DOAMNA aceasta. o vedem miine seara dansind pe scena TNB in cadrul Intilnirilor JTI

pentru cei care n-au bilet, un fragment aici, dintr-unul din dansurile mele preferate alaturi de un alt mega mega om, akram khan (care poate va veni si el vreodata pe aici)

ar fi foarte amuzant un reportofon direct in creierasul meu. m-as distra mult sa ascult peste citeva zile dialogurile imaginare, calculele despre posibila discutie pe care o voi avea cu Sylvie…:)

1358
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!