vineri seara, cind ma intorceam de la NEXT, am vrut sa scot bratara de hirtie pe care mi-o lipisera de mina organizatorii in speranta ca ma duc la petrecerea de Oscar Nights, desi eu le spuneam “nu, nu, nu merg la nicio petrecere. am venit doar pentru filme” si -am rupt bratara subtire de la Ana Alexe pe care o iubeam tare.
mi-a parut rau ca s-a rupt. o cumparasem intr-o perioada dificila a vietii mele si impreuna cu inelul la fel de subtire, cu aceeasi cruciulita minuscula de aur, erau singurele bijuterii pe care le port.
a ramas inelul. in ultimii 4 ani l-am dat jos o singura data pentru o fotografie. a lui. a inelului.
***
vineri seara am ramas in mina cu bratzara, dar am pierdut cruciulitza, undeva pe Magheru, pe linga Galeriile Orizont. cind am ajuns acasa, ca sa nu-mi mai para rau ca am rupt-o, ma gindeam ca imi doresc sa o gaseasca cineva si sa-i poarte noroc pt ca mie mi-a fost paznic de rele o vreme.
fie si femeia care va matura strada dimineata.
mai devreme m-am intilnit pe scara blocului (de fapt la ghena de gunoi) cu una dintre putinele studente vecine pe care le cunosc. avea la mina un fir roshu cu o cruciulita ca aceea care sta ascunsa tot timpul in causul palmei mele.
ii zic ca e dragutz cum a legat cruciulita si ea spune “am gasit-o simbata dimineata pe strada cind ma intorceam de la o petrecere”
e ireal, stiu. tot ce am putut sa-i spun a fost “sa-ti poarte noroc”
