Mi-a dat Andreea Pietricel leapsa cu 5 din 2010 si, desi nu-mi plac jocurile gen leapsa, pentru ca ii sunt datoare ( a scris o minunata poveste pentru Cartea cu povesti de Craciun), iata-ma scriind.
ca sa-mi platesc datoria bine, iata 5 lucruri f personale din 2010, pe alea profesionale le pun intr-un alt bilant
*
5 din 2010
nimic
Am vorbit in public, in fata a peste 100 de femei, despre un subiect pe care mi-ar placea sa-l adincesc: “ce faci cind nu faci nimic” (cind nu faci lucruri pentru care te-ar valida societatea). E un exercitiu pe care am tot incercat sa-l rezolv anul asta: sa fii impacat cu mintea ta, bine asezat in ea, atunci cind “teoretic” nu faci nimic.
Inca nu pot sta mai mult de 10 minute cu mintea “goala”.
Mutarea
Anul asta m-am mutat din casa in care am stat 10 ani. Mi-a fost greu sa plec dintr-un loc in care am stat atit de multa vreme si sa-mi dau seama ca, de fapt, nu apartin niciunui loc. Sigur ca, in teorie, (ba chiar si in practica, pentru ca sunt dintre cei care care nu vor sa-si cumpere o casa a lor) stiam ca nu casa in sine iti da “radacinile”, dar cind stai intr-o casa noua in primele zile si simti ca ea nu poarta inca “amprenta ta”, e un sentiment foarte straniu. N-ai emotii de care sa se agate privirea sau mintea.
reset.
In iulie am avut o problema de sanatate si …m-am resetat. E straniu sa vezi cum mintea ta vrea sa depaseasca problema, iar corpul tau se opune. Pentru ca nu mai poate duce. In ultima zi in care m-am dus la spital pentru perfuzii, poate si cea mai grea de suportat fizic din punct de vedere al tratamentului, mi-am promis ca o sa fiu “human being not human doing”. Inca mai lucrez la asta.
Maraton-ul
Prin august am invatat ca, oricit de intelegator/ supportive ai fi cu oamenii, camasa lor e mai aproape de ei decit camasa ta. Si o sa o sfisie pe a ta cind ai mai mare nevoie de caldura.
Tot pe atunci mi-am dat seama (stiu ca tirziu, dar asta e) ca nu poti sa obligi oamenii sa alerge cu tine la maraton, daca ei vor doar 1 km. Sau nu pot decit atit.
Multumesc
Anul asta am inceput sa invat limbajul mimico -gestual. A fost un exercitiu pe care mi l-am impus: imi cistig banii din vorbe (scrise sau rostite) cum ar fi sa incerc sa ma exprim fara ele?! La prima lectie am invatat ceva care ma urmareste de atunci. In “vorbirea” surdomutilor Multumesc se spune astfel: cu aratatorul si degetul mijlociu de la mina dreapta ( celelalte degete strinse) se atinge barbia.
Iar cu placere se spune desenind o inima cu ambele aratatoare in partea stinga a corpului in dreptul inimii.
Eram obisnuita sa pun mai mult pret pe “multumesc”, dar limbajul “surdomut” m-a invatat ca e mai important sa faci cu credinta, din inima, ceea ce faci… ca e mai important “cu placere” decit “multumesc”
Anul viitor o sa perseverez cu lectiile de limbaj mimico gestual.
Later edit: si-as vrea sa vorbesc la o viitoare conferinta despre “multumesc”
*
Later (later) edit: ca sa fiu onesta pina la capat si sa nu nedreptatesc pe nimeni- sunt oameni care au ales sa alearge cu mine la maraton; suficienti cit sa terminam, cindva, cursa.
si da, acum sunt bine, sanatoasa. 🙂
*
andreea si-a supra solicitat norocul si a cerut 10 lucruri… dar eu zic ca 5 ajung:) sa ia leapsa cine vrea, nu vreau sa nominalizez pe nimeni, ca sa am credit sa va taguiesc pentru o alta carte de povesti… info in curind:)