Tag : carte

dna mihutz dl rebengiucuniversalitatea unor oameni

universalitatea unor oameni

Si astazi eu studiez rolul dupa metoda deprinsa in facultate. Incep prin a-l copia de mina, pur si simplu. Apoi analizez fiecare cuvint, fiecare fraza. Asa le aproximez, pe urma le stabilesc importanta, le gasesc ponderea, le imprim intonatiile. Fireste ca in tot acest proces intervin cotrolul regizoral, discutiile cu directorul de scena, binevenitele corectii si corecturi. eu sunt o actrita care are nevoie de regizor si care nu se sfieste sa marturiseasca asta.

***
(dupa decesul Leopoldinei Balanuta care a fost inlocuita in piesa O batista in Dunare, de Raluca Zamfirescu.)

Vreau sa va povestesc ce s-a intimplat la repetitia generala, inaintea de premiera Ralucai. Eram pe scena mare, raluca ne-a spus ca are niste emotii ingrozitoare. Emotii care o termina. Ca a fost la biserica sa se roage pentru sufletul lui Poldi si sa fie ajutata de Dumnezeu si de Poldi ca sa poata face fata rolului. Eram noi trei pe scena – Ileana Stana, Raluca si cu mine – si, pe neasteptate, a aparut un porumbel. Un porumbel in Sala Mare a Teatrului National! Un porumbel care a planat linistit prin sala, s-a asezat dupa aceea pe marginea decorului care era foarte inalt si a ramas acolo. Am inlemnit. Nu stiu pentru cita vreme. Dupa care am continuat (…). Porumbelul a ramas acolo. Sa-ti intre in Sala mare a “nationalului” un porumbel?! Pe unde a facut-o? Ca doar sala aceea nu are nicio iesire directa afara!

***

Din cartea “cu si despre Mariana Mihut”, unde se afla o fotografie pe care o iubesc tare. Uitati-va cu atentie la actualitatea ei; daca n-ati sti personajele din fotografie si rationalul nu v-ar spune ca e o fotografie din anii 80, n-ati spune ca e una actuala? Uitati-va la atitudinea celor doi din fotografie: sunt ca doi studenti de astazi.

dupa ce am vazut fotografia asta in carte, mi-am spus ca trebuie sa fie un semn care arata universalitatea unor oameni, doar ca, obisnuiti cu ei in prezent, nu stim ca vor fi la fel de vii si de potriviti cu timpurile si in viitor.

doamna Mihut si Dl Rebengiuc erau actuali acum 30 de ani, sunt si acum (chiar si in ipostaza de atunci).

3031
buzoianu mihutcu si despre Mariana Mihut

cu si despre Mariana Mihut

putin mai devreme am fost la Bulandra la lansarea cartii Cu si despre Mariana Mihut.

pina sa inceapa vorbitorii, am deschis cartea pe care tocmai mi-o cumparasem si primul lucru pe care l-am citit a fost

“Mi-e foarte greu sa vorbesc despre mine. Mai bine sa te uiti la mine decit sa ma asculti vorbind despre mine“

si chiar asa a fost. ne-am uitat la dinsa, pentru ca a vorbit putin la inceputul ceremoniei, ca sa scape de o parte din emotii.

da, doamna Mihut era emotionata. si frumoasa. si si-a pus tot sufletul in cuvintele “nu credeam ca o sa veniti atit de multi in seara asta”, dupa aceea s-a regrupat si continurat multumind actorilor mari care erau in sala, editorului, autorului cartii – cu gratie de printesa.
am iubit-o pentru emotia si forta din “dar nu credeam ca o sa veniti atit de multi”, dar cel mai mult si mai mult am iubit-o pentru momentele in care o asculta pe Catalina Buzoianu.

doamna Buzoianu avea emotii si, cu virsta, a mai pierdut si dintre amintiri, asa ca a incurcat numele regizorului unuia dintre spectacolele de inceput ale doamnei Mihut(Mihai Dimiu). din stinga sa, doamna Mihut a corectat-o discret si cu multa grija, dar era in gestul domniei sale – care pastra emotia momentului – dorinta de a fi riguros corect orice se rostea.

putin mai tirziu, doamnei Buzoianu i-a cazut ceva din mina si doamna Mihut s-a aplecat grijulie sub masa “las, iau eu”…

era in atitudinea doamnei Mihut si grija si respect pentru virsta doamnei Buzoianu, dar si intelegere si iubire… si pentru citeva clipe, pentru ca isi dorea ca doamna Buzoianu sa treaca cu bine peste momentul speech-ului, parea ca doamna Mihut a uitat de emotiile sale.

in seara asta, am privit-o pe doamna Mariana Mihut, nu personajele sale. iar sala de la Gradina Icoanei era plina de actori, prieteni, spectatori.

*
am autograf pe carte. si ma apuc de citit imediat.

2376
brucknerintim: Pascal Bruckner

intim: Pascal Bruckner

lansarea cartii lui Pascal Bruckner,Paradoxul iubirii, a fost un succes imens.

a doua zi dupa lansare, cei care au in grija libraria Carturesti de la Verona recunosteau ca n-au mai intilnit asa ceva in viata lor.

*
Bruckner a dat autografe in mansarda, dar coada a fost pina afara la intrarea in librarie ( a dat autografe mai bine de 2 ore si organizatorii rugau publicul sa nu mai ceara autograf decit pe cite o carte) ; vinzatorii nu mai faceau fatza cu despachetatul cartilor pentru ca se cumparau intr-o veselie.

*
ei bine, a doua zi in mansarda unde a dat autografe Bruckner era o urma inedita si intima a vizitei lui.

aceasta hirtie.

cind Bruckner nu a inteles numele persoanei pentru care trebuia sa acorde autograful, cineva i l-a scris cu majuscule pe aceasta coala A4.

3275
logoelefant.roimpresii despre carti pentru elefant.ro

impresii despre carti pentru elefant.ro

intre excursiile mele culturale la sibiu si cluj, am demarat o colaborare cu site-ul elefant.ro, unde voi recomanda – pe limba mea – cartile care m-au impresionat/ captat atentia.

ceea ce veti citi nu sunt cronici de carte, ci impresii personale. dar daca ele va vor convinge sa cititi cartile despre care scriu, voi fi foarte fericita.

primele doua recomandari

un portret al unei femei care a ales libertatea

cum se numesc parintii unui copil care a murit?

1506
0375425314.01.LZZZZZZZ.JPGBest Book!!! Illumination

Best Book!!! Illumination

si daca durerea ar fi unul dintre cele mai importante lucruri care ni se intimpla?

asta e intrebarea pe care o pune Kevin Brockmeier in Illumination, cea mai buna carte pe care am citit-o de multe luni incoace.
atit de buna incit m-am apucat de citit la 2 noaptea si pina astazi de dimineata o terminasem (desi era in plan sa dorm cit mai mult in week end-ul asta;) )

cartea pleaca de la o premisa splendida: toata durerea umana incepe sa se manifeste ca o lumina si, astfel, cancerul, multilarile sau chiar mahmureala sunt forme de iluminare.

“A woman in a blue burka, long pencils of light shining through the net of her veil. A team of cyclists with their knees and feet drawing iridescent circles in the air. A girl with a luminous scrape on her arm, her face caught in an expression of inquisitive fear…the news anchor addressed the camera, saying how from all around the world today we are receiving continuing reports of this strange occurrence: light, pouring from the injuries of the sick and the wounded.”

aici puteti citi un alt fragment din carte (mai lungutz) si o si puteti cumpara on line.

ce zice autorul despre carte?

I was thinking about the various forms of pain people are forced to endure, wondering, really, what could all that suffering possibly be good for, and found myself conducting a thought experiment: What if our pain was what made us beautiful to God? What if our pain was the most beautiful thing about us? I had an image of someone literally glowing with his injuries. This simple equation, of pain with light, gave birth to the book.

Kevin Brockmeier e revelatia noului val de scriitori americani, scrie cu tandretea lui Nicole Strauss, cu interesul pentru structuri si forme noi de abordare a cartii ca Safran Foer, dar e interesat de SF intr-un mod aproape copilaresc si asta-l face absolut delicios.

astazi am in plan sa ma ocup de una din cartile lui de dinainte de Illumination, The brief history of the Dead – pentru care a creat un site special, ca un oras, unde fiecare dintre personaje vorbeste, iar populatia moare in timp ce vizitezi orasul/site-ul.

e absolut demential Brockmeier, cautati-i cartile pe amazon.

3022
Ladybug in my chicago gardengargaritza

gargaritza

in seara asta, cind m-am dat jos din taxi ma gidila ceva pe o ureche: aveam o gargaritza in par.

de unde naiba a aparut gargaritza asta in mijlocul iernii nu pot pentru ca sa stiu.

*

am tinut-o in pumn pina in casa (afara ningea) si-am pus-o la caldura intr-un ghiveci, printre frunze carnoase de violete.

pe facebook madalina, dupa ce a aflat de gargaritza, mi-a zis sa vad UNDER THE TUSCAN SUN si mi-a trimis filmuletul asta

multumesc madalina, e o coincidenta dar – e 1 si 10 noaptea si eu muncesc pentru o carte. n-am scris-o eu; e o colectie de texte de dragoste pe care o coordonez. poate e un semn ca trebuie sa ma apuc sa si scriu:)

1756

editie speciala – 29 nov, tg gaudeamus, ora 11

daca te-ai intrebat vreodata “cum ar fi sa ma publice cineva dupa ce imi vede gindurile/scrierile pe blog?” vino miine la tirgul de carte gaudeamus.

de la ora 11, la standul humanitas, 8 tinere doamne debuteaza cu primul chick lit romanesc, Editie Speciala – romanul tabu.

unele dintre ele n-au mai scris niciodata, altele sunt – de la colaborarea cu noi – scenariste.
ce le aduce impreuna e un joc initiat de tabu.ro in urma cu un an si jumatate: scrierea unui chick lit romanesc on line; fiecare capitol alta autoare, fiecare autoare continua actiunea capitolelor precedente.

miine e lasarea la ora 11 si o sa fiu bucuroasa sa va prezint 8 doamne emotionate ca sunt, cu acte in regula, scriitoare. ba chiar publicate de una dintre cele mai prestigioase edituri din romania, Humanitas.

doamnele vor da si autografe:)

1381

vremea nonfiction-ului

De la Bookfest, vineri.

Printre cele mai vindute carti de la Editura ALL – la Beletristica (la non fiction era indexata Cartea sosurilor) sunt Captiva de Julie Gregory si Uitati ca ati avut o fiica de Sandra Gregory, Michael Tierney.

Prima carte e povestea unei copile care trebuie sa si doneze organele pentru sora sa (autoarea aflindu-se in aceasta situatie in viata reala cu fiica sa), cea de-a doua e povestea Sandrei Gregory arestata in Bangkok pentru trafic de droguri, poveste scrisa de Tierney care e jurnalist la Herald.

*
La Editura Curtea Veche, expuse pe un stand intreg erau:

Tur retur – convorbiri despre munca in strainatate, Zoltan Rostas, Sorin Stoica

Cealalta jumatate a istoriei – femei povestind, Zoltan Rostas si Theodora-Eliza Vacarescu

Invata sa invingi – cancerul se sin se poate vindeca, Brindusa Armanca Dana Harbuz –Mircioiu

Interviuri cu oameni obisnuiti pe o tema de interes national.
(sigur ca Dl Rostas si-a fct treaba cu studentii, dar asta e cu totul alta discutie)

*
E un semn ca incepe sa fie cerere de povesti reale.
E dovada ca exista fondul, dar lumea nu cunoaste/stapineste inca forma.

Asa ca narativilor din “secta” dlui Lupsa, wake up:)
Propuneti subiecte de carti editurilor care au deja in portofoliu carti non fiction. Daca nu va duceti voi catre ei, daca nu le aratati ce puteti sa faceti, ne vom invirti intr-un cerc bolnavicios in care vor fi subiecte, dar ingropate in nisipul unui prim interviu.

*
Cartea Brindusei Armanca si a Danei Harbuz Mircioiu, Invata sa invingi, se deschide cu o marturisire a Irinei Petrescu despre operatia sa de cancer la sin. Emotionanta si puternica, dar in pasi repezi si cu multe sincope in informatii.
E o fraza acolo in care spune cum si-a invitat medicul care a operat-o la premiera primului spectacol pe care l-a fct post operatoriu si ce semnificatie a capatat spectacolul acela pentru dinsa.
Din fraza aceea s-ar putea face o carte intreaga.

So, wake up!:)

2308

Uneori lucrurile te aleg ele, nu le vrei tu

Daca as fi vazut-o singura, n-as fi luat-o. N-avea nimic care sa-mi atraga atentia. Nici macar un look atractiv.
Dar ma oprisem acolo pentru ca locul parea mai diferit decit celelalte, pline de branding urias.

Am vzt mai intii un nume care-mi place: Ruxandra Cesereanu. Stiam proiectele sale cu studentii si-am zis sa iau o carte: ma poate inspira pentru munca mea, dar ajut si editura, implicit studentii. Linga ea era o alta carte din acelasi proiect, am adaugat-o la teanc.
Apoi inca una, aceeasi autoare, aceeasi idée, alta generatie de studenti; doua rinduri de carti mai sus.

– Luati-o si pe asta, daca va intereseaza proiectul, mi-a zis librarul.
– Puneti-o aici, sigur… Am adaugat-o celor 3.

Si-n timp ce ma cautam in geanta dupa bani, librarul spune “Luati-o si pe asta, sigur o sa va placa”. A pus-o peste celelalte, am luat-o, m-am uitat la coperta urita, am intors-o la coperta 4, am vzt ceva care se chema Claun Grup, am mai vzt ca era cea mai scumpa dintre toate cartile pe care le aveam in teanc si m-am gindit “Daca tot e sa fac o fapta buna, acum o iau si pe asta. Ce-o sa fie?!”

– Imi dati pe toate doar 50 RON, a zis librarul satisfacut ca luasem asa de multe.

I-am multzumit surprinsa de reducerea mare si am plecat happy.

O ora mai tirziu, pe terasa la Hard Rock Cafe, in timp ce asteptam o farfurie imensa de nachos mi-am dat seama ce minunatie aveam in mina.

Cartea aleasa de librar se numeste “ Anunturi mortuare in Re Major” – proze scurte, de fictiune, inspirate de anunturi mortuare. Absolut delicioase. Scrise de studenti, cu prospetimea, stingacia si inocenta aferenta virstei.

*
Citesc de zor la ea si ma bucur tare ca m-a ales ea pe mine, caci eu n-as fi ales-o.

Povestirea preferata pina in acest moment se numeste Frimituri, este scrisa de Mihai Gadalean si incepe asa:

L-am intilnit cu mincarea pe buze. Buza de sus era minjita cu o picatura de maioneza, iar de cea de jos ii atirna un firicel mic de varza.

Anuntul mortuar de la care pleaca este:

Cu ultimele puteri, anunt trecerea fulgeratoare in nefiinta a celui care a fost BOBITA CARTOF, sot devotat si cel mai grijuliu tata din lume, ucis in mod inexplicabil de fiul nostru invalid, Leandru. Ceremonia de inhumare a ramasitelor pamintesti va avea loc marti, 4 aprilie, ora 12.00, la Capela Cimitirului Bunavestire. Dumnezeu sa-l odihneasca. In veci nemingiiata, sotia Elina.
*
Cartea Anunturi Mortuare in Re Major a aparut anul trecut la Editura Limes. Cautati-o la Bookfest.

4761

miine, Ethan Hawke la licitatie la Snagov:)

Miine salt&pepper catering si Corte del Fiesta fac o licitatie pentru Spitalul Marie Curie. Mai sunt putini bani de strins pina la targetul de 500.000 de euro pentru o sala de operatii si una de terapie intensive postoperatorie.
Am primit un mail de la ei si m-a impresionat donatia BGS: un Chevrolet Camaro de colectie, din anul 1969, alaturi de 21 ambulante dotate cu incubator pentru transport neonatologic.

Asa ca m-am hotarit sa fac prima mea donatie pentru o licitatie:
– Ash Wednesday – cartea lui Ethan Hawke – cu autograful actorului.

Povestea din spatele acestui obiect e asa:

Cind a venit in Romania, la o lectura publica de carte, l-am intrebat pe Ethan Hawke daca e fan Salinger [cartea sa – Miercurea cenusii (Humanitas)- avind influente serioase din Salinger]. Hawke a raspuns ca da, iar dupa o pauza a facut o declaratie pe care o povestesc mereu prietenilor mei actori, in momentele lor grele.
“ Ca actor cel mai greu e sa-ti tii mintea ocupata intre proiecte. Sa ramii activ. Faci un film la 3 ani sau mai mult, nu mai ai nicio problema cu banii de la un nivel incolo, dar trebuie sa-ti tii mintea activa. Si ai nevoie de un hobby, de ceva care sa compenseze. Cartea aceasta e modul meu de a-mi tine mintea activa.”

Sper sa se vinda bine si sa ajunga la cineva care stie cit de important e sa ai mintea mereu activa.

1663

dorobanti

vineri ora 19.30, la intersectia stefan cel mare cu dorobanti

1855

Learning To Love You More, Octavian

fa o fotografie cu parintii tai sarutindu-se.
scrie despre convorbirea telefonica pe care n-ai avut-o niciodata, desi ti-ai dorit-o
roaga-ti familia sa descrie cu ce te ocupi
da-ti un sfat pentru trecut.
*
teme de acasa dintr-un proiect care a durat 7 ani si a cuprins oameni din lumea intreaga.
fiecare a executat tema si a trimis o dovada pe site-ul Learning To Love You More .
un proiect de Miranda July si Harrell Fletcher
*
cele mai frumoase teme au fsot publicate intr-o carte cu acelasi titlu, Learning To Love You More, pe care Octavian a citit-o si s-a gindit ca ma va bucura si pe mine. Asa ca mi-a trimis-o cu o notita la birou.
o excursie voyeuristica prin viata unor oameni din lumea intreaga, o lectie despre cum sa-i invatam sa-i intelegem pe ceilalti. aproape ca mi se pare ca n-am temele facute.

*
Octavian,love you more and more!
Multzu mult mult mult.

2371

Pianista lui Michael Haneke

“I don’t try to sympathize with my characters, I just try to empathize with them. To try to understand. If I sympathized with the characters I would make idealized, romantic characters out of them, which I don’t do. I don’t idealize them, I just do normal characters, not very sympathetic, but just the way they are. I think I do this in films that are made in the shape of a question, not in the shape of an answer. They just try to make a very open statement and it is down to anyone’s subjectivity to find his own answer to that.”
Isabelle Huppert

*

Am vzt in week endul acesta Pianista, filmul lui Michael Haneke. Habar n-am de ce l-am sarit la vremea lui. Ma bucur insa ca nu l-am vzt atunci, pentru ca ar fi fost ca la Bleu-ul lui Kieslowski: as fi stat in casa, prêt de citeva zile, incerc sa reinvat sa respir. Acum, anii din buletin, antrenamentul stomacului si emisiunile timpite de la tv, ma ajuta sa ma recuperez mai repede.

*
Mai jos e secventa mea preferata din film. Ana (care mi-a dat filmul) spune ca e si secventa preferata a lui Haneke. Nu vreau inca sa ma uit pe dvd la interviurile cu regizorul si cu actrita ( Isabelle Huppert) ca sa nu-mi stric lumea pe care mi-am creat-o in capul meu. Tot Ana mi-a zis ca si Haneke spune ceva similar, cum ca refuza sa dezvaluie unele chei din scene pentru ca fiecare spectator isi formeaza o lume a lui, isi da explicatiile lui. Stiam io ca iubesc pe cine trebuie:)
*
Aveam si cartea (Pianista, Elfriede Jelinek, Polirom) undeva prin casa. Azi noapte, cind nu mai puteam respira si-am oprit o clipa filmul, am cautat-o. Dar sunt prea multe carti pe aici si efortul mi s-a parut mare. Astazi mi-am cumparat alta. Am deschis-o la intimplare: secventa cu baia publica. Mult mai dura si mai agresiva decit rafinamentul, finetea si detaliul nimicului din film. O fac cadou. Dupa reperele mele, nu se ridica la nivelul filmului.

*
In secventa de mai jos, Erika – profesoara de pian – se prezinta iubitului ei. N-are exercitiul relationarii cu barbatii, nu stie sa vorbeasca cu ei. N-are niciun fel de exercitiu de relationare si se ascunde in spatele perfectiunii (din muzica) ca sa se protejeze. Erika are preferinte sado maso si-i scrie iubitului o scrisoare pe care-l pune sa o citeasca in timp ce ea il priveste. Apoi il confrunta cu ce a citit. Imi place mult cum Huppert ( e maiestria ei aici, de asta nu numesc personajul – Erika) isi prezinta arsenalul erotic: inocenta, vulnerabila, angoasata. Ca o fetita care-si scoate jucariile la control, sau isi prezinta caietele de tema profesorului. Pentru iubitul ei a pierdut controlul, se expune asa cum e.

Desigur, il sperie. Dar asta e alta discutie.

Toata bucuria acestui film e ca doar expune. Nu da niciun verdict, nu da nicio explicatie, nu-ti ofera foarte mult background despre personaje.
N-am mai vzt de mult un asemenea control al detaliilor, al lucrurilor mici care pot genera raspunsuri mari. Un firesc care, in banalitatea lui, te darima. O constructie care creste pas cu pas, te omoara usor, te face sa-ti spui “ok, renunt, nu-l pot duce la capat, ma chinuie prea tare”, dar te tine lipit de ecran. Si cind te poti detasa si-ti doresti sa deconstruiesti ca sa intelegi cum de te-a fct regizorul sa ajungi in starea aia, iti vine sa-l iei acasa pe Haneke, desi banuiesti ca ai avea o viata f f f grea cu el.

Am scris asa de mult de el, cu gindul ca poate va conving sa-l vedeti.

2188

personaje. ziua indragostitilor – liternet.ro

un proiect special de la liternet spune asa: cum ar petrece ziua indragostitilor un personaj din cartea ta preferata?

e destinat tuturor celor care vor sa faca un exercitiu de imaginatie. tot ceea ce trebuie sa faceti e sa scrieti ce face personajul vostru preferat intr-o 14 feb si sa trimiteti textul la adresa [email protected]. proiectul se incheie pe 24 februarie.

*
i-am promis lui Razvan ca scriu si eu. Nu m-am hotarit inca la ce personaj, nici macar nu m-am gindit la o carte, dar am intrebari de genul “sa-l chinui?”, “sa-l fac sa se simta bine?”. uite ce face puterea pe care o capeti fata de viata unui om (fie el si imaginar). 🙂

*
detalii despre proiect

1727

Gigi Caciuleanu Vant Volume Vectori

mi-a spus ca vrea sa scoata cartea asta si in romaneste cind am fct interviul pt tabu.
stiam de la razvan penescu de ea, razvan ma si ajutase sa fac interviul si mai stiam ca si el isi dorea sa o publice pe liternet.

a doua zi dupa interviu a vnt in redactie irina de la griffon / agentia editurii curtea veche.
s-a dovedit a fi fan gigi caciuleanu. am scris un mail la comun (dl caciuleanu si editura) si peste ceva vreme mi-au zis ca e gata, au facut dealul.
cartea e acum pe piata. iar pe coperta patru, razvan povesteste despre cum l-a descoperit el pe dl caciuleanu.

am avt o tresarire ieri cind am gasit-o in raft, sus in mansarda de la carturesti.

*
happy.
*

de dl caciuleanu imi aduc aminte aproape in fiecare dimineata cind ma intreb: cum va fi astazi?
“sunt zile in care timpul se dilata si poti sa faci foarte multe lucruri, si zile in care timpul e chircit, strins, iar seara vine in viteza”. imi aduc aminte cum gesticula cind a spus asta, unde a pus mina pe masa dupa ce-a marcat viteza si cit de lunga a fost pauza pina la urmatoarea mea intrebare. si de fiecare data zimbesc.

*
cam pe aici m-am indragostit de dl Caciuleanu.

3141

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!