Tag : copii autisti

teddy-bearAutismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca
diverse
14 years ago

Autismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca


acum citiva ani am facut un reportaj despre copiii care sufera de autism. dupa o saptamina de reporting in familiile cu copii autisti si pe la cei mai mari doctori romani specializati in probleme ale spectrului comportamental, viata mea s-a schimbat radical.

– nu ma mai uit niciodata cu condescendenta la copiii care pling isterici in alimentara, magazine sau parcuri. s-ar putea sa fie un copil rasfatat, dar la fel de bine s-ar putea sa fie un copil autist. oricum parintilor le este foarte foarte greu in incercarea de a-si integra copilul in societate; pentru ce sa mai contribui si eu la stresul lor?

– nu mai judec niciodata un parinte cind isi cocoloseste mult prea tare un copil, aproape promptindu-i reactiile. sunt copii care asa invata sa se adapteze, sa intre pe niste culoare/in niste tipare care ii vor ajuta sa supravietuiasca.

– apreciez orice dovada de atentie si iubire din partea unui copil, chiar daca sunt ingrozitor de obosita si n-am chef sa ma joc de-a trenuletul or hotii si vardistii. am auzit replica ”n-o sa fiu niciodata pentru el altceva decit o papusa de plastic care-i satisface nevoile de foame, sete etc” din partea unei mame care avea un copil autist si care era absolut constienta ca fiul ei nu e capabil de nicio forma de iubire familiala. (nu stiu daca acesti copiii au sau nu sentimentul iubirii, dar m-am confruntat cu privirea femeii aceleia: un cocktail de gheatza si durere)

– ma bucur in orice secunda de independenta mea emotionala si o incurajez pe a celor din jur; am vazut o alta mamica, la 30 si un pic de ani, care se intreba ”acum cind e mic – avea 8 ani-pot avea grija de el. dar mai tirziu cind va avea 20, 25, 30 de ani, cum o sa ma descurc?”. eram intr-un parc, copilul urla ca un animalutz pentru ca isi dorea sa se suie intr-o masinuta pe care statuse vreo 2 ore, dar se facuse seara si trebuia dus in casa. iar el nu avea nicio notiune despre casa, seara.

astazi 10% din copiii care se nasc sunt autisti (pe un spectru mai grav sau mai usor) si, uneori cind ne alitam, spunem despre noi ca suntem autisti: prea obositi ca sa mai socializam, prea plictisiti ca sa ne aratam iubirea.

de fapt, nu stim ce inseamna autismul: nu putem trece de pinza neagra dintre lumea noastra si a lor, si nici chiar ei – dupa ce se recupereaza – nu inteleg de ce nu puteau vedea de dincolo de pinza.

uitati-va pe strada la copii si nu-i mai judecati pe parinti pentru reactiile pe care le au copiii lor.

astazi e ziua de constientizare a autismului. ati putea sa va apropiati de lumea familiilor copiilor autisti citind cartea Portretul lui M – Matei Calinescu. e o poveste reala, simpla si atit de emotionanta incit devine un omagiu pentru toti copiii autisti de oriunde ar fi ei.

leater edit: pentru informatii despre autism viziteaza site-ul campaniei constientizeaza autismul

2
2658
14 years ago

1 nov – liniste online – pentru cei care sufera de autism

Momentul in care am realizat ca Adham are intr-adevar ceva a fost cand, intr-o seara pe litoral, l-am urcat pe o scena plina de copii care topaiau si cantau dupa plac. Stiam ca asta-i place cel mai mult. Insa el statea ghemuit cautand pietricele. Mie mi se rupea inima vazandu-i pe ceilalti parinti pozandu-si copiii. Mai tarziu, am inteles ca Adham nu simte bucuria sau tristetea altuia. Pentru el sunt ca o papusa de plastic pe care o vede doar daca vrea sa obtina ceva. Este capabil sa inteleaga doar propriile sentimente pe care le exprima prin ras sau plans exagerat.

declaratia Monicai, mama lui Adham pe care am intilnit-o acum 3 ani cind lucram la un reportaj despre copiii bolnavi de autism.

Pe drumul catre locul de joaca unde urma sa-i facem poze lui Adham, Monica repeta cu el notiunile despre traversare, semafor, joaca, parc. Adham ne tinea de mana bucuros in timp ce mergea. „Cum esti?” l-a intrebat Monica. „fe-ri…” l-a ajutat ea cu raspunsul, iar el a continuat zambind: „fericit”.
„Deocamdata spune mecanic asta, dar o sa inteleaga in cele din urma ce spune”, a adaugat Monica zambind. Cinci minute mai incolo Adham tinandu-se de mana cu Cais, fratele lui mai mic, alerga pe role prin parc si zambea fericit, asemeni celorlalti copii.

*
Tu fata in fata cu autismul
Data fiind cresterea alarmanta a numarului de copii autisti, incearca sa:

nu judeci, critici, protestezi in fata unui parinte care se confrunta, intr-un loc public cu o criza violenta de plans a copilului lui. Nu intotdeauna este vorba de rasfat sau alint, iar parintele copilului autist are nevoie de sprijinul tau.

testezi copilul tau inca de la 8-9 luni daca raspunde la jocuri de genul „cucu- bau” cand parintele se ascunde si apare de dupa „ascuzis”, iar copilul odata cu repetitiile, incepe sa reactioneze. Daca micutul nu reactioneaza la asemenea jocuri, e cazul saincepi sa-ti pui intrebari.

nu pierzi timpul. Daca sunt semne de autism la copilul tau, incepe terapia de recuperare. Cu cat se incepe de la o varsta mai frageda, cu atat recuperarea e mai rapida.

nu te multumesti cu doua – trei ore de recuperare pe saptamana, asa cum poti gasi in centrele de stat. Ca sa aiba rezultate, terapia trebuie aplicata 30-40 de ore pe saptamana.

*
pe 1 noiembrie on line-ul tace ca un manifest pentru cei care sufera de autism.
daca ai o mica banuiala ca unul dintre copiii tai sufera de autism, iata aici reportajul pe care l-am scris acum 3 ani in care poti gasi multe informatii

3
2106
15 years ago

campanie pentru copiii dislexici

sunt bucuroasa ca, in sfirsit, si in romania incepe o campanie de constientizare a dislexiei, o boala pe care o au 1 din 10 copii in lume.

am intilnit copii dislexici, am si scris despre ei, si stiu traiesc o drama teribila – unii dintre ei sunt geniali, dar pentru ca mintea le functioneaza diferit, sunt consideranti a avea retard.
daca exista o granita intre geniu si retard, atunci ea e ocupata de dislexie, uneori si autism.

OMV si Asociatia Romana pentru copiii dislexici lanseaza programul “OMV MOVE & HELP”, sub sloganul “mergi mai departe citind” militeaza pentru acces egal la educatie pentru copiii dislexici.

sper sa reusesc sa ajung si eu marti la lansarea acestei campanii

*

Dacă Tom Cruise, Leonardo Da Vinci, Pablo Picasso, Thomas Edison sau Winston Churchill ar fi învăţat În România, ar fi fost consideraţi persoane cu retard şi fie ar fi promovat cu greu, fie ar fi fost trimişi la şcoli pentru copiii cu deficienţe mentale. În biografia fiecăruia dintre cei de mai sus este menţionată dificultatea de a învăţa să scrie şi să citească, iar asta poartă numele dislexie. E una dintre cele mai răspândite dizabilităţi la nivelul copiilor din lumea întreagă, dar în România nu există decât o şcoală în care copiii dislexici pot învăţa cum să-şi poarte deficienţa toată viaţa.

“Până în clasa a VI-a credeam că sunt prost. Nu puteam să citesc aşa cum o făceau ceilalţi colegi ai mei. Mă simţeam nepriceput, slab. În clasa I şi a II-a nu m-am înţeles cu colegii; ei ştiau să citească şi pentru că eu n-am putut să citesc corect, nu mai vorbeau cu mine. Şi nu-mi plăcea să mă duc la şcoală.”

Îmaginaţi-vă că literele pe care le parcurgeţi în această pagină nu mai au nicio semnificaţie. Ca şi cum aţi parcurge un text în limba chineză; vedeţi literele, dar puse una lângă alta, înşiruirea nu capătă niciun înţeles pentru voi.

Şi oricât de mult aţi repeta acele litere, oricât de mult v-aţi strădui să le memoraţi, ele nu au nicio semnificaţie. Acum gândiţi-vă că trăiţi toate astea la 7 ani şi-aveţi presiunea părinţilor care vă pun să vă faceţi lecţiile tot mai multe ore şi cred că sunteţi leneş şi neatent şi de aceea nu reuşiţi să citiţi; şi-aveţi presiunea învăţătoarei care ştie că dacă insistă va obţine rezultate mai bune.

Doar ca mintea voastra functioneaza altfel.

aici intilnirea mea cu copiii dislexici

3
2005
carti simpa
16 years ago

Nick Hornby – Speaking with the angel

am gasit-o din intimplare la Carturestii de pe Verona, la sectiunea de carti straine.
mi-a atras atentia pentru ca are proze scurte, editate de hornby, iar printre autori erau zadie smith si irvine welsh.

m-am apucat sa o citesc si in primele pagini am descoperit asta:
*
Soon after I had decided to ask some writers I knew and admired to contribute to this book, I read an interview with Bono in the Guardian, in which he talked about the Jubilee 2000 campaign, aimed at reducing the Third World’s debt to the West.

‘It’s bigger than anything I will ever have anything to do with again as long as I live,’ he said. ‘So if I can open doors simply because I’m a celebrity, then I’ll use that for all it’s worth.’ So far, his effort have helped to remove $100 billion from the tab. The interview brought me up shot. I’m not Bono, of course, and I suspect that it would be considerably harder for me to open the door of the Oval office than it was for him, but even so… Third World Debt! $100 billion! Treehouse, the charity to which you have just donated a pound (unless you’ve been sent a review copy, in which case you can send dome money using the form at the back of this book), is a small -at the moment, a very small – school for severely autisitic children, and one of it’s pupils is my son. Luckily I don’t have to justify myself to you, because all you’ve done is buy a book that you wanted to read, a book containing a dozen or so new stories by some of your favourite authors, and your donation was, I hope, incidental. But I certainly owe those authors an explanation, and so this introduction is aimed at them. You can read it if you like, but I don’t mind if you skip it. You’ll get your money’s-worth anyway.

Perhaps I should begin by explaining that my son Danny won’t benefit from Speaking with the Angel. (I’ve pinched the title, by the way, from Ron Sexsmith, whose first album contains a song of that name which seems to be heart-meltingly relevant.)

*
citeva paragrafe mai incolo spune ca daca vrei sa stii ce familie ajuta cu banii din cartea asta, ii poti scrie si iti spune numele. asta dupa ce descrie oroarea prin care trece un parinte cu un copil autist. ( puteti citi aici un fragment mai lung din motivatia lui hornby)
*
in romania, Marius Chivu a adunat proze scurte (amintiri mai degraba decit literatura) intr-o carte despre bunici si-a donat banii in scopuri caritabile. (Cartea cu bunici, editura Humanitas, aproape 100 de autori.)
nu mai stiu vreun proiect similar, dar ma gindesc ca e loc de mai multe.
*
cartea coordonata & editata de Hornby ( domnul cu Turnul sinucigasilor, Totul despre baieti, Cum sa fii bun, Fever Pitch, High Fidelity – ultimele 2 la Polirom, restul la Humanitas) a aparut in Anglia in 2000.
printre proze e una semnata de colin firth ( domnul ala din jurnalul lui bridget jones) care zice-se e debutul lui ca scriitor. n-am ajuns inca la ea. am citit zadie, prima data, of cors:)

2
2366

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!