Tag : culise

shutterstock_oscarBani: De ce isi doreste, de fapt, toata lumea sa castige un Oscar?

Bani: De ce isi doreste, de fapt, toata lumea sa castige un Oscar?

Am scris saptamanile trecute despre campaniile de milioane de dolari pentru promovarea filmelor nominalizate la Oscar si despre strategiile de marketing din spatele filmelor castigatoare (cu un focus special pe disperarea lui Leonardo DiCaprio)

Duminica sunt Oscarurile si m-am gandit sa mai arat o fatza a acestei ceremonii: in cifre. Bani. Dolari, Business.

Din cele 10 milioane (statistic calculate) pentru campaniile fiecarui film nominalizat la “cel mai bun film” jumatate se duc catre publicitate.

In perioada campaniei de adunat voturi pentru Oscar, o pagina de publicitate in The Hollywood Reporter costa 72.000 de dolari.

Consultantii de PR sunt platiti intre 10 si 15.000 de dolari si au bonus de 20.000 daca clientul lor a castigat o statueta.

Costurile medii pe care le suporta o actrita care trebuie sa apara pe covorul rosu sunt la 3500 de dolari (incluzand aici make-up, coafor, stilista)- rochiile, pantofii si bijuteriile le primesc sau le inchiriaza, mai ales actritele nominalizate.

De unde se cheltuie acesti bani?

Statistic un film nominalizat isi creste incasarile, in medie, cu 12 mil de dolari fata de un film nenominalizat care a avut aceleasi performante de incasari in primul week end de la lansare.

Castigatorul Oscarului pentru cel mai bun actor se poate astepta la o marire de salariu de aproape 4 milioane de dolari pt urmatorul film (intelegeti-l va rog si pe DiCaprio cu toata disperarea lui), in timp ce o actrita va beneficia, in medie, de o majorare a salariului de o jumatate de million. De asta sunt suparate actritele si militeaza pentru drepturi salariale egale.

Anul acesta cadourile pe care le primesc nominalizatii care nu iau un premiu se ridica la 200.000 de dolari si sunt de la ceasuri, vacante, parfumuri pana la servicii de chirurgie estetica.

cover photo Shutterstock

 

2680
02-kt-altuzarraNew York Fashion Week- Fotografii de culise

New York Fashion Week- Fotografii de culise

Text de Raluca Antuca

Întotdeauna mi-a plăcut să urmăresc clipurile sau fotografiile de culise de la orice fel de eveniment, pentru că sunt povești în care munca și distracția se îmbină. Abia în acele fotografii vezi stresul de dinaintea evenimentului și munca celor implicați, dar vezi și fericirea de după, în care selfie-urile și chicotelile sunt nelipsite.

Fotograful Kevin Tachman a surprins momentele de backstage de la New York Fashion Week, evenimentul care face furori în lumea modei. Fotomodelele pozează grațios, au zâmbetul până la urechi și se asortează perfect cu noile colecții ale designerilor, prin makeup și coafuri.

Pregătiți-vă pentru o avalanșă de fotografii în care veți vedea că fiecare vede moda într-un mod diferit. Pentru unii înseamnă eleganță și simplitate, iar pentru alții excentricitate și culori vibrante.

01-kt-altuzarra 02-20160211_adam_selman_fw16-428 02-kt-altuzarra 03-kt-altuzarra 04-kevin-tachman-alex-wang 04-kt-altuzarra 05-20160211_adam_selman_fw16-810 05-kevin-tachman-alex-wang 05-kt-altuzarra 06-20160211_adam_selman_fw16-859 06-kevin-tachman-alex-wang 06-kt-altuzarra 07-20160211_adam_selman_fw16-947 07-kevin-tachman-alex-wang 07-kt-altuzarra 08-kt-altuzarra 09-kevin-tachman-alex-wang 09kt-altuzarra 10-kevin-tachman-alex-wang 10-kt-altuzarra 11-kt-altuzarra 12-20160211_cotw_fw16-159 13-20160211_cotw_fw16-520 13-kevin-tachman-alex-wang 13-kt-altuzarra 14-20160211_cotw_fw16-751 14-kt-altuzarra 15-kt-altuzarra 16-20160211_cotw_fw16-986 17-kt-altuzarra 19-20160211_cotw_fw16-1214 21-01-20160212_chromat_fw16-184 22-02-20160212_chromat_fw16-956 23-03-20160212_chromat_fw16-979 29-09-20160212_chromat_fw16-1802 30-10-20160212_chromat_fw16-1912 32-12-20160212_cushnie_et_ochs-387 33-13-20160212_cushnie_et_ochs-451 36-16-20160212_cushnie_et_ochs-677 37-17-20160212_cushnie_et_ochs-756 38-18-20160212_cushnie_et_ochs-813 39-19-20160212__1-14-23-pmb 40-20-20160212__1-15-09-pmc 41-21-20160212__1-15-51-pmb 42-22-20160212__1-31-00-pmb 43-23-20160212__11-34-44-amb 47-27-20160212_jason_wu-482 48-28-20160212_jason_wu-501 52-32-20160212__1-18-41-pma 53-33-20160212_jason_wu-905 56-36-20160212_jason_wu-1514-2 57-37-20160212_jason_wu-1526 59-39-20160212_jason_wu-1776 60-40-20160212_jason_wu-1826 62-42-20160212_fenty_x_puma-70 63-43-20160212_fenty_x_puma-105 64-44-20160212_fenty_x_puma-130 65-45-20160212_fenty_x_puma-232 67-47-20160212_fenty_x_puma-401 68-48-20160212_fenty_x_puma-524 81-61-20160212_fenty_x_puma-1558 84-64-20160212_fenty_x_puma-1627 85-65-20160212_fenty_x_puma-1637 86-66-20160212_fenty_x_puma-1691

2018

culise UNITER 2009 – doamna Margareta Pogonat

Pt ca i se inmina premiul pentru intreaga activitate, dna Margareta Pogonat a vnt la gala. era insotita de Alexandru Bindea si statea in spatele cuplului Rebengiuc- Mihut.

Cu 10 minute inainte de a se ajunge la premiul domniei sale si-a scos din geanta o hirtie. Impaturita in patru, o coala A4, cu insemnele unui hotel; un logo cu o fetita imbracata cu roshu si verde.
Pe ea scris de mina, cu cerneala albastra, cu litere ondulate, cu “l” si “T” unduit, era discursul.

L-a citit in gind, tremurind. O vedeam cum ii creste emotia in timp ce-l parcurgea. Alexandru bindea a incurcat sectiunile si i-a fct semn ca va urma dinsa, l-a linistit discret cu mina stinga in timp ce cu dreapta tinea in continuare hirtia.
A impachetat apoi atent hirtia, a pus-o in geanta maro si s-a intors cu gindul la ceremonie.
Peste o vreme l-a rugat pe Alexandru Bindea sa-i verifice salul cind se va ridica, sa nu se agatze de ceva si sa i se vada urit din spate.

Domnul Bindea si-a facut treaba ca un elev constiincios si gesturile lui te faceau sa crezi ca ar fi dus-o pe brate pina pe scena, numai sa-i fie bine.

Discursul doamnei Pogonat a fost poate cel mai emotionant din toata ceremonia; simplu, direct, cu vocea gituita de emotiile lucrurilor care erau spuse printre cuvinte.

Cind s-a intors in sala, Alexandru Bindea i-a sarutat mina.

*
Cind ma gindesc la doamna Pogonat de aseara, am in minte elasticul cu care avea prins parul, poate pentru ca stateam chiar in spatele sau. O banda neagra din aceea cu un fel de sirma in ea, care se stringe in jurul parului in tot felul de forme. Era rasucit pur si simplu, si ascundea un alt elastic negru.

Un par proaspat spalat prins in coada- coc cu elasticul ala.

Ma gindesc ca ar fi meritat cel mai bun coafor din oras. Cadou. Cu abonament pe viata.

2873

Din culisele televiziunii

Am doua motive pentru care va invit sa cititi urmatorul text.

1. E felul meu de a saluta spiritul de echipa al celor de la cursul de jurnalism narativ de la CJI ( editia de avansati). Sunt dincolo de orgolii de autor, se ajuta intre ei pentru a-si publica subiectele, si le promoveaza unul altuia. Chapeau!
Ok, sunt tineri; dar tocmai asta e frumusetea, pentru ca ai mai mari si mai intelepti nu prea fac asta.

2. E un exemplu bun ca scrierea narativa salveaza un subiect. Cred ca asta e solutia pentru tabloidizarea care ne ataca din toate partile (m-am dat cu parerea in directia asta in JN de azi).
Personajul din textul urmator nu are nimik spectaculos (in limitele pe care le cere spectaculosul din/de presa), n-are o viata extrema si nici probleme existentiale majore. Insa pentru ca viata ii este (de)scrisa intr-un fel special, o traiesti/citesti cu suspance.
Nu scriu asta pentru ei (cursantii de la CJI), caci ei stiu muuult mai bine decit mine lucrurile acestea. Scriu pentru noi, astialaltii care spunem repede cind citim asa ceva, “dar si eu puteam sa fac asta”. Practica ne omoara insa:)
Banuiesc ca au fost cel putin trei drafturi la story-ul asta si vreo 2-3 saptamini de munca.

Din culisele televiziunii: guma de mestecat si aplauze.
Text: Sorana Stanescu. Editor: Cristi Lupsa.

1574

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

4011

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!