nu-l cunosc personal pe mile carpenisan, l-am vazut ca toata lumea la televizor relatind din fosta yugoslavie.
dar ii citesc blogul, adesea si, de foarte multe ori imi spun, trebuie sa-l intilnesc cindva pe omul asta.
in dimineata asta m-a facut f tare sa pling si sa-l iubesc si mai tare, cu o poveste emotionanta.
pe blogul lui gasiti si justificarea pentru ce o ia de la capat ca sa faca o fapta buna pentru daniel madalin raduta.
Ioji, baietelul despre care scrie el, mi-a adus aminte de Ionica, primul transplant de inima la copii realizat in romania, o fetita pe care n-am putut sa o ajut pina la capat si despre care eu nu am inca puterea sa scriu.
cind e vorba despre daniel, spun ce spuneam si ieri cu banii de o cafea, ati putea schimba viata unui om. un gest imens cu un cost minim.