Tag : filme simpa

Mickey Rourke

n-am nervi sa ma uit la the wrestler, desi ar trebui sa o fac de dragul filmului requiem for a dream. (acelasi regizor, darren aronofsky). am vzt primele 20 de min si m-a scos din minti, mi s-a parut ca regizorul se pleaca in fata lui rourke si sta acolo ca sa-l calce in picioare.

*
intre timp am citit un interviu genial in the observer si am inceput sa-l simpatizez pe rourke. am dezvoltat chiar o teorie cum ca o sa ia Oscarul pentru ca e genul de legenda cu care empatizeaza toti batrineii care voteaza la premiile Academiei (glorie, decadere, umilinta, rebeliune, succes din nou).
ana mi-a dat un alt interviu din Interview, fct de Christopher Walken
la fel de misto.

*
‘Abso-fucking-lutely. Randy’s living in a state of shame. Living in a state of disgrace. The humiliation that I’ve lived with for five, six, seven, eight, nine, 15 years. That I brought upon myself. I lost everything, the wife, the house, my friends, my name in the business. I was paying $500 a month for an apartment with my dogs. Nobody really knew how broke I was. A friend used to give me a couple of hundred of dollars a month to buy something to eat. And I’d be calling up my ex-wife and crying like a baby and trying to get her back. I was desperate. And I was all alone. And this went on for years, for years.’

din the observer, suplimentul de we the guardian, 23 nov.

*
Later edit: aud ca interviul din The observer este tradus integral in Q Magazine. Sunt f curioasa daca au platit ca sa aiba drepturile pentru publicarea lui. Dar am sa sun sa intreb.

Later Later Edit: Floriana Juncan zice ca a cumparat interviul via Paris Match.
Imi pare rau ca am indoilei, dar chiar am. Si mi s-ar parea unfair ca femeia aia de la The Guardian sa fi muncit din greu pt interviu si sa nu ia niciun ban pentru republicarea externa. Mai ales ca e un text superb, foarte muncit.

2058

newcomers! David Kross, Dev Patel

Doi pusti de 18 ani, cu super roluri in filmele momentului, The Reader, respectiv Slumdog Millionaire.

*

Kross e incredibil in The Reader. Secventa mea preferata e la masa cu parintii, dupa prima lui experienta sexuala. Complicitatea din ochii lui, masculinitatea care creste pas cu pas. Mmmmm
Iar Stephen Daldry, regizorul, face ceva incredibil cu el; reuseste sa-l transforme cu fiecare noua confruntare sexuala din pusti in barbat. Ca look, ca gesturi, ca prezenta.
Asta micu’, neamt de origine, e la Berlin in sectiunea de tineri actori pe care sunt cu toti producatorii cu ochii. Vor cam fi contracte pt el.

*


Patel e f f talentat. Dupa ce-l vezi ai un mare regret. Cu o fatza ca a lui, cinematograful international nu-i va putea oferi decit roluri de teroristi, naufragiati acidentati, bad guys.
E fara indoiala un fel de discriminare. Sper sa se bucure suficient la Oscar, cit e personajul bun:)

1701

Pianista lui Michael Haneke

“I don’t try to sympathize with my characters, I just try to empathize with them. To try to understand. If I sympathized with the characters I would make idealized, romantic characters out of them, which I don’t do. I don’t idealize them, I just do normal characters, not very sympathetic, but just the way they are. I think I do this in films that are made in the shape of a question, not in the shape of an answer. They just try to make a very open statement and it is down to anyone’s subjectivity to find his own answer to that.”
Isabelle Huppert

*

Am vzt in week endul acesta Pianista, filmul lui Michael Haneke. Habar n-am de ce l-am sarit la vremea lui. Ma bucur insa ca nu l-am vzt atunci, pentru ca ar fi fost ca la Bleu-ul lui Kieslowski: as fi stat in casa, prêt de citeva zile, incerc sa reinvat sa respir. Acum, anii din buletin, antrenamentul stomacului si emisiunile timpite de la tv, ma ajuta sa ma recuperez mai repede.

*
Mai jos e secventa mea preferata din film. Ana (care mi-a dat filmul) spune ca e si secventa preferata a lui Haneke. Nu vreau inca sa ma uit pe dvd la interviurile cu regizorul si cu actrita ( Isabelle Huppert) ca sa nu-mi stric lumea pe care mi-am creat-o in capul meu. Tot Ana mi-a zis ca si Haneke spune ceva similar, cum ca refuza sa dezvaluie unele chei din scene pentru ca fiecare spectator isi formeaza o lume a lui, isi da explicatiile lui. Stiam io ca iubesc pe cine trebuie:)
*
Aveam si cartea (Pianista, Elfriede Jelinek, Polirom) undeva prin casa. Azi noapte, cind nu mai puteam respira si-am oprit o clipa filmul, am cautat-o. Dar sunt prea multe carti pe aici si efortul mi s-a parut mare. Astazi mi-am cumparat alta. Am deschis-o la intimplare: secventa cu baia publica. Mult mai dura si mai agresiva decit rafinamentul, finetea si detaliul nimicului din film. O fac cadou. Dupa reperele mele, nu se ridica la nivelul filmului.

*
In secventa de mai jos, Erika – profesoara de pian – se prezinta iubitului ei. N-are exercitiul relationarii cu barbatii, nu stie sa vorbeasca cu ei. N-are niciun fel de exercitiu de relationare si se ascunde in spatele perfectiunii (din muzica) ca sa se protejeze. Erika are preferinte sado maso si-i scrie iubitului o scrisoare pe care-l pune sa o citeasca in timp ce ea il priveste. Apoi il confrunta cu ce a citit. Imi place mult cum Huppert ( e maiestria ei aici, de asta nu numesc personajul – Erika) isi prezinta arsenalul erotic: inocenta, vulnerabila, angoasata. Ca o fetita care-si scoate jucariile la control, sau isi prezinta caietele de tema profesorului. Pentru iubitul ei a pierdut controlul, se expune asa cum e.

Desigur, il sperie. Dar asta e alta discutie.

Toata bucuria acestui film e ca doar expune. Nu da niciun verdict, nu da nicio explicatie, nu-ti ofera foarte mult background despre personaje.
N-am mai vzt de mult un asemenea control al detaliilor, al lucrurilor mici care pot genera raspunsuri mari. Un firesc care, in banalitatea lui, te darima. O constructie care creste pas cu pas, te omoara usor, te face sa-ti spui “ok, renunt, nu-l pot duce la capat, ma chinuie prea tare”, dar te tine lipit de ecran. Si cind te poti detasa si-ti doresti sa deconstruiesti ca sa intelegi cum de te-a fct regizorul sa ajungi in starea aia, iti vine sa-l iei acasa pe Haneke, desi banuiesti ca ai avea o viata f f f grea cu el.

Am scris asa de mult de el, cu gindul ca poate va conving sa-l vedeti.

2188

noua Audrey – Carey Mulligan

23 de ani. Nina in cea mai de succes montare britanica a Pescarusului lui Cehov. (acum montarea a fost dusa si la New York)
revelatia de la Sundance de anul acesta ( An education – cu Emma Thomson si Peter Sarsgaard), viitoarele filme cu Natalie Portman, respectiv Johnny Depp.

2081

Tabu- making of – part 2- Ultima graficiana

s-ar zice ca am pastrat ce-i mai bun pt sfirsit la prezentare:)

ultima graficiana e o poveste despre o doamna care face afisele ca din alte vremuri care-s puse deasupra intrarii de la scala. Despre doamna, Maria, cititi in revista intr-o poveste care e delicata si sensibila. Sper sa va doriti, asemeni unuia dintre prietenii mei, sa o cunoasteti pe Maria dupa ce cititi povestea.

Acum vreau sa scriu despre cei care au lucrat la subiectul care, in mintea mea, e cel mai esquire din tabu de februarie:)

Cristi Lupsa a fost editorul si, daca nu ma insel – e 12 noaptea si nu pot verifica acum –, el a fost si cu ideea; el s-a intrebat cine deseneaza afisele acelea si-a trimis-o pe Gabi sa afle.

Gabi Piturlea e cea care l-a scris. Despre Gabi, desi am vzt-o doar de doua ori, as scrie pagini intregi. Rezum insa descrierea asa: Amelie + Miranda July + Alice in tara minunilor.
Are o sensibilitate speciala, o inocenta cu care se uita la lucruri si o prospetime cu care le descrie pentru care o iubesc tare, dar o si invidiez un pic. Are 20 (!!!!!) de ani, o cultura jurnalistica de-i bate la fund pe multi dintre cei care au dublul virstei ei si un dar nativ: poate sa-si mentina tonul delicat in orice scriere, fara sa afecteze relatarea evenimentelor. In citiva ani va fi una din vocile importante din jurnalismul romanesc si o foarte buna scriitoare de romane nonfiction.

Andrei Pungovschi este cel care a fct fotografiile. A fost placut si amuzant pentru mine sa lucram cu el; e foarte hotarit, stie ce vrea, unde vrea sa-si duca subiectul. A petrecut cu Maria, graficiana, mai multe zile intr-un frig ingrozitor. “Am pozat cu manusile in mina si cu caciula in cap”, ne-a zis in redactie. A vnt cu fotografiile in ordinea pe care si-a gindit-o el, cu explicatiile foto date de el.

Mi-ar placea tare sa fiu de fatza la o discutie de “business” intre Andrei si Cosmin Bumbutz, despre povestile din fotografiile lor. E o chestiune trecuta pe to do list, pentru saptaminile ce vor urma.

3977

Milk – interzis minorilor in Romania

CNC a decis ca filmul Milk ( azi cu 8 nominalizari la oscar) este “interzis minorilor”.

asa se intimpla cind in comisie sunt oameni care nu-s deschisi la minte.
vestea nashpa e ca genul asta de oameni sunt lasati in continuare sa ia decizii, vestea buna e ca, la ce penurie e prin cinematografe, tinerii isi vor descarca filmul de pe net si-l vor vedea oricum.

CNC a incurajat pirateria. Si-i face reclama filmului:)

detalii aici
*

Milk nu e printre preferatele mele. mi se pare pe alocuri patetic si m-a enervat. sean penn e insa f bun (are si nominalizare la oscar)

2893

thriller

De câteva zile, agenţiile de presă au anunţat că filmul “Road to Perdition” nu mai există, fiind considerat nerealizat vreodată şi retrăgându-i-se dreptul de difuzare pe orice canal sau suport. Munca lui Paul Newman şi a lui Tom Hanks, nominalizările la Oscar, ba chiar şi statueta câştigată de directorul de imagine Conrad L. Hall au fost anulate, iar premiul i se va retrage câştigătorului.

( din Jurnalul National, de saptamina trecuta. mi-am reamintit de asta intr-o discutie lunga la ceai cu razvan)

2210

4 luni, 3 saptamini si 2 zile – locul 4 in clasamentul Time 2008

In Romania under the Ceausescu regime, abortion was banned, and within 20 years some half a million women had died from having botched illegal abortions. This severe thriller from writer-director Christian Mungiu focuses on Gabita (Laura Vasiliu), a pregnant college student, and her friend Otilia (Anamaria Marinca), who finds a man who’ll do the job: a quietly thuggish fellow who calls himself Mr. Bebe (Vlad Ivanov). Remorseless long takes build the suspense as the young women secure a hotel room and, when Bebe explains how they’ll have to pay, question whether it’s worth the price. Strap yourself in for this minimalist, splendidly acted horror film — and count your blessings that you live in a country where choosing an abortion doesn’t mean losing a life.

richard corliss in time 2008 lists. unde filmul lui cristi mungiu e pe locul 4.

1456

poveste, articol, film – The Soloist

in 2005, un jurnalist de LA TIMES, Steve Lopez, a intilnit pe strada un cersetor – Nathaniel Anthony Ayers- care cinta dumnezeieste. a aflat ca a studiat la Julliard, ca e schizofrenic si are un vis: sa cinte la Disney Hall, sala de spectacole a Filarmonicii din LA.

primul articol despre cersetor aici , o alta poveste din serie pe care eu o iubesc mult aici ( daca n-aveti timp, cititi-o doar pe asta, pliz pliz pliz, e despre cind ajunge la Disney Hall si se intilneste cu membrii filarmonicii)

si intreaga serie de articole despre prietenia celor doi, aici

*
filmul the soloist are premiera in martie. cu robert downey jr in rolul jurnalistului si jamie foxx in cel al cersetorului.
azi i-am scris un mail lui steve lopez si mi-am comandat cartea despre aceasta intilnire:)

2686

fottorino – sarutari de cinema – la bucuresti

se trezeste la 5 juma d dimine, isi ia bicicleta si pleaca la munca. la 7 juma incepe sedinta de redactie. ziua de munca se termina la 10 seara.
cind a fo instalat in functie, a dat jumatate din angajati afara.

arata ca un tatic domestic si e un pic timid. cind vorbeste in engleza isi cauta cuvintele cu vocea la volum mic si are accentul simpatic al francezilor.
scrie carti despre lucrurile ascunse in oameni, despre emotii si fragilitati. despre infidelitati.

*
directorul le monde este azi si miine la bucuresti pt a-si lansa cea mai recenta carte Sarutari de cinema.

am fost la lansare mai devreme, unde trebuia sa glasuiesc. evident ca n-am avut timp sa ma gindesc ce sa povestesc, evident ca am ajns pe ultima suta de metri (noroc ca a mai intirziat si autoru’). asa ca am fo sincera si am spus ce m-a surprins: un domn care e obisnuit cu strategii concurentiale, tabele si bugete, scrie atit de fin despre oameni in loc sa dezbata problemele universului, politice si economice in chestii stufoase si alambicate.

“n-am fost intotdeauna director le monde”, a raspuns incurcat la remarca mea.

cind faceam cunostinta si i s-a spus ca eu sunt cea cu interviul pe care l-a acordat in romania luna trecuta, s-a uitat lung la mine: “femeile citesc mult mai mult decit barbatii. se intimpla in franta si cred ca se intimpla si aici. dar au fost personale o parte din intrebari”.

cam da. dar care-i altfel farmecul? oricum la hardcore-uri n-a raspuns:(

interviul cu dl fottorino aici

2210

james bond – quantum of solace

noul film cu james bond e ca un joc pe computer care are drept sodati, in loc de animatie, oameni adevarati.

multe lupte, multa adrenalina si multe urmariri ( pe sosea, pe apa, in aer si oriunde v-ati mai gindi). in primele 15 min nici nu poti sa respiri de viteza urmaririlor de pe ecran.

*

filmul james bond livreaza si de aceasta data atuurile sale: spirit macho, femei frumoase, accesorii spectaculoase (masini, ceasuri, telefoane si o multime de alte device-uri cu touch screen) si locatii de peste tot din lume (ca sa ne mai convingem inca o data ca james bond e universal)

cred ca daca exista un echivalent in cinema ( in termeni de product placement) pentru filmul james bond, acela e sex & the city. unul place domnilor si are accesoriile sale spectaculoase (dar femeile il privesc pentru barbatii frumosi), celalalt place doamnelor, e si el plin de accesorii -genti, pantofi, rochii etc -, iar domnii se uita pt duduile frumoase de pe ecran.

*

dilema: daca am telefonul lui james bond ( un sony ericsson sofisticat si smeker), geanta lui james bond ( apare si in film o geanta ca asta din poza care e trei posturi mai jos ) si am baut si coke zero si martini (bauturile din film), pot sa zic ca sunt o bond girl?

noua bond girl – olga kurylenko – e o mega bunaciune:)

2284

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

4011

la londra dupa James Bond

instructiuni despre vizita mea londoneza, la premiera mondiala james bond, trimise de organizatori.
despre experienta in sine, live from london next week

Ce include Experienta Bond?

  • Bilet de avion dus-întors Bucuresti – Londra, pe perioada 29 octombrie – 31 octombrie.
  • Cazare într-un hotel vibrant aflat în centrul Londrei.
  • Bilet pentru The Movieum, muzeul care te va introduce în culisele filmului 007 si al industriei cinematografice.
  • Bilet pentru vizionarea VIP a filmului “Quantum of Solace”.
  • Un pahar de Vodcă-Martini sec, “agitat, nu amestecat”, oferit în seara vizionării.
  • O valiză în editie limitată Coke Zero, care contine tot ce ai nevoie pentru paharul perfect de Coke Zero.
  • După aterizarea în Londra, vei fi întâmpinată de către o gazdă Coke Zero, îmbrăcată în frac, care te va directiona către hotel.

La hotel, vei primi o scrisoare de întâmpinare si un ghid care detaliază activitătile ce se vor derula pe parcursul celor trei zile.

3035

Anonimul III

anul asta festivalul are cei mai multi spectatori

atit de multi sunt veniti la sf ghe, incit si primarul are turisti in gazda.
*

am cunoscut-o pe elena care citeste blogul meu.
– iti dai seama ca m-am rusinat acum, i-am spus.
– dar eu m-am rusinat si mai tare, a raspuns ea.

nota: toate posturile despre Anonimul de anul acesta se regasesc pe blogul meu personal.

1372

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!