sunt intr-o faza ca atunci cind m-am apucat sa invat limbajul mimico gestual. as vrea sa ma exprim prin orice altceva decit cuvinte, ca sa fie liniste.
relatii…
cadou pentru increderea de sine
cind eram mica, fotografiile de vacanta erau ceva magic. pe vremea aceea se faceau pe film si era un proces intre chin si ritual pina asezam frumos, in albume de carton, amintirile de vacanta.
un film avea 36 de pozitii, asa ca fiecare cadru conta. trebuia, deci, sa fii responsabil cind stateai la poza, sa zimbesti larg si – mai ceva ca un manechin profesionist – sa nu care cumva sa clipesti sau te uiti in alta parte. si chiar daca tu iti faceai treaba ca un model care cistiga milioane de euro, tot nu se stia daca fotografia era buna. poate ca nu era bun filmul, poate ti-l stricau la developat. sau poate nu era fotograful talentat (noi nu aveam cum sa zicem asta, cel mai adesea facea poze tata – cum sa fie el mai putin talentat?!)
nu era deci nicio placere sa stai la poze.
copiii prietenilor mei, nascuti in epoca digitala, isi fac fotografii cu telefonul, au imagini – filmate! – de la primul pampers si sunt mult mai relaxati. zimbesc la orice aparat de fotografiat, nu au stresul propriei imagini in fata aparatului de fotografiat: pentru ei, de cind s-au nascut, a existat si tasta delete care a facut ca lumea din imagini sa fie aproape de perfectiune mereu.
n-ai zice, dar aparatul de fotografiat iti spune multe despre un copil. si-l ajuta sa se educe, pentru ca invata sa se relaxeze in public, sa primeasca evaluarea publica a imaginii, prin joaca.
de asta cred ca daca vreti sa le faceti un cadou copiilor vostri in vara asta, ar fi frumos sa le luati un aparat de fotografiat. va fi ca si cum le luati o jucarie cu care-si vor pastra amintiri din vacanta, dar de fapt veti lucra – pe dinauntru – la imaginea lor de sine.
in magazinele Germanos gasiti doua aparate foto special create pentru cei mici.
pentru fetite, camera Hello Kitty – rezistenta la apa, insotita de o casca subacvatica -, pentru baieti SpongeBob – cu slot pentru card SD. ambele au autodeclansator si stabilizator de imagine, ambele pot fi conectate la computer.
Hello Kitty costa 199 lei, iar SpongeBob 159 lei
alienari, singuratati, vieti duble
cei mai mult folosesc Photoshop-ul pentru retusarea formelor si ridurilor (solduri mai voluptoase, sini mai apetisanti, coapse mai alungite etc etc etc).
Kelli Connell, o fotografa din America, foloseste photoshop-ul pentru a transmite mesaje despre alienarea vietii cotidiene.
are o serie care se numeste Double Life, in care aceeasi femeie a fost fotografiata in mai multe ipostaze unind cadrele ca si cum ar fi fotografiat secvente obisnuite de viata, cu gemeni.
e o poveste despre alienare, despre singuratati si despre vietile duble pe care le ducem toti.
site-ul lui kelli connell il gasiti aici
sculptorul anonim pe care vrea sa-l cunoasca toata lumea
de ceva vreme in Edinburgh un sculptor in hirtie plaseaza in marile biblioteci ale orasului creatii uimitoare.
nimeni nu stie cine este, nicio camera de luat vederi nu a surprins nicio imagine care sa ajute la identificarea autorului.
sculturile au aparut una cite una in diverse biblioteci faimoase din oras, iar la a 8-a creatie a fost lasata si o nota prin care se spunea ca vor fi 10 sculturi cu totul si numea citiva fotografi care ar fi potriviti pentru a-i imortaliza munca. nota lasa sa se inteleaga ca e vorba de o sculptorita.
dupa citeva zile au fost completate creatiile , din nou in biblioteci mari, doar ca in loc de 10, in final au fost 11, iar criticii britanici spera ca vor fi mai multe.
unul dintre fotografii care era numit drept potrivit pentru a imortaliza creatiile se numeste Chris Scott, el si-a facut chiar un blog in care urmareste indiciile pe care le lasa sculptorita , in speranta ca ii va descoperi identitatea.
iata fotografiile lui cu citeva dintre creatiile anonime.
Movie Mimic – minunat!
Allen Fuqua e un tinar cinefil pasionat de calatorii si-a reusit sa capteze interesul intregii lumi cu proiectul pe care-l numeste MovieMimic – recreaza secventele din filme, merge in locul filmarii si se fotografiaza el.
mi se pare minunat proiectul lui si aproape ca-mi vine sa-l invit in romania, sa ne promoveze si noua filmele, mai ales ca stim si locurile (uneori casele ) in care s-au filmat productiile romanesti multi premiate:)
iata citeva dintre fotografiile lui (am vrut sa postez doar 3, dar cind intri pe site nu te poti abtine sa nu parcurgi tot ca sa vezi pe unde a mai fost si ce a mai identificat din filme)
Movie: Drive
Actor: Ryan Gosling
Location: MacArthur Park, Los Angeles, CA
Photographer: Kevin Thomas
Movie: Lost in Translation
Actress: Scarlett Johansson
Location: Jōgan-ji Temple, Tokyo, Japan (成願寺, 東京都, 日本)
Photographer: Leslie Kyan
Movie: 28 Days Later
Actor: Cillian Murphy
Location: Westminster Bridge, London, United Kingdom
Photographer: Helen Miras
Movie: Love Actually
Actor: Liam Neeson
Location: South Bank, London, United Kingdom
Photographer: Allen Fuqua
Movie: Before Sunset
Actor: Ethan Hawke
Location: Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Inception
Actor: Leonardo DiCaprio
Location: Pont de Bir-Hakeim, Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Casanova
Actor: Heath Ledger
Location: Venice, Italy (Venezia, Italia)
Photographer: Allen Fuqua
Milano, din telefonul meu
Joi si vineri am fost la Milano la invitatia Ford, la lansarea noului Ford Kuga.
daca vreti sa stiti cum deschide portbagajul o femeie care are bratele pline de cumparaturi aflati aici, pentru ca Kuga a rezolvat problema.
***
joi am fost la lansare care a avut loc la fundatia Gianfranco Ferre (despre care scriu separat, pentru ca era un mega muzeu acolo), vineri insa m-am plimbat prin Milano. iata citeva fotografii din telefonul meu.
am trecut printr-un cartier care avea toate balcoanele transformate in gradini. mi-am adus aminte de concursul 220.ro si dorinta lui Cornel Ilie de a transforma orasul nostru. si m-am gindit ca noi dam vina – sau lasam solutiile – pe seama altora mereu pentru ca ne e lene sa muncim: daca toti cei care au balcoanele pe Magheru ar lua decizia sa le transforme in gradina, cum ar arata locul? sigur, pentru asta ar trebui sa munceasca fiecare locatar, ceea ce e greu; mai bine sa faca primarul:(
***
In milano era tirgul international de moda si design, erau jurnalisti si fotografi din toata lumea, iar sedintele foto se faceau peste tot, printre turisti, oriunde. era important obiectul fotografiat, oamenii erau decorul
***
pe o straduta linga Dom era o instalatie omagiu pentru cei care au murit la locurile de munca dar familiile lor n-au putut beneficia de compensatii pentru ca … munceau la negru.
***
linga Dom a aparut o cladire , cea de sus, care nu era acum 5 luni cind am fost. n-am urcat, desi era vizitabila, cred ca e un restaurant ceva… data viitoare.
***
acest catel statea cu nasul lipit de geam. era inchis in birourile unei firme imobiliare,afara ploua si el era foarte curios. cind a vazut ca vreau sa-i fac poza, s-a dat un pas in spate si m-a privit semetz:)
***
am mincat la o terasa linga Dom si, ca sa nu -mi fie urit ca maninc singura, a venit un porumbel care a stat multa vreme pe masa mea. n-a vrut sa manince nimic, insa.
***
iata ce vedeam in fata de la masa
putin mai incolo va povestesc cum am dat nas , fata in fata, cu unul dintre cei mai mari designeri ai lumii si unul dintre cei mai faimosi fotografi si … habar nu aveam cine sunt; ba chiar comentam la telefon cu o prietena, “stai sa trec de astia ca sunt unii pe care-i urmaresc toate televiziunile”:))
Cai
are primavara, iar eu sunt foarte arty orientata zilele astea (habar nu am de ce), asa ca va arat ceva care are legatura cu arta si cu natura.
‘Equine Portraiture’ o serie de fotografii ale lui Peter Samuels in care caii sunt surprinsi altfel decit clasicele trapuri.
Colectia de fotografii a fost realizata pentru scopuri publicitare (adica proprietarii cailor si-au dorit book-uri pentru ei).
eu ma pregatesc de o vizita la herghelie:)
coperte misto… de la ei
citeva coperte foarte misto de pe afara, desigur
si o linie comuna pentru toate: umorul
Justin Bieber batut
pentru cei care-l urasc pe Justin Bieber vestea ca ar fi putut lua bataie poate sa aduca un zimbet in coltul gurii.
a luat bataie in niste fotografii, intr-un pictorial al unei reviste foarte curajoase, Complex.
dar dincolo de asta, remarcati va rog geniala miscare de imagine a mangementului lui Bieber, de a-l duce pe pustiul aproape efeminat intr-o zona plina de masculinitate, pe un teritoriu al barbatilor. acum ca tot a facut 18 ani.
toate fotografiile din pictorial si cover story-ul aici
ce inseamna erotism pentru Banderas?
Antonio Banderas e pentru o generatie un sex simbol; un reper pentru ceea ce inseamna macho (recunosc, in latura spaniola, prefer Bardem), iar multi domni au incercat sa-l imite.
zilele astea la Barcelona, Banderas rezolva o parte din dilemele femeilor (si aspiratiile barbatilor): ce e erotic si sexy pentru el? cum vede el femeia?
raspunde la intrebare cu o expozitie de fotografii, realizate de el.
Expozitia se numeste “Secretos Sobre Negro” (Secrets in Black), si e parte din mesajul despre seductie al lui Barderas, la fel ca si parfumul, The Golden Secret, pe care l-a creat impreuna cu Elisabeth Vidal si Christopher Raynaud pentru casa de parfumuri Antonio Puig. Din descrierea parfumulului rezulta ca emana mister si transmite senzualitate irezistibila, fiind dedicat barbatilor puternici si ambitiosi.
Dar cum parfumul e si la noi, am sa ma duc sa-l miros ca sa vad ce si cum:)
Barcelona, here we come!
de astazi si pina duminica sunt la barcelona cu o treaba foarte importanta.
am un Nokia N9 si trebuie sa surprind cu el frumusetile orasului. e greu nu? asa mi-am zis si eu.
nu sunt singura, ca sa nu ma ratacesc (ca de plictisit nu ai cum sa te plictisesti la barcelona), imi tin companie Cristina Chipurici, Denisa Birgau si Miruna Siminel. si uite asa, brusc excursia s-a transformat in scenariul cu 4 fete care merg intr-un oras cosmopolit sa se distreze.
***
prima data cind am fost la Barcelona,vedeam de la fereastra camerei un manej si 2 cai albi minunati. m-am uitat intr-o dimineata citeva ore bune la ei, dar nu mi-am facut curaj sa ma duc pentru ca parea departe.
a fost anul in care am avut onoarea si placerea sa fac cunostinta cu unul dintre cei mai faimosi si mai rafinati bucatari ai lumii, Ferran Arria.
***
a doua oara cind am fost la Barcelona am vizitat toate cladirile de vizitat si am facut o excursie lunga la acvariu,
***
a treia oara cind am fost la Barcelona, m-am jucat cu delfinii intr-o rezervatie …
***
acum nu avem niciun obiectiv setat: cel mult zoo. asa ca daca aveti obiective de vizitat in barcelona si vreti sa va trimit o fotografie cu noi in cadru, pe linga obiectivul vostru turistic, spuneti-mi.
transformari
mie nu-mi place jennifer lopez. nici ce cinta, nici cum arata.
dar uite un exemplu minunat despre cum o idee smart de transformare si un fotograf genial (Mario Testino) pot face si o femeie care ti se pare rece si nesuferita (mie mi se pare asa, ma iertati) sa devina brusc kinky, interesanta, ba chiar frumoasa.
si pentru ca tot vorbim de transformari, iata coperta Vogue Turcia…. cu Angelina Jolie
cam frumos, nu?
de luni
sa aveti o saptamina draga
***
***
tine-ma de mina
am avut multa treaba in ultimele doua zile si n-am putut posta pe blog, acum sunt mult prea obosita ca sa mai scriu ceva coerent. asa ca imi pun starea mea in citeva fotografii. si un filmuletz.
cum spuneam si pe facebook, as vrea sa particip la campionatul mondial de imbratisari-primire.
filmuletul l-am primit, intru inveselire de la corina
Dear Photograph
am descoperit un site minunat, despre vietile oamenilor obisnuiti, ca un arc peste timp, in acelasi loc, dar in alte vremuri.
e un pic voyeuristic, dar are multa emotie si e foarte inspirational.
poate ca ati vazut deja site-ul pentru ca, am descoperit cercetind putin mai mult, ca Time l-a plasat in topul site-urilor in 2011, dar daca nu-l stiti, bucurati-va si emotionati-va putin
***
Dear Photograph,
30 years ago, I was that little boy who could see the beauty in all things far and wide. Perhaps that is the innocence of childhood…looking at life with clarity and simplicity, always enjoying the view. I hope I never lose sight of that.
-Giuseppe
***
Dear Photograph,
I know you are my ancestors sitting there in front of the house I grew up in and where my family still lives today. Even though we have lived in different times and a generation or more apart, I somehow feel closely connected to you both.
Gitte
****
Dear Photograph,
My Dad loved trains and I will always be his little caboose.
Love, Anna
****
Dear Photograph,
I learned to walk on that bridge and now my son begins his journey.
Ioic
****
puteti vedea alte citeva zeci de amintiri emotionante pe Dear Photograph, un proiect minunat la care va puteti inscrie si voi cu o fotografie (care desigur sa respecte regulile: o fotografie din prezent care contine o fotografie din trecut in racord cu prezentul).
Dear Photograph este proiectul unui tinar care se numeste Taylor Jones (are 22 de ani, a creat blogul anul trecut, are deja un contract pentru o carte).
***
Plimbati-va pe site si dupa ce zimbiti, sunteti nostaligici, plingeti sau va cautati fotografiile vechi ca sa faceti o fotografie noua, daca sunteti in meseria asta cu imagini si cuvinte care spun povesti, respirati adinc si mai uitati-va o data la fotografii si micile lor texte; uitati-va cu rigoare tehnica: s-ar putea sa simtiti ca si mine ca asta e o cale noua – f f simpla – de a spune o poveste emotionanta fara sa soliciti mult atentia spectatorului/cititorului. Cred ca Taylor Jones – cu inocenta si emotia lui – a sadit saminta unui nou limbaj pentru a spune povesti.
pat in padure
cind eram mici visam la casute in copac, loc de aventura si povesti ascunse de privirile parintilor. asa vazusem noi prin filme, sau citisem in povesti.
unii dintre noi au avut casute in copac, altii nu…
*
de azi visez la un pat suspendat in padure. tocmai am descoperit acesta fotografie:)
si pentru ca in noi zace un copil indiferent de virsta, va mai arat o fotografie care ilustreaza ceva la care aspir.
banuiesc ca mai am tovarasi intru aceste aspiratii.
ambele sunt f reale, nu sunt aranjate pentru sedinte foto. sunt casele unor oameni:)
SVA magazine
am descoperit o revista f simpatica SVA, norvegiana. fashion si life style cultural.
are si un blog pe site
imi place f mult e pentru utilizeaza foarte smart mai multe dintre mijloacele internetului pentru a transmite mesage “glossy”
de vizitat pentru cei pasionati de visual, fashion, life style. mai ales ca au o alta cultura decit a noastra.
Angelina Jolie in Marie Claire
oricind e bun un articol cu Angelina Jolie.
o stie si Marie Claire USA care serveste bine interesele doamnei Pitt intru nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun film strain.
motivul pentru care insa pun aici fotografiile din pictorial e legat de simplitatea lui.
e un exemplu bun ca simplitatea poate arata elegant si nici n-are costuri uriase
vis
de fiecare data cind vad in super marketuri copii care pling dupa cite ceva din rafturi, imi doresc mult mult mult ca, intr-o zi, supermarketurile sa faca o zi speciala doar pt copii: “intri singur, fara parinti, si pleci cu un ceva de pe raft care e doar pt tine.”
orice vrea copilul.
***
ma gindesc ca daca scriu visul asta aici, una dintre companiile mari care au supermarketuri se va gindi sa faca o zi cu o asemenea promotie.
fotografia este de pe baby fotokolor, un blog al unei companii care face fotografii cu bebelusi pe care l-am descoperit recent si pe care va invit sa-l vizitati.
fotografii cu copii
am descoperit un blog cu fotografii cu copii f mici.
sunt foarte putini fotografii care se incumeta sa faca poze la copiii de pina in 3 luni.
dar sunt foarte dragute fotografiile realizate de baby fotokolor si au si scenografie, sunt atenti la context.
pt ca mi-e drag de munca lor toata saptamina va arat cite o fotografie facuta de baby fotokolor