Luni dimineata eram pe strada cind am auzit o piesa a lui Gabriel Cotabita la Europa FM, iar George Zafiu mi-a dat sms “da pe radio”. I-am raspuns “ascult”.
Dupa piesa am auzit vocea emotionata a lui Zaf care-l introducea pe Cotabita care a inceput sa vorbeasca ferm, direct, asezat, despre experienta lui de viata recenta si despre un spectacol frumos care are loc miine (Gala Chapeau).
N-a spus nimic din ce sa nu mai fi auzit alta data la oameni care au trecut prin cumpene in viata si cu toate astea, mergeam pe strada si imi curgeau lacrimile.
Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.
*
Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile
In primul moment am crezut ca am plins pentru ca-l stiu pe Gabi, pentru ca am simtit emotia lui Zaf si mai ales pentru ca am inteles niste lucruri interne in “ai fost sincer cu mine si cind a fost greu sa faci asta” cum i-a spus Cotabita lui Zaf in direct.
Numai ca dupa ce am trimis catre jurnalisti transcrierea interviului ( a fost primul interviu pe care l-a acordat Gabriel Cotabita dupa accidentul sau), am inceput sa primesc telefoane de la oamenii din presa care, cumva incurcati, cumva rusinati, imi spuneau ca au citit transcrierea si le-au dat lacrimile.
*
Intr-o transcriere nu mai e emotia pe care o simti din tremurul vocii sau din pauzele dintre cuvinte, nu mai e nici intonatia speciala a unor vorbe. Sunt doar cuvintele insiruite unul dupa altul si semnificatiile pe care le aduc cu ele.
Si totusi oamenii s-au emotionat la ceea ce a spus Cotabita.
Interviul a fost preluat de ziare, de televiziuni si mesajul lui – dincolo de curiozitatile triviale (dar cum vorbeste, dar cum este) a fost dus mai departe. (Btw, daca ascultati inregistrarea de la radio veti vedea ca are tonusul cu care suntem obisnuiti, ba chiar si ironiile prin care zice lucruri grele)
*
Insiruirea aceasta de fapte m-a facut sa meditez mai mult la acest interviu si la impactul lui.
Cred ca oamenii isi vor cauta de acum incolo un sprijin in Gabi Cotabita pentru fricile si gindurile lor legate de moarte, se vor uita la el si-i vor asculta vorbele ca sa gaseasca sperante pentru o altfel de viata (cit esti in viata, sau cind ai trecut dincolo).
Iar asta e o miza mare pe care, se pare – din declaratii -, ca Gabi o vede ca pe o datorie.
Si e, indirect, o frumoasa lectie de viata.
*
Miine, la Sala Palatului, e un spectacol special la care va invit sa va luati bilete si sa mergeti. Gala Chapeau, un spectacol in care unii dintre cei mai importanti artisti ai RO – de la Smiley pina la Loredana – urca pe scena ca sa cinte versiuni proprii ale hiturilor lansate peste ani de Cotabita. Si Gabi Cotabita va fi pe scena, a spus-o la radio:)
Dar, cu tot respectul pentru Gabi, cred ca nu pentru el trebuie sa mergeti la acest spectacol. Sau nu doar pentru el. Genul acesta de Gale ar trebui sa devina o obisnuinta si-ar trebui sa se “descarce” in dublu “bine”: o bucurie pentru artistul caruia i se aduce un omagiu, plus o donatie catre o cauza care necesita finantare.
Ar fi frumos sa cream un ritual, un obicei, in a ne onora artistii cu ei in sala de spectacol alaturi.
Ne vedem miine la Sala Palatului!
puteti sa va cumparati bilete de aici

*
P.S. M-am interesat daca in playlist este si cintecul meu preferat din adolescenta “Conventional”. Este!
Imi aduc aminte ca atunci cind Gabi a decis sa remixeze hiturile sale, m-am rugat de el sa fie si aceasta piesa pe CD. Am primit pe email prima varianta de lucru a remixului, care se afla bine pastrata in calculator.
Si imi mai aduc aminte ca, atunci cind a aparut dublul CD cu toate hiturile remixate, l-am sunat pe Gabi sa-i mutumesc ca e si Conventional acolo si ne-am contrat putin pe niste texte.
Mai scriu si aici ceva ce am spus si atunci “daca te hotarasti sa scrii o carte despre viata ta, mi-ar placea sa fiu eu cea care aseaza povestile in pagina”. Chiar daca o sa se incrunte Zaf – cam 2 miimi de secunda – ca o sa fie mai putin timp pe care o sa-l aloc, temporar, pentru stirile de PR si alte lucruri simpatice de la Europa FM.