Cel mai mare cosmar al meu legat de apa, cosmar in sensul ca visez noaptea, arata asa: eu facuta ghem, cu genunchii la gura, la fundul bazinului.
Ieri l-am rugat pe domn profesor sa stau asa in apa, sub supravegherea lui. Veneam dupa aproape 2 ore in care exersasem plutirea si performasem cit de cit. S-a uitat atent la mine stiind cit de frica imi e de apa, a zis da si mi-a aratat cum trebuie sa fac.
Nu mi-a iesit din mijlocul bazinului, asa ca m-a dus pe treptele de la intrarea in piscina, m-a pus sa-mi string genunchii la piept, sa inspir si apoi sa bag capul in apa.
“ O sa te duca apa singura, nu-ti face grija”, mi-a spus.
Am respirat adinc, am strins buzele ca si cum niciun strop de aer nu trebuia sa iasa de acolo, am bagat capul in piept si… am simtit cum plutesc prin apa.
Covrig, in mijlocul bazinului, cu presiunea apei in urechi, ca un murmur, si cu vocea lui domn profesor “Daca nu mai poti, sa iesi, sa nu lesini acolo”.
“Mai puteam sa stau”, i-am spus cind am iesit pentru ca da, mai puteam; era calm si bine acolo sub apa, nu ca in visul meu.
*
A doua lectie la inot, cea de ieri, n-a fost doar asta despre a-mi invinge o frica si a invata sa plutesc; a mai fost o lectie despre relaxare – cind trupul ti-e relaxat si mintea asemenea, apele te tin la suprafata.
Si-a mai fost o lectie – despre limite; am inteles de ce Toma si Laurentiu fac sport de performanta: nu le e teama sa isi impinga limitele trupului dincolo de ce cunosc.
Eu sunt obisnuita sa fac asta cu mintea mea, nu cu trupul. Poate pentru ca mi se pare ca asa pot sa pastrez putin controlul.
*
Sa ne intelegem bine, sunt cea mai zuza de la lectiile de inot; toti ceilalti au invatat deja sa faca multe lucruri, ba chiar sa sara ca la start precum inotatorii profesionisti; eu abia ce am invatat sa ma descurc cu inotul pe spate, fara sa fac insa o miscare corecta a bratelor in raport cu respiratia. Dar nu-mi pasa, invat in ritmul meu…
Si da mi-e frica de apa, chiar si acum cind m-am imprietenit un pic cu ea (pot sa plutesc ca o meduza
🙂 si sa inaintez pe spate, in marsalier 🙂 ) tot imi e frica; cu doua ore inainte de fiecare lectie incepe sa mi se stringa stomacul, imi caut scuze si motive pentru care as putea lipsi obiectiv. In cele din urma string din dinti si ma duc la bazin pentru ca mi-e rusine de Toma (i-am promis ca voi fi parte din acest proiect) si mi-e rusine de domn profesor, Laurentiu.
Si da, la momentul la care scriu asta, mai am mai putin de 2 ore pina la urmatoarea vizita la piscina de la Body Art Wellness Spa – Rin Grand Hotel 🙂
