Tag : ioana blaj

am un cintecel doar pt mine: “cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu”

“cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu/ zici ca-mi rupi picioarele daca nu/ cred si azi in ce pot eu.”

***

obisnuiesc sa spun asta cu “totul e doar in capul tau, poti mai mult decit iti imaginezi”, am spus-o si aseara unui prieten caruia – ca noi toti, din cind in cind – i se pare ca are mai mult de dus decit poate tine pe umeri.

“ai mai zis asta”, a replicat el.

“sigur, mi-o zic si mie aproape in fiecare zi pentru multe lucruri.”

“nu nu, a aparut si intr-un cintec”

asa mi-a adus aminte de darul special pe care Andrei Leonte si Ioana Blaj, prietenii mei dragi, mi l-au facut de ziua mea acum 2 ani. un cintecel despre lucrurile pe care le-au aflat de la mine, un cintecel despre prietenia noastra.

cum mi s-a parut foarte simpatic ca ne-am adus aminte de cintecel chiar cind incepe sezonul 3 X Factor, m-am gindit sa-l fac din nou public ( il pusesem pe privat, dupa o zi de expunere).

pentru cei care nu stiu, Andrei Leonte a cistigat X factor sezonul 1, iar Ioana Blaj este una dintre actritele tinere cele mai bine cotate, anul viitor o sa o vedeti in doua filme foarte frumoase.

1384
escapade-a-paris_vizual-E_online_final-300x312Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

text de Noemi Revnic

Intr-o ordine oarecum cronologica, iata si noutatile de sezon si niste vesti pe care probabil ca le-ati auzit deja.
Sambata, 17 si duminica, 18 noiembrie avem editia de toamna a deja consacratului V for Vintage, cu tema “Escapada la Paris”. Imaginea acestui eveniment chic este minunata Ioana Blaj. Totul se petrece la Sala Dalles, intr-un spatiu ce va fi ocupat de cele mai bune site-uri vintage din Romania si de standuri cu bunatati de sezon. Si prietenii de la Iubirrre vor fi acolo.


A inceput si Indian Food Festival, la Crowne Plaza iar pana in 25 noiembrie ne vom delecta cu mancaruri din diverse zone exotice, precum Goa si Mumbai.

De luni, 19 noiembrie si pana in data de 25 noiembrie avem Saptamana Filmului Maghiar la Muzeul Taranului Roman, Studioul Horia Bernea (intrarea se face prin strada Monetariei nr. 3) iar accesul la film este liber. Toate filmele au subtitrare in limba engleza.

O veste excelenta primita de la prietena mea, Mihaela Muresanu, care, pe langa un job creativ la Aerotravel & Lufthansa se ocupa si de un proiecty literar romanesc. Vera Ion a castigat Premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi, dupa jurizarea riguroasa a lui Alexandru Dabija si cea a lui Aideen Howard, directorul literar al Teatrului National Irlandez Abbey Theatre. Piesa castigatoare este “Refuz sa cresc”, o productie a atelierului Scrie despre Tine, condus de Vera Ion si Sorin Poama, in cadrul caruia sunt dezvoltate piese de teatru bazate pe experientele personale ale participantilor de la atelier. Piesa se joaca de regula la la Join’Point (Mansarda Lente Armenească, Str Arcului nr 8).

Pentru la anul se anunta doua concerte minunate, aduse de prietenii de la Emagic: Depeche Mode, pe 15 mai, pe Arena Nationala si  Roger Waters – The Wall, in 28 august, in Piata Constitutiei.

 

Un weekend minunat va doresc si saptamana viitoare o sa va povestesc despre un loc frumos din Milano.

**

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

960
personaje ioana si paul facebookIoana Blaj in Tom Sawyer

Ioana Blaj in Tom Sawyer

text de Ioana Blaj

O dupa amiaza torida de vara. Multe apeluri nepreluate. Haos. Negocieri.
Imi iau un moment de respiro si vad printre apelurile nepreluate Catalin Anchidin. Ma gandeam ca e singurul om cu care vreau sa vorbesc pentru ca nu are legatura cu nimic din ce aveam de rezolvat in ziua aia. Il sun, ma intampina o voce calda si optimista:

C:-Ioana, vrei sa ne ajuti cu campania de promovare a filmului Tom Sawyer?

Eu:-Da, clar. Ce am de facut?

C:-O poza in care esti deghizata in matusa Polly. Daca esti de acord o facem si cu Paul Ipate care o sa fie Tom Sawyer!

Eu:- Da, ma bag :)

Ajung la studio. Ma astepam sa dureze, dar cred ca a fost cea mai scurta sedinta foto la care am fost. Mi-am pus hainele matusii Polly pe mine si mi-a venit cheful de joaca. Il vad pe Paul (Tom Sawyer) si nu mi-a fost deloc greu sa-mi iau rolul in serios. A dost o zi tare frumoasa si productiva. M-am simtit foarte bine si ma bucur ca nu am ratat un proiect misto, din cauza unui haos dintr-o zi de vara.

Ne vedem in cinematograf pe 12 octombrie!

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

943
ioanaPRIETENIE

PRIETENIE

text de Ioana Blaj

Draga mea S,

Ma simteam ca o vioara inchisa intr-o cutie fara arcus. Eram plina de praf cand ai deschis cutia si m-ai atins cu grija ca nu cumva sa ma stric.  Te-ai uitat la mine si ai fost singura care a crezut ca am corzi functionabile. Ai luat o carpa si m-ai atins. Ti-a luat mult pana sa ma cureti pentru ca aveam particule gri pe toata suprafata. Ai avut rabdare si m-ai ingrijit. Intr-o zi ai pus arcusul pe mine si am inceput sa vorbesc. Am scartait, dar nu m-ai lasat. Am invatat sa sunam impreuna. Azi am cantat in linistea strazii. Eram doar noi doua cu muzica noastra lina. Vibram. Multumesc.

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

2769
IMG_8623cena di Amici

cena di Amici

la sfirsitul saptaminii trecute, s-au intilnit pentru prima data cei care – cu ingaduinta – au acceptat sa scrie pe blogul meu ca invitati speciali.

cena di Amici di Peroni- o cina italieneasca al fresco.

ce discuti cu prietenii, ramine intre prieteni, asa ca n-am sa povestesc ce s-a intimplat acolo, va las doar citeva fotografii cu protagonistii, ca sa-i stiti mai bine pe cei care scriu pe aici. (inca o data le multumesc ca scriu constiinciosi pe blogul meu, povestindu-si experientele)

adrian telespan – el nu scrie inca pe blog, dar va scrie in curind :)

Sorana Savu

Noemi Revnic

Catalin Anchidin

Diana Marasoiu

Ioana Blaj & Paul Ipate. (nici Paul nu scrie, inca, pe blogul meu, dar… nu se stie niciodata:) )

1751
ioana blaj1Experience Hotel, ultima parte

Experience Hotel, ultima parte

IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIT IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod: CUM A LUAT DECIZIA DE A FACE PARTE DIN EXPERIMENT – poate fi citit aici

al doilea episod:CUM A FACUT CUNOSTINTA CU COLEGII EI DE EXPERIEMNT SI CE A GASIT IN CASA IN CARE A LOCUIT – poate fi citit aici

al treilea episod: CUM SI-A NEGOCIAT SPATIUL IN CASA FARA TIMP -poate fi citit aici

Din categoria povestilor cu pitici face parte si dimineata in care Bogdan a venit cu o goarna sa ne trezeasca. De doua ori. Vazand ca nu reuseste, am fost treziti  cu ajutorul melodiilor hip-hop date la maxim in living. Nu a fost cea mai placuta trezire, dar a meritat pentru ca in momentul in care am ajuns jos am intalnit-o pe Vera Ion, care e venit sa tina un workshop cu noi. Workshopul acesta s-a dovedit a fi special si el pentru ca ne-a legat destul de tare pe cei care am fost prezenti.

La un moment dat, a aparut Mugur Ciumageanu in casa si ne-a spus ca trebuie sa mergem in camere, sa ne luam ochelarii de somn si sa venim din nou in living. Va trebui sa ne punem ochelarii pe ochi si, in momentul in care ne auzim numele, vom iesi din casa insotiti de cineva.

Clar se intampla ceva! Oare s-a terminat? Nu se poate! Nu vreau sa ies din casa asta! Nu vreau sa ma intorc din nou in timp la aceleasi probleme cotidiene. Poate nu s-a terminat. Poate doar ne scot afara sa luam putin aer, sau poate ne duc in alt loc.

Cam asta era monologul din capul meu in momentul in care mi-am auzit numele si am fost scoasa afara din casa, preluata de Cristi, cu ochelarii pe ochi si am fost pusa in fata unei camere, sau al unui microfon( nu stiu sigur ce era) sa spun in ce zi suntem si ce ora este. Am spus ca e Sambata ora 16.


Dupa am plecat mai departe. La un moment dat am simtit aerul. Aer foarte foarte curat cu iz de iarba proaspat taiata. Un miros pe care nu-l intalnesti niciodata in Bucuresti ci doar undeva la munte, dimineata. Am inspirat mai puternic ca niciodata. Inaintand am simtit cum pasesc pe iarba si am inceput sa aud pasarele in jurul meu.


Am mai facut cativa pasi si am simtit razele soarelui. Dar nu stiteam o caldura pe tot corpul, ci punctual…simteam exact raza soarelui unde e.

A fost un moment fascinant.

Am cautat soarele cu mainile si l-am atins. Nu auzem nimic in jurul meu ci doar pasarelele , blituri si huruitul unui motor. Atunci m-am gandit ca in mod sigur urmeaza sa urcam in autobuz si sa plecam undeva, dar cand am ajuns langa zgomot si am trecut pe langa el mi-am dat seama ca era un generator.

Am mai mers putin si Cristi mi-a zis ca ma pot aseza. Am simtit ca ma asez pe iarba si ca ceilalti sunt in jurul meu. Am scos aparatul foto de unica folosinta si am facut o poza. Nu stiu ce am fotografiat. Dupa ce l-am bagat la loc am auzit vocea lui Mugur “Unu, doi, trei si….va puteti scoate ochelarii”.

Magie pura.

Eram pe un platou intins, inconjurat de munti…pe langa noi erau vaci si capre. In fata noastra era toata echipa din spatele camerelor si cele 5 camere de filmat. Nu am cuvinte suficiente sa explic ce am simtit in momentul ala. Pot doar sa spun ca mi-am simtit inima in gat si ochii umezi.

Mugur ne intreaba ce zi credem ca e si ce ora. Eu m-am gandit ca e duminica dimineata. Dar nu am avut inspiratia sa ma uit unde e soarele. Era sambata ora 20:00. Soarele apunea. M-am intins pe iarba cu capul spre cer si am multumit. S-a terminat. S-a terminat cea mai frumoasa experienta din viata mea de pana acum.

A urmat o sesiune de interviuri, intalniri cu oamenii din afara casei care si-au facut fani. In momentul in care am iesit am fost surprinsa cand am aflat ca un domn, pe care nu-l mai vazusem pana atunci, stia ca sunt vegetariana si ca am pofta de vin rosu. Totul era nou si noul asta ne placea, pentru ca ne surprindea asa cum poate nu am mai fost surprinsi de ani de zile.

Momentul in care am aflat ca pot renunta la salopeta si ma pot  imbraca in haine civile, l-am refuzat. Abia peste cateva ore cand mi s-a facut frig, am hotarat ca ar fi bine sa ma despart de salopeta atat de neplacuta la inceput si atat de indispensabila acum, pe final.

Cand am fost intrebata daca vreau telefoanul in acea seara, raspunsul a venit rapid : NU.
Inca nu eram pregatita sa ma bag din nou in lupta cu timpul. Vroiam sa lungesc noaptea aia magica cat mai mult. Vroiam sa ma bucur de vinul rosu pe care l-am facut rost cu usurinta intr-un final, sa ma bucur de noi in spatele camerelor, de noi in natura, de noi pe holul Orlando, de noi si cuvintele noastre cheie.

Vroiam sa  spun lucruri pe care nu am apucat sa  le spun in casa sau poate nu am fost atat de apropiata de oameni ca sa le spun. Acum ne unea ceva, mai profund decat orice joculet sau moment din casa. Acum ne unea un final care stiam ca e atat de aproape.

*

Timpul, prin absenta lui m-a invatat sa-mi ascult corpul, m-a invatat sa descopar oamenii cu reactiile lor fine, sa traiesc in prezent, sa ma bucur de aer, lumina si iarba si sa-mi descopar linistea interioara. Timpul prin prezenta lui mi-a adus din nou aceleasi probleme de zi cu zi dar pe care acum stiu cum sa nu le mai las sa ma afecteze. Am invatat sa am timp.

Acum, la cateva zile dupa ce am iesit din acest experiment am refuzat sa-mi pun ceasul la mana , am refuzat sa raspund la intrebari gen “ in cat timp ajungi” si mi-e greu sa ma apropii de telefon si sa scriu la acest laptop. Imi verific facebook-ul o data pe zi si ma bucur de fiecare melodie in parte ca si cum ar fi ultima. M-am intalnit de doua ori cu grupul meu de prieteni si mi-e dor de cel nou.

***Intregul experiment va fi subiectul unui documentar pentru Discovery.

1343
ioana blaj1experience hotel, part 3

experience hotel, part 3

IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIN IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod: CUM A LUAT DECIZIA DE A FACE PARTE DIN EXPERIMENT – poate fi citit aici

al doilea episod:CUM A FACUT CUNOSTINTA CU COLEGII EI DE EXPERIEMNT SI CE A GASIT IN CASA IN CARE A LOCUIT – poate fi citit aici

***

Un baiat blond, cret imbracat in haine normale a intrat pe usa si ne-a spus ca va tine un workshop de improvizatie si ca ar fi incantat sa participam. Era Bogdan Nechifor, colegul meu de facultate, prima figura cunoscuta de cand am intrat in acest spatiu fara timp. M-am bucurat mult sa-l vad si am participat cu mare drag la “joculetele” pe care noi le faceam in anul I de facultate. Mi-am dat seama ca de acum inainte o sa tot avem oaspeti, de tot felul, dar nu stiam la ce sa ma astept.


Prima noapte (pentru ca in acel moment inca stiam cu siguranta ca e noapte) a fost plina de povesti de inceput, care au pus bazele unor frumoase prietenii care vor dura mult timp de acum incolo.


Ceea ce voi povesti de acum inainte nu va mai avea o ordine cronologica, pentru ca experimentul déjà incepe sa-si puna amprenta, iar notiunea timpului incepe sa dispara.
**
Primul somn a fost plin, in sensul ca am ajuns in camera, m-am bagat in pat si lumina inca era aprinsa. Mi-am pus ochelarii si-am adormit. La un moment dat m-am tot trezit pentru ca vedeam lumina in camera. Nu stiam cat timp trecuse asa ca nu-mi ramanea decat sa fiu atenta la corpul meu daca mai are nevoie de somn sau nu. Initial l-am simtit obosit si fara chef sa se miste. Asta a fost un prim semn ca somnul trebuie continuat. Apoi am mai avut un moment in care m-am trezit, dar din nou corpul nu-mi era pregatit, iar ultima incercare de a ma trezi a fost cu succes pentru ca nu a mai fost nevoie sa-l analizez, pentru ca el déjà incepuse sa se miste.


A doua zi, adica prima dimineata (din puctul meu de vedere, pentru ca habar n-aveam daca e pranz sau seara) a inceput cu o masa destul de ciudata: spaghete. Asta a fost unul din primele semne care m-au dat peste cap. Cum sa ma trezesc sa mananc spaghete? Peste ceva timp, cam pe cand eu credeam ca e seara m-am trezit cu micul dejun :).


Oricat ma chinuisem pana atunci sa-mi dau seama de timp, acesta a fost momentul in care am inceput sa ma indoiesc de mine si logica mea.

**
Atelierele nu au incetat sa apara. Am avut un atelier de desen, care a fost un esec total pentru baiatul care a venit sa picteze peretii cu noi, pentru ca nimeni nu avea chef de pictat, insa dupa ce a plecat, Ana Botezatu si Dan Ungurean s-au pus pe treaba si au transformat un perete alb intr-o poveste. Camera incepea déjà sa prinda contur.

Creativitatea mea incepea sa se dezlantuie. La un moment dat, stateam in living si nu mai suportam lumina alba si m-am hotarat sa vopsesc neoanele cu tempera. O alta idee mi-a venit in a doua noapte, cand mi-am dat seama ca pot desfileta becurile din camera si pot face intuneric. Fumoarul a devenit si el animat, pentru ca in fiecare seara Vlad Tausance,Vlad Ursulean, Constantin Nimigean si Cristian Neagoe erau gazdele unui talk show in care se vorbea despre orice.

Tot din categoria creativitatii fac parte: masina de scris pe care Vlad Ursulean a adus-o si ne-a pus-o la dispozitie in living si fiecare scria tot ce-i vine, cand ii vine, rezultatul fiind probabil prezent in numarul viitor al revistei Tataia, aparatul Polaroid al carui posesor era tot Vlad cu care ne-am jucat si am umplut de poze continutul gol al chenarului unei sticle de Grolsch care se afla pe unul din pereti si minunatul kuter.

Kuter-ul asta a fost obiectul sfant al fetelor in momentul in care a aparut in casa, pentru ca am inceput sa ne taiem gulerele tricourilor si manecile pentru, a ne dezgoli partile feminine si a crea putin haos in randul baietilor :)

La un moment dat, a intrat a doua noastra gazda, care era tot un pitic imbracat in costum rosu, pe care il cheama Coco Jambo. Avea  o cutie care continea aparate de fotografiat de unica folosinta pentru fiecare din noi. Rezultatul va fi prezentat tot in numarul urmator al revistei Tataia.

Timpul nu mai exista pentru mine. Am jucat rummy, poker, ping pong unde mi-am dezlantuit competivitatea, pictam pereti, facem fitness ( la un moment dat m-am trezit singura la doi instructori), thai chi, m-am jucat cu plastilina, cu instrumente de percutie, am facut pirogravuri, dar am si creat momente (eu si ceilalti 13 cobai) pe care foarte multi dintre noi le vor avea bine intiparite intr-un coltisor pentru mult timp de acum inainte.

Unul din aceste momente a fost cand dupa o masa copioasa cu pastrav si legume la gratar, ne-am strans in living si am inceput sa cantam. Luiza Zan, care are o voce absolut spectaculoasa, a inceput sa cante, iar noi ceilalti tineam ritmul cu palmele, cu pixurile pe sticlele de bere sau eram doar spectatori. Doru Trascau a venit si el cu chitara si cu o mini statie si a inceput sa cante melodii cunoscute de toti.

Si acum am prezenta in minte vocea grupului cantand “ In hol, in hol, in hol cu capul gol”. Se crease o atmosfera emotionanta pentru noi, cei din casa. Eram dupa mult timp singuri, fara oaspeti si in sfarsit legati ca si grup. Alt grup, pe langa cel cu care eu eram obisnuita acasa.

Momentul a fost insa intererupt de Dan Petre care a intrat in casa si  m-a scos din povestea pe care o construisem. A incercat sa ne aduca cumva cu picioarele pe pamant, intrebandu-ne cat estimam cat e ora. Destul de ciudata intrebarea venita in contextual asta, pentru ca nimanui nu-i mai pasa de timp. Cu toate astea paleta a fost foarte larga pentru ca luati individual aveam notiuni foarte diferite. Unii spuneau ca e ora 23 altii ca e ora 17, 3 dimineata…deci clar timpul nu mai era concret. Ca sa ajungem la o ora a grupului, am scris toti pe o hartie timpul nostru si am facut media. Ora care a iesit a fost 21;45.

Ulterior am aflat ca noi, ca si grup cel putin de doua ori am estimat ora corect, dar individual eram pe pereti.

**

Neavand muzica, din teama organizatorilor ca nu cumva sa putem estima timpul dupa durata melodiilor, ne-am hotarat totusi sa ne incercam norocul si sa cerem un playlist cu guilty pleasures-urile noastre. Fiecare trebuia sa scrie pe o hartie doua melodii una ritmata si una mai putin ritmata. Am facut un playlist foarte dragut cu melodii de la Casablanca, Buna seara iubite, pana la Florin Salam, Roxette etc. Eu am ales Roxette cu melodia “It must to be in love” si Loredana “Buna seara iubite” :). L-am prezentat frumos spre una din camerele care ne supraveghea si am asteptat sa ni se si indeplineasca dorinta.

Am trecut ceva timp, am fost la talk showul din subsol , am mai vorbit unii cu altii, iar intr-un final ne-am hotarat sa mergem la somn.
Cind nu mai era  nimeni in living, am auzit niste batai puternice in usa. Am crezut ca e unul din colegii mei si i-am spus sa intre. Eram sub plapuma, doar cu lumina de pe hol aprinsa, in momentul in care am auzit o voce care mi-a spus : “coboara in living; se pune playlistul”.


Cand am deschis ochii piticul Bogdan era langa patul meu. Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte spaima  pe care am trait-o si felul in care m-am manifestat.


IN EPISODUL URMATOR IOANA IESE DIN CASA SI E SUPUSA ANALIZEI PSIHOLOGULUI .

1080
ioana blaj1Experience Hotel, part 2

Experience Hotel, part 2


IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIT IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod poate fi citit aici


Ne-am urcat in autobuz si am plecat catre Targoviste, stiind ca nu asta urmeaza sa fie destinatia finala. Pe drum toata lumea a inceput sa vorbeasca, sa povesteasca ce face, cu ce se ocupa. Eu am stat cu Ioana Cotulbea, iar in spatele meu erau Vlad Tausance si Cristian Neagoe . Am inceput sa vorbim toti patru, sa descoperim cunostiinte comune, sa ne laudam fiecare cu proiectele noastre si sa dam cam ce aveam mai bun, asa ca pentru o prima conversatie :).


Trecerea de la viata obisnuita la cea mai putin obisnuita se face treptat.

La un moment dat autobuzul s-a oprit la o benzinarie, pentru ultimele cumparaturi si primele socializari in grup. Dupa benzinarie am mai avut inca o oprire, in fata unor blocuri. Nu stiu exact pe unde eram, dar simteam o atmosfera de Rahova pe inserat. Inainte de a ne urca din nou in autobuz ca sa plecam catre destinatia finala am fost anuntati ca asta este ultima oprire si de acum va trebui sa ne punem ochelarii, pentru a nu vedea pe unde mergem.

Intunericul incepea sa se astearna. Draperiile din autobuz au fost trase. Nu mai vedeam nimic. Nu stiu cat timp a trecut pana cand huruitul motorului nu mi-a mai tulburat somnul. Stiu doar ca ni s-a spus:” AM AJUNS!”.

***

Am simtit cum sangele imi coboara in picioare si cum inima incepe sa o ia razna. Am coborat cu ochelarii pe ochi, indrumati de catre un om. Cand am pus piciorul pe pamant, am simtit un aer rece si destul de puternic, diferit de cel din Bucuresti. De acum lucrurile incep sa devina usor incerte. Am ajuns pe o banca si tremuram de frig, de emotie…nici nu cred ca mai conteaza, cand ni s-a spus din nou “ Gata. Va puteti da jos ochelarii”.

Cand am deschis ochii am constatat ca ne aflam intr-un cort, perfect inchis, cu foarte multi oameni pe care nu-i mai vazusem pana atunci si cu multe camere de filmat in jurul nostru. Haosul incepuse.

***

Ni s-au inmanat niste genti negre care contineau doua salopete albe si trei tricouri cu guler tot albe. Am primit acuarele ca sa ne personalizam tricourile. Care mai de care a inceput sa se joace cu culori, mesaje si forme. Am inceput timid sa-mi le pictez. Pe unul dintre tricouri am desenat un soare galben, in mijlocul caruia am scris cu litere de tipar “JOY”, pe altul am scris “ I love …” si p e cel de-al treilea am scris cu rosu “Lost in” iar cu verde “LIFE”. Pe fundal se auzea muzica din Twin Peaks. Dupa ce am terminat baietii au fost invitati intr-o anexa a cortului sa se schimbe si sa li se controleze bagajele. Acelasi lucru s-a intamplat si cu noi, fetele, dupa.

In momentul in care ne-am reunit cu totii, din oamenii care eram inainte ne-am transformat in niste “detinuti” imbracati intr-o uniforma.
Ni  s-au comunicat ultimele detalii cum ca absolut in fiecare secunda Dan Petre si Mugur Ciumageanu ne vor urmari pe monitoare, deci daca avem nevoie de ceva, ei ne vor auzi. Am aflat ca exista si un buton de panica in casa pe care il putem apasa daca ni se intampla ceva, cu riscul ca acela care apasa va fi scos din experiment. Daca vrem sa trimitem mesaje catre cei de afara va trebui sa le scriem pe o hartie si gazda noastra le va aduce in afara si vor fi preluate si transmise de catre echipa. Acestea fiind spuse, eram pregatita sa intru in spatiul fara timp.

***

Din cort am intrat pe un culoar si apoi in casa. In momentul in care usa s-a deschis ne-a izbit un miros de casa de tara si imagine unei incaperi foarte modeste cu pereti albi si mobila veche. Cand am lasat capul in jos am vazut un pitic, imbracat intr-un costum rosu.

Socul a fost atat de mare incat am dus mana la gura si cred ca fata imi era usor schimonosita. El urma sa fie gazda noastra. Bogdan.

Ne-a aratat livingul, o incapere cu o masa de ping pong, o alta incapere cu o masa mica de billiard si cateva carti si evident, ne-a spus ca nu avem voie sa fumam in living ci doar in locul special amenajat, care s-a dovedit a fi  beciul casei, urat mirositor, cu pereti albi, 5 scaune albe de plastic si doua scrumiere. Acum a venit clipa sa urcam la etaj sa ne alegem camerele.

Asta iarasi a fost un moment care o sa-mi ramana mult timp intiparit pe retina. Am urcat pe niste scari de lemn si m-am izbit de niste camere cu doua paturi cu lumini diferite si asternuturi cu flori de culori diferite. Am ales singura camera cu lumina calda, restul avand lumina rece de neon. Fericita ca am putut sa aleg camera asta, am chemat-o pe Ioana Cotulbea, cu care urma sa stau, sa ne bucuram de ea. Singura problema a fost ca in momentul in care Ioana a vrut sa aprinda lumina la baie, ne-am dat seama ca nu exista. Problema! Pentru ca déjà celelalte camere se ocupasera, asa ca nu aveam ce facem. Norocul nostru a fost ca ca printre cele cinci obiecte personale eu am luat lumanarea, pe care o putem folosi ca sa vedem ceva in baie. Cand am rezolvat si acest aspect, am vrut sa ies din camera si sa sting lumina, numai ca intrerupatoarele erau blocate, tocmai pentru a avea lumina non stop, asta insemnand si in timpul somnului, ca doar nu am primit degeaba ochelari de somn :)

Ala a fost un moment in care mi-am amintit de camera mea de acasa cu cel mai mare drag, de elefantul meu albastru de plus cu care dorm in fiecare seara, de asternuturile mele moi si colorate, de omul cald si dragastos pe care il iau in brate in fiecare seara, dar am depasit momentul convinsa de faptul ca o sa raman cu ceva memorabil din acest experiment.

***

Am coborat si am inceput sa inspectez casa. Aveam nevoie sa-mi gasesc un loc in care sa ma simt confortabil. Am ales canapeaua, dupa care am hotarat ca mi-ar prinde bine sa ma obisnuiesc si cu beciul, dat fiind faptul ca imi voi petrece mult timp acolo. M-am trezit singura si ca de fiecare data cand stai si astepti pe cineva la o terasa sau nu ai nimic de facut, iei telefonul si intri pe retele de socializare sau pe sfantul youtube sau google, numai ca acum nu mai aveam telefon, asa ca a trebuit sa stau, sa inspectez peretii si tevile si geamurile acoperite cu chestii negre care nu permiteau luminii naturale sa patrunda. La un moment dat m-am dus sus in living, am luat doua tuburi de tempera unul negru si unul rosu si am pictat unul dintre pereti.


Intotdeauna m-am temut sa pictez, pentru ca fac doar desene de copii, cu linii strambe, idescifrabile, iar acum am spus ca e momentul sa incep, ca si-asa nu am ce face. Mi-am dat seama ca in momentul in care am trasat prima duga, in mod normal, daca as fi fost acasa, m-as fi retras, pentru ca nu as fi fost multumita si m-as fi dus sa verific facebookul, dar acolo, neavand nici o alta optiune, am dus desenul pana la capat, ba mai mult, am fost surprinsa cand am vazut ca are o forma si chiar arata intr-un fel. Am desenat un puls si la capatul lui o inima rosie. Asta mi-a venit dupa ce mi-am simtit pulsul. Mi s-a parut ca e desenul care ma reprezinta cel mai bine in momentul ala.


Lucrurile incepeau sa se aseze. Aveam momente in care mi se parea ca vibreaza ceva in buzunar sau momente cand imi duceam ochii spre mana ca sa ma uit la ceas, dar imi aminteam rapid ca NU EXISTA TIMP.


Cand am urcat din nou in living am primit un oaspete.

CINE A FOST OASPETELE SI CUM AU CONTINUAT CELE 4 ZILE IN EXPERIMENTUL FARA TIMP PUTETI CITI MIINE.

1325
ioana blaj1Experience Hotel, part 2

Experience Hotel, part 2

Cred că e ora 3 noaptea. Am avut o zi plină. Am cântat la instrumente, am făcut sport și am avut o masă de seară senzațională. Azi am pictat pereții din camera cu masa de ping pong și pentru că nu mai suportam lumina albă din casă am colorat și neoanele. Atmosfera începe să se încălzească, începem să ne cunoaștem și să interacționăm. Mi-e teamă că o să-mi fie greu să mai părăsesc casa.
Sper să dorm bine în noaptea asta pentru că e destul de ciudat să dormim non-stop cu lumina aprinsă și cu ochelarii pe ochi. În rest, totul e foarte fain. SUPER EXPERIENȚĂ! Revin … Stay tuned.

*

Timp de 4 azile Ioana Blaj ia parte la un experiment despre creativitate in afara timpului. fara tehnologie, fara lumina naturala, fara contact cu lumea “exterioara”.

in fiecare zi vom primi un mesaj de-al ei, printr-un intermediar din partea organizatorilor experimentului.

1661
ioana blaj1Jurnal Experience Hotel

Jurnal Experience Hotel

“Sunt în afara timpului. Nu știu unde, dar e bine și cred că va fi experiența vieții mele. Suntem într-o casă antică (ca la bunica), e friguț, nu am lumină în baie, noroc că în cele 5 obiecte ale mele mi-am luat o lumânare. Am fost întâmpinați de un pitic. E foarte, foarte ciudat, dar oamenii sunt foarte mișto. Stau în cameră cu Ioana de la Tataia și e tare drăguță. Revin cu detalii…”

***

Timp de 4 azile Ioana Blaj ia parte la un experiment despre creativitate in afara timpului. fara tehnologie, fara lumina naturala, fara contact cu lumea “exterioara”.

in fiecare zi vom primi un mesaj de-al ei, printr-un intermediar din partea organizatorilor experimentului.

1539
teatruasta-i tineretea noastra

asta-i tineretea noastra

azi am fost la repetitii la “Asta-i tineretea noastra”, o piesa care se va juca din 25 Martie la Godot, cu Ioana Blaj, Paul Ipate si Conrad Mericoffer, in regia lui Radu Iacoban, cu Ana Ularu intr-o ipostaza noua pentru public (mai putin noua pentru cei care-i stiu preocuparile si educatia): scenografa.

e a doua oara cind merg la repetitii si mor de dragul lor.

mai intii pentru ca e o atmosfera f relaxanta, dar in acelasi timp extrem de determinata (uneori nu e nevoie sa le zica Radu ca trebuie sa reia, zic Paul si Conrad singuri “mai facem o data”)

mai apoi ca nu sunt orgolii; Radu ii regizeaza cu generozitate, chiar si cind face observatii o face ca si cum ar fi partenerul lor, nicidecum superiorul intr-o ierarhie a job-urilor din teatru.

pentru ca Radu Iacoban e inainte de toate actor, solutiile sale regizorale vin nu doar cu logica textului, ci si cu nevoia actorului. (ieri – o repetitie la care n-am ajuns – au facut snur de miscare: au repetat “traseele” personajelor fara sa rosteasca niciun cuvint, ca sa se coordoneze si sa se familiarizeze cu spatiile necesare fiecaruia)

***
mai merg si zilele viitoare la repetitii si, ca sa nu se simta inconfortabil pentru ca-i urmaresc indeaproape, va povestesc mai incolo despre cum se descurca in rolurile lor Conrad, Paul si Ioana :)

iata insa 3 vorbe despre text:

Spectacolul porneste de la textul “This is our Youth” scris de Kenneth Lonergan. Piesa a stat la baza multor productii de teatru realizate in mai multe tari, incluzand aici mega productiile finantate pe West End si Broadway, avandu-i in distributie pe Matt Damon si Jake Gylenhall.

“Asta-i tineretea noastra” e povestea unor tineri care se maturizeaza intr-o noapte.

***
ne vedem pe 25 martie la premiera la Godot, da?

1340
ioana blaj1la multi ani

la multi ani

astazi e ziua de nastere a unei prietene.

voi o stiti din Marti, dupa Craciun in rolul iubitei personajului lui Dragos Bucur.

eu o stiu de cind era studenta si poza gratis pentru un prieten ca sa-l ajute sa cistige un premiu (l-a si cistigat)…

*
voi o stiti, daca ati fost la TIFF anul trecut, din piesa aia care se juca in 6 masini si ea era o tinara – nevrotica – careia ii e teama ca va fi parasita din nou.

eu i-am vazut piesele din facultate si pe cea de licenta de la master si fac asta din seara in care am aflat ca, pentru a face rost de bani ca sa se mediteze pentru admiterea la UNATC, a muncit ca hostesa si model toata perioada in care a fost studenta la ASE (fara sa le spuna parintilor)

*

voi o stiti drept blonda care da replici intepatoare baiatului care o place din reclamele Vodafone.

eu o stiu sensibila, cautind in sine tot timpul Adevarul. o stiu vulnerabila, dar cu o nebanuita forta de a se depasi pe sine; o stiu cu teama pentru fiecare nou rol, dar transmitind emotie si bucurie pe scena. o stiu modesta, dar gata sa devina o leoaica daca unul dintre prietenii ei e nedreptatit.

***

voi o stiti imbracata impecabil, machiata perfect, zimbitoare si intoarceti capul dupa ea.
eu o stiu si-n jeans, fara machiaj, uneori imbufnata, si mi-e foarte drag de ea.

La Multi ani Ioana. sa stii sa-ti pastrezi inocenta si ai mereu bucuria pentru ceea ce faci. sa fii iubita si sa-ti faci amintiri frumoase.

2016
cismigiu 13 febzapada

zapada

Pentru foarte multi ninsoarea care a acoperit Bucurestiul, a reprezentat o povara, pentru ca evident a stricat confortul cu care oamenii erau obisnuiti. Si ma intrebam : oare in afara faptului ca nu mai poti circula cu masina, care e problema?

Pe mine zapada m-a scos din casa. Mi-a venit pofta sa ma plimb pe jos. Aseara am facut o plimbare din Floreasca spre Stefan cel Mare, apoi am luat-o pe Dorobanti, Radu Beller, prin parc si inapoi acasa. A fost o adevarata experineta. Nu mi-am mai bucurat sufletul asa de pe vremea cand eram copil si faceam cazemate din zapada. M-am bucurat sa vad oameni multi pe strada, oameni care au inceput sa se ajute intre ei, care au inceput sa-si vorbeasca si sa comunice. De foarte mult timp nu am mai vazut strazile pline de oameni si nu de masini. Cred ca zapada asta ne ajuta sa fim mai buni, sa ne dam seama ca doar noi cu ceea ce suntem, cu corpul si sentimetele noastre putem supravietui la orice. Ma bucur ca oamenii au fost nevoiti sa iasa din cutiutele lor de tabla (fie masini, fie birouri supra aglomerate) si au simtit mai mult decat de obicei ce inseamna sa ai contact direct cu pamantul.

Pe langa toate astea, Bucurestiul arata mai frumos, e mult mai multa liniste si oamenii incep sa prinda culoare in obraji. E cel mai mic semn care ne arata ca TRAIM cu adevarat, SIMTIM. Senzatia pe care am avut-o dupa aceasta plimbare, cand am intrat in casa care mi se parea mult mai calduroasa decat de obicei, cand mi-am simtit obrajii cum incep sa ia foc si picioarele care incepeau sa se dezmorteasca, mi s-a umplut inima de bucururie.

Mi-e imi place zapada si cred ca ar fi frumos sa invatam sa ne lasam sufletul sa se bucure de tot ce primeste.

***
Ioana Blaj este actrita, masteranda in arta actorului la UNATC

fotografia de noapte este realizata de Ana Maria Onisei, aseara 13 feb in Cismigiu.

1338
ioanade anul nou

de anul nou

Anul asta dupa cum am mai spus intr-un post anterior, mi-a adus foarte multi prieteni si foarte multe emotii.

Unul din oamenii care au dat start unei liste scurte de prieteni este Andrei Leonte. Am avut ocazia sa-l intalnesc, ba mai mult sa-l cumosc si sa leg o prietenie foarte sincera si foarte frumoasa cu el.

In fiecare sambata seara am stat cu sufletul la gura fie in public, fie in fata televizorului. Am trait alaturi de el, i-am simtit fiecare emotie in parte, le-am adaugat si pe ale mele, i le-am transmis si iata-l in fata noastra, a unei tari intregi, in marea finala a unui show international.

E un copil cu foarte mult bun simt, e un barbat foarte sensibil, un artist talentat si un om extraordinar. Cred in el cu tot sufletul meu si stiu ca poate sa castige finala XFactor, daca asta s-ar baza doar pe talent si pe prezenta scenica, dar cum lucrurile nu sunt atat de usoare si victoria lui depinde si de sms-urile noastre, va sugerez sa-l votam. Merita tot ce e mai bun.

Din pacate eu nu o sa-l pot vedea in marea finala, dar o sa fiu alturi de el si o sa-i simt fiecare emotie in parte. Deja am lasat vorba in familie si cateva cartele reincarcabile pentru voturile catre Andrei Leonte.

Voi simtiti nevoia de oameni ca Andrei in preajma voastra? Daca da, atunci haideti sa facem ceva ca sa-i aducem mai in fata, sa devina modele ale unei intregi generatii si sa-i sustinem atat cat putem noi!

Va urez un An Nou plin de artificii cazate in suflet!

779
ioanaWITH ALL MY LOVE

WITH ALL MY LOVE

Sunt multe momente in viata in care simti ca-ti lipsesc lucruri, fie ca e vorba de lucruri materiale, prieteni, iubiti sau pur si simplu emotii. Eu ma aflu intr-un punct al vietii mele in care am primit mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata.
Viata asta, sau poate Universul, s-a hotarat sa-mi faca un mare cadou anul acesta…

Poate am pierdut multi prieteni, poate am pierdut iubiti si poate lista mea de dorinte de la inceputul acestui an nu este atat de bifata ca pana acum, in schimb am primit emotii, sentimente, am primit prietenii pe viata si am invatat partial lectii la care nu credeam ca o sa ajung sa le cunosc nici macar ipoteza.

Stau in fata unui mic bradut si ma uit la mine. Ma bucur de caldura care e in sufletul meu. Nu am parte de haos. Ma simt ca dupa furtuna, ca atunci cand ti se ia casa, dar gasesti resursele necesare sa te bucuri de cerul senin de deasupra capului tau, de luna care e pe cer si de stelele pe care le vezi si speri sa-ti indeineasca dorinte. Mi-e dor de artificiile sufletului meu, dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de marea linistita care e in fata mea.

Am avut parte de o seara frumoasa, care mi-a dat liniste si m-a facut sa ma multumesc cu ce am acum oricat de putin sau mult ar fi. E. Si asta e cel mai important.

With all my love… for those who make me feel alive.

***
Ioana Blaj este actrita, masteranda in arta actorului la UNATC

2055
andrei leonteAndrei Leonte si Ioana Blaj – exclusiv:)

Andrei Leonte si Ioana Blaj – exclusiv:)

cum acesta este ultimul week end in care mai sunt in tara si nu voi mai fi la urmatoarele gale X factor, m-am gindit sa va arat ceva f special pt mine.

cum ziceam mai devreme, prietena mea Ioana Blaj este prietena cu Andrei Leonte care e la un pas de a cistiga X Factor.

anul asta, ziua mea de nastere s-a intimplat sa fie la putina vreme dupa ce fusesera difuzate auditiile X factor si eu imi marturisisem sustinerea pentru Andrei (fara sa stiu ca e prieten cu Ioana). cum va spuneam, pentru Andrei orice sustinere inseamna foarte mult, iar caracterul si bunul lui simt sunt minunate, asa ca a vorbit cu Ioana sa participe in felul lui la cadoul de ziua mea de nastere. (nu ma intilnise niciodata, nu schimbase o vorba fata in fata cu mine)

mi-au trimis pe mail un cintecel care e povestea prieteniei lor, dar si a prieteniei lor cu mine – in versuri sunt lucruri pe care le-am spus despre ei:)

ei, ca si mine, cred ca cel mai important lucru e sa stii sa dai mai departe: atentie, iubire, grija pentru ceilalti.

n-am o fotografie cu Ioana si Andrei:) dar, votati-l pe Andrei la 1313:)

1898
ioanareactii si prejudecati

reactii si prejudecati

M-am surprins de foarte multe ori judecand oamenii inainte sa-i cunosc. Cred ca e un fel de virus care circula in societatea in care alegem sa ne traim viata. Un virus care ne intra in piele fara sa-l simtim, care ne da dureri si ne otraveste sufletul fara sa ne dam seama. Ma bucur din tot sufletul ca exista oameni care stiu cum sa ne curete, care inca mai sunt puri si vad dincolo de barierele pe care ni le punem singuri.

O data cu alegerea pe care am facut-o si anume meseria de actrita, mi-am asumat cumva faptul ca poate va veni momentul ca intr-o buna zi, sa ma cunoasca oamenii pe strada si sa ma felicite pentru prestatiile mele. Dorinta , pentru ca as fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit asa ceva, mi s-a indeplinit. Felul in care manageruiesti asta mi se pare cel mai important.

Dupa cum spuneam mai sus, traim intr-o societate in care oamenilor le place sa judece, in care fiecare are senzatia ca stie tot despre omul din fata lui si atunci isi permite sa arunce cu noroi, pentru ca e mult mai simplu. Acum insa,vine partea importanta, cum reusesti tu, ca om public, sa nu ripostezi? Sa nu fii ca toti ceilalti, ba din contra sa incerci sa devii un exemplu? Simplu. Daca ai gresit, iti recunosti greseala si inveti din ea, daca consideri ca ti s-a facut o nedreptate, taci, pentru ca oamenii care te cunosc si care cred in tine stiu ce poti. In felul asta, nu dai curs comentariilor rautacioase si in timp o sa ai ocazia sa te faci vazut asa cum esti tu. E nevoie de rabdare. Orice imagine se creeaza cu multa munca si rabdare.

Trebuie sa recunosc ca am fost pusa si de cealalta parte a problemei, cand am pus etichete fara sa cunosc continutul de dincolo de ambalaj. Acum imi pare rau si imi dau seama ca una din marile calitati ale oamenilor este aceea de a aprecia si de a vedea partile bune.

In seara asta mi-am dat un sfat important: inainte de a critica un artist, o vedeta, o persoana publica sau un om simplu o sa incerc sa vad dincolo de prima imagine care mi-e aratata, dincolo de fata creata de marketing sau dincolo de mascuta pe care fiecare om si-o pune pentru a se apara.

*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

1365
ioana violentaMAKE UP

MAKE UP

Cand am avut onoarea sa particip la Campania antiviolenta “Bring the sun in my life” am realizat un lucru foarte important pentru actori, dar nu numai.

Dupa ce am fost machiata, m-am uitat in oglinda si am simtit instantaneu cum mi se schimba starea de spirit, datorita figurii mele batute. Nu am bagat foarte mult in seama, dar m-am asezat ulterior cu Cristina Bazavan pe niste scari si ne uitam una la cealalta si simteam ca ceva din interiorul nostru s-a schimbat. Cred ca a fost o fractiune de secunda cand si eu si ea am hotarat sa vorbim despre ce ne trece prin minte si i-am marturisit cum simt ca mi-am schimbat starea de cand m-am vazut asa. Sentiment confirmat si de ea. Stiam ca atat machiajul, ca si costumul, sunt instrumente forte pentru un actor, dar niciodata nu am realizat lucrul asta atat de clar ca acum. Poate pentru ca nu am experienta necesara si poate pentru ca a fost o reactie pe care am avut-o ca om si nu am incercat sa o transpun in meserie. Dar stiu ca de acum incolo voi fi mult mai atenta la ce imi transmit aceste doua instrumente in momentul in care fac cunostiinta cu ele.

In momentul in care am inceput shootingul, eram clar in starea de care era nevoie si foarte relaxata in acelasi timp.
Inevitabil am facut o comparatie, referitoare la felul in care m-am simtit la acest shooting, datorita make up-ului si cum m-am simtit la altele cand eram cu o fata curata, nebatuta ba din contra cu trasaturile scoase in evidenta. Mi se parea normal sa arat asa, cand de fapt aveam, o cu totul alta imagine si evident interiorul meu nu transmitea ceea ce arata fata.

Concluzia la care am ajuns e ca ar trebui sa pun valoare pe momentele in care arat altfel, pe momentele in care ma simt frumoasa si sa transmit mai departe lucrul asta. M-ar ajuta mult mai mult in ceea ce fac. E foarte important pentru un actor sa constientizeze ca o data ce a facut cunostiinta cu un personaj si incepe sa si-l insuseasca, atat interiorul cat si fizionomia se schimba si sa nu mai aiba tendinta sa-l compare cu el. Cred ca e un pas important la care ar trebui sa fim foarte atenti pentru ca altfele posibil sa ne scape din cand in cand si sa ne impiedicam.

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1091
ioanaliniste

liniste

Exista momente in care nu-ti vine sa faci nimic. Nici macar sa gandesti.

Mi-am dat seama ca alea sunt momentele in care te simti pe tine cel mai bine.

Am trait senzatia asta de curand si am trait niste experiente unice. Iti simti fiecare celula cum isi gaseste locul si cum tot corpul incepe sa vibreze. Ala e momentul in care cred ca incepi sa traiesti si sa te dezvolti foarte puternic la nivel senzorial. E o senzatie foarte puternica si e posibil, ca in momentul in care incepi sa simti foarte tare, mintea sa intervina si astfel apar intrebari si haosul nu inceteaza sa apara.

Cateodata am senzatia ca societatea in care traim, mediul care ne inconjoara e cumva setat sa ne distaga atentia de la viata aia adevarata si nu inteleg de ce. Cat de frumos ar fi sa putem sa traim cu totii in liniste si sa nu mai fie nevoie de nimic. Tehnologia nu a facut altceva decat sa ne altereze toate simturile. Stateam si ma gandeam cum ar fi sa stai sa te bucuri de un apus rosiatic, sa simti cum totul in tine se schimba cu fiecare pala de culoare care apare sau dispare, in loc sa scoti telefonul din buzunar si sa imortalizezi momentul ca sa pui poza pe facebook si sa te simti extraordinar cand strange 100 de likeuri..

Alegem sa avem “amintiri practice “ si nu amintiri senzoriale..De ce? Cand am putea sa fim cu mult mai impliniti si bogati…cand am putea sa ne slefuim sufletul si sa-l facem sa straluceasca.

Mi-a prins foarte bine o zi de stat in casa, in pijamalele mele moi ascultandu-mi corzile interioare. Nu stiam ca pot vibra atat de frumos si lin. Cred ca merita sa incercati.

***

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1345
cristina violentaviolenta domestica si indiferenta noastra

violenta domestica si indiferenta noastra

N-am luat niciodata bataie de la un iubit. Chiar si cind ne-am certat pe chestiuni care pareau importante, ne-am disputat ideile civilizat. Cu argumente si, culmea, fara urlete. Si sunt absolut convinsa ca daca barbatul cu care impart lucruri ar ridica mina la mine, as iesi pe usa in urmatoarea secunda fara sa stau pe ginduri. Oricit de mult ar durea despartirea. Pentru ca sunt la fel de sigura ca umilinta si neputinta in fata violentei familiale ar durea mai tare.

In fiecare dintre blocurile in care am stat de cind m-am mutat in Bucuresti, a fost o familie care se certa rau. O familie in care barbatul lovea femeia. Si nu va imaginati ca e vorba de familii needucate, care locuiesc la periferie. Linga garsoniera mea din Dorobanti, intr-un apartament cu 3 camere o familie de tineri casatoriti urlau in fiecare seara si erau la mai putin de un un an de la casnicie. Odata, cind ea plingea foarte tare, am sunat la usa lor. S-a facut liniste, nu mi-a raspuns nimeni, iar a doua zi ea a trecut pe linga mine stergind peretii, ascunzind o vinataie. I-am spus ca as putea vorbi cu cineva sa o ajute. Nici macar nu s-a uitat la mine, a coborit scarile in viteza. Sotul ei era politist.

Violenta nu apare doar in familiile needucate, sarace. Stiu ca e nevoie de curaj ca sa poti iesi dintr-un mariaj si ca e aproape eroism sa poti sa infrunti niste straini spunindu-le ca ai nevoie de ajutorul lor pentru ca acasa iei bataie.Dar la fel de bine stiu ca sunt o multime de prejudecati legate de procesul prin care poti iesi onorabil dintr-o situatie extrema ca aceasta. Informarea e punctul esential si tocmai de aceea sunt, cu drag, alaturi de Inna in campania Bring the sun in my life.

***
sedinta foto pentru aceasta campanie s-a facut intr-o zi de simbata, la Edward Aninaru in studio. (el e responsabil pentru cele mai multe dintre fotografiile INNEI) Andra Manea m-a machiat. Am fost prima “violentata” cu make-up si, impreuna cu Ioana Blaj, am iesit pe strada la metrou la Tineretului.

exista un film cu plimbarea noastra: nimeni nu ne-a acordat atentie, n-a tresarit ca aratam in halul acela, n-a schitat vreun zimbet intelegator sau de consolare.

si eu si ioana am stat (singure, nu eram una linga cealalta) multe minute in strada. iar trecatorii erau indiferenti.

in momentele acelea, care erau post participarea mea la campania Bring The Sun In My Life, mi-am dat seama ca femeile batute nu au sanse aproape deloc. mai intii sunt agresate in familie, mai apoi le agresam cu indiferenta noastra.
si de ce ar iesi o femeie din familia ei, chiar daca e batuta, daca i se pare ca nu gaseste nicaieri sprijin, ca ramine fara NIMIC?

bring the sun in my life este campania prin care INNA vrea sa atraga atentia asupra sanselor pe care societatea ti le ofera sa iesi din cosmarul violentei domestice. noul ei clip Endless, lansat de ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor, este locomodiva acestei campanii. si gratie popularitatii INNEI, milioane de oameni i se vor alatura cauzei pentru care militeaza.

daca stii din interior ce inseamna violenta domestica intra pe site-ul bringthesuninmylife.com si vei afla adaposturile la care poti merge, vei putea contacta un specialist care sa te ajute, totul sub anonimat.

1968
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!