Mai sunt cateva zile si se incheie anul si m-am gandit sa fac o serie de articole de culise despre proiectele la care am lucrat anul acesta.
Am sa incep cu Scoala Flanco si Loredana – masterclass pentru ca – prin alinierea planetelor – anul asta am petrecut mult timp la Scoala Flanco (un turneu national cu Scoala Flanco), dar si alaturi de Loredana.
Mai precizez inca o data (am facut-o si cand am anuntat inscrierile pentru masterclass-ul peste asteptari cu Loredana) ca, la vremea la care reprezentantii Scolii Flanco mi-au propus sa fiu gazda acestor evenimente, nu lucram pentru Loredana si nici nu stiam ca viitoarea invitata va fi ea.
Asa s-au aliniat planetele si am avut de doua ori mai multe emotii pentru intamplare.
Masterclass-ul a fost conceput ca o paralela intre continutul pe care-l putea oferi un artist in 1986 (anul in care Loredana a castigat Festivalul de la Mamaia) si ce continut ofera/produce acum – la exact 30 de ani distanta – in epoca social media. Paralela – in termeni tehnici, de business – a fost facuta de managerul Loredanei, Alex Tomulescu, iar partea de povesti, anecdotica, a fost oferita live de Loredana.
Stiam o parte din povesti pentru ca am avut privilegiul sa citesc in avans marturisirile familiei si prietenilor Loredanei, marturisiri care se afla in cartea Sentimente a carei aparitie a fost anuntata atunci, dar chiar si asa, Loredana m-a luat si pe mine prin suprindere cu noi povesti si cu raspunsuri sincere despre cum isi creste fata, despre familie si cariera.
Stiam ca Loredana o sa raspunda cu mare sinceritate la orice intrebare, stiam ca atunci cand o vor intalni fata in fata blogerii cursanti la Scoala Flanco, cand o vor simti cat e de naturala si ce energie buna are, o vor placea foarte tare, dar nu ma asteptam sa fie asa emotie in sala… si reactii atat de puternice in postarile post eveniment.
Cineva si-a amintit cum s-a sarutat prima data cu cel care urma sa-i fie sot pe cand facea figuratie la un videoclip de-al Loredanei, altcineva si-a manifestat admiratia pentru curajul ei de a fi mereu altfel, diferita de multime si de a se lasa judecata de toti ceilalti.
E un comentariu pe facebook, aparut dupa masterclass, in care e scris asa ”Cred ca daca mai aud pe cineva de acum ca spune ceva rau de Loredana, sar la bataie. Sunt inca sub impresia puternica a ei, ca personalitate, sper sa ma adun si sa scriu ” si e comentariul care mie mi-e cel mai drag.
Imi place mesajul pentru ca arata, dincolo de dragul pentru artista, ca noi – ca spectatori – luam de-a gata tot ce vedem pe o scena si ni se pare ca e usor sa faci un spectacol, fara sa ne gandim ca, de fapt, e maiestria artistului sa faca lucrurile grele sa para cat mai usoare, iar efortul sa nu se vada sau sa nu se simta.
Cum ziceam stiu ca eu am avut mari emotii la aceasta conferinta pentru ca eram implicata din doua parti, mai stiu ca Alex Tomulescu a avut si el emotii pentru ca era prima conferinta la care vorbea (nu si ultima, a promis!:) ), si cred ca si Loredana a avut putine emotii, dar ea are marele dar de a-si transforma emotiile intr-o energie buna pe care sa o transmita spectatorilor.
Asa ca pentru mine, daca primul masterclass Scoala Flanco a fost despre lucruri tehnice din social media, al doilea a fost despre sinceritate in social media. Si ma bucur foarte mult ca Flanco a ales sa prezinte publicului artistii din alta perspectiva (a facut-o si la Festivalul Internatonal de Teatru de la Sibiu in acest an), pentru ca astfel vorbim pe bune despre un #continutpesteasteptari.
Va las aici una dintre povestile amuzante despre concertele din anii 80, spusa de Loredana in premiera la Scoala Flanco – masterclass-ul continut peste asteptari. O poveste despre… frig:)
