Tag : lumina

shutterstock_luminaNu aruncati becurile si neoanele la gunoi, va rog.

Nu aruncati becurile si neoanele la gunoi, va rog.

In urma cu cateva saptamani m-am mutat. Am plecat din Centrul Vechi, de la distractii, unde ma simteam tot timpul ca in vacanta, intr-un cartier linistit, familist. In Floreasca. Desigur, langa un parc, pentru ca pentru mine e foarte important sa petrec cateva ore pe saptamana, daca se poate zilnic, in parc la soare.

Odata cu mutatul am aruncat o multime de lucruri nefolositoare, adunate peste ani, si-am cautat sa reciclez totul.

Asa se face ca am ajuns sa citesc despre firmele care recicleaza in Ro si mi-am adus aminte de o asociatie cu care m-am mai intalnit de-a lungul timpului: Recolamp.

*

In Buzau, exista grupul Green – un loc unde se recicleaza cam tot ce ne putem imagina – de la plastic, carton, metal, computere, maşini de spalat, televizoare pana la baterii, becuri etc. Am avut ocazia să aflu mai multe despre una dintre fabricile de reciclare din grup, si anume, Green Lamp, un loc unde ajung becuri, neoane, lampi cu halogen si alte echipamente de iluminat.

Zilele astea la casa mea noua m-am intalnit cu un electrician pentru ca am vrut sa schimb becuri, sa verificam sigurante si ii povesteam despre dorinta mea de a recicla si a trai cu grija pentru mediu.

Asa mi-am dat seama ca oamenii habar nu au despre ce contin becurile si neoanele.

La Green Lamp am vazut cum sunt reciclate becurile care conţin mercur, cum ar fi neoanele, si cum este extras, folosind o tehnologie avansata, mercurul din ele.
Se lucreaza cu masti de protectie, pentru ca mercurul inhalat e foarte toxic pentru organism.

Noi uitam, sau nici macar nu stim, ca neonul contine mercur care e foarte toxic si cand s-a ars il aruncam la ghena sau la groapa de gunoi, dar in ambele cazuri vaporii de mercur – foarte toxici – se intorc ca un bumerang impotriva noastra.

Si m-am gandit sa va spun si voua cat de important e sa reciclati becurile si neoanele. Sunt containere speciale la supermarketurile mari – de peste 400mp – si daca lasati becurile acolo, ele ajung la Green Lamp si sunt reciclate in siguranta pentru mediu.

Stiu ca pare un detaliu minor, dar becul pe cat ne e de util in viata, pe atat de mult rau ne poate face cand noi il consideram inutil si il aruncam. Daca vreti sa aflati informatii despre becuri si reciclarea lor, uitati-va cateva clipe pe site-ul Asociaţiei Recolamp, e plin de informatii foarte utile. Il gasiti aici

recolamp

5027
softlab-3-900x601Mozaic de culoare în birourile Behance

Mozaic de culoare în birourile Behance

Text de Raluca Antuca

Studio-ul Softlab din New York este cunoscut pentru proiectele creative desfășurate de-a lungul timpului. Sculpturile interactive sau instalațiile cu design inovativ de pe străzile orașului cel mai populat din Statele Unite au uimit mii de trecători prin viziunea lor creativă și jucăușă.

Recent, designerii de la Softlab au fost rugați să-și imagineze o instalație luminoasă pentru birourile Behance. În contrast cu spațiile de lucru de culoare albă, ei au ales un design foarte creativ din sticlă colorată. Ca și cum ai lucra într-un muzeu cu artă contemporană, în pauzele de lucru poți să-ți îndrepți privirea către instalația care îmi aduce aminte de un mozaic, prin bucățile colorate asamblate artistic.

Cred că birourile în general sunt prea lipsite de culoare, lucru care ar putea să afecteze creativitatea. Firește că domeniile de activitate diferă, dar un strop de culoare face bine la stres și oferă puțin entuziasm celor care așteaptă cu nerăbdare ziua de vineri.

softlab-0-900x601 softlab-2-900x601 softlab-4-900x1349 softlab-5-900x1349 softlab-7-900x601 softlab-8-900x1349 softlab-9-900x1349 softlab-10-900x1349

2033
mirror-6Cum arata raiul pe pamant pentru artisti

Cum arata raiul pe pamant pentru artisti

Text de Raluca Antuca

Pentru Shirin Abedinirad, raiul pe pământ arată astfel- un albastru turcoaz se reflectă în auriu, ca o unire a două forțe mistice.

Cerul se reflectă în nisip cu ajutorul unei oglinzi, care dă impresia unei ape stătătoare în deșert. Despre asta este vorba în proiectul “Heaven on Earth“, care a avut drept inspirație oglinzile folosite pentru prima data în Persepolis, capitala Imperiului Persan. La Palatul Tachara, bucăți mari de piatră (negre și lucrioase) erau lustruite până când suprafața de deasupra reflecta lumină.

2.000 de ani mai târziu, artista iraniana Shirin Abedinirad se întoarce la acest concept de dublare a spațiului și a luminii. Compoziția simetrică a oglinzilor de diferite forme și dimensiuni este împrumutată din arta islamică, unde simetria este considerată una dintre formele cele mai expresive de frumusețe.

Pentru artistă, oglinzile așezate strategic (pe scări în mediul urban și în nisipul deșertic) au rolul de a crea un paradis. Ele dau lumină, concept mistic extrem de important în cultura persană. Cine stă în fața acestor oglinzi se vede altfel, dar și lumea pare într-un fel în care nu credeai că este. Iluzia optică sporește și spiritualitatea locului, ca dovadă că unele manifestări de artă trebuie privite dintr-un unghi mai analitic și profund.

2583
verticalcinemaSpectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Spectacol minunat de arta si tehnologie la festivalul STRP Biennial

Text de Raluca Antuca

Olanda găzduiește zilele astea un eveniment care combină arta și tehnologia într-un spectacol vizual fascinant. STRP Biennial are loc în patru hale industriale din Eindhoven, unde sunt montate instalații monumentale. Evenimentul are la baza ecrane uriașe, unde sunt afișate lucrări digitale ale unor artiști internaționali, dar care depășesc barierele convenționale și oferă spectacole de lumină, muzică și dans.

Mi-au atras atenția două instalații, pe care le-aș putea numi opere de artă. Este vorba de Hakanai și Parallels, care te fascinează prin reprezentația lor. Cuvântul “hakanai” înseamnă, în japoneză, efemer. Poate de aceea duo-ul francez Adrien M & Claire B s-au gândit să definească sentimentul de vremelnicie printr-un dans într-un cub de instalații care dau impresia unei pânze. Dansatoarea interacționează cu imaginile proiectate pe pereți, iar lucrarea îmi pare a fi un amestec minunat de artă vizuală și dans.

Cealaltă instalație, Parallels, reprezintă ceva nou, pentru că arhitectura se schimbă în funcție de lumina care pătrunde la pereții care definesc spațiul lucrării. Limitele spațiale devin abstracte, iar reproducerea lor se transformă în funcție de mediul exterior. Instalația este una nouă de tip audio-vizual și a fost realizată de Nonotok și Noemi Schipfer.

 Hakanai by Frech Duo Adrien M & Claire B

Nonotak, Parallels, Photo by Nonotak

1696
shutterstock_ballerinadin nou despre frumusete –  sa -ti gasesti lumina

din nou despre frumusete – sa -ti gasesti lumina

Cred ca am scris de zeci de ori despre frumusete si imi place sa o fac de fiecare data pentru ca experienta mea de a fi lucrat cu toate laturile frumusetii (de la manipularea controlata prin photoshop pina la a arata frumusetea naturala unei persoane care nu s-a vazut vreodata nici macar draguta) m-a ajutat sa inteleg citeva lucruri.

Cei care lucreaza cu mine in industria diverstimentului stiu ca pot fi extrem de exigenta in detaliile care duc la o imagine (de la vestimentatie pina la chip) cit mai aproape de perfectiunea calculata dupa standardele domeniului de activitate. ( o balerina e intotdeauna considerata frumoasa dupa alte nuante in comparatie cu o actrita)

Dar dincolo de orice scena lucrurile nu mai sunt asa.

Acum multi ani am cunoscut o fetita care isi dorea foarte mult sa devina balerina numai ca structura corpului ei nu o ajuta deloc sa faca performanta. Nu era nascuta sa fie o prim balerina, dincolo de talentul ei, de muzicalitatea nativa sau de orele de exercitiu pe care le facea. Pentru citiva ani s-a chinuit si s-a luptat cu sine in antrenamente ucigatoare, in regimuri de slabire complicate si total nesanatoase.

A acceptat dupa mai bine de 12 ani de scoala ca n-o sa faca performanta, ca n-o sa fie la nivelul balerinelor pe care ea le diviniza si… si-a cautat drumul ei.

Astazi e intr-una dintre cele mai mari companii de dans din lume, educatia ei clasica o ajuta sa performeze in dansul contemporan la un nivel impecabil. Si nimeni nu o judeca pentru ca are picioarele scurte, iar miinile nu sunt subtiri si lungi.

De fiecare data cind pun presiune pe mine sau vad pe altii care pun presiune pe ei sa fie in viata privata la nivelul unei aparitii ca pe scena (ca look, chip si atitudine) ma gindesc cit de important e ca fiecare sa-si gaseasca confortul in propria piele, propriul drum de exprimare.

Sunt dintre cei care cred ca frumusetea inseamna LUMINA, un chip luminat dinauntru, un chip care arata o persoana impacata cu sine, confortabila cu propria persoana.

Oamenii indragostiti au chipurile luminoase, tot asa cum cei care maninca sanatos au chipurile luminoase, tot asa cum cei care se simt impacati cu sine au o serenitate si o lumina incredibila pe chip.

Si uneori lumina asta vine in pasi usori, din lucruri marunte. Primul e despre a fi impacat cu trupul si chipul tau in orice conditii.

*

Pentru asta am o recomandare care sa mearga si dincolo de perioada de caldura. Utilizarea anti perspirantelor zilnic – e vorba de confortul tau, dar si al celor din jur in raport cu tine.

Cum stiti sunt cu drag Ambasador Dove Deo si de fiecare data cind vorbesc despre lucrurile care te fac sa te simti bine, dar in acelasi timp de protejeaza, spun celor din jurul meu ca Dove cu ¼ crema hidratanta si Vitamina E iti ofera protectie eficienta si piele catifelata dupa epilare. Trebuie sa acordam o atentie speciala chiar si acestei zone delicate precum axila pentru ca nu stiu daca stiati dar, de fiecare data cand te epilezi la subrat, pina la 36% (!) din ceea ce indepartezi este piele.

Puteti citi despre ingredientul magic glycerol aici, unde am povestit citeva lucruri mai putin stiute despre pielea noastra.

Asa o sa intelegem literalmente, nu doar metaforic, ce inseamna ca frumusetea este cind te simti bine in pielea ta.

fotocover:shutterstock

1518
OnteachingJournalism1despre sex, moarte, libertate – cel mai personal interviu la care am raspuns vreodata

despre sex, moarte, libertate – cel mai personal interviu la care am raspuns vreodata

nimeni, pina joia trecuta, nu m-a intrebat intr-un interviu despre sex sau despre moarte. nimeni nu m-a intrebat despre iubire.

de asta cind i-am vazut intrebarile lui Alex Gavriliu, pe care nu-l cunosc, nu l-am intilnit niciodata, am acceptat pe loc sa raspund.

si cum stiu ca nu ma voi mai intoarce curind la asemenea subiecte, m-am aseazat la scris si am raspuns sincer, riguros, cu garda jos.

va invit sa cititi 3 dintre poate cele mai intime raspunsuri pe care le-am dat vreodata in spatiul public.

7. Care este părerea ta față de moarte și cum te raportezi la acest fenomen ?

M-am intilnit direct, frontal, cu ideea de moarte. Acum ceva ani mi s-a spus “intr-un an ai sa mori”. Eu insistasem cu multa forta si putere de convingere sa mi se spuna care-s pasii urmatori si medicul se conformase. Stiu ca am inspirat adinc si ca primul gind pe care l-am avut, si pe care l-am rostit cu cea mai clara si mai rece dintre vocile pe care mi l-am auzit vreodata, a fost “ok, si cum facem ca anul acesta sa fie frumos?!”.

Urmatorul gind a fost sa fac “curat” in viata mea ca sa fie suferinta mai usoara pentru ceilalti, daca e sa nu mai fiu. Astazi stiu ca asta e o prostie, pentru ca vor fi intotdeauna oameni care vor suferi daca pleci, oricare ar fi plecarea. Uneori vor suferi si se vor chinui mai mult decit tine, tocmai pentru ca te iubesc.

Nu stii cum te raportezi la moarte pina nu esti fata in fata cu ea. Nu stiu cum m-as raporta miine pentru ca miine o sa fiu diferita de cea care eram acum citiva ani. Ma preocupa mai mult prezentul si experienta pe care o am pe drum catre destinatia aceea, care s-ar putea sa nici nu fie finala. Stiu insa ca nu ma sperie, deloc. E parte din ceea ce suntem.

Cred insa ca ne consuma mai mult suferinta si moartea celor dragi noua si asta mi se pare frumos si altruist – pentru ca le dorim sa nu sufere. Ne sperie ceea ce nu tine de noi, mai ales cind repercursiunile sunt asupra celor pe care-i iubim si nu cind suferinta e in dreptul nostru. E frumos ca am ajuns la forma asta de, sa o numim, umanitate.

***

11. Intimitate, sex, amor, dragoste – o arie care intereseaza dar si sperie uneori pe multi oameni. Cat de important este pentru tine acest aspect si cum crezi ca ar trebui abordat, manifestat in general?

E una dintre formele prin care vorbesti cu cel/cea pe care-l(o) iubesti (sau nu… dar sa raminem la iubire :) ) intr-un context care implica placere imediata. E cu efect instant si asta e extrem atractiv si de tentant si poate da o oarecare dependenta de celalalt.

Dar pentru ca e o forma de comunicare –uneori mai sincera decit orice cuvint – e util sa fii atent la celalalt, sa-l asculti si sa te asculti, sa-l simti si sa te simti, sa fii preocupat de placerea si confortul celuilalt si sa ai libertatea sa experimentezi. E frumos sa poti sa comunici cu celalalt fara cuvinte. Imi place sa comunic cu celalalt fara cuvinte, sexual sau nu.

Sub influenta culturii pop (filme muzici carti) oamenii pun tot mai multa presiune pe ei insisi cind e vorba de relatii si de “performanta sexuala”, cred ca de aici vine “speriatul” de care vorbesti. Dar sintagma “performanta sexuala” are in conceptul ei, la capatul liniei, o evaluare care inseamna o validare. Si daca te sperie validarea respectiva inseamna ca ti-a fost activata o frica. Daca partenerul stie sa te incurajeze si nu mai simti nevoia acestei validari continue, e perfect. E valabil nu doar sexual, ci pentru intregul context al unei relatii.

Magia e cind se intimpla in dublu sens, adica validarea vine din partea ambilor parteneri, unul catre celalalt. Unul e sprijin si-i da aripi celuilalt, dar si viceversa. Si stiu ca exista magia asta pentru ca mi s-a intimplat. Si sper sa mi se mai intimple. :)

Daca nu se intimpla, desi stii ca tu ai fost acolo, onest(a), atent(a), daruind constant si strunindu-ti ego-ul, e usor sa-ti pui intrebarea “as vrea sa fiu alaturi de cineva care-mi activeaza fricile, in loc sa ma ajute sa le depasesc?!” Mai greu e sa gasesti forta sa actionezi dupa ce ti-ai raspuns. :)

***

13. Spune-mi primele 3 ingredinte pentru o viata bogata, linistita si implinita.

Iubire, putere de a darui, intelepciune. Mai adaug rabdare, smerenie si exercitiul continuu de a invata sa fii liber, sa faci fata libertatii.

Cind un om incepe/incearca sa fie liber – in sensul definitiei lui Noica “neatirnarea de oameni si lucruri” – i se activeaza spaime si nesigurante.

Incercati sa oferiti libertate iubitilor, iubitelor voastre; daca nu se sperie ca nu-i sunati sa-i verificati ( gelozia e o forma de confirmare a iubirii pentru foarte multi), daca nu intra in panica pentru ca nu depindeti de ei, si daca si reversul in dreptul vostru e valabil (nu va geloziti, va simtiti in siguranta in relatie cind celalalt nu depinde de voi) inseamna ca iubiti pentru cum ESTE celalalt, nu pentru ceea ce ofera (emotional sau material).

Cu genul asta de relatie-legatura-conexiune cred ca poti sa construiesti pe termen lung pentru o viata bogata, linistita si implinita.

Pentru ca viata asta, cum o descrii tu, la capatul liniei nu poate fi decit in doi – sau in mai multi membri ai familiei (copii, nepoti).

 

***

mai spun in raspunsurile pentri Alex ca nu stim sa recunoastem fericirea desi ea e prezenta non stop, povestesc despre cum e sa te lupti cu mintea si trupul tau ca sa-ti depasesti niste limite si multe altele legate de linistea pe care poti sa ti-o gasesti pe dinauntru. Cum ziceam, nu cred ca ma voi mai intoarce vreodata la subiectele astea, dar mi-ar placea sa cititi si sa va ginditi o clipa la ce am scris, la ce cred.

cu siguranta nu sunt cea mai desteapta, cea mai inteleapta, cea mai cu experienta in/de viata, dar pentru mine lucrurile astea functioneaza si e o sansa (oricit ar fi de mica) sa va spuna si voua ceva.

il puteti citi aici.

multumesc

3393

sa dansam cu lumina

un exceptional exercitiu de coordonare tehnica, dar si o minunata idee de a imbina dansul cu tehnologia.

o trupa japoneza, pe nume enra

1404
shutterstok lightlumina de pe drumurile pe care n-au fost altii

lumina de pe drumurile pe care n-au fost altii

intr-o inregistrare care a fost difuzata astazi la Smart FM, Cristina Stanciulescu cea care realizeaza Interviurile SMART, m-a intrebat daca nu mi-e frica sa merg pe drumurile pe care n-au mers altii, facind aluzie la faptul ca e parte din mine sa fac de cite ori este posibil lucrurile diferit de ceilalti.

in timp ce rostea intrebarea, mintea mea a asociat cuvintul “drumul”  nu in sensul metaforic, ci in cel direct si aveam in minte o autostrada sofisticata cu multe benzi pe care merge multa lume in viteza, dar si reversul – un drum pe munte, nici macar pietruit, ingust.

si mi-am dat seama ca, pe oricare dintre aceste drumuri, mi-ar fi frica daca ar fi intuneric si daca n-as stii ce se afla la capatul lui.

***

toti avem drumuri pe care mergem prima data prin viata, chiar daca reprezinta carari batute inainte de altii: cind ne indragostim prima oara, cind mergem la scoala prima oara, sau la primul loc de munca, sau ne mutam intr-o casa cu iubitul/(a), cind ni se naste primul copil sau… lista e lunga.

ce e “prima data” pentru mine poate sa fie banal pentru altul, dar si pentru el exista, astazi, acum, o prima data de la ceva. un drum pe care n-a mai fost.

toti avem frica de a merge pe un drum necunoscut, mai ales cind el pare salbatic, intunecat si nici nu stim foarte bine unde duce.

doar ca daca stam si ne ascultam, daca ne preocupam sa ne luminam mintea, reusim sa facem lumina si pe carile pe care mergem.

frica dispare intotdeauna in prezenta LUMINII.

*

despre asta i-am vorbit Cristinei Stanciulescu, despre a te lupta cu frica de a merge pe carari noi, luminindu-ti mintea.

despre constientizarea faptului ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra si nu in afara ei. si ca uneori cind noi nu putem face lumina, putem cere sprijinul prietenilor sau… oamenilor luminati. (si nu, n-are legatura cu religia ceea ce cred si scriu aic

daca te gindesti la asta cind ti se pare ca nu mai gasesti drumul apar din tine, sau de la cei din apropierea ta,  suficiente surse de energie ca sa se aprinda ceva lumina pe carare.

foto via shutterstock

1824
soareLumina – De Paste

Lumina – De Paste

ce-mi place cel mai mult in ritualul Luminii de Paste e grija pe care o ai cind pleci cu luminarea/ candela ta aprinsa.

concentrarea pe care o ai la fiecare pas sa nu vina o adiere de vint care sa-ti spulbere simbolul.

de asta nu-mi plac candelele moderne – arata comoditatea si schimba miza: povestea drumului Luminii pina acasa e despre atentie.

***

pentru duminica aceasta de Paste m-am gindit sa va spun 4 intimplari reale despre Lumina.

la lansarea noii campanii de imagine Dove – esti mai frumoasa decit crezi – m-au pus sa scriu ce inseamna frumusetea pt mine. am scris un singur cuvint: LUMINA. pentru mine, personal, asta are si parti bune si parti rele. despre lumina in frumusete cititi aici.

acum citeva zile m-am plimbat cu Trenul Regal, ocazie cu care am remarcat ca ferestrele lui sunt mult mai mari decit ale oricarui alt tren. si ca, datorita acestui detaliu, salonul spunea o poveste frumoasa despre simplitate. o cititi aici.

exista o campanie in Romania de o mare finete si sensibilitate. e adresata celor care nu vad, dar si-ar dori sa experimenteze arta. sa o simta. e vorba de a simti picturile, sculpturile sau exponatele din muzee. aici puteti citi o poveste despre oameni buni care fac sa fie lumina pe dinauntru, cind lumina de afara nu poate fi vazuta.

si ultima poveste, in ordinea celor pe care le-am scris pentru ca nu stiu cum le veti citi, e despre cum ajunge Lumina din Israel in Bucuresti si care-s lucrurile pe care mi le-am asezat in minte la multe saptamini distanta de la vizita la Ierusalim.

patru povesti despre Lumina, care sunt de fapt patru povesti despre a fi atent. povesti asemeni celor pe care le intilnim tot timpul anului, nu doar de Paste.

***

aseara, eu am luat Lumina de la Ana Onisei, prietena mea. ea e mai curajoasa si s-a dus in multimea din curtea de la Gradina Icoanei si-a luat lumina de la cineva. pe drum, luminarica ei s-a stins si-a luat Lumina de la mine, in timp eu mi-am facut curaj, cu voce tare, in eventualitatea ratarii obiectivului de a o duce pina acasa: “si daca se stinge nu conteaza. Lumina e in capul meu, altfel n-as fi facut multe.”

apoi, pe Batistei, s-au stins amindoua luminarelele. si-a mea. si-a ei. ne-a dat Lumina un domn vinzator de la un chiosc non stop.

“aveti dumneavoastra?! am intrebat noi uimite dupa ce s-a oferit, pentru ca lumea avea candele complicate si ne refuza spunind ca nu pot deschide instalatiile.

“sigur, mi-a dat mai multa lume cind a trecut”.

 

 

2177
luminaCum ajunge Lumina in RO?

Cum ajunge Lumina in RO?

acum citeva saptamini, cind am fost in Israel, am aflat cum ajunge Lumina de la Ierusalim la Bucuresti.

vine cu o cursa speciala ELAL, insotita de 4 preoti. pe parcursul zborului, candela cu Lumina nu sta insa in zona destinata turistilor, ci in cabina pilotilor intr-un loc special.

pe toata durata zborului, pilotii au grija de Lumina, iar la aterizare preotii vin si o recupereaza.

***

cum nu sunt cea mai prietena cu dogmele si cu lucrurile pe care ti le impun altii, religia nu e chiar ceva de care sa ma simt apropiata.

am avut nevoie de multe saptamini de la vizita mea la Ierusalim la Mormintul Sfint ca sa diger amalgamul de emotii de acolo: pe de o parte era comercialul (ti-ar fi vindut si papiote cu chipul lui Iisus) pe de alta era energia locului si senzatiile fizice pe care le traiai. (inca mai stiu textura pietrei de pe Mormint).

abia saptamina asta, mi-am dat seama dupa regulile lumii mele ca religia e despre gindire/minte, credinta e despre simtire/suflet. si brusc s-a facut lumina.

probabil ca daca as fi citit la tema diverse lucruri sau as fi vorbit cu oameni luminati, as fi ajuns mai repede la gindul asta.

***

aseara in Curtea de la Gradina Icoanei, ascultind slujba ma uitam la preotii de acolo care aveau niste voci minunate. si ma gindeam ca e foarte posibil ca niciunul dintre cei trei sa nu fi avut privilegiul de a fi mers pina la Ierusalim, iar eu…

1690
dansLumina – beauty

Lumina – beauty

la lansarea noii campanii de imagine Dove – esti mai frumoasa decit crezi – m-au pus sa scriu ce inseamna frumusetea pt mine. am scris un singur cuvint: LUMINA.

pentru mine, personal, asta are si parti bune si parti rele.

***

in cei multi ani de lucrat la revista glossy am invatat ca lumina poate schimba totul intr-o fotografie. un fotograf care stie sa foloseasca lumina iti arata ca nu exista chip urit sau neinteresant, ci doar nepus in valoare cum trebuie.

lumina si fotografia alb negru sunt mai puternice decit orice make-up si decit orice photoshop, daca sunt minuite de un maestru.

mi se pare ca magia sta, ca si in viata, in nuantele de gri dintre extremele – alb si negru.

cred si in lumina care vine din interior si care face un chip frumos – dar pe asta o gasesti cel mai adesea la copii si la cei care au ajuns la un grad de intelepciune si de rafinare interioara. sau la oamenii indragostiti.

pentru ceilalti, lumina artificiala a fotografilor buni e o solutie 🙂

***

lumina e o problema pentru mine. lumina soarelui adica.

pentru ca am o piele foarte alba si foarte sensibila, si vara, si iarna sunt o consumatoare asidua a produselor de protectie solara. factor 50 +.

dar chiar si asa, in vacante sunt cel mai imbracat om de pe plaja (tot timpul cu o camasa cu mineca lunga; alba, subtire, dar cu mineca lunga) , oricum imi petrec putinul timp de pe plaja la umbra si… tot asa.

reversul: majoritatea produselor cosmetice – fond de ten, celebrele creme BB – care sunt pentru nuante diferite de piele sunt mult prea inchise pentru culoarea mea de baza.

pielea mea e un exemplu bun ca daca nu esti atent, lumina poate face rau:)

***

ca-n spotul de mai sus, din campania dove, frumusetea tine de lumina… adica de lumina in care (ai invatat sa) te vezi.

2066
scaune tren regalLumina Simplitate

Lumina Simplitate

acum citeva zile m-am plimbat cu Trenul Regal, ocazie cu care am remarcat ca ferestrele lui sunt mult mai mari decit ale oricarui alt tren. si ca, datorita acestui detaliu, salonul spunea o poveste frumoasa.

povestea era in scaune. lumina cadea pe scaunele asezate frumos in linie in dreptul mesei mari unde se servea cina.

scaune drepte, cu spatarul scurt. negre. din piele. fara nicio infloritura. fara nicio cusatura speciala, la vedere. pareau cele mai simple scaune din lume. pareau austere.

erau scaune din piele de Cordoba, cu puf de pinguin si n-ai fi stiut valoarea lor daca nu ti-ar fi spus cineva.

in Salonul din Trenul Regal lumina spunea o lectie frumoasa despre rafinamentul care vine prin simplitate.

*

 

am fost in trenul regal la invitatia Tchibo, furnizor al casei Regale a Romaniei, care a lansat Tchibo Privat Kaffee o colectie de 3 cafele super rafinate, cu blend unic. cafea arabica. preferata mea e African Blue:)

2187

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!