Author : Cristina Bazavan

THE-AUDIENCE-MirrenHelen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Helen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Text de Andrei Savu

V-ati gandit vreodata ce inseamna sa fii cea mai bogata femeie din lume, monarh constitutional al Regatului Unit, cu peste 100 de milioane de supusi in intreaga lume? Eu, unul, recunosc ca nu. Aveam in minte cateva scene din “Discursul Regelui” si “Regina”, culoarele oarecum impersonale ale palatului Buckhingam si un Rover antedeluvian ramas in apa in muntii Scotiei. Discutii interminabile despre familia regala, fotografii mai deocheate ale nepotilor si nurorilor etc. Dar niciodata nu mi-am pus serios intrebarea “ce rol are, de fapt, Regina?”

“The Audience” incearca un raspuns. Si reuseste. Fara o putere reala, dependenta pe de o parte de traditie si educatie, pe de alta de bugetul aflat la mana Primului Ministru al momentului, Regina este singurul reper moral la care se pot raporta politicienii britanici. Singurul personaj care ramane pe scena toate cele 80 de minute. Toti ceilalti vin si pleaca, in fiecare marti a fiecarei saptamani.

Iar Helen Mirren in rolul reginei este alegerea atat de evidenta, incat produce un efect ciudat – ai impresia ca nu mai esti la teatru, ci ca urmaresti un documentar la televizor. Montajul e perfect, costumele reginei se schimba “live” pe scena (superb sistemul de trecere din era in era), iar in locul unei cronologii plictisitoare ai scene din prezent intretesute cu amintiri, discutii cu John Major, Churchill, Harold Wilson sau Magaret Thatcher.

“Prim ministrii sunt niste megalomani, au fost tratati rau in copilarie sau sufera de sindromul obsesiv compulsiv. Pe scurt, sunt nebuni!” spune, la un moment dat mica Elizabeth. Si atunci cum poti sa-i controlezi? “Nu poti. Poti doar spera sa-i misti un pic, cate un grad, maxim doua. In timp.” Asa se poate rezuma esenta discutiilor.

Un monarh constitutional “sustine intotdeauna pozitia Prim Ministrului sau”, nu contrazice si nu ia atitudine public. Confruntarea este data nu de argumentul pozitiei sau al titlului ci de agerimea si eleganta discursului. “Noi Regina suntem de parere ca” este tot ce are la indemana. Nu mai poate da edicte, Parlamentul si Primul Ministru sunt cei care conduc. Regina, in schimb, poate emite opinii pertinente.

Puterea sa transcende legitatile si realitatile politice, izvorand din traditie si istorie, bun simt si respect fata de o institutie veche de secole. Tot ceea ce ofera Regina, in cursul audientelor, este, probabil, singurul interlocutor de acelasi calibru (oh, ingrata generalizare) pe care il poate avea un Prim Ministru.

Poate nu intamplator cel mai apropiat Prim Ministru a fost un laburist, stangaci si “din popor” dar cu enorm de mult bun simt. Si nu, nu e acela care a insistat sa mute audientele miercurea. El, de altfel, nici nu apare – in piesa aceasta vorbim doar de audientele de marti, programate conform traditiei.

“The Audience”, de Peter Morgan, se joaca la The Gielgud Theatre, in Londra, intre 15 februarie si 15 iunie, cu Helen Mirren in rolul principal. Bilete (poate) mai gasiti pe internet, la Londra se sta la coada in seara spectacolului pentru eventuale bilete returnate.

*
Andrei Savu este managing partner Premium Communication

1725
zfat terasadespre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

despre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

pina acum 2 saptamini, Israelul era pentru mine tara cu Pamintul Sfint unde merg in pelerinaj religiosii practicanti. am prieteni care au rude in Israel, dar n-am avut niciodata intentia de a vizita aceasta tara tocmai pentru ca religia -in forma ei traditionala, conservatoare – nu e pe lista mea de interese.

*

duminica, la ora la care crestinii practicanti merg la biserica, eu ma plimb prin Cismigiu. ma uit la oamenii care trec pe linga mine, uneori cateii pe care-i plimba sunt mai veseli decit ei, si la cei care stau pe bancute.
incerc sa-mi imaginez povestile vietilor lor din detaliile pe care le observ in haine, in atitudine, in felul in care stau – singuri sau insotiti – pe banci.

intru in biserici in scop turistic si stiu doar doua dintre poeziile pe care obisnuim sa le numim “rugaciuni”. dupa regulile lumii mele mi se pare gresit ca ne petrecem timpul cerind iertare unor sfinti din carti sau icoane, in loc sa facem eforturi reale sa fim mai buni si sa nu avem atit de multe motive pentru care sa cerem iertare.

asta-s eu in raport cu religia asa cum o stiti cei mai multi; credinta mea in mai bine si in cum putem sa fim mai buni, e o alta discutie.
asa ca, daca atunci cind am primit invitatia de a merge in Israel n-ar fi fost vorba ca mergem sa-l intilnim si pe cel care a gazduit-o pe Madonna in centrul sau Kabbala, nu cred ca m-as fi dus.

***
excursia in Israel a fost insa una in care prejudecatile mele au fost sfarimate usor, cu perseverenta, si, la o saptamina dupa ce m-am intors, inca mai developez in minte secvente intelegind nuante noi ale intimplarilor din jurul meu.

Tel Aviv-ul e un oras super cool – un melange de tehnologie si urbanism HI FI cu linistea si salbaticia Marii Mediterane care pastreaza la mal semne ale debarcarilor primilor evrei pe acel pamint – la 1870, intimplator, evrei din Romania.

un oras in care, dimineata la 7, doamne trecute de 70 de ani fac exercitii de stretching pe plaja, iar unul dintre job-urile platite – dezvoltate in parteneriat cu Ministerul Turismului – este specialist in night life style, adica cel care stie toate cluburile tari, povestile lor si poate facilita accesul turistilor la cele mai cool petreceri ale momentului.

iar mincarea e o minunatie. puteti incerca o masa traditionala pe o terasa pe stincile de linga mare in centru vechi sau un restaurant modern in port, unde peisajul e demential.

Ierusalimul e… as spune straniu, daca n-as supara pe multa lume. oricit de putin ai crede in dogme si religii, locul e foc si simti cum te arde pe dinauntru. te apasa istoria din jur, chiar daca evreii au relaxarea de a face glume pe seama propriei lor religii/istorii (De ce aduc evreii dupa casatorie, nevestele la Zidul Plingerii?/ Ca sa se invete sa vorbeasca la pereti.)

si chiar daca totul e comert – chipului lui Iisus e pe tricouri, pe scrumiere sau brelocuri, nu doar pe ioane, lectia frumoasa pe care o inveti in Ierusalim e despre a te concentra la ce simti, la a te privi pe dinauntru.

Zfat e locul unde a aparut Kabbalah si e… aer. E locul in care am zimbit ironic la povestile despre biserici stramutate prin furtuni de aer, dar si-n care m-am uitat la colegii mei de calatorie cu drag si o intelegere pe care nu o aveam pina atunci (ca si cum cineva ti-ar aprinde lumina pe strada ca sa vezi mai bine drumul).

si e locul in care am trait cea mai intensa senzatie de bine.

la 6 dimineata, pe terasa camerei mele de la hotel intr-o liniste deplina, am simtit – dincolo de orice intelegere si de orice rationament – cit de usor e sa lasi lucrurile sa curga cum vin ele, sa fii linistit pe dinauntru, curat.

asociem linistea cu zumzaitul traficului pentru ca in orase niciodata nu e liniste deplina, chiar si la munte cind gasim linistea, ea e insotita de fosnetul frunzelor in vint sau de muzica pasarelelor. acolo, in dimineata aceea, in Zfat era liniste. nimic. niciun sunet, nicio adiere de vint. atit de liniste incit respiratia mea parea un sunet foarte puternic.

va doresc din suflet sa traiti o asemenea experienta.

***
de cind m-am intors ma gindesc la ce-a insemnat de fapt experienta israeliana pentru mine, am o idee de raspuns dar e foarte intim, e dincolo de religie si de gindire, si tot ce va doresc e sa vi se intimple sa simtiti cel putin cit am simtit eu acolo.

***

Am fost in Israel la invitatia Ministerului Turismului si a companiei aeriene ELAL. In aceasta saptamina, la tirgul de turism (14-17 martie) vor fi lansate pachete speciale cu destinatia Israel – cu experiente similare ca aceasta traita de mine. puteti gasi aceste pachete la Paralela 45, Cocktail Holidays, Prestige Tours-Happy Tours sau Eximtour, toate sunt realizate in colaborare cu COMPANIA ELAL. sfatul meu, cautati excursia care se cheama kabbalah delight si care are 4 nopti (5 zile) dintre care 2 le petreceti in Zfat, locul Kabbalah.

4204
Vizual Gopo 2013de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

Anul acesta la premiile Gopo (care celebreaza activitatea cinematografia autohtona a fiecarui an), regizorul Cristian Mungiu a cerut ca filmul sau “Dupa dealuri” sa nu fie luat in calcul pentru nominalizari. Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat ca filmul sau “Aurora” sa fie inscris pentru nominalizari.

In contextul in care noul val din cinematografie nu e apreciat de autoritatile noastre, dar e laudat masiv afara, Premiile Gopo (create de reprezentantii noului val) ar trebui sa fie momentul celebrarii muncii lor, iar refuzurile regizorilor de a participa arata o falie care se adinceste in temelia “Noului Val”.

***

La prima vedere ai vrea sa spui ca Mungiu si Puiu ar trebui sa se alature colegilor pentru celebrarea muncii de peste an, sa se bucure impreuna pentru ca, doar asa, uniti, pot misca lucrurile in mica noastra industrie cinematografica. Premiile Gopo capata valoarea pe care fiecare dintre cei care participa o crediteaza.

Dar daca te uiti mai adinc, dincolo de solidaritate si orgolii mai este ceva.

De citiva ani, din considerente comerciale gala Premiilor Gopo este transmisa in direct de Pro Tv, iar industria de promovare PRO isi spune cuvintul: vedetele televiziunii sunt invitate si intervievate mai mult decit actorii care sunt nominalizati, invitatii speciali ai galei vin mult din trustul Media Pro in detrimentrul actorilor sau regizorilor care au luat premii la marile festivaluri.

Si aici intervine comparatia care se rezuma, frust, la “un actor cu scoala” vs “o vedeta de televiziune care apare in filme”, iar adevaratii sarbatoriti ai galelor Gopo nu mai percep intilnirea ca pe o sarbatoare a lor.

E consecinta unui star sistem crescut artificial prin citeva telenovele si show-uri in cautare de talente, in lipsa unei productii masive de film de televiziune sau de cinema.(O gala ca aceasta are nevoie de vedete, de partea de glamour pe care ele o aduc.)

Asa se face ca in loc sa avem prin galele Gopo un moment al uniunii, al victoriei si al bucuriei, apar umbre pe trofee marcate de refuzurile seci de participare.

Si e pacat ca in momentul in care oamenii din industria filmului cer de la autoritati, pe buna dreptate, sprijin si finantari, ei intre ei nu sunt umar la umar; nu sunt uniti.

***
Si anul acesta votez pentru premiile Gopo si port in suflet speranta ca va veni vremea cind aceasta manifestare va fi cel mai important eveniment de celebrare a cinematografiei noastre.

2865
music_is_the_drugrepetitii, pierderi, recuperari

repetitii, pierderi, recuperari

am un obicei foarte prost de a asculta la nesfirsit cite un cintec in timp ce lucrez. il ascult de atit de multe ori incit ii denaturez sensul, capata in mintea mea semnificatia pe care i-o dau eu – de victorie, chiar daca e un cintec trist; dramatic – chiar daca are versuri vesele. de obicei are legatura cu ceva din orchestratia cintecului si cu momentul in care am ratat ceva sau am realizat ceva in textul la care scriu.

***
nu m-a preocupat ce spune despre mine ascultarea aceasta repetitiva (masiv de repetitiva – 2 luni am ascultat un singur cintec cind am scris carticica despre X Factor, cite 8-10 ore pe zi), dar m-a facut sa ma gindesc la artisti si la cum reusesc ei sa fie proaspeti si sa cinte cu aceeasi placere la zeci de concerte cite un hit de-al lor.

acum 13 ani la concertul de lansare Europa FM l-am avut invitat pe Chris de Burgh si 3 zile cit a stat in Bucuresti, l-am tot plimbat sa-i arat locuri. Mi-a zis atunci ca la fiecare 4 minute, undeva in lume, se cinta Lady in Red.
a adaugat ca a obosit sa-l puna toata lumea sa cinte piesa asta si ca el crede ca are altele care-s mai reusite din punct de vedere al compozitiei, dar ca asta a fost soarta.

tin minte insa vorbele cu care a incheiat “e bine sa traiesti experienta de a avea un cintec pe care ai obosit sa-l mai cinti, ba chiar te-ai plictist, dar intelegi cit de important e el si iti recapeti bucuria de a-l cinta abia dupa ce nu mai poti sa o faci.”

n-am inteles atunci ce voia sa spuna, dar ieri, vazind un filmulet pe internet cu reintoarcerea trupei Holograf si cu primul lor concert de dupa recuperarea lui Dan Bittman, mi-am amintit de asta.

cred ca Bittman a cintat “ochii tai” sau “sa nu-mi iei niciodata dragostea” de citeva sute, daca nu mii de ori pina acum, dar saptamina asta a cintat aceste piese mai cu drag ca niciodata.

de unde se vede treaba ca si in cazul asta, chiar si dupa milioane de repetitii ale aceluiasi lucru, inveti sa-l pretuiesti mai tare dupa ce nu-l mai ai o vreme.

4523

de vazut neaparat: Stand Up Guys (trei tipi duri)

din week end-ul acesta avem in cinematografe un film tare dragalas.

nu e o capodopera a cinematografiei, e doar un film de duminica dupa amiaza , insa are trei mari actori in distributie: Al Pacino, Christopher Walken si Alan Arkin.

e o poveste despre 3 baieti rai ajunsi la batrinete care vor sa recupereze anii de nebunii pierduti prin puscarie.

dar nu pentru subiect va rog sa mergeti la film. o fac pentru ca as vrea sa vedeti licaririle din ochii celor 3 mari actori care se bucura ca joaca fara sa mai aiba nimic de demonstrat in actorie. se bucura de experienta si de intilnire, pur si simplu. desigur isi fac treaba foarte bine.

uitati-va la trailer si o sa va convinga sa mergeti sa vedeti filmul.

2201
aparentefemei, feminitate, perfectiune

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

2393
fashion-gone-rogue-all-the-wild-horsesphoto: moda – femei si cai

photo: moda – femei si cai

am descoperit un site de moda care isi face propriile pictoriale si care arata minunat

fashiongonerogue.com

dincolo de faptul ca mi-ar placea sa existe si in Ro asa ceva, adica oameni care sa aiba curaj sa faca sedinte foto adevarate (nu sa se fotografieze ei) si sa indrazneasca sa combine hainele si stilurile, iata citeva foto dintr-un pictorial minunat

 

acesta este un pictorial mai vechi care era destinat costumelor de baie, dar cel mai recent pictorial vorbeste despre stilul rock si arata cam asa:)

4612
praf de steleDe ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio

De ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio

text de Mihaela Dumitrescu
Putin praf de stele si magie pentru BIO

Citeam recent niste studii ca in Europa procentul femeilor care prefera sa cumpere cosmetice organice, bio, este mai scazut in comparatie cu Statele Unite, unde 44 % dintre femei isi manifesta acest interes, si mai ridicat decat in Japonia, unde procentul este de 29%.
In Romania realitatea „estimata” este ca procentul ajunge pe la un 7-8 %, fie din cauza lipsei de informare asupra produselor cosmetice bio, fie din cauza situatiei financiare, produsele cosmetice bio fiind mai scumpe…

Ca nu exista studii si monitorizari pe aceasta piata se stie dar cred ca lucrurile sunt evidente. E o piata de nisa dar din ce in ce mai multe persoane se arata interesate de acest domeniu. Am inceput cu alimentele, cu produsele cosmetice, cu detergentii, cu hainele din bumbac bio si lista poate continua…
Dar sunt 2 hopuri mari de trecut:

bariera de pret care da in accesibilitate si disponibilitate (nu dai cu nasu de ele “peste tot”)
confuzia cosmetice naturale = cosmetice bio


Nu tot ce e natural e bio, nu tot ce se gaseste in plafare sau in micile magazine de la coltul strazii cu produse naturiste e BIO.

Cosmeticele bio, statutul de BIO al lor, in UE, trebuie certificat, verificat si testat cumva. In Europa mai multe organisme (Demeter, ECOCERT, NaTRUE, BDIH, etc – mai multe detalii aici) certifică astfel de produse, iar din 2014 se va pune la punct un standard unic de certificare în toată Uniunea Europeană, numit Cosmos. Procesul de certificare dureaza si pana la 2 ani si costurile pentru certificarea unor game sunt considerabile.
In Romania inca nu exista o legislatie in acest domeniu si de aceea sunt multe produse cu un marea BIO pe etichete si la ingrediente e “jale”. Dar cati dintre noi ne uitam la ingrediente si cat intelegem din ele ?

De ex in Romania pentru a pune pe piata un cosmetic natural, un supliment alimentar este suficient sa depui o notificare la Ministerul Sanatatii cu un dosar de produs. Nu se solicita aprobare, e doar notificare. Si cam asta e – ai liber la comercializare. Si daca ai si putin „curaj” poti sa-ti pui si un BIO pe eticheta ca oricum nu te verifica nimeni…

Ideea este ca in Uniunea Europeana regulile sunt stricte, nu orice “zbora” este bio. La targul Vivaness de la Nurnberg, cel mai mare targ de produse bio din lume, stateam de vorba cu unul din funizorii nostrii din Germania si ne povestea ca partea asta de certificare, in cazul de fata DEMETER, pentru brandul de cosmetice bio Martina Gebhardt  e un proces elaborat si pentru lansarea unui nou produs in gama, lucrurile trebuie gandite cu mult timp inainte.

Totul incepe cu utilizarea de materii prime din culturi ecologice fara pesticide (verificate, testate si reverificate..). Pentru ei Bio înseamna mai mult decat natural: bio reprezinta produse certificate ce conţin minimum 97% ingrediente ecologice, inseamna lipsa parabenilor, a conservantilor sintetici, a produselor petrochimice (uleiuri minerale, parafina), a siliconului, a solventilor PEG, a gelatinei si a colorantilor si a parfumuri sintetice. Daca respecta cele de mai sus au pe eticheta sigla Demeter.

Ce e DEMETER ? – la nivel mondial, există aproximativ 100.000 ha, care sunt certificate Demeter, cu peste 3.500 de produse de calitate Demeter în vânzare si cu vanzari estimate de peste 220 de milioane de euro, la nivel mondial.

Si toata partea asta de certificare si realizare step by step a produselor bio vine si explica si preturile diferite de cosmeticele de masa. Si aceste sigilii de certificare – Demeter, ecoCert, BDIH, Natrue – sunt garantia pentru calitatea si puritatea cosmeticelor.

Deci cam asa stau lucrurile departe de Romania dar sper ca in curand si la noi sa existe o legislatie si un mod de a controla si valida statutul de bio.

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

2984
aortega…cum Zara bate Louis Vuitton

…cum Zara bate Louis Vuitton

text de Mihaela Simina

Amancio Ortega
…sau cum Zara bate Louis Vuitton

Louis Vuitton? Christian Dior? Chanel? Yves Saint Laurent? Hermès? Şeful cărui brand credeţi că este cel mai bogat din industria modei?

Ce aţi spune de Zara? Forbes spune că Amancio Ortega, fondatorul grupului Inditex*, care cuprinde şi brand-ul Zara, este cel mai bogat om din modă.

Spaniolul ocupă locul al treilea în topul miliardarilor realizat de revista Forbes pentru anul 2013. Averea sa este de 57 de miliarde de dolari şi o depăşeşte cu mult pe cea a lui Bernard Arnault, CEO-ul prestigiosului grup LVMH**, care se află pe locul zece, cu “doar” 29 de miliarde de dolari.

*Grupul Inditex cuprinde brand-uri precum: Zara, Zara Kids, Zara Home Massimo Dutti, Stradivarius, Pull and Bear, Bershka, Oysho.
**Grupul LVMH cuprinde brand-uri precum: Christian Dior, Louis Vuitton, Givenchy, Fendi, Donna Karan, Emilio Pucci, Moët et Chandon, Veuve Clicqout, Bulgari.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

1973
OnteachingJournalism1Stiluri de interviu

Stiluri de interviu

text de Sorana Savu

Pentru ca am prieteni foarte buni care inteleg ca-mi place mult sa scriu (din cand in cand) si ca mi-e drag sa ma intalnesc cu oameni pe care ii admir, am avut parte zilele trecute de o intalnire senzationala.

Detalii despre intalnirea propriu zisa va voi da imediat ce materialul (de 18,000 de semne) va aparea. Ce vreau acum sa va povestesc se refera la doua abordari jurnalistice pe care le-am descoperit chiar inainte de interviu si pe care le-am comparat cu uimire. Om de PR ce ma aflu.

Una dintre formule vine de la Mike Sager, un om pe care l-am citit, l-am intalnit si care m-a lasat muta de admiratie – “I can steep like a tea bag in the thing”, ii spune el Siminei Mistreanu in interviul de aici

Cealalta formula vine de la Lynn Barber, una dintre cele mai célèbre jurnaliste de interviu din Marea Britanie. Metoda ei era “start … from a position of really disliking people, and then compel them to win you over.”

Fiecare dintre cei doi scrie exceptional – dar ce-i mana pe fiecare in lupta de diferit ca de la cer la pamant. Sager se straduieste sa nu comenteze, sa nu judece, Barber e inchizitorul sef. Cu de la sine putere.

Nu cred ca e nevoie sa spun ca la finalul comparatiei, admiratia mea pentru Sager a crescut si mai mult. Iar in cazul lui Barber, nu ma mir ca lista ei de refuzuri contine nume la fel de ilustre ca lista ei de intervievati. Sincer, ma mir doar ca nu e mult mai lunga. Si ma mir cum de-a putut sa deteste atatea persoane minunate. Si sa se insele asupra atatora dintre ele… La urma urmei, a insista sa te intalnesti cu oameni pe care nu-i suporti cere o doza mare de masochism si nu-ti face viata mai fericita.

Cat despre mine, in pregatirea intalnirii, am citit, am vazut si am ascultat atat de multe, incat mi-am inghitit jumatate din intrebari pe parcurs, realizand ca le stiam déjà raspunsul. Am fost emotionata cumplit, genul de emotie pe care n-am mai resimtit-o din facultate, o emotie de examen sau de scena. Iar in timpul intalnirii, fara sa-mi dau seama, m-am incarcat de energie intr-asa masura, incat doua nopti n-am dormit cum trebuie, pana n-am pus totul pe hirtie.

Jurnalismul ramane o profesie a examenelor si a spectacolului si a empatiei si a emotiilor.

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

2279

daca sunteti fani Bruno Mars

uitati-va la acest clip delicios si, dupa ce va amuzati de cit de simpatic este copilul, ginditi-va de cite ori spune “multumesc” cu sinceritate

1775
heineken 1vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

Vrei sa pleci la Amsterdam? Tot ce trebuie sa faci este sa-ti aduci aminte de momentele in care Heineken ti-a fost tovaras bun si sa-i trimiti un mesaj pentru capsula timpului, un mesaj la aniversarea de 140 de ani.

(am eu asa o impresie ca nici nu trebuie sa te straduiesti sa-ti aduci aminte de vreo intimplare cu Heineken, pentru ca ai mintea limpede de aseara, de la meci, cind ati avut o relatie strinsa)

***

luni impreuna cu 6 domni simpatici –  ChinezuAndi MoisescuCristi ManafuCosmin TudoranPiticu  si Ionut Bunescu- voi delibera, analiza si vom alege cel mai frumos mesaj dintre toate mesajele trimise prin aplicatia de pe Facebook catre Heineken la aniversare.

cistigatorul cel mare pleaca la Amsterdam pentru un week end impreuna cu o persoana draga lui (draga de stat la masa si baut multa bere:) ), alti 5 cistigatori merg la petrecerea aniversarea Heineken care – din ce am aflat spionind intens – va fi una foarte foarte tare : cu multa tehnologie, cu multe surprize si , desigur, cu multa bere.

***

ca sa intelegeti doar o parte din tehnologie (si e vorba de un aperitiv fata de ce va fi la petrecerea aniversara), va mai zic de aplicatia super super simpatica de pe magazinul Cocorul de acum citeva zile. v-am mai spus ca printr-un program special toti cei care iubesc berea Heineken au putut sa dea noroc cu o sticla virtuala si s-au vazut mare cit tot magazinul Cocorul.

a trecut pe acolo si Loredana, dar si Delia.

ce trebuie sa faceti daca n-ati intrat inca in competitia pentru excursia la Amsterdam?

trimiteti un mesaj cu o urare aniversara pentru Heineken in aplicatia Capsula Timpului de pe Facebook (mesajul va fi public peste 20 de ani intr-o expozitie mondiala) si asteptati luni decizia juriului.

(ma rog, ma puteti spagui pe mine, ca sunt in juriu si sunt singura femeie dintre jurati, iar domnii vor fi gentlemani si imi vor asculta parerea.:) )
3583
loveindragosteala, perspective

indragosteala, perspective

“primavara mereu imi doresc sa ma indragostesc”
“primavara mereu imi e teama ca ma indragostesc”
“de ce?”
“mi-e frica de sentimentul ala cind ti se taie respiratia doar la gindul celuilalt. cind, in loc de aer, in piept tragi foc cu fiecare respiratie. tu de ce vrei sa te indragostesti?”
“mi-e dor de sentimentul asta cu focul in locul aerului”

***

conversatie la telefon

2089
marc jacobsMarc Jacobs: Trust me, no one else.

Marc Jacobs: Trust me, no one else.

text de Mihaela Simina

Pentru prima oară, Marc Jacobs nu mai distribuie roluri pe catwalk, ci este chiar el distribuit într-un film: Disconnect.

Dovada, chiar aici, în trailerul recent lansat (pe la minutul 2:17):

Nu se știu încă multe despre rolul lui. Având în vedere că designerul apare doar la sfârșitul trailer-ului, rostind o singură replica -Trust me, no one else-, putem bănui că este unul secundar.

Dacă ascultăm șoaptele de la Hollywood, Marc ar urma să interpreteze rolul unui porn-baron. Dacă urmărim intriga surprinsă în trailer, în care personajele se luptă cu efectele negative ale erei digitale -implicarea unor tineri minori într-o rețea web-chat de prostituție-, șoaptele tind să capete suport.

Disconnect va fi lansat în aprilie, în SUA; pentru Europa data premierei este încă necunoscută.

În timp ce așteptăm să vedem prima prestație a actorului, admirăm cea mai recentă operă a designerului, colecția Louis Vuitton toamnă-iarnă 2013, prezentată la Paris Fashion Week și spunem: We trust you, Marc.

***
Mihaela Simina este jurnalist, lucreaza pentru emisiunea Vorbe Grele, Antena 3.

3157
poster vernisaj logoO expozitie de care sunt tare mandra

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1319
01-CharlotteDumas, RINGO, Arlington National Cemetery, Arlington, VA, 2012(foto) ANIMA- caii din serviciile de inmormintare ale militarilor

(foto) ANIMA- caii din serviciile de inmormintare ale militarilor

e in new yorker o stire despre un proiect fotografic foarte frumos. Charoltte Dumas, o fotografa apropiata de animale, a realizat o serie de portrete cu caii de la cimitirul militar Arlington National din Virginia, dupa o zi de munca, dupa ce au prestat onoruri la inmormintarile militare.

fotografiile sunt minunate. alte lucrari (toate cu animale – ciini, tigri, lupi) semnate de Charlotte Dumas puteti gasi pe site-ul ei.

1632
obiceiuri vestimentare in avionCum te imbraci cind te pregatesti de o calatorie cu avionul?

Cum te imbraci cind te pregatesti de o calatorie cu avionul?

credeam ca doar eu am marea dilema cu “cum ma imbrac cind plec cu avionul?” pentru ca ma scoate din zen sa ma intoarca de la poarta ca sa ma descalt, sau sa stau sa scot curele, lanturi, medalioane si alte bibileli.

stiu chiar si sutienele care au un fir metalic si au sanse sa bip-aie prin poarta aia, asa ca le evit:)

m-am linistit cind am vazut ca si altii au problemele astea

 

British Airways a facut un studiu despre cum se imbraca oamenii pentru o calatorie cu avionul, care e f f funny pentru ca rezulta ca barbatii sunt mai preocupati de hainele pe care le poarta intr-o calatorie cu avionul cu scopul de a impresiona, decit femeile. love it.

eu pina sa citesc acest studiu nu m-am gindit niciodata sa impresionez pe cineva in avion, m-am gindit sa-mi fie bine, sa nu ma chinuie hainele nici pe drum si nici la poarta de control.

***

iata citeva dintre rezultatele studiului:)

·         32% din barbati se imbraca astfel incat sa impresioneze si sa atraga atentia altor persoane atunci cand calatoresc cu avionul, spre deosebire de femei care fac acest lucru in proporţie de numai 12

·         51% sau mai bine de jumatate din pasagerii europeni spun ca ochelarii de soare ar fi primul obiect pe care si-l pun in bagaje cand calatoresc

·         1 din 4 pasageri turci declara ca obiectul vestimentar fara care nu s-ar urca in avion e o palarie

·         1 din 5 rusi si-au cumparat o tinuta vestimentara special pentru o calatorie cu avionul

·         99% din pasagerii germani isi aranjeaza parul mult mai atent decat de obicei atunci cand calatoresc cu avionul

 

 

2256
OnteachingJournalism1despre curaj in jurnalism (si nu numai)

despre curaj in jurnalism (si nu numai)

vorbim des despre curajul de a-ti urma visul… cum se vede asta in jurnalism?

auzim in fiecare zi ca astazi nu se mai face jurnalism, dar…noi, fiecare dintre noi, face jurnalismul de astazi in forma in care e. noi decidem daca scriem o stire in format tabloid sau in format clasic, noi decidem daca prezentam desuurile unei doamne sau munca din spatele unui film/cintec frumos. sau activitatea unui ONG.  sau efectele unei legi.

noi, fiecare dintre noi, chiar daca semnam in pagina unui ziar sau pe pagina noastra de facebook.

in epoca facebook/twitter/pinterest/instagram, noi suntem un canal media, noi alegem ce promovam si nu putem da vina pe nimeni altcineva pentru ceea ce nu facem.  citi dintre voi au promovat astazi sau ieri sau saptamina trecuta o stire culturala pe pagina de facebook?

aveti blog? ati scris ce credeti cu adevarat folosindu-va de tehnicile pe care le invatati in scoala?

tehnica, teoria, e ca sa stiti sa transmiteti esenta intr-o forma cit mai puternica dar, odata dobindita aceasta tehnica, astazi puteti sa o folositi oriunde, nu doar la un ziar sau la tv.

e valabil si in sens invers: cind ati creat spatiul si audienta , cind va comportanti ca un canal media, cautati sa invatati tehnica, altfel veti ramine niste muzicanti, urechisti, departe de muzicieni.

daca aveti credinta in menirea voastra de jurnalisti, daca vreti sa schimbati putin din jurul lumii voastre cu articolele voastre, puteti sa o faceti de oriunde. pe facebook, pe un blog, pe un site. trebuie doar sa aveti curaj si sa incetati sa va mai plingeti de deciziile pe care le iau altii pentru voi.

curajul nu apare niciodata de capul lui, e la pachet cu frica.

da, in meseria asta o sa va fie frica de multe ori ca o sa va pierdeti locul de munca, dar daca o sa fiti constienti ca va faceti bine treaba, daca veti fi constiinciosi si onesti cu obiectivele voastre in aceasta meserie, va veti gasi oricind un alt loc de munca. (indiferent de ce v-ar spune managementul despre piata media sau capacitatile voastre de munca)

da, in meseria asta veti avea si cite un sef cretin care n-are nicio legatura cu etica si cu meseria in sine. da, o sa va faca zile negre, dar daca acceptati, nu dati vina pe altcineva, e fix alegerea voastra. nu va vaitati ca aveti sefi prosti, aratati-le ca nu le dati credit pentru ceea ce spun, daca sunteti siguri pe ceea ce stiti in meserie. nu va cautati scuze in acest moment, daca sunteti onesti cu voi, stiti ca tot ceea ce acceptati in meseria aceasta e pentru ca vreti voi, asa ca nu va mai vaitati ca va impun altii.

(cindva am avut un sef care, atunci cind am plecat de la locul de munca pe care-l manageruia, a zis un singur lucru: ii pare rau ca plec pentru ca sunt profesionista, dar se bucura ca nu imi mai vede privirea care spune “ce prost esti” pentru fiecare lucru pe care-l spune)

da, in meseria asta o sa va fie teama de multe ori in fata unui subiect mare: o sa va ginditi ca nu va raspund personalitatile de care aveti nevoie, ca nu va e acceptat subiectul de catre sef, ca nu o sa fiti capabili sa-l scrieti la nivelul la care va imaginati ca ar trebui scris. da, se va intimpla asta pentru fiecare subiect mare, dar de fiecare data in mintea voastra ar trebui sa apara gindul “si daca mi se spune NU am sa pot sa traiesc cu asta” si sa incercati sa mergeti pina la capat daca aveti incredere in ideea voastra.

va doresc din tot sufletul sa simtiti bucuria care vine cind curajul a invins frica; cind v-ati urmat cu credinta si pasiune ideea unui reportaj, cind ati facut ceva care a miscat cu adevarat ceva in jurul vostru.

jurnalismul nu moare decit daca-l lasam noi sa moara. in epoca liberei exprimari, in epoca internetului,  jurnalistii se pot exprima de oriunde.

si nu, nu va ginditi la bani.

daca aveti curajul sa va faceti bine treaba, sa faceti jurnalism adevarat in nisa pe care v-ati ales-o, banii vor veni si ei. pentru ca nu exista om pe lumea asta care sa nu recunoasca o poveste bine scrisa, care sa nu se emotioneze daca-i pui intr-un text emotia pura; cum nu exista om care sa nu vrea sa imparta cu altcineva drag ceva care l-a emotionat. iar asta inseamna formarea unei audiente de calitate, iar audienta aduce si banii.

in jurnalism, astazi, mai mult ca oricind e vorba despre curaj. si despre perseverenta.

*

ieri am tinut un seminar pentru studentii care vor sa creasca intr-o meserie care pare pe cale de disparitie: jurnalismul.

le-am vorbit despre ceea ce cred eu ca e inima jurnalismului – interviul – pentru ca nimic din ceea ce producem ca jurnalisti – de la stiri pina la reportaje sau anchete – nu se poate realiza fara o tehnica buna a interviului, fara sa stii sa-l faci pe cel din fata ta/ de la capatul celalat al telefonului sa coboare garda si sa-ti dea o informatie buna, cu emotie sau cu cifre.

ceea ce e mai sus, e o varianta mai ampla a discursului de la finalul seminarului.

2243
Karolina Kurkova wearing I.D. Sarrieri in InStyle US, March 2013Naomi Campbell si Karolina Kurkova in ID Sarrieri

Naomi Campbell si Karolina Kurkova in ID Sarrieri

sunt fan ID Sarrieri si am scris de multe ori de ocaziile in care puteti cumpara lenjeria ID Sarrieri la reduceri, chiar si piesele care nu sunt de obicei in colectiile din Romania.

asa ca ma bucur sa va arat un pictorial din In Style SUA, din martie, in care Naomi Campbell si Karolina Kurkova poarta ID SARRIERI.

 

si daca va intrebati cum arata colectia 2013, iata imagini din prezentarea londoneza ID SARRIERI.

 

 

 

 

1764