Author : Cristina Bazavan

Gérard-Depardieucondamnat la viata, din acest week end in cinematografe
diverse
12 years ago

condamnat la viata, din acest week end in cinematografe

luni seara, la avanpremirea pentru bloggeri a filmului Condamnat la Viata, am primit o lectie despre cum sa -ti cresti frumos copilul.

(cum n-am copii, o scriu aici ca sa ajunga la cine are… nevoie)

*

Dupa proiectia filmului, un pusti brunet, putin mai inalt de un metru si jumatate, a iesit din rindurile din fata si s-a asezat (la invitatia lui Mihai  Ursa, organizatorul vizionarii)  in fata salii de cinema pe jumatate plina cu spectatori.

Era relaxat, cu miinile pe linga corp, chiar daca stia ca urmeaza sa fie asaltat de intrebarile celor care tocmai au vazut filmul in care el joaca.  Imbracamintea era singurul detaliu care trada importanta evenimentului: jeans si camasa bleu cu minecile suflecate, mult mai sobra decit tricourile colorate pe care le poarta copii de virsta lui.

Era Bogdan Iancu ( 12 ani) pustiul pe care tocmai il vazusem alaturi de Gerand Depardieu , ambii in roluri principale, in filmul Condamnat la viata.

***

– Cum a fost sa joci alaturi de actori asa de mari?, a intrebat cineva din sala, in timp ce altcineva zicea in soapta “nici nu cred ca stia cine e Depardieu inainte”

– Si domnul Depardieu si domnul Keitel m-au invatat lucruri despre actorie, a fost foarte interesant sa joc alaturi de ei, a raspuns Bogdan cu o voce calma, rar, zimbind.

– Cam ce ai invatat de la ei?, s-a auzit din nou din sala, putin ironic.

– Mi-au spus ca cel mai important e sa fii natural pe ecran si m-au invatat si ajutat sa fac asta.

Intrebarile au continuat sa curga, iar tonul ironic a coborit catre gluma si de acolo catre admiratie. Bogdan raspundea sigur pe el si extrem de natural la orice intrebare, “nu stiu de ce s-a ales un alt final, intrebati-i pe oamenii mari”, “am obtinut rolul dupa un casting, fratele meu cistigase initial castingul dar pina au strins banii au trecut 2 ani si el a crescut”, “momentan ma concentrez pe scoala, sunt in clasa VI-a, nu stiu daca o sa ma fac actor sau nu”.

Erau in sala Cornel Ilie si Gabi Maga , ambii din trupa VUNK, ambii cu experienta de a sta/performa in fata unui public care te asalteaza cu intrebari. Amindoi se uitau cu admiratie la pusti. recunoscind ca, la virsta lui, ei n-ar fi putut face asta.

Bogdan era  ca si cum ar fi vorbit cu parintii lui care-l intreaba ce a facut la scoala in ziua care tocmai se incheie.

***

La cei 12 ani ai lui , Bogdan Iancu e un mare talent actoricesc si sper sa mearga pina la capat pe drumul asta. L-ati mai vazut in Ho Ho Ho si il puteti vedea in Pariu cu viata, la Protv.

Si e cel mai frumos exemplu despre cum te dezvolta exercitiile de actorie in copilarie. Daca aveti copii, trimiteti-i la  cursuri teatru cind sunt mici: nu e important daca o sa ajunga ca Shirley Temple, nu asta trebuie sa fie scopul. E important ca prin joc invata sa aiba incredere in ei si se deschid, devin firesti, fara sa le mai fie teama de esecul reprezentarii in public.

O sa-i ajute teribil toata viata pentru ca n-o sa mai piarda niste ani multi, gindind cum sa evite niste ratari.

***

Condamnat la Viata e primul remake romanesc (dupa filmului lui Sergiu Nicolaescu, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte) si a fost gindit pentru o cariera internationala a unei povesti universale despre tradare, minciuna si lacomie. Rolul pe care-l avea Amza Pellea in filmul lui Nicolaescu, nebunul satului Ipu, este jucat acum de Gerard Depardieu, preotul satului este Harvey Keitel, iar sotia acestuia este actrita Laura Morante.

Pe mine filmul m-a facut sa-mi doresc sa citesc nuvela originala (Moartea lui Ipu, scrisa de Titus Popovic)i, pentru ca povestea e foarte frumoasa. Mi-ar fi placut ca noua versiune, cu actorii alesi acum, sa fie pe mina regizorului Radu Mihaileanu, as fi simtit mai bine ironia si dramatismul povestii.

***

Cea mai dragutza si mai desteapta remarca despre film la vizionarea la care am fost a avut-o Cornel Ilie care a comparat masa la care oficialii satului il sarbatoreau pe Ipu ca sa-l convinga sa se predea el nemtilor drept ucigasul unui soldat, cu Cina cea de taina. E acolo o secventa in care Ipu sta la mijlocul unei mese lungi, cu preot, primar, notar plus familiile acestora in stinga si-n dreapta lui, uneltind si manipulindu-l din vorbe in timp ce-l hranesc si-l imbata. “Ipu pare un Iisus care se sacrifica pentru ceilalti”

Citeva cadre mai incolo, Ipu incepe sa-si negocieze moartea in beneficii pentru familia lui si nu mai e chiar cel mai inocent dintre cei prezenti la masa.

***

Condamnat la Viata poate fi urmarit din acest week end in cinematografele din toata tara.

 

0
2289
diorO colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.
moda
12 years ago

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Paris comes to London, text de Mihaela Simina

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Incepand de azi, 16 martie, pana pe 14 aprilie, daca aveti drum prin capitala londoneza, va asteapta o surpriza cat se poate de frantuzeasca la etajul patru al celebrului magazin Harrods. Primele indicii: steagurile Dior care vor flutura pe acoperişul acestuia.

Urmeaza principalele intrari in magazin, decorate in stil Louis al XVI-lea si ferestrele magazinului marcate de celebra diagrama alb-gri a casei de moda Christian Dior.

Emblematicile cabine de telefon londoneze vor gazdui produse dintr-o serie limitata Dior, in timp ce traditionalii soldati din garda regala engleza (the beefeaters) vor purta costume concepute de Raf Simons, directorul creativ al casei de moda.

,,Casa’’ propriu-zisa, de la etajul al patrulea, are fatada reconstituita dupa cea a celebrei cladiri Dior din Avenue Montaigne 30. În interior, un mic univers Dior: de la celebra geanta Lady Dior la inconfundabilul parfum J’Adore, de la schite si manechine in miniatura, care readuc la viata look-uri din istoria casei de moda, la rochiile purtate de cele mai recente reprezentante ale imaginii Dior precum Emma Watson, Marion Cotillard sau Jennifer Lawrence.

Marigay McKee, şef de vânzări la Harrods: “Our archive team at Harrods unearthed wonderful images of Christian Dior visiting Harrods in the Fifties and this is a beautiful part of the exhibition. Equally stunning dresses worn by the likes of Elizabeth Taylor, Princess Margaret and Lady Diana alongside contemporary designs by Raf Simons are a real highlight.”

“The Dior at Harrods windows will also highlight exclusive product created especially for the collaboration, in a truly inspirational presentation which celebrates Dior’s love of London. We hope our customers will experience a fascinating journey through the store, unveiling intricate details of Dior’s rich heritage and that they will be inspired and delighted by the collaboration.”

Pentru ca orice gazda care se respecta are grija ca oaspetii ei sa se simta cat mai bine, exista si un restaurant-cafenea, Café Dior, unde, dintr-un meniu care reflecta dragostea lui Monsieur Dior pentru mancarea buna, ceaiul Dior si cupcakes-urile Dior, probabil, vor reflecta o cerere semnificativa din partea vizitatorilor.

Un preview al produselor din seria limitata, special creata pentru „mutarea” Dior la Harrods:

Iar aici, un filmulet minunat despre relatia Dior-Londra de-a lungul timpului.


Mihaela Simina este jurnalist, redactor Vorbe Grele, Antena 3

2
2777
beauty7Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate
beauty
12 years ago

Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate

text de Mihaela Dumitrescu

Cand ne nastem suntem 75% apa, adica greutatea corpului este in proportie de cca. 75% apa , problema este ca pe masura ce inaintam in varsta aceasta pondere ajunge la 50% si tot scade…exact aici este imbatranirea pielii, a tenului.

Nu e suficient sa bem cei 2 litri de apa zilnic, trebuie incercat prin (1.) alimentatie cat si printr-un ritual de ingrijire a pielii (2.) sa ne hidratam corespunzator dar sa si mentinem nivelul optim de hidratare. Spun asta pentru ca sunt multe persone care aplica pe corp sau pe fata o crema care hidrateaza in profunzime si peste 10 min au aceeasi senzatie de piele uscata.

Sfaturi referitoare la alimentatie nu sunt in masura sa dau, ce vreau sa atrag atentia este sa incercam sa avem grija de tenul si pielea noastra din timp si cu produse cosmetice de calitate lipsite de ingrediente sintetice.

Nu exista un elixir care sa blocheze trecerea timpului si evident efectele acestuia asupra chipului si tenul nostru. Dar inainte de a arunca o avere pe creme si seruri antirid care promit minuni cred ca ar trebui sa incercam sa ne intre in reflex anumite obiceiuri bune.

  • Nu iti incarca pielea cu un exces de produse cosmetice si make-up. Pe principiul Less is Better, functie de varsta trebuie ales sa se foloseasca produse cosmetice specifice. Aud multe persoane sub 30 de ani care vor creme antirid si seruri …de ce ? Tenul lor are nevoie de o crema hidratanta cu factor de protectie. Si evident un demachiant bun. Si atat.

 

  • Alegerea produselor cosmetice tine de fiecare dar nu orice produs scump este si bun. Alegerea ar trebuie sa se bazeze pe ce ingrediente contine si pe ce nu contine …, pe beneficiile pe care stim ca le au anumite ingrediente. Exista atatea uleiuri si unturi vegetale cosmetice, uleiuri esentiale care pot mentine un ten sanatos si frumos. Eu sunt de principiu ca produsele cosmeticele pe baza de substante si compusi chimici nu pot sa hraneasca si sa ingrijeasca pielea asa cum o fac produsele cosmetice naturale.  Sunt atatea ingrediente pretioase, organice, care se regasesc in noile game de cosmetice bio lansate pe piata – de ex. sucul de rodie organic, puternic antioxidant, uleiul de argan, uleiul de macadamia, uleiul de avocado …si lista e lunga.

 

  • Cu trecerea varstei, peste 30 ani +, tenul ajunge la o anumita maturitate si in rutina noastra ar trebui sa apara o crema organica de noapte,  nutritiva si regeneranta si o crema contur ochi. Si cam atat.

 

  • Si poate peste varsta de 40+ aplicate si acele seruri faciale concentrate pentru fermitate care lucreaza la partea de elasticitate si estompare a ridurilor.

Evident ca multe aspecte tin si de materialul genetic dar un ritual de ingrijire corect, facut din timp, ne ajuta sa ne pastram prospetimea si sa luptam activ cu principalii factori ce determina imbatranirea tenului – deshidratarea, expunerea la soare, poluarea.

!…si nu in ultimul rand frumusetea vine si din interior.

 ***

text de Mihaela Dumitrescu

0
1604
Frida Giannini Portrait in Chime T-ShirtCe se mai intampla in luna martie
culturale
12 years ago

Ce se mai intampla in luna martie

text de Noemi Revnic

De aceasta data voi scrie aici si despre lucruri interesante care se intampla in afara granitelor Romaniei.

 

De exemplu, cea mai recenta campanie umanitara sustinuta de GUCCI: CHIME FOR CHANGE, o campanie globala initiata de Salma Hayek Pinault, Frida Giannini si Beyoncé Knowles-Carter. Acest proiect are ca scop strangerea de fonduri pentru pentru femeile defavorizate. Mi-a placut mult ideea, iar Frida Giannini este un excelent om de marketing, mi-ar fi placut sa lucrez cu ea, macar o luna.

David Lynch ne surprinde din nou, cu o serie de litografii care pot fi admirate si achizitionate de pe acest link: http://www.itemeditions.com/catalogue/lynch/index13.html

Iar aici la noi, in 15 si 16 martie, un maestru artizan florentin va personaliza accesorii din piele in buticul Gucci de la parterul hotelului Hilton. Poate fi o experienta interesanta. Humanitas a lansat o noua carte de retete culinare asezonate cu povestile lui Margaret Yardley Potter, prezentata de Elizabeth Gilbert, stranepoata autoarei.

Amicii Eugen Radescu si Razvan Ion ma anunta ca vineri, 22 martie se va lansa la Cluj La Gazette (in Strada Calarasilor 1, Parc Cetatuia). Aici gasiti detaliile evenimentului.
www.facebook.com/events/130692280443677

Va doresc un weekend linistit, cu ganduri bune.

*

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


0
1748
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic
diverse
12 years ago

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la povesti@domesticthemovie.ro , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

5
4704
_MG_0655book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin
diverse
12 years ago

book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

fac parte din campania Book Cover Tee in care se creeaza tricouri inspirate de cartea preferata, care sunt trimise la vinzare, iar banii incasati merg la “Centrul de Adoptii Iubirrre“.

este un proiect realizat de Noemi Revnic prin blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu fetele de la 109.

***
eu am ales sa fac un tricou inspirat de o carte care vorbeste despre copilarie si despre cum, chiar si in cele mai triste situatii, daca stii sa te joci si sa te uiti frumos la lucruri gasesti o poezie in ele. si te ajuta sa mergi mai departe pentru ca lumea ti se alatura.

cartea este Extrem de tare si incredibil de aproape, a lui Jonathan Safran Foer. desenul meu e unul minimalist, grafic, doar din litere. cu singura prepozitie – cea care face legatura intre cuvintele cheie – in dreptul inimii:)


***

au mai creat tricouri dupa cartile lor preferate:

Andreea Esca, cu “Fifty Shades of Grey” a lui E.L. James;
Andreea Macri & Anda Brindusa de la revista The One, care si-au ales cartea “O mie
si una de nopti”;
Cristina Foarfa (bookaholic.ro) cu “Zenobia” a lui Gellu Naum;
Daniela Kammrath (121.ro) si-a ales “Pescarusul Jonathan Livingston” a lui Richard
Bach, iar ilustratia a fost realizata de catre un bun prieten, artistul Cristian Ianculescu
(www.ianculescu.com);
Andrei Th. Iovu & Lil Bulgac, de la Harper’s BAZAAR si-au ales cartea “Pornografia” a lui Witold Gombrowicz;
Diana Florina Cosmin de la Forbes, “Girl in a Hyacinth Blue” a lui Susan Vreeland (fotografiata de Roro Serban);
Laura Calin (V for Vintage), “Notre Dame de Paris” a lui Victor Hugo;
Vicki Nicola (vickipedia.ro) si-a ales “Au Bonheur des Dames” a lui Emile Zola, iar ilustratia a fost realizata de talentata artista Raluca Pantis.
Matei Schwartz (BOLD) & Andreea Nitoi au ales “Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez;
Marian Palie a optat pentru “Omul recent” a lui Horia Roman Patapievici,
Marius Concita a recreat pentru Noemi Revnic coperta pentru “The Unbearable Lightness of Being” a lui Milan
Kundera.

 


***

“Book Cover Tee” a fost posibil cu sprijinul a doua branduri care au platforme de comunicare extrem de creative in zona de arta si design Henkel Romania, cu al sau www.atelierperwoll.ro/, si Stella Artois, cu www.stellaartois.ro (Club des Connaisseurs).

 

Cele 100 de tricouri (cu modele de fata & baiat) pot fi achizitionate de la Libraria de carte engleza Anthony Frost, de pe www.molecule-f.com si de la The Place Concept Store incepand de astazi. 13 martie.

1
2276
Anna_WintourAnna Wintour -un nou job la Condé Nast
moda
12 years ago

Anna Wintour -un nou job la Condé Nast

text de Mihaela Simina

Chiar astazi, miercuri, 13 martie, Condé Nast International -publisher-ul Vogue, Vanity Fair, GQ etc- urmeaza sa anunte numirea Annei Wintour intr-o noua functie, cea de director artistic al companiei. Functia nu e noua doar pentru celebra jurnalista, ci chiar si pentru prestigioasa companie media.

Cum asa? De ce infiinteaza Condé Nast, acum, un nou post in structura sa executiva?

Uite asa: “I would go to great distances to avoid losing Anna, particularly in the prime of her career”, ne lamureste CEO-ul companiei, Charles Townsend.

Astfel, miscarea de la varful Condé Nast pune capat zvonurilor conform carora Anna Wintour ar urma sa isi incheie activitatea pentru Vogue (U.S.) -unde e prezenta de aproape 25 de ani- si, totodata, o plaseaza pe aceasta in randul celor mai puternice femei din industria editoriala.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

0
1943
beauty 8oameni si fotografii
diverse
12 years ago

oameni si fotografii

uneori imi plac unele fotografii ale prietenilor mei mai mult decit chipurile pe care le vad in fata mea.

sunt fotografi care pot sa surprinda esenta. o simti acolo in privire sau in inclestarea maxilarelor.

si-ai vrea sa o atingi. pentru ca stii, simti, ca altfel tu- de unul singur – n-ai cum sa atingi acea parte din omul din fotografie.

culmea e, ca in cele mai multe dintre cazuri, e vorba de oameni carora nu le place sa “stea la poza” si, cind ii am alaturi de mine, n-am excese din astea de tandrete – nu-mi doresc sa le mingii obrajii.

0
1361
doctori de femeide ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv
teatru
12 years ago

de ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv

Marti 5 martie, aproape de miezul noptii pe scena Teatrului de Comedie se aflau Mihai Bendeac si Emanuel Pirvu, imbracati in haine de strada. In sala, 15 de masinisti si tehnicieni, plus citiva prieteni ai celor de pe scena.

Se pregateau sa repete o secventa din actul 3 al piesei Doctor de femei si toate decorurile (atelierul unui croitor) si atmosfera de lucru te duceau cu gindul la o repetitie obisnuita de teatru.

Totul s-a schimbat cind au inceput efectiv sa vorbeasca.

Bendeac (peltic) : Domnule doctor, cind m-a lovit asta am suferit o puternica emotie…
Pirvu (autoritar) : Comotie!
Bendeac (uimit) : Comotie?!
Pirvu: Da.
Bendeac: Mamaaa.

Pirvu (cu o voce clara, ca si cum ar vorbi unui prieten): stai asa. (apoi uitindu-se in dreapta jos) 4 plan american, nu da-i 2-ul american, asa. si 4? bun, asta e.. (ii face semn din cap lui Bendeac sa continue.)

Bendeac(pletic): cind m-a lovit asta in cap
Pirvu (absent): da…
Bendeac: am avut asa o premonitie

Pirvu (din nou voce clara, seaca): da-o cu 4, deschide cu 4.

Bendeac: am avut o previziune premonitorie de vis de se facea ca eram la Amsterdam si ma plimbam pe o bicicleta….

Pirvu (catre Bendeac, sec): stai asa
uitindu-se in dreapta jos: doiul.. 6? si vezi ca aici o sa plec eu si tu te duci in urmarire. Si…(catre Bendeac) zi:

Bendeac: aaa. pe o bicicleta… bicicleta dubla, nu stiu de ce, ca eram singur….

Bendeac a continuat, iar masinistii au inceput sa rida cind personajul lui a ajuns in cartierul roshu si si-a cautat nevasta la un bordel… Pirvu s-a uitat tot timpul in dreapta jos, concentrat.

***

Locul din dreapta scenei era, in seara aia, punctul maxim de interes. Era tot ceea ce facea diferenta fata de orice alta repetitie de teatru pe care am vazut-o. Tot ceea ce facea diferenta si pentru actorii de pe scena care jucasera piesa asta de citeva zeci de ori.

Acolo, in dreapta scenei erai TU, spectatorul care te vei uita diseara la televizor sa vezi prima piesa de teatru tv transmisa de Antena 1. Erai reprezentat de o plasma mare in care se vedeau decupajele de pe scena si toata lumea se concentra pe tine.

7 operatori, ascunsi in intunericul salii, munceau cot la cot cu actorii: invatasera textul, stiau miscarile scenice si erau identificati cu numerele camerelor lor – 2, 3, 6 -, iar in carul de emisie, un regizor artistic isi nota fiecare observatie pe care regizorul piesei, Emanuel Pirvu (care e si actor), o transmitea cu fiecare iesire din personaj, cind vocea ii devenea seaca si ferma.

***

de cele mai multe ori nu suntem constienti cind istoria se scrie in fata noastra; evenimentele trec pe linga noi si le aflam importanta abia dupa ce s-au incheiat.

acum stiu sigur ca miercuri seara s-ar putea scrie istorie in teatru pentru ca daca sunt multi telespectatori care se uita la piesa televizata, vor mai fi si alte spectacole de teatru tv dincolo de cele 4 piese contractate pentru sezonul 1. iar asta inseamna revigorarea unei industrii cu toate meseriile ei – de la tehnicieni la costumieri, de la actori la regizori.

ba chiar, cu putina perseverenta si unitate, poate duce la asezarea teatrului bulevardier in zona in care este peste tot in tarile cu mari traditii culturale ( la Londra, turistii merg la teatru bulevardier ca sa vada unii dintre cei mai mari actori ai lumii).

si sunt singura ca, in timp, vor fi copii care, uitindu-se la televizor la niste actori pe care-i vad si-n reviste si alaturi de care rid si se simt bine, vor dori sa se faca si ei actori.

stiu asta pentru ca si in copilaria mea exista teatru tv.

si mai stiu ca vor fi multi care vor critica faptul ca sunt alese piese bulevardiere, teatru de comedie, relaxant, nu genul de teatru greu – piesa catharsis la sfirsitul careia sa fii zguduit. dar, daca suntem onesti, recunoastem ca ne uitam la televizor ca sa ne relaxam, ne uitam la televizor ca sa ne bucuram.

***

stiti de ce cred ca o sa va placa piesa din miercurea asta? repetitia de la miezul noptii era una tehnica (actorii erau mai atenti la a-si lua repere pentru camerele de luat vederi si pentru lumini, nu se punea accentul pe interpretare), toata lumea era obosita pentru ca se repetase toata ziua, dar chiar si asa masinistii se distrau la fiecare poanta pe care o lansa Bendeac.

sa va uitati de la inceput: totul e conceput in asa fel incit sa va dezvaluie si putin din magia culiselor. 🙂

2
3329
THE-AUDIENCE-MirrenHelen Mirren in The Audience , review direct de la Londra
diverse
12 years ago

Helen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Text de Andrei Savu

V-ati gandit vreodata ce inseamna sa fii cea mai bogata femeie din lume, monarh constitutional al Regatului Unit, cu peste 100 de milioane de supusi in intreaga lume? Eu, unul, recunosc ca nu. Aveam in minte cateva scene din “Discursul Regelui” si “Regina”, culoarele oarecum impersonale ale palatului Buckhingam si un Rover antedeluvian ramas in apa in muntii Scotiei. Discutii interminabile despre familia regala, fotografii mai deocheate ale nepotilor si nurorilor etc. Dar niciodata nu mi-am pus serios intrebarea “ce rol are, de fapt, Regina?”

“The Audience” incearca un raspuns. Si reuseste. Fara o putere reala, dependenta pe de o parte de traditie si educatie, pe de alta de bugetul aflat la mana Primului Ministru al momentului, Regina este singurul reper moral la care se pot raporta politicienii britanici. Singurul personaj care ramane pe scena toate cele 80 de minute. Toti ceilalti vin si pleaca, in fiecare marti a fiecarei saptamani.

Iar Helen Mirren in rolul reginei este alegerea atat de evidenta, incat produce un efect ciudat – ai impresia ca nu mai esti la teatru, ci ca urmaresti un documentar la televizor. Montajul e perfect, costumele reginei se schimba “live” pe scena (superb sistemul de trecere din era in era), iar in locul unei cronologii plictisitoare ai scene din prezent intretesute cu amintiri, discutii cu John Major, Churchill, Harold Wilson sau Magaret Thatcher.

“Prim ministrii sunt niste megalomani, au fost tratati rau in copilarie sau sufera de sindromul obsesiv compulsiv. Pe scurt, sunt nebuni!” spune, la un moment dat mica Elizabeth. Si atunci cum poti sa-i controlezi? “Nu poti. Poti doar spera sa-i misti un pic, cate un grad, maxim doua. In timp.” Asa se poate rezuma esenta discutiilor.

Un monarh constitutional “sustine intotdeauna pozitia Prim Ministrului sau”, nu contrazice si nu ia atitudine public. Confruntarea este data nu de argumentul pozitiei sau al titlului ci de agerimea si eleganta discursului. “Noi Regina suntem de parere ca” este tot ce are la indemana. Nu mai poate da edicte, Parlamentul si Primul Ministru sunt cei care conduc. Regina, in schimb, poate emite opinii pertinente.

Puterea sa transcende legitatile si realitatile politice, izvorand din traditie si istorie, bun simt si respect fata de o institutie veche de secole. Tot ceea ce ofera Regina, in cursul audientelor, este, probabil, singurul interlocutor de acelasi calibru (oh, ingrata generalizare) pe care il poate avea un Prim Ministru.

Poate nu intamplator cel mai apropiat Prim Ministru a fost un laburist, stangaci si “din popor” dar cu enorm de mult bun simt. Si nu, nu e acela care a insistat sa mute audientele miercurea. El, de altfel, nici nu apare – in piesa aceasta vorbim doar de audientele de marti, programate conform traditiei.

“The Audience”, de Peter Morgan, se joaca la The Gielgud Theatre, in Londra, intre 15 februarie si 15 iunie, cu Helen Mirren in rolul principal. Bilete (poate) mai gasiti pe internet, la Londra se sta la coada in seara spectacolului pentru eventuale bilete returnate.

*
Andrei Savu este managing partner Premium Communication

1
1762
zfat terasadespre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile
diverse
12 years ago

despre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

pina acum 2 saptamini, Israelul era pentru mine tara cu Pamintul Sfint unde merg in pelerinaj religiosii practicanti. am prieteni care au rude in Israel, dar n-am avut niciodata intentia de a vizita aceasta tara tocmai pentru ca religia -in forma ei traditionala, conservatoare – nu e pe lista mea de interese.

*

duminica, la ora la care crestinii practicanti merg la biserica, eu ma plimb prin Cismigiu. ma uit la oamenii care trec pe linga mine, uneori cateii pe care-i plimba sunt mai veseli decit ei, si la cei care stau pe bancute.
incerc sa-mi imaginez povestile vietilor lor din detaliile pe care le observ in haine, in atitudine, in felul in care stau – singuri sau insotiti – pe banci.

intru in biserici in scop turistic si stiu doar doua dintre poeziile pe care obisnuim sa le numim “rugaciuni”. dupa regulile lumii mele mi se pare gresit ca ne petrecem timpul cerind iertare unor sfinti din carti sau icoane, in loc sa facem eforturi reale sa fim mai buni si sa nu avem atit de multe motive pentru care sa cerem iertare.

asta-s eu in raport cu religia asa cum o stiti cei mai multi; credinta mea in mai bine si in cum putem sa fim mai buni, e o alta discutie.
asa ca, daca atunci cind am primit invitatia de a merge in Israel n-ar fi fost vorba ca mergem sa-l intilnim si pe cel care a gazduit-o pe Madonna in centrul sau Kabbala, nu cred ca m-as fi dus.

***
excursia in Israel a fost insa una in care prejudecatile mele au fost sfarimate usor, cu perseverenta, si, la o saptamina dupa ce m-am intors, inca mai developez in minte secvente intelegind nuante noi ale intimplarilor din jurul meu.

Tel Aviv-ul e un oras super cool – un melange de tehnologie si urbanism HI FI cu linistea si salbaticia Marii Mediterane care pastreaza la mal semne ale debarcarilor primilor evrei pe acel pamint – la 1870, intimplator, evrei din Romania.

un oras in care, dimineata la 7, doamne trecute de 70 de ani fac exercitii de stretching pe plaja, iar unul dintre job-urile platite – dezvoltate in parteneriat cu Ministerul Turismului – este specialist in night life style, adica cel care stie toate cluburile tari, povestile lor si poate facilita accesul turistilor la cele mai cool petreceri ale momentului.

iar mincarea e o minunatie. puteti incerca o masa traditionala pe o terasa pe stincile de linga mare in centru vechi sau un restaurant modern in port, unde peisajul e demential.

Ierusalimul e… as spune straniu, daca n-as supara pe multa lume. oricit de putin ai crede in dogme si religii, locul e foc si simti cum te arde pe dinauntru. te apasa istoria din jur, chiar daca evreii au relaxarea de a face glume pe seama propriei lor religii/istorii (De ce aduc evreii dupa casatorie, nevestele la Zidul Plingerii?/ Ca sa se invete sa vorbeasca la pereti.)

si chiar daca totul e comert – chipului lui Iisus e pe tricouri, pe scrumiere sau brelocuri, nu doar pe ioane, lectia frumoasa pe care o inveti in Ierusalim e despre a te concentra la ce simti, la a te privi pe dinauntru.

Zfat e locul unde a aparut Kabbalah si e… aer. E locul in care am zimbit ironic la povestile despre biserici stramutate prin furtuni de aer, dar si-n care m-am uitat la colegii mei de calatorie cu drag si o intelegere pe care nu o aveam pina atunci (ca si cum cineva ti-ar aprinde lumina pe strada ca sa vezi mai bine drumul).

si e locul in care am trait cea mai intensa senzatie de bine.

la 6 dimineata, pe terasa camerei mele de la hotel intr-o liniste deplina, am simtit – dincolo de orice intelegere si de orice rationament – cit de usor e sa lasi lucrurile sa curga cum vin ele, sa fii linistit pe dinauntru, curat.

asociem linistea cu zumzaitul traficului pentru ca in orase niciodata nu e liniste deplina, chiar si la munte cind gasim linistea, ea e insotita de fosnetul frunzelor in vint sau de muzica pasarelelor. acolo, in dimineata aceea, in Zfat era liniste. nimic. niciun sunet, nicio adiere de vint. atit de liniste incit respiratia mea parea un sunet foarte puternic.

va doresc din suflet sa traiti o asemenea experienta.

***
de cind m-am intors ma gindesc la ce-a insemnat de fapt experienta israeliana pentru mine, am o idee de raspuns dar e foarte intim, e dincolo de religie si de gindire, si tot ce va doresc e sa vi se intimple sa simtiti cel putin cit am simtit eu acolo.

***

Am fost in Israel la invitatia Ministerului Turismului si a companiei aeriene ELAL. In aceasta saptamina, la tirgul de turism (14-17 martie) vor fi lansate pachete speciale cu destinatia Israel – cu experiente similare ca aceasta traita de mine. puteti gasi aceste pachete la Paralela 45, Cocktail Holidays, Prestige Tours-Happy Tours sau Eximtour, toate sunt realizate in colaborare cu COMPANIA ELAL. sfatul meu, cautati excursia care se cheama kabbalah delight si care are 4 nopti (5 zile) dintre care 2 le petreceti in Zfat, locul Kabbalah.

1
4241
Vizual Gopo 2013de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo
diverse
12 years ago

de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

Anul acesta la premiile Gopo (care celebreaza activitatea cinematografia autohtona a fiecarui an), regizorul Cristian Mungiu a cerut ca filmul sau “Dupa dealuri” sa nu fie luat in calcul pentru nominalizari. Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat ca filmul sau “Aurora” sa fie inscris pentru nominalizari.

In contextul in care noul val din cinematografie nu e apreciat de autoritatile noastre, dar e laudat masiv afara, Premiile Gopo (create de reprezentantii noului val) ar trebui sa fie momentul celebrarii muncii lor, iar refuzurile regizorilor de a participa arata o falie care se adinceste in temelia “Noului Val”.

***

La prima vedere ai vrea sa spui ca Mungiu si Puiu ar trebui sa se alature colegilor pentru celebrarea muncii de peste an, sa se bucure impreuna pentru ca, doar asa, uniti, pot misca lucrurile in mica noastra industrie cinematografica. Premiile Gopo capata valoarea pe care fiecare dintre cei care participa o crediteaza.

Dar daca te uiti mai adinc, dincolo de solidaritate si orgolii mai este ceva.

De citiva ani, din considerente comerciale gala Premiilor Gopo este transmisa in direct de Pro Tv, iar industria de promovare PRO isi spune cuvintul: vedetele televiziunii sunt invitate si intervievate mai mult decit actorii care sunt nominalizati, invitatii speciali ai galei vin mult din trustul Media Pro in detrimentrul actorilor sau regizorilor care au luat premii la marile festivaluri.

Si aici intervine comparatia care se rezuma, frust, la “un actor cu scoala” vs “o vedeta de televiziune care apare in filme”, iar adevaratii sarbatoriti ai galelor Gopo nu mai percep intilnirea ca pe o sarbatoare a lor.

E consecinta unui star sistem crescut artificial prin citeva telenovele si show-uri in cautare de talente, in lipsa unei productii masive de film de televiziune sau de cinema.(O gala ca aceasta are nevoie de vedete, de partea de glamour pe care ele o aduc.)

Asa se face ca in loc sa avem prin galele Gopo un moment al uniunii, al victoriei si al bucuriei, apar umbre pe trofee marcate de refuzurile seci de participare.

Si e pacat ca in momentul in care oamenii din industria filmului cer de la autoritati, pe buna dreptate, sprijin si finantari, ei intre ei nu sunt umar la umar; nu sunt uniti.

***
Si anul acesta votez pentru premiile Gopo si port in suflet speranta ca va veni vremea cind aceasta manifestare va fi cel mai important eveniment de celebrare a cinematografiei noastre.

4
2924
music_is_the_drugrepetitii, pierderi, recuperari
muzici simpa
12 years ago

repetitii, pierderi, recuperari

am un obicei foarte prost de a asculta la nesfirsit cite un cintec in timp ce lucrez. il ascult de atit de multe ori incit ii denaturez sensul, capata in mintea mea semnificatia pe care i-o dau eu – de victorie, chiar daca e un cintec trist; dramatic – chiar daca are versuri vesele. de obicei are legatura cu ceva din orchestratia cintecului si cu momentul in care am ratat ceva sau am realizat ceva in textul la care scriu.

***
nu m-a preocupat ce spune despre mine ascultarea aceasta repetitiva (masiv de repetitiva – 2 luni am ascultat un singur cintec cind am scris carticica despre X Factor, cite 8-10 ore pe zi), dar m-a facut sa ma gindesc la artisti si la cum reusesc ei sa fie proaspeti si sa cinte cu aceeasi placere la zeci de concerte cite un hit de-al lor.

acum 13 ani la concertul de lansare Europa FM l-am avut invitat pe Chris de Burgh si 3 zile cit a stat in Bucuresti, l-am tot plimbat sa-i arat locuri. Mi-a zis atunci ca la fiecare 4 minute, undeva in lume, se cinta Lady in Red.
a adaugat ca a obosit sa-l puna toata lumea sa cinte piesa asta si ca el crede ca are altele care-s mai reusite din punct de vedere al compozitiei, dar ca asta a fost soarta.

tin minte insa vorbele cu care a incheiat “e bine sa traiesti experienta de a avea un cintec pe care ai obosit sa-l mai cinti, ba chiar te-ai plictist, dar intelegi cit de important e el si iti recapeti bucuria de a-l cinta abia dupa ce nu mai poti sa o faci.”

n-am inteles atunci ce voia sa spuna, dar ieri, vazind un filmulet pe internet cu reintoarcerea trupei Holograf si cu primul lor concert de dupa recuperarea lui Dan Bittman, mi-am amintit de asta.

cred ca Bittman a cintat “ochii tai” sau “sa nu-mi iei niciodata dragostea” de citeva sute, daca nu mii de ori pina acum, dar saptamina asta a cintat aceste piese mai cu drag ca niciodata.

de unde se vede treaba ca si in cazul asta, chiar si dupa milioane de repetitii ale aceluiasi lucru, inveti sa-l pretuiesti mai tare dupa ce nu-l mai ai o vreme.

6
4596
filme simpa
12 years ago

de vazut neaparat: Stand Up Guys (trei tipi duri)

din week end-ul acesta avem in cinematografe un film tare dragalas.

nu e o capodopera a cinematografiei, e doar un film de duminica dupa amiaza , insa are trei mari actori in distributie: Al Pacino, Christopher Walken si Alan Arkin.

e o poveste despre 3 baieti rai ajunsi la batrinete care vor sa recupereze anii de nebunii pierduti prin puscarie.

dar nu pentru subiect va rog sa mergeti la film. o fac pentru ca as vrea sa vedeti licaririle din ochii celor 3 mari actori care se bucura ca joaca fara sa mai aiba nimic de demonstrat in actorie. se bucura de experienta si de intilnire, pur si simplu. desigur isi fac treaba foarte bine.

uitati-va la trailer si o sa va convinga sa mergeti sa vedeti filmul.

0
2252
aparentefemei, feminitate, perfectiune
diverse
12 years ago

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

3
2436
fashion-gone-rogue-all-the-wild-horsesphoto: moda – femei si cai
moda
12 years ago

photo: moda – femei si cai

am descoperit un site de moda care isi face propriile pictoriale si care arata minunat

fashiongonerogue.com

dincolo de faptul ca mi-ar placea sa existe si in Ro asa ceva, adica oameni care sa aiba curaj sa faca sedinte foto adevarate (nu sa se fotografieze ei) si sa indrazneasca sa combine hainele si stilurile, iata citeva foto dintr-un pictorial minunat

 

acesta este un pictorial mai vechi care era destinat costumelor de baie, dar cel mai recent pictorial vorbeste despre stilul rock si arata cam asa:)

1
4683
praf de steleDe ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio
beauty
12 years ago

De ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio

text de Mihaela Dumitrescu
Putin praf de stele si magie pentru BIO

Citeam recent niste studii ca in Europa procentul femeilor care prefera sa cumpere cosmetice organice, bio, este mai scazut in comparatie cu Statele Unite, unde 44 % dintre femei isi manifesta acest interes, si mai ridicat decat in Japonia, unde procentul este de 29%.
In Romania realitatea „estimata” este ca procentul ajunge pe la un 7-8 %, fie din cauza lipsei de informare asupra produselor cosmetice bio, fie din cauza situatiei financiare, produsele cosmetice bio fiind mai scumpe…

Ca nu exista studii si monitorizari pe aceasta piata se stie dar cred ca lucrurile sunt evidente. E o piata de nisa dar din ce in ce mai multe persoane se arata interesate de acest domeniu. Am inceput cu alimentele, cu produsele cosmetice, cu detergentii, cu hainele din bumbac bio si lista poate continua…
Dar sunt 2 hopuri mari de trecut:

bariera de pret care da in accesibilitate si disponibilitate (nu dai cu nasu de ele “peste tot”)
confuzia cosmetice naturale = cosmetice bio


Nu tot ce e natural e bio, nu tot ce se gaseste in plafare sau in micile magazine de la coltul strazii cu produse naturiste e BIO.

Cosmeticele bio, statutul de BIO al lor, in UE, trebuie certificat, verificat si testat cumva. In Europa mai multe organisme (Demeter, ECOCERT, NaTRUE, BDIH, etc – mai multe detalii aici) certifică astfel de produse, iar din 2014 se va pune la punct un standard unic de certificare în toată Uniunea Europeană, numit Cosmos. Procesul de certificare dureaza si pana la 2 ani si costurile pentru certificarea unor game sunt considerabile.
In Romania inca nu exista o legislatie in acest domeniu si de aceea sunt multe produse cu un marea BIO pe etichete si la ingrediente e “jale”. Dar cati dintre noi ne uitam la ingrediente si cat intelegem din ele ?

De ex in Romania pentru a pune pe piata un cosmetic natural, un supliment alimentar este suficient sa depui o notificare la Ministerul Sanatatii cu un dosar de produs. Nu se solicita aprobare, e doar notificare. Si cam asta e – ai liber la comercializare. Si daca ai si putin „curaj” poti sa-ti pui si un BIO pe eticheta ca oricum nu te verifica nimeni…

Ideea este ca in Uniunea Europeana regulile sunt stricte, nu orice “zbora” este bio. La targul Vivaness de la Nurnberg, cel mai mare targ de produse bio din lume, stateam de vorba cu unul din funizorii nostrii din Germania si ne povestea ca partea asta de certificare, in cazul de fata DEMETER, pentru brandul de cosmetice bio Martina Gebhardt  e un proces elaborat si pentru lansarea unui nou produs in gama, lucrurile trebuie gandite cu mult timp inainte.

Totul incepe cu utilizarea de materii prime din culturi ecologice fara pesticide (verificate, testate si reverificate..). Pentru ei Bio înseamna mai mult decat natural: bio reprezinta produse certificate ce conţin minimum 97% ingrediente ecologice, inseamna lipsa parabenilor, a conservantilor sintetici, a produselor petrochimice (uleiuri minerale, parafina), a siliconului, a solventilor PEG, a gelatinei si a colorantilor si a parfumuri sintetice. Daca respecta cele de mai sus au pe eticheta sigla Demeter.

Ce e DEMETER ? – la nivel mondial, există aproximativ 100.000 ha, care sunt certificate Demeter, cu peste 3.500 de produse de calitate Demeter în vânzare si cu vanzari estimate de peste 220 de milioane de euro, la nivel mondial.

Si toata partea asta de certificare si realizare step by step a produselor bio vine si explica si preturile diferite de cosmeticele de masa. Si aceste sigilii de certificare – Demeter, ecoCert, BDIH, Natrue – sunt garantia pentru calitatea si puritatea cosmeticelor.

Deci cam asa stau lucrurile departe de Romania dar sper ca in curand si la noi sa existe o legislatie si un mod de a controla si valida statutul de bio.

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

1
3025
aortega…cum Zara bate Louis Vuitton
moda
12 years ago

…cum Zara bate Louis Vuitton

text de Mihaela Simina

Amancio Ortega
…sau cum Zara bate Louis Vuitton

Louis Vuitton? Christian Dior? Chanel? Yves Saint Laurent? Hermès? Şeful cărui brand credeţi că este cel mai bogat din industria modei?

Ce aţi spune de Zara? Forbes spune că Amancio Ortega, fondatorul grupului Inditex*, care cuprinde şi brand-ul Zara, este cel mai bogat om din modă.

Spaniolul ocupă locul al treilea în topul miliardarilor realizat de revista Forbes pentru anul 2013. Averea sa este de 57 de miliarde de dolari şi o depăşeşte cu mult pe cea a lui Bernard Arnault, CEO-ul prestigiosului grup LVMH**, care se află pe locul zece, cu “doar” 29 de miliarde de dolari.

*Grupul Inditex cuprinde brand-uri precum: Zara, Zara Kids, Zara Home Massimo Dutti, Stradivarius, Pull and Bear, Bershka, Oysho.
**Grupul LVMH cuprinde brand-uri precum: Christian Dior, Louis Vuitton, Givenchy, Fendi, Donna Karan, Emilio Pucci, Moët et Chandon, Veuve Clicqout, Bulgari.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

1
2011
OnteachingJournalism1Stiluri de interviu
jurnalism
12 years ago

Stiluri de interviu

text de Sorana Savu

Pentru ca am prieteni foarte buni care inteleg ca-mi place mult sa scriu (din cand in cand) si ca mi-e drag sa ma intalnesc cu oameni pe care ii admir, am avut parte zilele trecute de o intalnire senzationala.

Detalii despre intalnirea propriu zisa va voi da imediat ce materialul (de 18,000 de semne) va aparea. Ce vreau acum sa va povestesc se refera la doua abordari jurnalistice pe care le-am descoperit chiar inainte de interviu si pe care le-am comparat cu uimire. Om de PR ce ma aflu.

Una dintre formule vine de la Mike Sager, un om pe care l-am citit, l-am intalnit si care m-a lasat muta de admiratie – “I can steep like a tea bag in the thing”, ii spune el Siminei Mistreanu in interviul de aici

Cealalta formula vine de la Lynn Barber, una dintre cele mai célèbre jurnaliste de interviu din Marea Britanie. Metoda ei era “start … from a position of really disliking people, and then compel them to win you over.”

Fiecare dintre cei doi scrie exceptional – dar ce-i mana pe fiecare in lupta de diferit ca de la cer la pamant. Sager se straduieste sa nu comenteze, sa nu judece, Barber e inchizitorul sef. Cu de la sine putere.

Nu cred ca e nevoie sa spun ca la finalul comparatiei, admiratia mea pentru Sager a crescut si mai mult. Iar in cazul lui Barber, nu ma mir ca lista ei de refuzuri contine nume la fel de ilustre ca lista ei de intervievati. Sincer, ma mir doar ca nu e mult mai lunga. Si ma mir cum de-a putut sa deteste atatea persoane minunate. Si sa se insele asupra atatora dintre ele… La urma urmei, a insista sa te intalnesti cu oameni pe care nu-i suporti cere o doza mare de masochism si nu-ti face viata mai fericita.

Cat despre mine, in pregatirea intalnirii, am citit, am vazut si am ascultat atat de multe, incat mi-am inghitit jumatate din intrebari pe parcurs, realizand ca le stiam déjà raspunsul. Am fost emotionata cumplit, genul de emotie pe care n-am mai resimtit-o din facultate, o emotie de examen sau de scena. Iar in timpul intalnirii, fara sa-mi dau seama, m-am incarcat de energie intr-asa masura, incat doua nopti n-am dormit cum trebuie, pana n-am pus totul pe hirtie.

Jurnalismul ramane o profesie a examenelor si a spectacolului si a empatiei si a emotiilor.

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

1
2321