Author : Cristina Bazavan

tortsecretele X Factor

secretele X Factor

va povesteam saptamina trecuta ca am fost in camera secreta X Factor acolo unde sunt fisele tuturor concurentilor din preselectii si unde sunt aranjate pe panouri – cu fise personale – editiile viitoare de eXperiente X factor. ei bine, astazi va arat fotografii:)

mai intii insa o alta fotografie cu tortul X factor pe care l-am primit de ziua mea de la Elena Prodan.

pe Elena am cunoscut-o fix acum un an, cind m-am cerut prima data la preselectiile de la X Factor si la judge house, iar ea – desi era super ocupata – a mers cu mine la filmari. apoi i-am facut capul mare la fiecare gala la care am fost si dupa ce s-a incheiat primul sezon, am continuat sa-i fac capul mare cu alte lucruri care nu mai aveau legatura cu job-ul ei, asa ca suntem prietene.

iti multumesc frumos pentru prietenie, Elena.

anul acesta la X Factor o chinui saptaminal pe Ortansa Ichim, story editor, asa ca nici nu stie ce o asteapta dupa ce se termina sezonul 2:)

***

de ce scriu saptaminal despre acest show? mai intii pentru ca sunt fana a formatului, mai apoi pentru ca eu, ca jurnalist, pot avea acces la lucruri pe care voi nu le stiti si din care puteti invata. mai ales daca va veti inscrie vreodata in concurs si veti merge la o preselectie.

X factor nu e un show exclusiv despre cit de bine cinti, e o emisiune despre cum stii sa faci show din muzica. e despre ce prezenta scenica ai, despre carisma. despre cum captezi atentia oamenilor si-i faci sa petreaca niste momente frumoase in fata televizorului.

e genul de show la care madonna – care nu e vreo voce  geniala – ar fi cistigat pentru ca juratii ar fi simtit ca are ceva special, ca are viziune pentru personajul care trebuie sa fie ea in enterteinment.

daca acum 5 ani s-ar fi facut concursul asta, CRBL ar fi fost unul dintre cistigatori (imi place mie mult de relaxarea pe care o are in emisiunea Te cunosc de undeva de a se transforma in toate personajele interesindu-l nu nota din concurs, ci distractia pe care o asigura publicului)

deci, daca va bate vreodata gindul sa va inscrieti la o  preselectie X Factor ginditi-va ca nu e doar despre a cinta bine. e despre a livra un pachet complet – VOCE, haine, make-up si, mai ales, o poveste memorabila – pachet care sa-i faca pe producatori sa te aleaga in difuzarile de pe micile ecrane.

poti cistiga notorietate si fara sa iei marele premiu; daca ai un personaj bine definit, daca esti coerent cu ceea ce comunici in raport cu personajul tau si, desigur, daca stii sa cinti, te vei regasi in episoadele difuzate, iar lumea te va tine minte.

***

ce vedeti in episodul 3, de miine seara?

e o tinara care l-a cucerit pe bittman, i s-a asezat in poala 🙂 tocmai potrivit cu cintecul holograf “stai in poala mea”, ea insa se manifesta in engleza cu multa energie si aplomb. Bittman a zis ca ramine la Iasi dupa aceasta intilnire.

cind vedeti momentul la tv ginditi-va ca aceasta fata a stiut sa se vinda perfect. nu conteaza daca ea trece sau nu mai departe, cei care fac montajul episoadelor despre preselectii n-aveau cum sa nu puna momentul ei.

apoi, vor fi doua momente cu totul si cu totul speciale sustinute de 2 tineri care ridica sala in picioare. si tot juriul. pina acum doar la Ioan Man – domnul cu deficiente de vedere si cu voce incredibila –  s-a mai ridicat toata lumea in picioare (adica inclusiv Cheloo care, daca nu-l lovesti profund in sufletel, sta cuminte in fotoliul de jurat) asa ca sunt curioasa daca o sa va placa:)

in rest vedem cu totii la fata locului, miine seara de la 20.30, dar promit ca saptamina viitoare va spun mai multe din show pentru ca ma voi cere – si voi zimbi mult si simpatic – la o previzionare:)

***

iata si doua fotografii din camera secreta.

fisele sunt realizate dupa prestatiile concurentilor in preselectii si sunt repere pentru echipa de productie care are de realizat segmente de emisiune pe teme, subiecte etc

***

intre timp am descoperit ca domnul simpatic care munceste zi si noapte (mai ales noptile pina spre dimineata) la montajul acestor episoade a avut o strinsa legatura cu prima editie a emisiunii Ca-n filme pe  care cu onor, si mai putin talent, am prezentat-o. domnul se numeste Dragos Teglas si e responsabil printre altele si de intro-ul acela spectaculos cu elicopeterele, cind vin juratii la competitie:)

(am fost la 2 pasi sa fiu si eu la filmarea aceea:) )

3703
winter journalMultumesc

Multumesc

You are glad to be in Trintignant’s company tonight, since you hold his acting in great esteem, and when you think of the films you have seen him play in ( Bertolucci’s The Conformist, Rohmer’s Ma Nuit chez Maud, Truffaut’s Confidentially Yours, Kieslowski’s Red – to cite just some of your favorites), you are hard pressed to come up with the name of another european actor whose work you admire more.

You also feel tremendous compassion for him, since you know about the brutal, highly publicized murder of his daughter some years back, and are keenly aware of terrible suffering he has lived through, continues to live through. Like many the actors you have know and worked with, Trintignant is a shy and reticent person. Not that he doesn’t exude an aura of goodwill and friendliness, but the same time he is closed in on himself, a man who finds talking to others difficult.

(…)

at one point, apropos of nothing, Trintignant turns to you and asks how old you are. Fifty seven, you say, and then, after a brief pause, you ask him how old he is. Seventy -four, he replies, and then , after another brief pause, you both go back to work.

(…)

You are sitting in a chair and not talking to anyone, just sitting in silence and looking at the people in the room, and you see Trintignant, who is about ten feet away from you, is sitting in silence as well, looking down at the floor with his chin cupped in his hand, apparently lost in thought. Eventually, he looks up, catches your eyes, and says, with unexpected earnestness and gravity:

“Paul, there ‘s just one thing I want to tell you. At fifty-seven, I felt old. Now, at seventy four, I feel much younger than I did then.”

***

acest fragment face parte din cartea autobiografica Winter Journal a lui Paul Auster. pilda din aceasta povestire este felul meu de a va multumi tuturor pentru sutele de urari de la multi ani .

2002
gala-media-music-awards-octombrie-la-sibiu1346847728Media Music Awards , editia 1

Media Music Awards , editia 1

aseara la sibiu a fost prima gala a media music awards, o gala in care premiantii au fost stabiliti … statistic.

adica a fost prima intimplare din muzica romaneasca cind premiile s-au dat in functie de difuzarile de la radio, nu dupa cum esti prieten cu organizatorii.

*

nu ma pricep la muzici mai mult decit un ascultator cu 300 de melodii noi in Ipod si cu prieteni la radio care-mi actualizeaza periodic play list-ul la purtator , dar stiu ca daca vrem ca industria muzicala romaneasca sa mearga mai bine trebuie sa avem evaluari corecte, matematice.

iar premiile acestea, realizate cu sprijinul Media Forest (agentie care monitorizeaza toate statiile radio din ro), exact asta fac. si sper sa devina o traditie, an de an sa fie aceasta gala cu premii muzicale, dar matematice.

aseara au fost pe scena din sibiu multe dintre numele pe care le auziti la radio.

***

am fost la gala si mi-au facut onoarea sa inminez un premiu – best female artist – care a mers la antonia. va arat fotografii miine cind va spun si cum se vede o piata plina de oameni, de pe scena, nu din multime; acum citeva secvente din culise – la care n-avem de obicei acces. (de data asta am stat si eu printre organizatori pt ca ma urcam pe scena si vedetele m-au considerat de-a lor)

– Andra este maxim de punctuala. locuieste in Hotel Continental pe acelasi palier ca si mine si avea stabilit sa intre pe covorul roshu la ora 6.40. la 5 jumatate era in holul hotelului, cu mult inaintea colegilor ei. arata impecabil si mi se pare ca a slabit f f mult. sunt foarte curioasa ce a facut pt asta.

cind a venit Smiley in cortul in care stateau VIP-urile s-a facut coada de copii de 8-10 ani. toti voiau sa se pozeze cu el si Smiley a stat cuminte cu fiecare dintre ei la poza.

cel mai tare m-a impresionat Anda Adam. avea o costumatie f spectaculoasa, dar foarte incomoda pentru stat pe scaun, asta nu a impiedicat-o sa fie super simpatica. a venit la ea o fetita blonda sa-i ceara autograf. era f timida si Anda a simtit ca fetita e emotionata, asa ca dupa ce a intrebat-o cum o cheama – cit i-a scris autograful – a inceput sa o complimenteze pentru bretonul ei si sa o intrebe nimicuri. a plecat fetita aceea cu un zimbet cit toata fata, pe nori, dupa aceasta intilnire.

*

eu n-am avut curaj sa ma duc sa fac foto cu CRBL si sa-i spun cit de mult imi place de el si ce tare ma distrez la Te cunosc de undeva, dar aceasta este o alta intimplare.:)

3394

making waves

vestea de mai jos e unul dintre cele mai frumoase cadouri de ziua mea.

e semnul ca oamenii adevarati nu se lasa doboriti si duc mai departe credinta lor in a construi.

las integral comunicatul si ma-nclin cu bucurie

***

New York, 3 octombrie 2012 – Romanian Film Initiative si Film Society of Lincoln Center anunta organizarea evenimentului anual „MAKING WAVES. Un festival dedicat noului cinema romanesc” in New York. Editia 2012 va avea loc intre 29 noiembrie – 5 decembrie la Film Society of Lincoln Center.

MAKING WAVES este o initiativa independenta care isi propune sa asigure o continuitate a prezentei cinematografiei romanesti in spatiul american si consolidarea parteneriatului cu Film Society of Lincoln Center (FSLC). Festivalul va oferi o panorama a productiei cinematografice recente (incluzand filme de fictiune, documentar si scurt metraj), precum si o serie de programe speciale, retrospective de autor, dezbateri, lansari de carte si alte evenimente dedicate intalnirii intre profesionistii de film americani si romani. La eveniment vor participa regizori, actori, producatori si critici de film din Romania si din SUA. Programul festivalului va fi anuntat la mijlocul lunii octombrie.

„Film Society of Lincoln Center se bucura sa continue promovarea acestei generatii extraordinare de filme si regizori din Romania prin sustinerea festivalului MAKING WAVES, mai ales in contextul recentelor schimbari guvernamentale din Romania, care au pus in pericol sprijinul acordat de stat artelor si culturii”, declara Scott Foundas, director asociat de programe al FSLC si membru in Board-ul festivalului.

Initiativa se bucura de sprijinul unor personalitati artistice romanesti printre care regizorii Cristian MungiuRadu MunteanLucian Pintilie,Corneliu PorumboiuCristi PuiuAndrei Ujica, sau artistul vizual Dan Perjovschi.

Festivalul beneficiaza de sprijinul Trust for Mutual Understanding, precum si al Blue Heron Foundation si al altor suporteri si donatori. „Sunt onorat sa ma alatur celor care organizeaza Festivalul de Film Romanesc din New York si sa sprijin o echipa in care cred. Evenimentul de la Lincoln Center este in acest moment cea mai importanta manifestare din America dedicata cinematografiei nationale”, apreciaza regizorul si producatorul Bobby Paunescu, unul dintre suporterii principali ai festivalului. Un important finantator al MAKING WAVES este si artistul vizualAdrian Ghenie: „Sunt un fan al filmului romanesc si apreciez foarte mult echipa festivalului. Cred ca este important sa dovedim solidaritate artistica in continuarea unor initiative care au contribuit la o prezenta romaneasca solida in spatiul american”. In completarea acestui sprijin financiar, festivalul va lansa la inceputul lunii octombrie si o campanie de crowdfunding prin platforma Kickstarter, propunandu-si atragerea sustinerii din partea publicului fidel al festivalului si a numerosilor fani ai filmului romanesc din SUA si Romania.

Tudor Giurgiu
, presedintele Festivalului International de Film Transilvania, partener al festivalului, declara: „Festivalul de Film Romanesc din New York se inscrie in aceeasi linie profesionista de promovare a filmului romanesc pe care o urmarim si in cadrul TIFF-ului. Suntem mandri sa ne asociem cu un eveniment de calitate, organizat de catre o echipa cu care am colaborat in numeroase alte ocazii, Festivalul asigurand o vizibilitate de prim rang, de care cinematografia romaneasca are mare nevoie in America.”

Romanian Film Initiative
reuneste echipa fondatoare a Festivalului Filmului Romanesc de la New York lansat in 2006 sub egida ICR New York. Board-ul festivalului ii include pe Corina Suteu, presedintele festivalului; Mihai Chirilov, director artistic; Scott Foundas, director asociat de programe al Film Society of Lincoln Center; si Oana Radu, manager al festivalului. Romanian Film Initiative doreste sa aduca multumiri speciale si altor sustinatori: Andi Vasluianu, Ana Maria Sandu, Mihai Grecea, Mona Nicoara, Erin Casper, Adam Brown, Luminita Gheorghiu, Vlad Ivanov.

1435
critical botoxAgenda unui weekend care incepe joi

Agenda unui weekend care incepe joi

text de Noemi Revnic


Dragii mei, sper sa reusesc sa ajung la toate evenimentele despre care voi scrie mai departe.
Astazi, joi, 4 octombrie, incepand cu ora 19:00, spatiul aerisit de la Pavilion Center (Sos. Nicolae Titulescu nr. 1, chiar in Piata Victoriei) va asteapta cu deschiderea expozitiei “CRITICAL BOTOX in times of 2.0 feudalism”. Expozitia tine pana in 6 ianuarie 2013, dar astazi veti avea parte de prezenta curatorului, Alex Brahim si de un performance al unuia dintre artistii din display, Anamor (ES). Despre ce este vorba? Daca sunteti curiosi, intrati pe site-ul Pavilion, http://www.pavilionunicredit.ro/

Tot maine, si numai maine, de la ora 18:00, la MNAC are loc o conferinta interesanta tinuta de

Pirkko Siitari, directorul KIASMA, Muzeul de Arta Contemporana din Helsinki.  Din cate am inteles evenimentul va fi extrem de interesant pentru fotografii profesionisti.

Am lasat la urma o expozitie a prietenilor de la Fundatia Friends For Friends, care se desfasoara la World Trade Center doar pana in 10 octombrie. Este vorba despre Ciorne 2.0, un proiect tare istet. Detalii gasiti pe http://www.facebook.com/FundatiaFriendsForFriends

Va doresc un weekend minunat!


*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1350

iata-o pe lizuca

mai stiti cind v-am invitat sa participati la concursul NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3 si sa dati un chip nou celui mai dragutz dintre aparatele de cafea posibile?

ei bine, Sanziana POP a creat pentru blogul ei, visuell.ro, vesiunea Lizuca pentru NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3.

hai ziceti-mi ca nu va place:)

sanziana mai are propuneri pe blogul ei, intr-o animatie f f simpatica, pe care le vedeti aici.

eu scriu despre asta tocmai pentru a va arata ca aveti nevoie doar de putin fler, umor si creativitate ca sa creati si voi un nou design pentru NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3, intr-un concurs european de design.

iar creatia voastra poate fi produsa in serie si vinduta in magazinele din lumea intreaga. detalii despre concurs aici.

data limita de inscriere e 14 octombrie. stiu sigur ca din romania va fi cistigatorul, pentru ca noi avem cei mai simpatici creativi.

1426
DM_CoverDemi Moore Q&A

Demi Moore Q&A

am mai scris despre cum e sa o vezi pe Demi Moore de la citiva metri distanta, dar cum acum in octombrie intra pe piata noastra produsele pe care le-a creat pentru Oriflame, gama More by Demi, m-am gindit sa scot de la sertar un mic Q&A dintre raspunsurile pe care le-a dat pt Oriflame

DEMI ON BEAUTY/FASHION

1.      What beauty products could you not live without?
Mascara, moisturizer and lip balm

2.      What is more important for you, skin care, body care, or hair care, and why?
I think they are all equally important.

3.      What is your daily beauty regime?
I prefer a low-maintenance approach. Every day I cleanse and moisturize my skin in the morning and night using fragrance-free, simple, pure products.

4.      What would you do if you only have 5 minutes for evening make up?
I would put on some foundation, blush, mascara and an evening lip color.

5.      What is your hair care routine? Do you have some secrets how to keep hair beautiful and shiny?
If I’m not working or going to an event, I don’t blow dry my hair, or flat iron it, or curl it. I have a lot of hair, but it’s fine, so I find giving it a break from those stressors really helps to keep it healthy.

6.      What is your favorite hairstyle? Straight or wavy?
I like both it all depends on the mood.

7.      You must spend a lot of time travelling. What are your beauty tips for a long flight?
I drink a lot of water and moisturize my skin.

8.      What are your tips for red carpet glamour and what do you do to prepare in the lead up to a big event?
When you feel good on the inside, you feel great on the outside.

9. Who are your style icons?
Coco Chanel and Katherine Hepburn just to name a few classics…

si ca un mic sfat, daca-l acceptati, este f f bun gelul de dus din gama (care are trusa de make-up, luciu de par, gel de dus, crema de corp, parfum, geanta , colier si cercei). unul dintre cele mai bune geluri de dus dintre ce am folosit eu de-a lungul timpului.

cum s-a vazut Demi Moore din perspectiva mea puteti citi aici

1872
colaj cristinaapartIKEA la final

apartIKEA la final

experimentul apartIKEA a ajuns la final. in septembrie 4 bloggeri au locuit in aceeasi casa, in 4 saptamini diferite, si si-au redecorat spatiul dupa personalitatea lor, folosind produse din noul catalog IKEA.

cum stiti si eu am fost printre cei 4 si ceea ce am facut in apartIKEA puteti (re)vedea aici, cu tot cu detalii pe obiecte si preturile fiecaruia.

cind am intrat in experiment mi s-a parut o joaca si o forma foarte spectaculoasa de a vedea altfel personalitatile celor implicati. mi-a placut, n-o sa va vina sa credeti, bugetul mic pe care l-am avut – 2500 ron – pentru ca astfel ceea ce realizam in spatiul in care locuiam devenea tangibil. la indemina oricui.

sa transformi o casa si sa o faci sa fie A TA n-are legatura, asa cum ai crede la prima mina, cu banii pe care-i investesti; are legatura cu inspiratia ta, cu personalitatea, cu creativitatea. si cu ceva planning.

am studiat catalogul IKEA din scoarta in scoarta, am facut liste si bugete, am calculat totul pina la ultimul leu (inclusiv becurile pe care le foloseam la lampi) si tot ce am avut in minte a fost:

“te muti cu chirie intr-o casa noua, nu poti sa schimbi mobilierul, investeste in accesorii ca sa schimbi atmosfera, sa dai un suflu noi casei”.

e cel mai la indemina pentru fiecare dintre noi sa ne redecoram casa, pentru ca nu ne permitem sa schimbam la 2-3 ani mobilierul integral. in felul asta poti sa faci schimbari, daca nu saptaminal, macar lunar – iar toti cei care locuiesc intr-o garsoniera stiu cit de important e sa poti sa faci mici schimbari care sa transforme spatiul intr-un loc cu totul nou.

casa rezultata e foarte EU, pentru ca dormitorul – adica spatiul privat – e foarte intim decorat, iar livingul care e deschis musafirilor e mai family oriented, e in zona mai practica. ca deviza de a trai, viata mea privata e intotdeauna departe de spatiul public.

***
cind ma uit inapoi la luna care tocmai s-a incheiat si la cit de mult a fost transformat spatiul de la o saptamina la alta, mi se pare ca un reality show f tare, nu ma mai gindesc ca si eu am fost “actor”. aici ce au facut colegii mei de proiect Mazilique, Augustin Radu, Andressa.

dar cind ma asez in timp in zilele in care decoram casa, imi amintesc senzatia de “big brother”. si-mi mai amintesc constientizarea continua ca tot ceea ce voi face in casa este expus privirilor publice: cit am stat sa-mi aleg cartile (si tot am scapat ceva nepotrivit, dar am ascuns-o la timp:) ), cum mi-am ales hainele si pantofii pe care sa le las prin camere. ce alte detalii din viata mea privata am mai adus in apartIKEA pentru a fi o casa locuita de mine.

cred ca pentru fiecare dintre cei care au participat la experiment au avut de luptat putin cu ego-ul lor: sa fiu cit mai aproape de ce sunt eu ca persoana, in ciuda faptului ca sunt mai expus ca niciodata judecatilor publice.

imi aduc aminte curiozitatea cu care vizitatorii analizau fiecare obiect, fiecare accesoriu IKEA, de parca eram intr-un show room, nu intr-o casa in care eu dormeam pentru o saptamina:)

la citeva saptamini distanta, dupa ce s-a incheiat experimentul, a ramas satisfactia ca am facut o treaba buna si-mi place sa cred ca am aratat ca se poate sa faci lucruri simpatice intr-un buget accesibil pentru toata lumea. imi place mult apartIKEA in versiunea mea si mi-a parut tare rau cind am dezmembrat fiecare dintre instalatii.

iata un filmulet cu cele mai importante momente ale participarii mele in experimentul apartIKEA

#apartIKEA – Săptămâna 10-14 septembrie 2012 from Cristina B on Vimeo.

4004
the zero theoremTerry Gilliam in Bucuresti

Terry Gilliam in Bucuresti

Terry Gilliam (12 monkeys, regele pescar, brazil) filmeaza in bucuresti la studiourile media pro. filmul se numeste the zero theorem si, pentru ca nu stiu citi dintre voi ii urmaresc activitatea regizorului pe facebook, m-am gindit sa va arat ceva.

prima postare a lui Gilliam a fost asta.

Announcement! I’m heading of to Bucharest to start work on my new film, The Zero Theorem. It stars everybody’s favorite Nazi, the great Christoph Waltz. Very original script about a man waiting for a telephone call that will give meaning to his life. Some other things happen as well. It’s profound and funny in more or less equal measures. We’re going to have fun. I’ll keep you posted as the cast expands.

apoi

Back in Bucharest with one month to go before the start of shooting of The Zero Theorem. Here is a sneak peek at the chapel set. But from the outside. You’ll never see this angle in the film.

iar ieri a postat asta

For all you faithful followers, another behind the scenes peek. Unfortunately, I can’t tell you what this set is going to be when finished. Security is heavy. I know but, they’ve cut my tongue out and are currently smashing my hands as I typ..ginl’ l’lkdjfjih[oih2=-09876

e amuzant sa urmaresti un regizor de talia lui Gilliam postind lucruri care se petrec la citiva km distanta de tine. (apropo, il puteti vedea prin centru vechi, ii plac citeva locuri de acolo:) )

zic sa va uitati mai des pe pagina lui de facebook pentru ca in citeva saptamini vin la bucuresti actorii din distributie; e si johnny depp, dar si tilda swinton printre ei:)

2104
Poarta galben pe 2 octombriepe 2 oct poarta GALBEN

pe 2 oct poarta GALBEN

miine, 2 octombrie, e ziua internationala a Supravietuirii. ziua celor care au invins cancerul.

Asociatia Little People – cea care are unul dintre cele mai puternice si mai emotionale programe, Temerarii – ne invita sa purtam galben. va fi un semn pentru toti cei care sunt in spitale si se chinuie cu chimio (copii sau adulti) ca, “afara”, sunt oameni care se gindesc la ei si le transmit toata energia buna, chiar daca nu-i cunosc personal.

va fi un semn de speranta.

mi-ar placea sa vad miine pe strada oameni imbracati in galben; eu sa nu-i stiu pe ei, ei sa nu ma stie pe mine, dar sa ne zimbim pentru ca stim ca avem un lucru in comun – avem speranta. si mai avem admiratia pentru lupta pentru a invinge bolile crincene.

daca doriti sa comandati o bratara galbena, aveti la dispozitie site-ul asociatiei: http://www.thelittle-people.org/LPA_website/donate.html

***

In 2006 Asociatia Little People a înființat Clubul Temerarii, al adolescenților romani care au invins cancerul, numarand aproape 300 de membri din 85 de localitati.

Din donatiile si fondurile obținute, Asociatia Little People ofera suport psiho-social zilnic la peste 85% din copiii bolnavi de cancer din Romania, a construit si a amenajat 2 camere de joaca, a renovat secții de pediatrie, ofera suport in achiziționarea aparaturii medicale necesare si in procurarea medicametelor greu accesibile, desfasoară campanii de conștientizare in comunitate si organizeaza evenimente pentru tinerii supravietuitori de cancer.www.thelittlepeople.rowww.potisitu.ro

2880
nutrigold-noapte-1Nutri Gold

Nutri Gold

vorbesc rar despre produsele cosmetice pe care le folosesc pentru ca mi se pare un lucru intim, dar de data asta fac o exceptie pt o cauza buna. poate mai e cineva care are aceeasi problema ca mine.

am un ten uscat si ma lupt cu treaba asta, uneori pe bani multi.

fara sa stie de problema mea, m-au invitat acum 2 saptamini prietenii de la L’Oreal la lansarea unui produs nou si a unui parteneriat cu farmaciile Sensiblu. ei voiau sa stiu informatiile, dar m-au “lovit” cu altceva.

au lansat atunci Nutri- Gold , Day & Night, pe care de 2 saptamini le folosesc si mi se pare ca m-am intors la tenul de la 25 de ani.

efectul asta il obtin de obicei cu o crema mult mult mai scumpa, asa ca m-am gindit sa va spun si voua.
si mai are o smekerie – contine in compozitie particule de aur care dau un luciu special fetei si… reflecta lumina, asa ca dispar ridurile. e un efect optic, dar daca va uitati cu atentie la fotografiile de pe covor rosu ( nu din sedinte foto) ale vedetelor de la Hollywood, veti vedea ca e un truc f f folosit.

Acest articol nu face parte din nicio campanie publicitara.
*
si foarte off topic, pt ca nu cred ca ma mai intorc curind la a vorbi despre cosmetice, uitati-va putin la Hugh Laurie vorbind despre “beauty”

1714
pushPhysical Theatre – PUSH

Physical Theatre – PUSH

iata niste tineri care sfideaza gravitatia si reaseaza linia dintre dans, sculptura, teatru.

ei spun ca sunt inspirati de matrix, eu cred ca au inteles cum sa invinga gravitatia si-ar trebui sa-i convingem sa ne spuna si noua

le puteti vedea intraga munca aici

1886
jurnalismesti facut sa fii jurnalist?

esti facut sa fii jurnalist?

sunt dintre cei care cred ca presa moare pentru ca o omorim noi cei care “prestam” in interiorul ei.

si nu dati vina pe managerii vostri, nu doar ei sunt “criminalii”; cu fiecare text scris prost, in fustereala, fara pasiune, fara documentare, cu mai multa opinie personala decit research si surse, ii mai taiem putin oxigenul presei muribunde.

e un cerc vicios, nu scrieti bine pentru ca nu va platesc patronii, dar patronii nu au bani sa va plateasca pentru ca nu pot sa vinda marfa voastra: pentru ca, oricit ar fi de greu de acceptat, e proasta.

daca fiecare si-ar face treaba la maximum din ce poate da el, in fiecare moment al actiunilor sale de jurnalist, roata ar incepe sa se invirta.

***

Thomas Nagorski, foreign managing director la ABC News, a renuntat recent la stiri si, inainte de a parasi redactia pentru care a muncit multi ani, a scris un text emotionant care vorbeste despre flacara care arde intr-un jurnalist adevarat.

citeste textul si daca nu simti asta, nu da vina pe banii pe care-i primesti, nici pe constringerile pe care ti le pun sefii, gindeste-te ca poate nu esti facut sa fii jurnalist.

A couple of weeks ago my phone rang—12:25 a.m. The assignment editor, Molly Hunter, was on the line. “This Benghazi thing may be a lot worse than we’d thought,” she said. “We’re wondering about moving a team there.”

We spoke long enough to get the mind whirring: What were the options? How grave the danger—to the Americans there, and to reporters who might head that way? What about Libyan visas?

A few hours later, just before five in the morning, Molly called again. “So sorry, Tom. But thought you needed to know. The ambassador’s been killed. We’re preparing a special report.”

I took a shower, whispered goodbye to my wife, and headed for West 66th Street, my desk in the ABC News newsroom. It was a big story, to be sure, another globe-turning event. And these things have an effect on reporters and editors, on all of us who carry the news gene. Others might hear the news and wonder, ask questions, perhaps worry about the consequences. For us it is different: We carry the synaptic wiring that produces the adrenalin, that zero-to-sixty firing of questions and plans when a bulletin hits.

And for me, there was a wrinkle: This story—and all these middle-of-the-night calls—would in all likelihood be my last.

I was leaving journalism after 28 years. It seems strange even to write that sentence, but there it is. Leaving the news. I am headed for the Asia Society, just across town but a world away. Whatever challenges await, one thing is clear: I shouldn’t worry much more about news—at least not in the manic, adrenalin-filled way I have worried about the news for all these years. Put differently, those synapses ought to stop firing.

(…)

I remember a quiet Saturday in New York, friends over for dinner, and the phone ringing. Yitzhak Rabin had been shot at a rally in Tel Aviv. “So sorry, Anne…” A few hours later we were on the El Al flight to Tel Aviv, jammed with mourning Jews and anxious journalists. Some 15 years later, a 1:00 am call: A normally placid night desk editor frantic on the line: It’s a huge quake, Tom… The news nerves went haywire. In an hour we were in the office, many of us, and we would just about live there, for some time, as the waves struck and the nuclear plants burned on the Japanese coastline.

Times have changed, of course, and the news and the ways we cover it are dramatically different, but the adrenalin remains.

I can remember so well the pang of angst I used to feel each morning with the thud of the newspaper hitting the front door, worried always that I might have missed something that had turned up on The New York Times front page. “Where are we with this?” Peter Jennings would ask, and woe unto me if I didn’t have either an account of what we were doing, or a convincing case that the story wasn’t worth our pursuit.

Today very little in the Times or other morning delivery surprises, not because it isn’t compelling or important, but because we have likely read or heard about most of the stories by the time the physical paper hits the stoop. Now it’s that middle-of-the-night call or the beep of the Blackberry.

textul integral poate fi citit aici.

Multumesc frumos Peter pentru ca mi-ai aratat aceasta scrisoare minunata.

2601
blackyVolunturism -un concept nou de calatorie

Volunturism -un concept nou de calatorie

saptamina trecuta am fost la Bran intr-o pensiune care e raiul familiilor cu copii, Valea Argintilor. un loc unde erau 2 ponei, 3 ciini foarte prietenosi si obisnuiti sa se joace cu turistii, un iepure urias si lenes.

pensiunea apartine familiei Pavel care detine si agentia J’info tours, iar invitatia a facut parte dintr-un proiect prin care se doreste familiarizarea cu frumusetile de pe linga Bran – si altele decit castelul lui Dracula:)

de la doamna Carmen Pavel am aflat de un concept de turism pe care il voi imbratisa de acum incolo: Volunturismul.

dupa cum ii spune numele are legatura cu voluntariatul si cu turismul, dar e mai mult decit pare. e vorba despre a te gindi sa faci ceva pentru comunitatea in care mergi in vacanta sau pentru comunitatea ta de acasa, legat de excursia ta.

sa aduci o planta pentru o gradina botanica, sa faci citeva ore de munca voluntara acolo unde mergi, sa achizionezi ceva pt un muzeu local sau national.

doamna Pavel a adus dintr-una dintre excursiile sale 2 plante rare pentru gradina botanica din Bucuresti, iar cei de la muzeul gradinii botanice au fost nu doar fericiti, ci si foarte surprinsi de gest. acum promoveaza conceptul pentru toti cei care sunt clienti J’info tour.

***
stiu ca nu v-ati gindit la asta pina acum, dar la fel de bine stiu ca multi dintre cei care citesc acest blog calatoresc des si sunt oameni frumosi. volunturismul poate ajunge o stare de calatorie, precum grija de a cumpara cadouri pentru cei dragi.

***

Bran- ul vazut cu cineva care stie locurile e mult mai linistit si mai frumos decit nebunia de linga castelul lui Dracula.

localnicii fac cea mai buna brinza din tara (pe vremea lui Ceausescu, au fost printre putinii care nu au fost colectivizati/nationalizati, asa ca spiritul antreprenorial e intact), iar in pensiunea in care am locuit e in fiecare simbata dimineata o demonstratie despre cum se prepara brinza. (aici fotografii geniale din timpul demonstratiei facute de cristi sutu). poti face drumetii pina la o cascada de pe munte, dar si la un monument a eroilor sa aduci un omagiu militarilor care s-au prabusit cu avioanele de antrenament.

e frumos sa vezi obiceiurile de ravasitul oilor, tirgurile locale care arata ca niste bilciuri doar ca sunt mai orientate catre animale decit catre distractii pentru copii, si sa descoperi locuri si lucruri noi.

– oile recunosc sunetul clopotelului de la gitul serifei de trib. sau serifelor de trib, pentru ca uneori sunt mai multe oi – mai voluntare, mai indraznete – care poarta clopotel si pe care le urmeaza turma. cum se alege oaia care poarta clopotel? ciobanul se uita cine din turma e mai isteata, cine merge prima si recunoaste drumul inca de cind e miel. ca si in viata, selectia naturala isi spune cuvintul, clopotelul e un fel de premiu pentru inteligenta.

– clopotelul de la gitul vacilor e diferit si ca forma si ca sunet de clopoteii pentru oi.

– un loc mai putin stiut de turisti este schitul de pe platforma dealului Balaban. e acolo si un hotel Inn on Balaban care pare ireal, singur in pustietate, facut cu super gust, totul din lemn si piatra.

privelistea de pe dealul balaban

***
n-am facut nicio fapta buna in excursia la Bran, nu am exersat inca acest concept de volunturism dar promit sa recuperez. ceea ce va doresc si voua.

am aflat insa multe povesti simpatice de la Doamna Pavel despre antreprenoriat in turism, dar si despre cum sa-ti cresti copiii cu respect pentru ceea ce le oferi ca parinte. uite una dintre povesti cu valoare de pilda pentru educatia oricarui copil.

cind era mica si mergea in vacante la bunici, doamnei Pavel nu-i prea placea sa manince. bunicul a inceput sa noteze zilnic ce primeste la fiecare masa si sa specifice alaturi cit costa fiecare lucru. a pus insemnarile – care aratau ca o nota de plata de restaurant – intr-un cui pe prispa si i-a spus lui Carmen: “cind vine mama ta, trebuie sa plateasca tot ce ti s-a dat la masa chiar daca nu ai mincat.” a fost o lectie puternica despre valoarea banilor si despre a avea respect fata de tot ceea ce primesti pentru ca si acum doamna Pavel isi aminteste ingrijorarea cu care privea notele de plata “oare va avea mama bani sa plateasca tot ?”.

***

am descoperit lucruri minunate despre ce e romanesc la bran alaturi de Marian Ionescu – www.mariciu.ro, Gabriela si Oana de la bloguldevacante.ro, Loredana si Narcisa de la www.travelgirls.ro, Cezar Vasile – http://cezarvasile.wordpress.com, Laurentiu Buica – http://laurentiubuica.ro, Cristian Sutu – http://sutu.ro, iYli – http://www.iyli.ro, Valentina Roman – http://www.valentinaroman.ro, Ionut Iordache – http://www.jurnaldecalator.ro, Alex Filip – http://turistu.ro, Anca Serban – http://www.1001calatorii.com, Madalina Antohe –  http://madalinaantohe.com/

***

P.S. fotografia de cover de la pagina de fb J’nfo tour e cu noi toti intr-o stare de profunda leneveala, intr-o zi de toamna cu un soare minunat

P.P.S. mi-a placut ca doamna Pavel a avut relaxarea sa ne povesteasca si sa ne arate si pensiunile care ii sunt concurente, cum e hotelul balaban, fiind mai interesata sa ne arate, pe bune, frumusetile locului.

ce-i drept si pensiunea domniei sale, Valea Argintilor, este construita in spiritul caselor de pe vremuri ale oierilor din Bran, cu o curte interioara (inainte acolo stateau iarna oile), cu etaj (inainte finul era tinut la etaj ca sa fie cit mai usor sa hraneasca animalele: aruncau de sus, finul peste ele. familia proprietara locuia la parter), iar mobilierul este foarte autentic. daca  ajungeti vreodata acolo, rugati-o pe doamna bucatareasa sa va faca langosi cu brinza si usturoi. genial este!

6217
xfactor.1in avanpremiera la x factor, ep 2:)

in avanpremiera la x factor, ep 2:)

cum spuneam zilele trecute, saptamina asta am fost in camera secreta XFactor – acolo unde se afla toate fisele concurentilor, cu tot cu observatiile tehnice ale echipei legate de ei – si am vazut si citeva fragmente din episodul 2 care va fi difuzat in aceasta seara de la 20.30

din ce am vazut eu (patru mici fragmente), vor fi doua momente foarte simpatice prin care, indirect, doi dintre jurati vor fi cumva caracterizati, li se va face un profil.

cheloo fata in fata cu un rapper tinar devine ca un tatic simpatic, incearca sa-i explice ce si cum e in stilul asta muzical, il simti cum vrea sa-l ajute.

delia fata in fata cu multi domni frumusei… o sa fie niste secvente “rrrrrrrrrrrrrrrrrr”

celelalte doua momente pe care le-am vazut sunt emotionale si cu poveste 🙂

mi-ar placea sa-mi ziceti cam care e preferatul vostru dupa 2 editii (adica sa asteptam si episodul de diseara), promit sa ii rog frumos pe producatori sa ma lase sa vorbesc cu cel care are cele mai multe mentionari si sa va spun cum e:)

2265
ce_nu___tie_vlad_ivanov_f6d1b58Vlad Ivanov coleg cu Tilda Swinton si John Hurt

Vlad Ivanov coleg cu Tilda Swinton si John Hurt

Chris Evans ( Captain America)

Tilda Swinton ( THE Tilda)

John Hurt ( V for Vendetta)

Octavia Spencer (oscar pt The Help)

Alison Pill ( Maggie din The Newsroom)

toti acestia si multi altii sunt colegi cu Vlad Ivanov in filmul Snowpiercer – o super productie regizata de Joon-ho Bong -despre apropierea apocalipsei si cum trebuie sa-i faca fata unei calatorii dintr-un tren: Snowpiercer.

e foarte corecta exprimarea COLEG pentru ca Vlad Ivanov are unul din rolurile principale.

asteptam de ceva vreme sa fie publica informatia (acum a aparut pe Imdb, deci pot scrie:) ). e o mare performanta a lui Vlad Ivanov si sper ca presa din Romania sa salute succesul sau si sa-l felicite.

cit despre ce face el in film, un mic inside: o sa-l uriti ( e personaj negativ).

Bravo Vlad!

Drumul lui catre Oscar incepe sa fie din ce in ce mai scurt.

filmarile au avut loc in vara la Praga, filmul va avea premiera la anul.

foto Cosmin Bumbutz pentru Tabu/ 2009

4518
simpa-logoo saptamina de exceptie pe s!mpa

o saptamina de exceptie pe s!mpa

saptamina asta a fost una cu totul si cu totul speciala pentru blogul meu S!MPA.

a fost invitat de Centrofarm intr-unul dintre cele mai exclusiviste Spa-uri din lume. A fost Noemi Revnic din partea S!MPA si-a scris povesti minunate, ba a si testat produsele Claudalie pe care le folosesc o multime de vedete si care acum sunt si in farmaciile Centrofarm

a publicat un interviu minunat cu dirijorul Ion Marin – unul dintre cei mai apreciati dirijori din lume. Sorana Savu a facut interviul (si-a tradus muzica clasica si pt lumea noastra, pragmatica) si va rog sa-l (re)cititi cu atentie la energia dintre cei doi – intervievat si intervievator. simti cumva ca sunt egali in rafinament, chiar daca se exprima in domenii diferite.

a fost in locul care detine secretele absolute ale emisiunii X Factor. biroul unde sunt fisele tuturor concurentilor. eu mi-am bagat nasul printre hirtii si am relatat exclusiv de acolo.

a mers pina la Roma si-a intilnit unul dintre cei mai mari coregrafi ai lumii, Akram Khan. eu am avut privilegiul sa schimb citeva vorbe cu unul dintre artistii pe care-i urmaresc de mai bine de 4 ani. descrierea intilnirii aici

***
toate aceste articole sunt exclusive, au necesitat reporting, transcrieri ale inregistrarilor, timp si energie. n-au fost opinii din spatele tastaturii, nici copy paste din alte articole. a fost jurnalism.

intr-o lume de copy paste si de articole facute din virf de tastatura, din birou, simt nevoia sa subliniez efortul nostru din aceste zile.

***
multumesc frumos Noemi, Sorana, tuturor celorlalti care scriu pe S!MPA, dar si cititorilor minunati care ma uimesc de fiecare data (comentariile de la articolul despre AKRAM KHAN e doar un mic exemplu)

2364
xfactorin culise la X Factor, part 1

in culise la X Factor, part 1

la inceputul saptaminii am facut o scurta vizita in culisele X Factor si cind zic culise, vorbesc despre un loc in care nu prea aveti cum sa ajungeti.

*
doua mese simple, un biblioraft plin cu hirtii indosariate (peste 300 de coli), 9 planse mari de PVC insirate pe pereti si muuulte fise (fotografie, nume, detalii despre prestanta din preselectii) -> asta e camera secreta X factor.

toti concurentii care au trecut prin preselectii au fost “fisati” inca din primele momente ale prestatiei lor; acum sunt impartiti pe episoade, pe calupuri de montaj dupa cuvinte cheie, povesti, glume sau alte ingrediente straine spectatorilor dar care fac ca show-ul sa fie altfel decit anul trecut: mai dinamic, mai emotional, mai cu povesti.

pe 6 planse sunt episoadele din preselectii, pe 3 sunt “rezervele” – cei care au o poveste simpatica sau o voce buna, dar nu la fel de puternice/bune precum a celor asezati deja in episoade. nimic nu e definitiv pina in saptamina difuzarii, oricind se mai poate schimba ceva, in functie de minutajul episoadelor, de o idee noua care merita sa fie speculata etc.

pentru un episod se munceste cam doua saptamini – story, montaj, prelucrare sunet & imagine.

ortansa stie toti concurentii. e story editor, a fost la toate preselectiile; ea i-a indosariat dupa replici, glume, prestatie vocala inca de cind raspundeau la intrebarile juratilor. apoi a cautat informatii despre ei – pe facebook, pe google, la prietenii lor. a petrecut atit de mult cercetind fiecare personaj din emisiune incit i se pare ca ii stie de-o viata.

“sindromul verisorului” – numeste aceasta prietenie virtuala : ei i se pare ca stie concurentul de-o viata, dar el nici nu stie ca exista, n-a vazut-o niciodata; s-a intilnit cu reporterii pentru interviurile din emisiune, nu cu ortansa care pune lucrurile cap la cap.

nu vrea story-uri sociale lacrimogene, vrea sa-ti spuna povestile din spatele oamenilor pe care-i vezi in preselectii, cu umor, cu bune si rele, dar niciodata patetic.

*
in camera secreta X Factor am vazut si citeva secvente din noul episod, cel de duminica, dar despre asta va povestesc miine. mai vreau acum sa spun gindul cu care am plecat de acolo: cind te inscrii la X Factor, gindeste-te la prestatia ta din auditie ca la un show: fii pregatit sa spui ceva interesant, sa arati diferit si, desigur, sa cinti bine.

ortansa nu vrea sa iasa in fata, nu am fotografie cu ea, asa ca am o fotografie frumoasa cu juratii:)

2742
akram khaningerii lui akram khan

ingerii lui akram khan

aseara am vazut DESH – un spectacol de/cu Akram Khan, unul dintre cei mai celebri coregrafi si dansatori din lume  (il stiti din ceremonia de deschidere de la jocurile olimpice de la londra, momentul cu dansatorii care pareau ca fac arte martiale si cu copilul care era simbolul sperantei)

DESH este despre trecerea de la copilarie la maturitate si despre conflictul lui Akram Khan cu tatal lui.

la sfirsitul spectacolului l-am intrebat: “ce a zis tatal tau despre acest show?”  si de aici a pornit ceva genial.

“inainte de a-i invita la show pe parintii mei, l-am sunat pe tata:

– noul meu spectacol este despre tine si incepe cu tine mort. te inmormintez.

s-a suparat. mama insa s-a bucurat. am o relatie de respect cu parintii mei, doar ca pe mama o respect intr-un mod sacru, iar pe tata intr-un fel total opus sacrului.

cind a venit la spectacol si-a inteles ca eu sunt el pe scena si ca aproape tot show-ul e despre el, a intrebat:

– vrei sa urc pe scena? sa zic ceva?

era foarte mindru pentru ca toate spectacolele mele de pina aici au fost mai mult despre mama, niciodata despre el.

–  e spectacolul meu tata, doar eu apar pe scena, nu trebuie sa urci.

in copilarie am avut o relatie foarte tensionata cu tatal meu si 3 sferturi din pregatirea pentru spectacolul asta m-am mintit. voiam sa fac ceva despre “acasa”, despre originile mele si povesteam mult despre mama. mi-am dat insa seama ca ma minteam si imi minteam si colaboratorii: adevaratul conflict era cu tata, din tensiunea lui putea iesi spectacolul.

dar sa-ti spun cum mi-a venit ideea acestui show .

acum 4 ani eram la Syndey, in australia cu spectacolul cu Juliette Binoche. in seara de dupa a patra reprezentatie, am iesit din Opera si m-am dus sa iau un taxi din statia din fata teatrului. eram foarte obosit si tot ce voiam sa vad era patul din camera de hotel.

am deschis usa la taxi si un cuplu de australieni, care erau in spatele meu, a intrat in masina. credeau ca eram baiatul care deschide usile. dupa ce au intrat si-au inchis usa, au deschis geamul s-au uitat la mine si s-au prins cine eram:

– esti akram khan?

– poate.

le-am raspuns suparat, eram nervos ca-mi luasera masina.

– ai jucat in spectacolul care tocmai s-a incheiat?

– poate ca da, poate ca nu.

le raspundeam scrisnind din dinti.

– multumim pentru spectacol.

au ridicat geamul si-au plecat.

m-am dus la al doilea taxi si pentru prima data in viata am simtit nevoia sa-l sun pe tata. nu suntem apropiati, nu avem o relatie in care sa vorbim la telefon despre rutina zilnica. am sunat, nici nu m-am gindit ce ora era in anglia:

– ce vrei? au fost primele lui cuvinte.

– sa vorbesc cu tine.

– ai probleme cu politia?

– nu, sunt in australia, tocmai am terminat un spectacol.

– ai nevoie de bani?

– nu.

– atunci ce dracu vrei?

– sa vorbesc cu tine.

a strigat-o suparat pe mama ca sa-i dea ei telefonul, in timp ce eu protestam

– dar nu cu mama vreau sa vorbesc, cu tine.

nedumerit ca nu am nimic sa-i spun, mi-a inchis. am purtat aceasta conversatie in taxi, in bengaleza si imediat dupa ce am terminat, taximetristul m-a intrebat:

– tatal tau este Musharraf Khan?

am recapitulat tot ce vorbisem si nu rostisem numele tatalui meu; in cultura noastra, nu te adresezi pe nume parintilor.

– de unde stii asta?

– mai raspunde-mi la o intrebare, a continuat taximetristul in bengaleza. e din Manchikon?

Manchikon e un sat care are 200 de oameni, am inceput sa devin paranoic, ma gindeam la KGB, CIA.

– spune-mi de unde stii un amanunt atit de exact despre mine altfel ma dau jos din masina, am urlat la el.

– raspunde-mi la intrebare si-ti spun.

– da, tata se numeste Musharraf si s-a nascut in Manchikon.

s-a dovedit ca taximetristul era prietenul din copilarie al tatalui meu, cel care ii daduse toti banii – putini – pe care-i strinsese ca adolescent pt ca tata sa-si cumpere bilet catre londra. emigrase si el de citiva ani, vazuse la tv ca fiul prietenului lui e dansator, dar nu stia cum sa reintre in legatura cu tata. cind a inceput sa povesteasca plingea si, trebuie sa recunosc in mintea mea erau doua lucruri.

1. am avut tensiune si suspence, acum am dat peste melodrama

2. vrea sa-i dau banii inapoi.

de fapt voia sa vorbeasca cu prietenul lui, asa ca l-am sunat pe tata din nou:

– vrea cineva sa vorbeasca cu tine.

– cine?, a ripostat tata suparat.

l-am privit pe sofer si l-am intrebat in bengaleza

– cum vrei sa-i spun tatalui meu ca te numesti? cu cine va vorbi la telefon

– Binloopi, Abas Binloop.

tata a auzit si pentru citeva secunde a fost liniste. apoi, pentru prima data in viata mea, l-am auzit pe tata plingind.

anul urmator, cind am venit cu un nou spectacol la Sydney, i-am luat si pe parintii mei si s-au reintilnit.

m-am gindit de multe ori ce sanse erau sa se intimple ce s-a intimplat in seara aceea. a fost suprarealist: n-am luat primul taxi, am simtit nevoia sa-l sun pe tata desi nu fac asta niciodata, taximetristul era prietenul lui.

am mai povestit intimplarea la intilnirile cu public de dupa spectacol si,  peste citiva ani de la acest eveniment, un tinar din sala m-a intrebat:

– v-ati gindit ce relatie aveti dvs cu cuplul care v-a luat primul taxi?

i-am raspuns ca in momentul acela, desi nu-i cunosteam, au fost dusmanii mei.

–  eu cred ca au fost ingerii dvs.”

*

roma, sept 2012.

suita in care au stat vanessa paradis si johnny deppHituri si vedete la Caudalie

Hituri si vedete la Caudalie

text de Noemi Revnic

Ieri s-a incheiat voiajul meu de rasfat la Sources de Caudalie si pot spune ca deja sunt “in love” cu produsele de ingrijire create de aceasta familie intreprinzatoare si ma bucur ca le pot gasi si in Romania, in farmaciile Centrofarm.

Recunosc ca nu eram “cremaholica” pana acum vreo patru ani, dar in prezent am grija sa fiu la curent cu tot ce apare nou si sa incerc toate cremele si serumurile care sa imi hraneasca tenul si corpul. Daca sunt si cu ingrediente naturale, precum Caudalie, cu atat mai bine. Ce poate fi mai bun decat o crema creata din struguri?

Acum doua zile, Jennifer Aniston declara la o emisiune matinala cu un rating ametitor ca a inceput sa foloseasca produsele Caudalie. Iar la Sources de Caudalie au stat intr-o mica vacanta si s-au bucurat de tratamentele SPA Vanessa Paradis si Johnny Depp. In fotografie este chiar suita lacustra in care au locuit cei doi acum ceva vreme. Cu o deviza care spune totul: Effective. Natural.

Glamour, Caudalie trede acum pe lista produselor mele preferate. Nu sunt specialist in beauty, dar pot sa va spun ca tenul meu (destul de sensibil) se simte minunat cu serumul si cremele hidratante Caudalie. Iar “Huile Divine” (pentru corp, fata si par) este cu adevarat divin, imi hraneste parul ceva fantastic. Cat despre “Eau de Beaute”, e deja in poseta, e un refrichant perfect si are un miros adictiv.

Iata si site-urile SPA-ului & al castelului, cand ajungeti in regiunea Bordeaux va recomand aceasta incursiune. http://www.sources-caudalie.com/ si http://www.smith-haut-lafitte.com/

Acum se culege via iar spectacolul este de poveste.

Pe curand, sa aveti un weekend perfect si nu uitati de ritualurile de frumusete de seara si dimineata. Fac cat doua sedinte la psiholog.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2020