Author : Cristina Bazavan

Capete Infierbintate la Ideo Ideis 2010

luni, la festivalul de teatru de la alexandria, elevii de liceu au vazut o piesa care vorbeste despre mineriade, Capete infierbintate.

is foarte curioasa cum se vad evenimentele acestea din perspectiva unor copii “nealterati” de politica.

despre spectacol povesteste Nicoleta Gavrila, parte din echipa organizatoare. foto, Adrian Bulboaca

Spectacolul e un proiect de cercetare si performare a istoriei recente a Romaniei, mai exact a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, si are la baza o cercetare care a inceput in decembrie 2009 si continua si in momentul de fata. In baza acestui reaserch initiat de Mihaela Michailov, David Schwartz si Cinty Ionescu, au fost puse bazele a doua proiecte: spectacolul de teatru documentar pe care l-am vazut noi aseara (in care Alexandru Potoceanu joaca exemplar 7 personaje reprezentative pentru evenimentele din 13- 15 iunie 1990, respectiv pe Ion Iliescu, Miron Cozma, Munteanu- liderul studentilor, mineri, studenti arestati s.a.) si o arhiva audio-video informala de interviuri cu oameni care au participat la evenimentele de atunci. Daca arhiva e in curs de realizare, spectacolul e gata si e f tare pt ca iti prezinta infos despre iesirea minerilor atat la nivel discursiv, prin cele 7 testimoniale, cat si vizual (pe fundal sunt proiectate in continuu scanuri din ziarele acelei perioade, citate de-ale actorilor implicati, bucati din rapoarte realizate de catre diferite institutii publice etc.) si audio (auzi impuscaturi, masini de politie, multa zarva). Mie uneia mi-a placut f mult si ti-l recomand cu drag.

Nicoleta Gavrila

1389

festivalul de teatru de la alexandria, Ideo Ideis, part 3

sunt in urma cu postarile fotografiilor de la alexandria.

aici citeva cadre din atelierul de coregrafie tinut de florin fieroiu.

am sa scriu curind de ce sunt importante atelierele acestea, dar astazi sunt f f in vrie:(
width=”300″ height=”200″ class=”alignnone size-medium wp-image-6515″ />

1814

Ana Ularu premiata la Locarno

Ana Ularu a primit astazi “Prix Boccalino de la Presse” in cadrul festivalului international de film de la Locarno, premiul criticii elevetiene pentru cea mai buna actrită, pentru rolul din lungmetrajul “Periferic” al lui Bogdan George Apetri.
Ana joaca unul dintre rolurile principale din ”Periferic”, alaturi de Mimi Branescu, Andi Vasluianu, Ioana Flora si Timotei Duma, cu totii prezenți zilele acestea la Locarno.

*
me happy. Ana e o actrita cu rasa si clasa. si am avut-o pe coperta tabu cind era studenta, nepremiata inca:)

2085

festivalul de teatru de la alexandria – florin serban – ziua2

elevii de liceu care sunt la festivalul de teatru de la alexandria s-au intilnit in week end cu regizorul florin serban (eu cind vreau sa fluier, fluier) in cadrul evenimentului special “cinemateca tirzie”

a fost atmosfera destinsa, s-au pus intrebari cu garda jos si – ceea ce e cel mai important – copiii astia de liceu au putut simti modestia, bunul simt si profesionalismul lui florin serban.

e o lectie nerostita, dar prin empatie, o sa-i ajute infinit in viata.

cind am vazut fotografiile de la intilnirea lui florin serban cu elevii de liceu, mi-am adus aminte de lucrurile pe care mi le povestea george pistereanu (actorul principal din eu cind vreau sa fluier, fluier) despre cum florin “a lucrat cu mintea lui”. discutiile lungi care l-au facut sa-si vada altfel personajul, dar si meseria.

lucrurile astea sunt nepretuite. si pentru elevii de liceu de la alexandria care – chiar daca nu vor face cu totii teatru mai departe din viata – vor pleca de aici, cu o tusa in plus, slefuita pe sufletzel

[gallery]

in foto Florin Serban si Andreea Bortun
foto de Adrian Bulboaca

in curind fotografii de la piesele prezentate si de la atelierul de actorie.

1483
julia-300x193libertatea citeste Tabu… cu intirziere

libertatea citeste Tabu… cu intirziere

astazi libertatea are pe coperta o stire exclusiva pe care noi, Tabu, am dat-o de 2 luni.
romanca Julia Verdes este vedeta la bollywood.

am scris amplu despre ea in numarul din iunie al revistei, ba chiar am intermediat o intilnire intre Julia si Tudor Giurgiu care s-a sfirsit cu o invitatie la TIFF 2010, unde Julia a fost prezentata drept “senzatia de la Bollywood”

dincolo de “exclusivul” Libertatea, nu foarte exclusiv si nou, sunt foarte happy ca se scrie din nou despre Julia. e o femeie minunata si merita toata atentia din lume. am mai scris despre asta si aici

1917

festivalul de teatru de la alexandria – fotojurnal- ziua 1

ii iubesc pe copiii (sa ma ierte ca-i numesc copii, desi sunt Oameni In Toata Firea Si Puterea Cuvintului) care organizeaza festivalul de teatru Ideo Ideis de la Alexandria.
andreea bortun, alexandru ion si oana nedelea sunt initiatorii, echipa acum e mai mare.
*

stiu orasul acela strada cu strada, casa cu casa, m-am nascut in alexandria si stiu cit de greu le e tinerilor de acolo care n-au cinematograf, nici sala de spectacole, niciun loc decent de exprimare artistica, nicio incurajare intr-o directie artistica.

mai stiu ca nu exista actor, regizor, jurnalist care sa nu fi fost extrem de impresionat de energia si spiritul locului in timpul acestui festival; toti pleaca de acolo “purificati”, energizati, cu dor de teatru ca la inceputurile muncii lor. toti vor sa se intoarca in speranta “reincarcarii” emotionale.
*
ce fac tinerii astia pentru 10 zile, in alexandria, in fiecare vara, e magie curata.
iata in foto jurnalul primei zile a editiei 2010.

*
intrarea in Casa de Cultura a Sindicatelor

parte din trainerii acestei editii care se vor ocupa de sufletele & mintile elevilor de liceu din toata tara pasionati de teatru, adunati la alexandria

cum arata de obicei locul in care de 5 ani se organizeaza Ideo Ideis (cea mai mare discoteca din oras)

anul acesta, organizatorii au facut un set up special pentru lansare:)

Cand au inceput sa intre participantii in sala, atmosfera era una obisnuita pentru loc: muzica disco, luminite colorate, stanga noastra cu decorul era coborata a.i. puteai vedea cu usurinta set-up-ul de discoteca din spate, iar MC-ul nostru vorbea fix ca un MC de club. Imediat dupa ce toata lumea a intrat in sala, am ridicat stanga, oprit muzica si luminitele si am dat drumul celei de-a cincea editii a Ideo Ideis. 🙂

Nicoleta Gavrila, parte din echipa de organizatori

trainerii acestei editii. cu Vlad Logigan printre ei, de acum cu traditie la participare la festival:)
fotografia asta e foarte reprezentativa, nu doar pentru personaje, ci si pentru culori. asta e ce fac ei zilele asta in alexandria: aduc culoare in viata unor pusti de liceu.

gongul editiei 2010 Ideo Ideis

& sufletele festivalului, Andreea & Alex; la 15, respectiv 18 ani, au inceput festivalul, astazi sunt amindoi studenti UNATC.

Foto by Adrian Bulboaca.
miine o noua serie de fotografii de la festivalul Ideo Ideis de la Alexandria

2332

gind

duminica, 8 august 2010, in fata spitalului de urgenta, trei femei cu plase mari se imping una pe alta discret catre intrare.

din plase se vad perne & cearceafuri, ele sunt imbracate in negru, cu esarfe negre pe cap, si au ochii umflati de plins sau de nesomn.

m-am gindit mereu ca intilnirea cu moartea e mai grea pt rude… incurajarile primare (prin ghionturi) ale femeilor nu fac decit sa-mi confirme gindul.

1163

cover story-ul de sept- gargantua

nu, gargantua nu e personajul de pe coperta de sept. e locul unde tocmai m-am asezat ca sa scriu povestea care va insoti fotografiile pictorialului principal.

in parcul Gradina Icoanei, cu o inghetata cu fistic, mure si lamiie, un fresh mixt cu multe fructe. locul meu preferat din ultima saptamina:)

*

acum inspiratie sa avem. am inceput cu bine & rapid.
aveam deja structura cind m-am asezat la masa.

1766

Cind ne imbolnavim…

… avem o relatie de iubire si ura cu medicii care ne trateaza. Ne sprijinim in ochii lor cautind raspunsul la intrebarea “o sa fiu bine?”, dar suntem nemultumiti ca am ajuns la mina lor si ne varsam supararea pe ei “Cum sa ne vada atit de slabi si sa profite de asta?”
Ii cautam de aliati si, daca ne incurajeaza si ne fac sa ne simtim confortabil, ii simtim ca pe cei mai buni prieteni ai nostri, desi ii cunoastem de citeva ore.

…profitam delicat de prietenii nostri “pentru ca ne sunt prieteni si nu ne-ar refuza”. Le luam din timp si energie, le cerem favoruri. Sigur ca o sa le intoarcem gestul – pentru asta e prietenia – dar acum e momentul nostru “de glorie” si-l exploatam feroce.

…ne intoarcem la religie cu un farseism pe care-l ascundem in “doamne ajuta”, pe care-l spunem egoist, pentru nevoile noastre primare. Oare cind am rostit “doamne ajuta” pentru cineva pe care nu-l stiam sau pentru lume in general?!

… rivnim dupa cuvintul “sanatate” – ca urare in loc de buna ziua sau la revedere; ca parte din vreo expresie intr-un text pe care-l citim. Nici aici nu e o exceptie de la regula: rivnim intotdeauna dupa ceva ce nu mai avem.

… ne luptam cu noi, cu trupul sau creierul, crezind ca-l motivam sa treaca bariera, sa sara hopul. Si iar ne intoarcem la relatia de iubire si ura “Cum ma tradezi acum? Nu se poate!”, “Hai stiu ca poti sa rezisti, hai ca se poate, am mai trecut noi prin asta”

Iar cind ne facem (mai) bine, uitam toate astea.

Nu ne mai pasa de medici, ne dorim sa nu-i mai vedem niciodata in viata, religia e… ceva despre care nu discutam, nu spunem nimanui in loc de “la revedere” SANATATE si stim ca organismul nostru e puternic; tocmai ce am invins boala.

Si o luam de la capat. Crezind ca suntem invincibili.

*
Din cauza unei probleme medicale, ultima saptamina mi-am petrecut-o facind un tratament zilnic la spitalul Euroclinic. Cum am ajuns in fiecrae zi la alta ora acolo, am avut ocazia sa studiez multi dintre pacienti. Cum mi-am petrecut mult timp acolo, am avut ragazul sa ma analizez.

5385
magazinescum faci o revista?

cum faci o revista?

stiu ca foarte multi isi imagineaza ca munca la o revista glossy e superficiala.

dar daca ma gindesc ca, in felul lor, revistele glossy schimba lumea, mai ca i-as ruga pe neincrezatori sa-si revizuiasca parerea

Franca Sozzani, redactor sef de la Vogue Italia, a scris ieri pe blog care sunt elementele cheie ca sa faci o revista de succes. Va invit sa o cititi

Each issue is a surprise, no matter if everybody likes it or not. You need to dare and not to be afraid of changing things. This was just to explain that yes, we do make plans, but what’s unexpected and surprising is there, in front of us. You have to be able to see it, to catch it and to have the courage to take risks.

If we planned everything with extreme nit-picking, we would risk to bore both ourselves and our readers to death.

Franca Sozzani, Vogue Italy

4622

sylvie guillem la bucuresti (sapt 1)

pe 22 octombrie vine sylvie guillem la bucuresti in cadrul intilnirilor JTI.

pentru ca vreau sa va conving sa mergeti la spectacolul ei – n-ati mai vazut/trait asa ceva – in fiecare saptamina, pina la spectacol, am sa postez ceva legat de ea.

( si nu, nu fac parte din vreo strategie de promovare a organizatorilor. imi cumpar bilet ca toata lumea, dar vreau sa fiu sigura ca stiti cit mai multi de ea si decideti sa (nu) mergeti in cunostinta de cauza)

pentru acesata saptamina o fotografie.
avea 37 de ani cind vogue franta i-a cerut un autoportret. “sa vorbesc despre mine?”, a zis si gindindu-se mai bine a ales sa se fotografieze.
goala , fara make-up.

asta e cadrul care a facut ocolul lumii
vogue, feb 2004

1374

de ce merg in seara asta La Motoare?

toata lumea stie ca eu sunt un foarte mare fan al brandului Philips. au mega campanii de comunicare, mega cercetatori (pe unii i-am si vazut in fata mea) si se implica in actiuni cu mega impact si bun simt.

(nu, nu ma plateste philips sa scriu asta:) )

in schimb fetele care se ocupa de comunicarea Philips in Romania, ca sa-mi faca o bucurie, m-au anuntat ca in seara asta in cadrul festivalul ADfel e un eveniment Philips.

“stiii tu… e vorba chiar de…”

Eu stiu despre ce e vorba pentru ca am vazut ce veti vedea in seara asta, surpriza de la Philips, dar n-am voie sa spun in avans.
V-as putea vorbi citeva ore in sir despre cum s-a realizat ce veti vedea in seara asta, de pe la 9 juma, dar… spun doar atit:

Daca va plac filmele, daca va plac povestile, daca sunteti fascinati de mijloacele de exprimare cinematografice, haideti in seara asta la Motoare. O sa fiti uimiti de puterea creatoare a unor oameni talentati.

See you there:)

2277

Prea multa scoala strica?

Are 47 de ani si e taximetrist la taxi 2000. Face jobul asta de cind a terminat facultatea. Adica de…4 ani.

La 42 de ani s-a hotarit ca nu mai vrea sa fie instalator gaze si, cum visa la un post de maistru, s-a dus la facultate. I-a fost greu la scoala – “dupa atitia ani sa invat din nou” – a fumat mult si-a pierdut o jumatate e plamin.
A terminat falcultatea – Comert – si angajatorul i-a spus ca e prea bine pregatit pentru job-ul pe care-l are.
Asa ca l-a dat afara.

Un an de zile a tot mers din interviu in interviu de angajare si cum n-a primit niciun job, s-a dus la taximetrie.

*

Nu stiu cum il cheama pe taximetristul cu care am mers ieri, dar asta e povestea lui.

Plus vorbele astea care m-au urmarit; “au crezut ca nu pot sa mai aduc banii acasa la nevasta si copii? Uite ca pot, muncesc 12 ore pe zi si tot pot”
*
Aaa, si s-a lasat de fumat. tot de cind a fost dat afara de la munca.
Pune intr-un buzunar in fiecare zi banii pe care i-ar fi dat pe tigari si, in week end, isi duce copiii la mall.

2001

sylvie guillem – two

sylvie guillem va fi cu solo-ul asta la bucuresti, in octombrie, pe 22, la intilnirile JTI.
uitati-va doar 2 min, pt ca apoi nu veti mai putea sa va opriti (are 8 min cu totul, iar pe l amin 4 incepe sa vi se taie respiratia:) )

Biletele s-au pus în vanzare în reţeaua Eventim la: Sala Palatului, magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librăriile Cartureşti, Humanitas şi online pewww.eventim.ro.

Spectacolul va avea loc la tnb.

1201

Sylvie Guillem la Bucuresti!!!!

asta e vestea care mi-a facut ziua minunata. de fapt, cred ca m-a bucurat pentru vreo luna.

Sylvie Guillem vine la bucuresti la intilnirile JTI.

e una dintre cele mai minunate dansatoare ever, iat-o aici intr-un solo demential

JTI Romania va invita pe 22 octombrie 2010 la „Intalnirile JTI”. De aceasta data, pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale” Bucuresti, „Intalnirile JTI” va prezinta spectacolul „PUSH”, avandu-i ca protagonisti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan si pe celebrul coregraf si dansator Russell Maliphant.
„PUSH” este alcatuit din patru momente coregrafice, purtand semnatura coregrafului Russell Maliphant: „Solo”, interpretat de Guillem, pe muzica de chitara a lui Carlos Montoya, confera balerinei postura mandra a unui mare artist de flamenco; „Shift”, purtand semnatura solo a lui Maliphant; „Two”, un solo orbitor, care pare ca o prinde pe Guillem intr-o cutie de lumina; si „Push”, un duet care combina abilitatile acestui extraordinar cuplu.

si un fragment din ce va dansa la bucuresti

trebuie neaparat sa o vedeti, trupul ei sfideaza legile mobilitatii si ale gravitatiei, iar eleganta ei ar trebui sa fie pusa in locul definitiei cuvintului “elegant” din dictionar. pur & sofisticat.

2165

de ce am vrut sa scriu despre Dragos Bucurenci:)

N-am avut timp sa scriu un making of legat de articolul din luna iunie despre Dragos Bucurenci, Efectele Dansez pentru tine. Astazi am postat on line integral povestea din revista si ma folosesc de prilejul acesta ca sa scriu ce n-am scris/spus in text:

– am vrut sa scriu genul asta de poveste despre Dragos Bucurenci pentru ca, desi nu promite din titlu, e un portret pe bune al lui. cu garda jos. citindu-l, intelegeti de ce face ceea ce face, cit efort e in spatele reusitei lui si, mai ales, cita disciplina.

*

N-o sa mai recunosc asta alta data, dar am vrut sa scriu despre aceasta latura a personalitatii lui Dragos Bucurenci – teama de a nu fi perfect – pentru ca o cunosc bine. Si eu ma lupt cu ea.

Stiu foarte bine prin ce a trecut Dragos ca sa se expuna intr-o forma care dupa standardele sale putea parea ridicola. Si mai stiu cit a luptat cu el ca sa-si depaseasca limitele.

Dupa prima editie de Dansez pt tine, mi-am adus aminte de o conversatie in care-mi spunea cum vrea sa-si depaseasca fobiile si fricile. Cum se lupta cu limitele lui. Ascultindu-l, mi-am amintit de o secventa din copilaria mea:

Aveam 6 ani si ma dusesem cu mama la piata. Am tinut neaparat sa car si eu o plasa. Era grea si simteam ca o sa-mi rupa mina. Tata m-a rugat sa-i dau lui plasa, si-atunci i-am spus: “Nu, lasa-ma sa vad cum e. Mina n-are cum sa cada, vreau sa vad pina unde pot s-o car”.

De atunci, de fiecare data cind a existat o bariera, am vrut sa vad daca pot s-o duc mai departe. Stiu ca asa face si Dragos. De asta am vrut sa scriu despre el, din aceasta perspectiva.

Ii mai multumesc o data, pentru ca mi-a povestit despre lupta cu sine.

fragmentul meu preferat:

Cred că limitările pe care ţi le impui te împiedică să-ţi trăieşti viaţa. Ele vin dintr-o perioadă din copilărie când au fost utile. Cu timpul nu mai sunt aşa…”, îşi susţine Dragoş teoria pentru care face lucruri care par uneori nebuneşti.
Ca atunci când s-a suit pe o platformă eoliană de 100 de metri, deşi ştia că are o teamă îngrozitoare de înălţime.
A urcat un nivel, l-a apucat tremuratul, angoasa s-a instalat, dar nu vroia să dea înapoi. Erau la baza eolienei câţiva oameni pe care, după reperele lui, nu i-ar mai fi putut privi în ochi dacă ar fi abandonat. Când strângea din dinţi şi tremura mai tare a auzit vocea inginerului care-l însoţea: „Staţi liniştit, nu vă grăbeşte nimeni”. Şi-a dat seama că pentru o vreme nu trebuie să decidă dacă să o ia în sus sau în jos. Poate să stea acolo. Mai târziu, la 100 de metri deasupra pământului, cu senzaţia de „înălţime de-aproape”, înălţime neprotejată, a trăit o imensă bucurie. A recunoscut acolo voluptatea victoriei cu sine. A coborât şi, la prima provocare, a luat-o de la capăt. Cu Dansez pentru tine.

2298

atelierul de fotografie de la Tirgsor in La republica

anul trecut mergeam la tirgsor o data pe saptamina pentru Atelierul de fotografie pe care-l facea Cosmin Bumbutz cu detinutele, in colaborare cu F64studio si cu revista Tabu.

in urma cu citeva zile La Republica, cotidianul italian, a scris despre acest proiect, publicind o serie de fotografii realizate de detinute.

un jurnal al primelor zile de atelier puteti citi aici

fotografiile din proiect au fost expuse la teatru nottara, iar la vernisaj au participat si detinutele.

1464
connect-r1we love Connect-R

we love Connect-R

pina astazi, habar nu aveam ca pe Connect-R il cheama Stefan Mihalache. era baiatul care cinta si danseaza misto.
tabu.ro a facut un interviu cu el si – brusc – ne-am dat seama ca e un om cu mega bun simt, cu o structura foarte misto.

astazi toata redactia l-a iubit pe Connect-R.
si vrem sa-l invitam la noi, curind:)

Care sunt cele trei locuri în care vrei să ajungi?

C.: La Disneyland în State. Am fost în Franţa şi mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea în Egipt la piramide. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea ca, măcar o dată, să fiu în acelaşi loc unde este Dan Puric. Îl iubesc pe Dan Puric. Mă fascinează. Am auzit foarte târziu de dumnealui, acum vreo doi ani, dar am citit şi “Omul frumos” şi “Cine suntem”. Nu am fost la nicio piesă, dar am văzut tot ce se poate vedea cu dumnealui pe internet. Nu există nimic cu Dan Puric, care să fie nevăzut de mine pe internet. Acum chiar lucrez la o “şpârlă” (dacă pot folosi un limbaj mai de cartier) care îl include şi pe Dan Puric. Dumnealui face şi step şi mimă şi aş vrea să reuşesc să îl aduc să ţină o prelegere la o şcoală de street dance. Parcă îl şi văd vorbind despre dans şi Dumnezeu. Eu sunt mereu înconjurat de cifre. Semnez contracte, sunt mereu interesat să ştiu cât e ceasul, concert pe data de la ora de, cânţi atâtea minute. Şi cifrele mă fac să îmi pierd culoarea, iar când citesc sau îl ascult pe Dan Puric simt că mă colorează din nou. Îmi dă o stare de bine. Dacă ar fi să le recomand tinerilor un drog, ar fi Dan Puric. Eu mă droghez cu Puric.

in ce film se vede Connect-R actor si alte raspunsuri surprinzator de sincere si de misto

2115

De ce gresiti cind criticati brandul de tara

Aud la toate televiziunile critici peste critici despre brandul de tara.
Cea mai vehementa – dincolo de aia cu plagiatul pt care i-am iubit de dimine pe Anca si Cristi Dorombach – e cea legata de faptul ca promovam ceva ce nu avem: infrastructura pentru turism.

Ceea ce uitati in aceasta critica e sistemul nostru (da, al nostru conform voturilor) de gindire: eticheta e mai importanta decit produsul in sine; vorbele mai importante decit faptele.

Domnului presedinte i-a mers asa de 2 ori (primarie si presedintie) si a avut succes. Doamna Udrea a reusit in acelasi fel.

De ce sa se schimbe o reteta care functioneaza?
Au verificat-o deja (pe noi) si au avut succes. Mintea lor are confirmarea ca ASA SE FACE.

Campania asta e exact asa cum suntem noi ca natie: superficiali.
Asa ca, supriza!, ne reprezinta.
*

altfel, cred ca – de bine de rau – ar trebui sa ne bucuram ca o sa se vorbeasca de Romania si niste chinezi, citi vor fi ei, s-ar putea sa vina aici cu banii lor cu tot.

P.S. m-am gindit ca daca as fi fost in locul doamnei Udrea as fi abandonat de multa vreme lupta cu oricine, la cit de multe si-a luat de cind face politica. trebuie ca are un stomac f f tare (sau interese f puternice) daca mai rezista, pentru ca usor nu cred ca ii e.
(si nu n-am votat-o, nici pe dinsa nici partidul domniei sale pentru ca n-am vrut sa ma reprezinte)

la Magnum Blind Dinner cu mine:)

Concurs discriminatoriu DOAR PENTRU FETE

Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses.
te voi insoti la blind dinner – intre fete:) – unde te va mai astepta o surpriza.

conditii de participare
sa fii din bucuresti & sa o ora libera miine (vineri) seara incepind cu ora 19.00
sa -ti placa inghetata
sa intri in jocul concursului pina astazi la ora 20.00

ce se intimpla la degustarea pe intuneric din cadrul experimentului Magnumize your senses?

[gallery]

P.S. exista o cistigatoare in avans Sabina Cornovac. e un cadou din partea Redactiei Tabu pentru ajutorul la campania “Da un like la FB TABU ca sa mincam si noi inghetata”.

am pus un pariu cu colegii mei, daca aduna 200 de like -uri intr-un anume timp, le faccinste cu inghetata. au adunat mai multe cu ajutorul tuturor prietenilor lor si le-am cumparat Magnum. Sabina a fost una dintre promotoarele “agresive” ale lobby-ului colegilor mei si acum va primi Magnumul ei