revista Life publica o serie de fotografii foarte frumoase cu Donald Sutherland, actorul pe care-l stim din Cold Mountain (pt care a fost in RO), Mindrie si prejudecata, The Hunger Games .
sunt secvente din viata lui de dincolo de ecran, din tinerete chiar, pentru ca Sutherland are acum 77 de ani.
iata citeva cadre, restul le puteti gasi aici.
daca ai intre 18 si 25 de ani citeste mai departe, daca nu… cauta prieteni sau rude care au si da-le sa citeasca.
daca respecti prima regula si vorbesti limba franceza, citeste mai departe, daca nu… pune mina si invata.
daca ai trecut primele doua probe esti la un pas de a fi in juriul tinar al festivalului de film de la Namur.
mai trebuie sa vezi filmul Toata lumea din familia noastra, sa scrii o cronica in franceza între 2500 şi 3000 de caractere (spaţii inclusiv) si sa o trimiti la adresa concurs@nextproject.ro, (menţionând în titlu cuvântul Namur).
termen-limita pentru trimiterea cronicilor: 11 aprilie 2013 (ora 23:59).
nu este nevoie de studii de specialitate, textul cu care va inscrieti in concurs este criteriul de evaluare.
***
daca n-ati vazut filmul Toata lumea din familia noastra il puteti vedea la cerere la Festivalul de film Next care incepe saptamina viitoare.
cistigatorul va merge la Namur in perioada 27 septembrie – 4 octombrie 2013 si va face parte din juriul tinar Emile Cantillon al celei de-a 28-a ediţii a Festivalului Filmului Francofon de la Namur, alaturi de alţi reprezentanti ai unor tari francofone. Cheltuielile de deplasare, cazare si masa vor fi acoperite de Festivalul de Film Francofon de la Namur.
concursul este organizat de organizatorii festivalului de scurt metraje Next.
bafta.
text de Noemi Revnic
Si ce daca o sa ploua iar?
Precum in “Cea mai frumoasa carte din lume”, va fi doar o zi frumoasa cu ploaie. (nota mea. aici povestea la care face referire Noemi. cb)
Se mai anunta inca o saptamana cu ploi si cer gri. Iar eu am gasit doua activitati “indoor” cat se poate de placute.
Prima se intampla chiar sambata, 6 aprilie: DESIGNER’S DRIVE-IN POP-UP STORE, episodul de primavara, la Maison 13 (Str. Dumbrava Rosie Nr. 2 – Gradina Icoanei), unde unii dintre designerii mei romani preferati isi vor aduce piese din colectiile primavara-vara 2013. Va veti intalni cu Ioana Dumitrescu & Marina Moldovan de la 109, cu Adelina Ivan, Atelier Atu, Carla Szabo, Carmen Secareanu, Ciprian Vrabie, Corina Vladescu, Cristian Samfira, Gabriela Dumitran, Irina Marinescu, Lady Magpie, Le Petit Indigent (Razvan Firea), Ligia’s Accessories, Murmur, Stereo Socks, Valentina Vidrascu si Venera Arapu. Curatorul este nimeni altul decat Marian Palie. De la 11:00 la 20:00, intrarea libera si achizitionarea bunatatilor vestimentare se face cash.
Apoi avem filmele de la Festivalul Internațional de Film NexT (intre 10 – 14 aprilie), cu scurtmetrajele selectionate de la cele mai importante evenimente europene dedicate filmului. Festivalul va include si programul Short Matters! al Academiei Europene de Film (EFA) si scurtmetrajele din sectiunea Semaine de la critique a Festivalului de la Cannes. Cireasa de pe tort este ca NexT va prezenta si o selectie de filme de la Festivalul International de Film de la Aubagne. Aici gasiti programul filmelor si detalii super interesante.
Sa aveti un weekend plin de bucurii!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
“sa surprinzi, sa-ti surprinzi partenerul, dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”, a zis mai devreme Razvan Mazilu la cursul lui de dans contemporan.
era asezat pe jos, linga o coloana din sala mare de la demisolul The Ark, la marginea covorului de dans. imbracat cu totul in negru, in echipament de dans, si vorbea cu o fata care tocmai dansase o suita de miscari – doua de 8 – pe care o invatasera putin mai devreme.
ridicare de brate deasupra capului, stringere de brate la piept, palma dreapta in miscare laterala in dreptul ochilor ca un stergator, aplecare in dreapta jos la podea, ridicarea minii stingi dreapta deasupra capului, coborirea miinii si prinderea la incheietura cu dreapta, o rasucire cu cotul drept catre stinga si o tragere cu tot corpul catre dreapta cu oprire pe covor ca si cum ar fi fost o cazatura.
exersasera aceste 16 miscari de citeva ori cu tot grupul de aproape 30 de cursanti, apoi Razvan pusese presiune pe ei: dansul cu aceleasi miscari in grupuri de cite 3. cu stresul ca te privesc ceilalti care nu mai sunt preocupati de ce fac si ei pe covorul de dans.
pentru ca apoi sa vina provocarea maxima: “spuneti-va povestea voastra cu aceasta suita de miscari. ginditi-va la o poveste. gindul da miscarea.”
pe aceeasi melodie – Depeche Mode, Personal Jesus – cu aceleasi 16 miscari, in mai putin de o jumatate de ora oamenii de pe covorul de dans s-au prezentat fara cuvinte: hotariti, fermi, dive, romantici, veseli, curajosi, comici. fiecare dans o alta poveste, atita timp cit in spatele miscarii a fost un gind. ar fi putut fi orice melodie, tot ce se intimpla avea legatura cu povestea pe care voiau ei sa o spuna: sinceri sau mai putin, cu curaj sau fara.
din cind in cind Razvan intervenea de la marginea covorului de dans explicindu-le cum sa gindeasca, nu ce sa faca. cum sa puna simtire pe gest intr-un mod rational, pentru ca tocmai invatau sa treaca de la gindire la simtire.
“coregrafia, dansul trebuie gindite ca sa surprinda, altfel spectatorul se plictiseste. va spuneam si ieri la exercitiul in oglinda sa aveti curaj ca sa va surprindeti partenerul. sa surprinzi, dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”.
si in timp ce-l auzeam, ma gindeam ca e valabil si in viata, in iubire. e frumos sa -ti surprinzi partenerul, dar e o linie fina intre surpriza care capteaza atentia/ intretine relatia si cea care pune multa presiune pe celalalt.
imi place sa cred ca elevii din seara asta de la cursul de dans contemporan stiu ce privilegiu imens au ca lucreaza, om la om pe tot covorul de dans, cu Razvan Mazilu.
o sa vreti sa vedeti filmul asta. si daca n-o sa vreti voi, o sa am eu grija sa va spun de atit de multe ori incit sa vreti:)
Michel Gondry a ecranizat Spuma zilelor a lui Boris Vian intr-o poveste suprarealista impreuna cu Romain Duris, Audrey Tautou. In engleza titlul este Mood Indigo.
Il stiti pe Gondry daca nu pentru La science des reves, sigur pentru Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Gondry traieste intr-o lume a lui, la fel ca fata din Spuma zilelor (care are o boala stranie, ii creste o floare in plamini)
cum filmul are premiera in franta si belgia pe 24 aprilie, revista Premiere a facut o coperta cu echipa, iar Gondry s-a dus cu lectiile facute- a executat efecte speciale ca sa intre intr-o atmosfera suprarealista.
mai jos un making of de la sedinta foto:)
cind danseaza oamenii neantrenati cu miscarile dansului clasic, amatorii adica, isi arata caracterul.
ambitia o vezi in cit de mult le vibreaza muschii cind sunt obligati sa sustina miscarea sau sa faca o “poza” – sa ramina intepeniti intr-un cadru. e acolo tensiunea care spune ca in mintea lui e o lupta: cu propriul corp.
sinceritatea e in genunchi. in articulatiile care nu triseaza, nu se indoaie cind ligamentele sunt gata plesneasca. ca-n viata: cei care ramin cu genunchii drepti, oricit de greu le-ar fi, sunt demni si sinceri.
libertatea in relaxarea capului. “cerebralii” vor avea cel mai adesea gitul rigid si capul care nu face parte din dans, pentru ca nici nu e in dans: e acolo ca sa priveasca lucrurile, sa stie daca trupul “face” bine.
***
m-am uitat pentru aproape o ora la exercitiile de dans contemporan pentru amatori din cadrul seminarului pe care-l sustine Razvan Mazilu la The ARK. astazi era lectia invitatului special, coregraful israelian Nadar Rosano.
28 de femei, 2 barbati (unul profesorul) si doi copii. unii cu trupuri potrivite pentru dans – picioare subtiri si lungi, git elegant. altii cu kilograme peste limita standard. intre 7 si (ceva peste ) 40 de ani. cu ochelari, motricitate buna, mobilitate, ritm. sau fara.
cind au intrat pe covorul de dans erau cea mai stranie dintre adunari. si cea mai colorata.
apoi au inceput sa faca exercitii de incalzire.
si-au pus piciorul sting in echer cu talpa catre dreptul si si-au indreptat trupul in stinga ca- ntr-o fandare cu baza la sol. articulatiile au inceput sa-i doara, muschii sa arda si ambitia sa lucreze, genunchii sa ceara dreptul la tradare.
Nadar i-a trimis inapoi, la spatele drept, si-au rasuflat cu totii usurati, apoi a inceput sa-i numere: la numarul impar fandarea, la par spatele drept, iar pe covorul de dans trupurile lor au format un val. n-a mai contat lungimea membrelor, si nici rigiditatea gitului.
adunarea aceea bizara crease o energie, o miscare, un dans. s-a uniformizat.
desigur, ei n-aveau cum sa vada asta – se luptau cu caracterul lor.
cind am plecat ma gindeam ca stiu care va fi cadoul pe care mi-l fac anul acesta de ziua mea: o lectie (foarte) privata de dans cu Razvan Mazilu. doar eu si el. pentru doua ore de aruncat in gol fara plasa de siguranta, intr-o lupta grea cu caracterul meu indaratnic.
***
“You’ve gotta dance like there’s nobody watching, Love like you’ll never be hurt, Sing like there’s nobody listening, And live like it’s heaven on earth.” William W Purkey
ascult de aproape o ora pe repeat cintecul Romicai Puceanu, Saraiman.
din ce ascult mi se pare ca muzica lautareasca adevarata e precum muzica de opera – daca n-ai urechile pregatite pentru ea, nu ai cum sa o simti in detaliile ei.
dupa versuri mi se pare un cintec de jale si de iubire, ba chiar un blestem din dragoste, dar ma incurca orchestratia care imi pare vesela. cum ma incurca felul in care e construita povestea – mai intii te urasc si apoi te iubesc “ca sa nu vii prea tirziu”.
si ma mai incurca faptul ca nu gasesc nicaieri o traducere a cuvintului Saraiman.
e o frumusete stranie in felul in care romanii stiau (sper ca mai stiu) sa spuna lucruri grave ambalate vesel, pentru ca din ce asculti melodia asta si dai versurile la o parte, apoi orchestratia, iti dai seama ca e f f f multa tristete acolo.
*
am sa va spun curind de ce am ascultat atit de mult aceasta melodie astazi, acum am o mare mare rugaminte: faceti un exercitiu de imaginatie , ascultati melodia asta si spuneti-mi la ce artist roman – contemporan – va ginditi ca ar putea fi asociat cu ea.
multumesc.
imi plac cartile mult, foarte mult. imi dau accesul la lumi la care poate n-as ajunge niciodata si care nu-s neaparat foarte departe de mine, uneori sunt in interiorul meu.
citesc mult dar nu mai tin de multa vreme cartile la vedere – era o vreme in care cei care intrau in casa mea exclamau “ce de carti!” iar pe mine ma incurca tare asta. a fost si o vreme cind ii inhibam pe sefii mei ca citeam mult si ma invitau sa “las deoparte lucrurile alea pe care le aflu din carti” chiar si cind erau de tehnica, daca-i incurcau in teoriile lor.
acum ceva ani obisnuiam sa scriu despre cartile pe care le citeam, dar dupa ce am postat odata un text cu 6 carti citite in vacanta si un cetatean m-a injurat crunt spunindu-mi ca vreau sa par desteapta, recomand rar carti si doar dintre cele care sunt pe piata noastra. si cartile la ale caror lansari sunt invitata sa particip ca speaker.
cel mai adesea cind imi place o carte, o cumpar in multe exemplare si o fac cadou celor care stiu ca s-ar bucura de intilnirea cu ea.
altfel, ma bucur foarte foarte tare ca au aparut e book-urile si pentru ca nu mai sunt la vedere cartile pe care le citesc si… pentru ca nu mai trebuie sa le sterg de praf.
***
saptamina asta dragostea mea pentru carti se intoarce impotriva mea: fac parte din juriul care va desemna cistigatorii celei de-a doua Gale Bun de Tipar care premiaza aparitiile editoriale de pe durata unui an.
am de judecat munca de ani a unor oameni pe care-i iubesc, cum – in sectiunea care e in grija mea si pentru care trebuie sa fac prezentari de nominalizari celorlalti jurati – am de jurizat prieteni.
m-am uitat acum pe lista platformelor online care promoveaza carti inscrise in competitie si, cu doua exceptii, ii cunosc pe toti cei care le administreaza.
mi se pare cel mai greu job pe care l-am avut vreodata. si, ca mereu in viata, pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara.
veti afla deciziile noastre pe 25 aprilie.
pentru ca astazi a fost ziua filmelor pe s!mpa (asa s-a nimerit, n-a fost nimic planificat), ba chiar pt mine a fost si noaptea filmelor, sa continuam in aceeasi directie:
neil kellerhouse, un artist american a reinterpretat citeva dintre afisele unor filme celebre.
melting – (co)topire – as numi eu ideea.
aici site-ul lui cu toate lucrarile.
The Girl with the dragon tattoo
The Girl with the dragon tattoo
the social network
Tocmai ce am primit de la HBO aceasta geanta pe care scrie Urzeala tronurilor. inauntru un plic si o lanterna. in plic o invitatie pe care nu scrie nimic:)
ma rog, scrie dar vezi doar cu lumina speciala de la lanterna: Dragonii prin viata in Piata Universitatii. Simbata 30 si duminica 31 martie, de la ora 20 la 23 la fintina. E timpul sa te alaturi tarimului.
***
eu nu sunt fan Urzeala tronurilor si doresc sa fac cadou unui fan aceasta geanta.
cum stau la Universitate, e usor sa aduc darul simbata sau duminica.
daca-l doriti, inscrieti-va cu un comment: de ce va place Urzeala tronurilor?
cel mai cool eveniment din acest week end este fara indoiala lansarea noului numar (al treilea) al revistei All Hollow care o are pe coperta pe simpatica Crina Semciuc
Va fi in Control si va avea un concert special sustinut de trupa daneza Reptile Youth.
***
numarul trei al revistei sau The Spring Issue este cel mai mare de pana acum, are 416 pagini si arata impecabil. si spun eu asta care strimb din nas la majoritatea revistelor romanesti.
in aceasta editie am multi prieteni care apar in imagini minunate si e usor sa-i ghiciti dintre cei mentionati aici la categoria interviuri speciale: Razvan Mazilu, Marius Manole, Alexandra Pirici, Eleonora Bruno, Mikhail Siskin, Byr Webb (The Constantines), Ovidiu Buta, Marian Palie, Cornel Lazia, Oltin Dogaru, Iulian Nan, Ionut Staicu.
au si o sectiune unde sunt prezentate sase dintre cele mai noi trupe ale rock-ului alternativ romanesc si dupa ce am citit revista mi-am promis ca vor mai fi si alti prieteni ai mei in ea. arata mi-nu-nat.
***
Daca vreti sa mergeti la concertul din Control, de la ora 20.00, spuneti-mi un proiect in care e implicata Crina Semciuc. in ce ati vazut-o la teatru, in film sau a tv.
prin tragere la sorti, dintre raspunsurile corecte, alegem trei cistigatori.
simbata la ora 12.00 alegem cistigatorii. succes.
miercuri 3 aprilie incepe Dakino cu nr 22. am crescut cu festivalul asta (chiar m-am indragostit la o editie cind eram studenta:) ), iar anul acesta va fi un film acolo, inspirat dupa o carte pe care eu o iubesc mult si, brusc, festivalul va avea si mai multe semnificatii.
(am sa povestesc despre filmul respectiv zilele viitoare)
acum despre filmul de deschidere. A Late Quartet. cum ziceam si ieri la radio are de toate: pasiune, tradare, duplicitate, drama, iubire, muzica buna (Cvartetul Nr. 14 de Beethoven) si actori geniali(Christopher Walken, Philip Seymour Hoffman, Catherine Keener).
e la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City. de la ora 20.00.
ne vedem acolo:)
am scris de multe ori despre dorinta mea de a crea un centru (sau mai multe) in care artistii retrasi din activitate sa poata avea batrineti frumoase si am donat din venituri de-a lungul a multi ani catre actorii in suferinta care nu mai sunt in activitate.
chiar cred ca trebuie sa dam ceva inapoi ( uneori atentia, vorba buna, un gind sau un telefon inseamna mai mult decit orice avere) catre actorii/ artistii care ne-au ajutat sa ne slefuim ca oameni chiar daca nu ne-au cunoscut niciodata personal.
si de ceva vreme ii tot spuneam Mariei Morar de la UNITER ca se poate face mai mult cu campania lor Artistii pentru artisti.
in 2013, pentru prima data, in cei 11 ani de cind exista Artistii pentru artisti, UNITER a decis ca isi va indrepta comunicarea si catre online. a fost si primul spectacol mare al Galei, cel care reunea intr-o unica reprezentatie cei mai mari actori ai Romaniei, care a fost integral cu bilete vindute, fara invitatii.
***
12 zile. o pagina de facebook. o agentie care coordoneaza blogurile locale. 70 de articole pe bloguri. peste 100 de facebook covers in paginile marilor actori. mii de share-uri (actori, teatre din toata tara, spectatori). 15 dolari.
CE AM FACUT?
am creat o pagina de Facebook pentru UNITER pe 7 martie.
stiam ca nu avem timp sa ne crestem un public al nostru, asa ca am incercat sa ne folosim de comunitati deja create: am invitat pe pagina toate teatrele mari din tara si cit mai multi dintre actorii care au cont de facebook.
pe 12 martie am schimbat coverul care era cu insemnele UNITER cu coverul campaniei Artistii pentru artisti si am anuntat care sunt teatrele (aproape 30) care isi doneaza incasarile pentru fondul Artisti pentru artisti. printre teatrele anuntate erau si cele care devenisera prieteni cu pagina UNITER, asa ca au sharuit imediat informatia. actorii care jucau in piesele respective au procedat la fel.
doua zile mai tirziu am trimis mesaje personalizate catre actorii cu conturi pe facebook, rugindu-i sa puna in coverul paginii lor un layout special creat prin care indemnau la cumpararea de bilete la spectacolele din campanie.
toti au acceptat cu entuziasm si au devenit promotorii ideii. asa a inceput bulgarele sa creasca.
am cheltuit 15 dolari in facebook ads pentru 3 din cele 6 postari care au facut referire la campanie pe pagina de Facebook a UNITER.
am vorbit cu bunul meu prieten Cristian China Birta (adinca plecaciune pentru tine si colegii tai, Loredana esti minunata) care, fara sa stea pe ginduri, si-a pus la bataie toate resursele pe care le are prin agentia sa Blogal Initiative.
Blogal Initiative si-a creat propria campanie cu 3 premii cu valoare inestimabila: afisul campaniei semnat de toti marii actori care participau la gala finala – de la Florin Piersic la Victor Rebengiuc, de la Mariana Mihut la Maia Morgenstern.
si-au inceput articolele sa curga: aproape 70 de articole pe bloguri intrate in competitie, plus alte articole in afara competitiei venite de la oameni din industria entertainmentului care stiu cit de importante sunt asemenea actiuni (multumesc mult Florin Grozea, Simona Tache, Denisa Bargau. Radu -Groparu – Bazavan nu e fratele meu, ar vrea el:) )
***
REZULTATELE IN CIFRE?
peste 250.000 de views pe Facebook ale anunturilor campaniei, peste 100 de cover-uri pe FB.
110.000 impressions pe bloguri.
multi spectatori care au aflat pentru prima data de aceasta actiune (desi este din 2002) si au felicitat UNITER-ul pentru initiativa.
toate biletele vindute la TNB.
***
REZULTATELE ALTFEL
habar n-am daca e mult sau putin obtinut in 12 zile, plecind de la zero prezenta pe internet si neavind practic niciun buget – doar entuziasmul nostru. si dragostea pentru teatru care inseamna mult mai mult decit orice buget. (il includ aici si pe Cristi pentru ca a lucrat cu mine, din suflet, pro bono)
stiu insa ca a fost o mare bucurie sa lucrez la acest proiect (multumesc frumos UNITER), sa vad cum toata lumea a pus suflet, nu doar umarul la promovarea ideii si sa simt ca tinerilor din online le pasa de cei in virsta care le-au bucurat copilaria in mari spectacole de teatru sau in filme minunate.
si mai ales sa vad ca spectatori, actori si teatre din toata tara se bucura si lucreaza impreuna, uniti, pentru o idee frumoasa. le multumesc din suflet tuturor celor care au sharuit informatia.
la spectacolul de Gala, cind au iesit de pe scena actorii au semnat toti cu mare entuziasm pentru premiile bloggerilor cistigatori si-au recunoscut ca s-a simtit ca, in sala, au fost spectatori platitori, nu invitati: le sorbeau fiecare cuvint, era o energie buna si nu a plecat nimeni – desi spectacolul a durat peste 3 ore fara pauza
***
acum ca am facut un prim pas, ne reintilnim in forta cu teatrul in 2.0 pentru Gala UNITER si Festivalul de Teatru de la SIBIU, in ambele evenimente vom marca premiere absolute pentru online-ul ro:).
uneori iubesti atit de mult incit vrei sa fii perfect, vrei ca fiecare gest, cuvint, privire a ta sa spuna infinitul.
ti-e teama sa nu-l dezamagesti pe celalalt, vrei sa te potrivesti la milimetru intr-un tipar de perfectiune pe care ti-l imaginezi ca el/ ea il are. ca sa poti sa implinesti nevoia celuilalt.
analizezi la nesfirsit ce urmeaza sa spui/ faci, calculezi reusita pentru fiecare dintre actiunile tale.
daca n-ai curaj sa te confrunti, fugi de teama esecului. si nu te gindesti ca, de fapt, nu fugi de teama celuilalt, ci din orgoliu: ego-ul tau nu poate suporta sa nu fii cel mai bun. pentru ca tu iubesti cel mai mult.
in multe dintre cazurile astea, celalalt/cealalta te iubeste pentru cum esti tu, nu pentru perfectiunea pe care te chinui sa o atingi.
***
despre asta am sa vorbesc miine la Libraria Kretzulescu la lansarea cartii Limbajul florilor.
pentru cei mai multi (mai degraba. cele mai multe) dintre cei care vor citi cartea, acolo e o poveste de iubire cu urcusuri si coborisuri si cu o parte de magie pentru ca tinara din poveste stie semnificatiile florilor si face buchete care schimba cumva viata celor carora le sunt destinate.
pentru mine cartea asta a fost despre cit de mult rau iti face nevoia de perfectiune in iubire.
sa nu-mi spuneti ca n-ati trait asta. (daca n-ati trait, o sa vi se intimple )
tinara din carte fuge din iubirea ei pentru ca se sperie de prea multa iubire, fuge din noua ei familie pentru ca vrea perfectiunea in dragostea pe care ar primi-o de la mama adoptiva si isi abandoneaza copilul pentru ca stie ca nu o sa fie o mama perfecta.
cartea e foarte bine scrisa, are o structura minunata cu rasuciri de situatie foarte frumoase, o sa va placa.
nu stiu inca daca voi avea suficient curaj sa povestesc o intimplare personala, dar ne vedem miine de la 19.00 la Libraria Kretzulescu.
poate ca sunt eu prea mare fan de maroon 5 si the script, dar clipul holograf mi se pare ca e pe trendul “se poarta box-ul in clipuri, hai si noi”
cum e filmat, filtrul de lumina, montajul…
iunie 2012
august 2012
holograf si-a lansat noul clip cu citeva zile in urma, in martie 2013
de simbata dimineata, pe relaxare, a little bit of sex… nu chiar in forma pe care banuiesc ca o aveti in minte, dar despre forme e vorba in cele ce urmeaza.
***
spun mereu ca sexualitatea si formele ei de exprimare sunt prezente tot timpul in viata si in munca noastra si daca am vorbi mai des si mai relaxat despre asta, am avea o viata mai frumoasa.
in aceeasi directie fac demonstratii aplicate la multe dintre seminarii si/sau prezentari.
ma rog, nu stiu ce intelegeti voi prin demonstratii aplicate – asa la prima citire – dar spre exemplificare iata o mica demonstratie in 10 puncte de ce in tehnica interviului apar aceleasi forme de exprimare ca intr-o partida de sex
***
la Milano a fost pina saptamina trecuta o expozitie care a facut valuri in lumea artelor. s-a numit Objects of desire si 10 artisti au reinterpretat ritualurile sexuale in obiecte de arta.
iata creatia italianului Piero Fornasetti pentru expozitia Objects of desire care tocmai s-a incheiat la Milano.
mi se pare atit de puternica ideea si de desteapta, incit nu mai are nevoie de niciun alt comentariu. se numeste “sex is everywhere”
pentru toti care au regretat inchiderea studioului studentilor, Cassandra, de pe Lipscani, iata o veste buna.
la Palatul Copiilor, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Invatamintului, s-au deschis de ieri doua sali de spectacole pentru studenti: sala Ion Cojar si sala Octavian Cotescu.
***
dupa ce s-a inchis studioul studentilor visam cum, in locul unde a fost teatru Cassandra, va fi un teatru privat si eu sa lucrez pentru el. sa manageruiesc programul si lucrurile care ar fi putut aduce bani pt el.
e un loc parasit si cind treci pe linga el inca mai poti sa simti energia locului si sa zimbesti.
teatru cu studenti, spectacolele lor de absolvire sunt unele dintre cele mai frumoase productii de teatru pe care le puteti vedea, mai ales daca va folositi simturile.
sigur ca cei mai multi dintre actorii absolventi vor juca in texte mai mari, pe scene mai mari, cu decoruri mai spectaculoase, dar niciodata nu vor mai avea prospetimea si emotiile pe care le au in primele lor spectacole cu public.
acolo, in minutele alea in care-si cauta rolul (pe scena in timpul piesei, uneori) si in clipele de la sfirsit de la aplauze, le vezi caracterul, determinarea, talentul pur . fara sa fii de meserie o sa simti care dintre ei va ajunge un mare actor.
mi-era dor de Cassandra, ne vom vedea la salile UNATC de la Palatul Copiilor.
iata piesele de absolvire din acest an, iar aici puteti vedea programul lor.
O stiu pe Crina, imi place mult de ea, am si facut cindva o coperta cu ea, dar cind am fost de acord sa fiu partener la lansarea noului numar All Hollow (pe 31 martie e lansarea oficiala), habar nu aveam ca va fi Crina pe coperta.
imi place coincidenta si, pentru ca am pile 🙂 , iata in avanpremiera citeva fotografii din pictorialul All Hollow
cum i-am spus si redactorului sef al revistei, Barna Nemethi, care e si fotograf, imi place foarte mult cum arata visual revista. la citit recuperez cu numarul asta pentru ca n-am fost foarte constiincioasa.
***
All Hollow va invita in club Control, in ultima zi a lunii martie, la evenimentul de lansare a unui numar plin si al carui invitat special va fi trupa daneza Reptile Youth.
Pentru ca sunteti simpatici, am sa fac si un concurs cu invitatii la concert:)
text de Noemi Revnic
Ce mai e nou?
Am adunat cateva evenimente si stiri pe gustul meu si ma grabesc sa le impart cu voi.
Prima este despre PAVILION, care anunta intr-o formulare originala “PAVILION Spring Internship”, un program full-time cu o durata de 12 saptamani (cu posibilitatea de prelungire), fara remuneratie. Dar daca luam in calcul cumulul experientei in aceasta enclava culturalo-artistica, daca as avea timp, m-as inscrie chiar acum. Sa nu uitam ca aceasta echipa organizeaza unul dintre cele mai prestigioase evenimente din Romania, BUCHAREST BIENNALE. Iata si criteriile selectarii:
“Un intern trebuie sa fie muncitor, meticulos, cu initiativa si interesat de cultura contemporana… Toti membrii echipei sunt implicati in mod egal in aceste activitati…”Data inceperii este 1 aprilie 2013; programul: Part time (Miercuri – Vineri, 13.00-19.00, Sambata – Duminica 15.00-19.00)…si asta mi-a placut cel mai mult:
“Utilizarea jargonului corporatist (cuvinte precum “eficienta”, “productivitate”, “produs”, etc.) este descurajat. Doritorii isi pot trimite CV-urile direct la adresa de mai jos, cu o vizita in prealabil pe site-ul Pavilion, http://pavilioncenter.ro
pavilion@pavilionmagazine.org.
Ce facem in weekend?
Sambata, 23 martie, la ora 11:00, Libraria Humanitas din Cismigiu va asteapta la “Campionatul povestilor”. In deschidere, avanpremiera “Habarnam pe luna”, cu Marian Ralea. Pentru copii, parinti si bunici.
Apoi mergeti sa vedeti in aceeasi formatie “Domestic”, filmul lui Adrian Sitaru, este un film foarte, foarte frumos. In cinematografe din 22 martie.
Iar sambata seara, echipa creativa a lui Tiberiu Capudean de la Pullman Hotel va asteapta incepand cu ora 19:30 ca sa sarbatoriti “Earth Hour”.
Duminica mergeti la MNAC ca sa vedeti o expozitie mandrie, care se dezvolta in jurul Lettrismului, ai carui fondatori sunt Isidore Isou (Botosani 1925 – Paris 2007) si Gabriel Pomerand (Paris 1925 – 1972). Prima lor manifestare lettrista a avut loc la Paris, pe 8 ianuarie 1946. Despre acest curent si despre dezvoltarea sa, alti artisti si lucrarile acestora veti citi in cadrul expozitiei, care se afla in display pana in data de 3 iunie. Mai multe detalii gasiti pe site-ul muzeului, http://www.mnac.ro
Inchei cu expozitia unui prieten drag, Alexandru Niculesacu de la Club Electoputere Craiova & Bucuresti. Expozitia “ACANA AME NI HACHEARDOAS” poate fi vizitata la Galeria Nicodim din Bucuresti, pana in data de 10 aprilie.
Iata si povestea sa:
„Acana ame ni hacheardoas”, „Chare si sucar”, „Ame cioras andal banci”, „Mecla cadea, si i tehara ah ghes”, „Rima me parpale” – aceste citate sunt traducerea in Romania a catorva replici din cinematografie („What we’ve got here is failure to communicate” – Cool Hand Luke, „There’s no place like home” – Dorothy din Vrajitorul din Oz, „We rob banks” – Bonnie and Clyde, „After all, tomorrow is another day!” – Scarlett O’Hara din Gone with the Wind, „I’ll be back” – Arnold Schwarzenegger in Terminator). Este un exercitiu care provoaca imaginatia, mai intai prin amuzament, urcand apoi spre o usoara ironie si spre cinism. Textele scrise prin taierea panzei pictate sunt dificil de citit, ele se confunda si se pierd pe alocuri in pictura. Dar, odata ce acestea au fost descifrate, ele devin elemente care descriu relatii, ca de altfel si traducerea lor din engleza in romana sau sectionarea brutala a panzei peste pictura executata abstract.
Alexandru Niculescu s-a nascut la Craiova si a studiat pictura la Universitatea de Arte din Bucuresti. In practica artistica, preocuparile sale au venit intotdeauna dinspre partea sociala si politica, lucru care se regaseste subtil in lucrarile lui. Artistul abordeaza teme generate de relatii interumane la nivelul societatilor, surprinzand modele sau conditii de existenta. Iata si adresa galeriei:
Str. Academiei Nr. 15, Et. 2, Sector 1, Bucuresti www.galerianicodim.ro
Sa aveti un weekend frumos, cu oameni frumosi in jurul vostru. Si cu zambete multe.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Vineri intra pe ecrane filmul Domestic, in regia lui Adrian Sitaru, care are una dintre cele mai surprizatoare campanii de promovare pentru o pelicula romanesca. V-ati “lovit” de film pe internet, intr-o campanie foarte smart pe facebook, incepeti sa-i vedeti in strada si… acum sunt in alimentare si in locurile in care se vind produse din pui si curcan.
Iata detalii din spatele unei campanii care asemeni filmului te face sa zimbesti, dar iti aduce si gindul “eu de ce nu m-am gindit la asta?”
O pagina de Facebook care creste exponential in like-uri cu doua postari zilnice?
In februarie pagina de Facebook a filmului Domestic avea 800 de like-uri, cu doua zile inainte de lansarea filmului are peste 13.000 de fani. Totul cu doua postari pe zi, in medie/campanie. (Ritmul a mai crescut putin inainte de premiera, dar nu mai mult de 4 postari intr-o zi). Asa mi-au atras atentia: postau putin, totul era strategic si cresteau exponential. Am aflat ca ii au in grija Kaleidoscope Proximity – divizia online a Grupului BBDO – si m-am gindit ca sunt multi bani la mijloc, dar am descoperit ca bugetul pentru Facebook Ads a fost minuscul: s-a cheltuit in jur a 400 de euro.
In piata din Romania, agentiile media convertesc cu 0.99 RON fiecare like, asa ca un calcul simplu arata ca bugetul pe care producatorii filmului Domestic ar fi trebuit sa-l aiba depaseste 13000 RON, adica aproape 3000 de euro.
“Am avut target de 2500 de likeri pentru bugetul pe care ei il alocasera, dar am zis ca optimizam la maximum si obtinem cit mai mult. In 2 saptamini ne atinsesem targetul”, spune Vlad Ciocan – Director Interactive Kaleidoscope Proximity – cel care a avut in grija optimizarea ad-urilor pe Facebook.
A pornit in februarie cu mai multe mesaje pe care le-a testat la public 25+ (cei care merg la mall pentru ca filmul este o comedie simpatica) pe grupuri de orase, si pe Bucuresti. A vazut care dintre mesaje converteste investitia in like-uri si le-a eliminat pe celelalte. A lucrat in paralel si cu sponsored story si cu ad-uri clasice si in fiecare zi si-a adaptat mesajul si strategia in functie de rezultatele precedente. A optat pentru o convertire la cost per mie, nu cost per click, pentru ca filmul are un grad mare de simpatie si reactiile celor care intrau in contact cu informatii despre el erau foarte bune.
“Partea asta de Facebook Ad e foarte bine gindita de Facebook pentru ca scade costul in functie de interactiune, are like si comment, tine costul jos pentru ca il considera ca nu e spam, ca e bine gindit.”, spune Vlad si e un detaliu pe care doar cei care lucreaza zi de zi cu uneltele Facebook il stiu, plus ca atunci cind il intrebi ce strategie a avut si cum s-a prins ce e bine, ride si spune “ Mi-a intrat in singe, fac asta pentru toti clientii nostri, stiu ce sa testez, verfic zilnic, e ca un reflex.”
Cum au ajuns producatorii Domestic la Kaleidoscope Proximity?
De fapt au ajuns in primul moment la Ada Teslaru, consultant BBDO Group, cea care – imbindind pasiunea ei pentru cinema cu cunostintele de marketing si PR – s-a aflat in spatele promovarii filmelor distribuite de Cristian Mungiu sau a filmelor “Marti, dupa Craciun” “Buna, ce faci?”, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, dar si a promovarii festivalurilor Kinodiseea si Les Filmes de Cannes a Bucharest.
Era in septembrie 2012, cu 6 luni inainte de lansarea filmului, iar Monica Lazurean-Gorgan, producatorul filmului, si Adrian Sitaru stiau ca au nevoie de cineva care sa-i ajute la lansarea filmului Domestic, dar – asemeni tuturor producatorilor de film din Ro – nu se gindeau ca isi pot permite sa angajeze o agentie.
“Producatorii se gindesc ‘eu n-am bani sa angajez o agentie’, dar e o prostie, dupa parerea mea, pentru ca fiecare dintre agentii s-ar aseza la masa la discutii pentru un astfel de proiect. O campanie ca asta iti mai spala creierii dupa clientii comerciali, pentru ca iti ofera ceva mai mult spatiu de creativitate.
Plus ca iti poate aduce beneficii, se pot face productii de festival. Dar producatorii de film se sperie…”o sa-mi ia sapte piei de pe mine”.. si nu mai incearca”, spune Ada Teslaru care, cu experienta ei in multe colaborari pentru lansari de filme, a invatat sa transeze foarte clar situatia “tu ca regizor stii sa-l faci, tu ca producator stii sa-l produci, dar partea de promovare e aparte…”
Ce face o agentie cind are un film de promovat?
Desigur, mai intii vede filmul, iar in acest caz l-au vazut mai intii cei de la Graffiti BBDO creatie, pentru ca urmau sa gasesca solutii inovatoare pentru partea de ATL. Dupa aceea, asculta nevoile clientului (care simtea ca nu stie cum sa se descurce optim pe internet) si se aseaza la masa intr-un brainstorming pentru o strategie.
Mi-as fi dorit foarte foarte tare sa fiu la acest brainstorming pentru ca ideile de ATL, dar si cele de promovare in online sunt atit de simpatice incit as fi vrut sa simt mecanismul, drumul pe care l-au parcurs pina la ele.
Domestic e un film in care sunt prezente si citeva animale de casa, iar creativii BBDO au gasit solutia sa le transforme in personaje cu tratament egal cu al actorilor din rolurile principale. Au gasit un slogan care sa capteze atentia “trebuie sa vezi Domestic ca sa intelegi” si de aici au declinat totul in ATL si in online.
Ce avem in campania Domestic?
In ATL, pe linga clasicele afise, spoturi la metrou, tv si radio, outdoor, echipa de la Graffiti BBDO a iesit total din conventional si a dezvoltat un parteneriat cu La Provincia si cu Penes Curcanul, asa ca intre 15 martie -15 aprilie – produsele din pui marca La Provincia vor avea o eticheta pe ele cu textul “daca vrei sa vezi ce a patit gaina, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceapatitgaina.ro”, iar produsele de la Penes Curcanul vor avea o eticheta cu “daca vrei sa vezi ce a facut curcanul, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceafacutcurcanul.ro. Ambele adrese te duc in site-ul filmului,www.domesticthemovie.ro, unde afli detalii despre cele doua “zburatoare”.
In online, animalutelor le-a fost creat profil pe IMDB, Domestic fiind considerat debutul lor actoricesc si de aici s-au facut biografii foarte simpatice in filmulete care au devenit virale pe internet.
Pagina de facebook a filmului va fi insotita de aplicatii prin care – cu un quiz despre relatia om-animale – poti obtine invitatii la film, iar personalitati din domenii diferite au facut marturisiri despre relatia lor cu animalele de casa in filmulete care au devenit si ele virale.
A fost creat un site interactiv pentru film – www.domesticthemovie.ro, iar intr-o campanie pe bloguri a fost lansata o leapsa in care oamenii sunt invitati sa-si spuna povestile despre animalele domestice , povesti care vor fi strinse intr-o carte care va insoti lansarea pe DVD a filmului.
Au dezvoltat parteneriate media cu o valoare de ratecard de aproape 300 000 de euro.
Cit a platit Domestic catre GRAFFITTI BBDO?
Zero lei. Totul a fost facut pro bono. Vlad Ciocan a rezumat cel mai bine situatia “sunt un mare fan al filmelor romanesti, am facut totul pe mega pasiune”. Pare incredibil mai ales ca au fost implicati mai mult de 10 oameni la nivelul grupului BBDO in aceasta campanie – pentru ca au tratat filmul ca pe un client clasic, cu echipa Client Service-Creatie atat pentru digital, cat si pentru ATL. Desigur, a contat mult experienta Adei Teslaru in lansari de filme, dar dincolo de pasiunea ei pentru cinema, le-a si placut colegilor ei sa lucreze pentru acesti film simpatic.
E insa un foarte bun exemplu (de asta am si scris pe larg despre campanie) pentru cum, daca te lasi pe mina specialistilor care nu pun emotionalul in fata, ci cifrele, eficienta, si care sunt antrenati sa gindeasca out of the box , poti avea rezultate foarte frumoase.
Sper ca baietii de la Kaleidoscope Proximity sa faca cindva o prezentare pe larg, la o conferinta online, despre strategia lor pentru acest film pentru ca mi se pare incredibil de eficienta: 2 postari pe zi, aproape 400 de euro cheltuiti, peste 13.000 de fani si alte multe mii de oameni care au auzit de film doar via online.
***
Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.