dominare & control – (pr)in dans. ca mesaj, dar si ca tehnica.
aproape 2 min dureaza dansul, e pacat sa nu va uitati.
Canyon – sau cum sa faci PR destept
in ultimele saptamini de deplasari am tot pierdut lucruri.
cind am ajuns acasa am gasit un pachet cu o scrisoare
“Stim ca-ti place sa asculti muzica si ca ai pierdut doua perechi de casti. De aceea, ne-am gindit ca-ti va fi de folos aceasta pereche de casti de la Canyon. Iti dorim sa asculti numai muzica frumoasa si sa ai o vara splendida. Cu drag, Canyon.”
nu stiu cine e PR la Canyon, dar are din inima felicitarile mele pentru ca a stiut sa speculeze inteligent un moment din viata mea si sa-mi faca un dar memorabil.
tehnic vorbind, dincolo de darul in sine, sunt foarte multe lucruri prin care cu acest gest compania Canyon a ajuns la mine: am asociat-o emotional cu atentia pe care mi-o acorda, m-au flatat ca stiu de existenta mea, mi-au trimis un obiect atunci cind am nevoie de el.
e atit de potrivit momentul si de personalizat cadoul incit nici nu mai este PR. este un dar de la niste prieteni pe care nu-i cunosti, dar te bucuri ca te stiu ei pe tine.
as vrea foarte tare sa stiu cine se ocupa de PR la Canyon ca sa-i transmit din inima felicitarile mele. isi face treaba cu pasiune si vinde foarte bine valorile brandului lor (scrie pe antentul scrisoricii “create, perform, explore, enjoy”)
cu siguranta de cite ori voi folosi castile imi voi aduce aminte de gestul lor. multumesc frumos.
Sibiu, in secvente (part2) oamenii
Denisa are 19 ani si e chelnerita pe o terasa mica din Piata Mare. ultimii 5 ani si i-a petrecut in Spania impreuna cu mama si sora ei. desi in sibiu era premianta, in primul an in spania n-a vrut sa raspunda la nicio lectie la scoala. spera sa o exmatriculeze, sa o lase repetenta ca sa se intoarca acasa. n-a vrut sa plece, dar n-a avut incotro.
cum a terminat scoala s-a intors acasa si vrea sa-si faca un business aici. la 4 ore dupa ce a ajuns in Sibiu a fost la un interviu de angajare, vazuse la intrarea in oras la o benzinarie un anunt de post liber. dupa trei luni si-a gasit job-ul de la terasa. e platita la cite ore munceste si pune toti banii deoparte pentru afacerea ei. traieste din bacsisuri.
s-a gindit sa-si faca o spalatorie pentru ca in casa bunicilor ei ar fi suficient spatiu pentru asa ceva, plus ca linga ea tocmai s-a facut un teren de fotbal; “cit stau baietii la meci, le spal masinile si pleaca tocmai bine”.
in perioada festivalului a muncit si cite 14 ore pe zi, dar nu s-a plins. “mama a fost singura femeie din piata. avea si 2 angajati. am vazut-o cum pleca dimineata si se intorcea seara. muncea mult si e un exemplu pentru mine.”
mi-ar placea sa-si indeplineasca visul cu spalatoria. e un copil foarte ambitios si bun. cind ajungeti la terasa ei, una mica, ungureasca din Piata Mare, amintiti-va ca traieste din bacsisuri. si ca un bacsis mai generos ar ajuta-o sa-i implineasca visul.
***
Adrian (deAdMAR) a fost persoana cea mai greu de intervievat pe perioada festivalului, nu pentru ca era inaccesibil, ci pentru ca nu voia sa se vorbeasca despre el. (este autorul vizualului genial din acest an, cu fata care e conectata la tehnologie si are mufe in mina ca un indemn la dialog – un text amplu despre semnificatiile visualului veti citi curind pe webcultura.ro). a cintat intr-o trupa, si-a ales facultatea pe care sa o urmeze, in ultima zi de inscriere, dupa ce a dat un ocol la toate tarabele din universitate unde erau prezentari cu materiile de admitere. e autorul multor reclame, ale tuturor afiselor teatrului Radu Stanca din Sibiu si al ultimelor doua afise ale FITS.
– cum lucrezi? te gindesti mai multe zile, faci schite?
– ascult la nesfirsit aceeasi melodie. sau recitesc din cartile mele preferate.
– ce citesti?
– eee, multe. am toate editiile aparute ale cite unei carti care-mi place. le cumpar pe toate, sa fie acolo.
– zi-mi una.
– spuma zilelor.
– si esti tentat sa vrei sa le schimbi layoutul copertelor cu ceva care sa fie mai frumos?
– nu, tot ce e acolo, fiecare litera, caseta editoriala, tot… sunt minunate daca sunt intr-o carte care-mi place.
– zi-mi ce film iti place ca sa incerc sa te apuc de undeva… obisnuiesc sa ghicesc oamenii dupa gusturile lor la filme.
– la vie de boehme – Aki Kaurismaki. sunt zile in care il vad si de doua ori.
i-am zis ca semanam foarte tare ca si eu am scris o carticica ascultind la nesfirsit un singur cintec, dar tot nu m-a lasat sa scriu despre el in articolele despre festival. in ultima zi, i-am promis ca atunci cind ajung acasa am sa ma uit la filmul lui preferat si i-am spus care e filmul meu preferat din toate timpurile (Bleu – Kieslowski).
ce nu i-am spus este ca intr-o vreme cumparam toate DVD-urile cu Bleu din librarii ca sa le fac eu cadou cui ar fi inteles filmul, sa nu ajunga pe miini gresite. si ca am acasa editii de Bleu in franceza, germana si italiana.
dar nu mai era nevoie pentru ca, atunci, in ultima zi, l-am intrebat daca ma lasa sa scriu despre el pe blog si sa arat ca seamanam. “poti sa faci ce vrei”, a zis si, evident, am luat asta ca o aprobare.
sigur, sigur o sa lucram impreuna cindva in viata asta.
***
Diana Ribana e unul dintre cei mai calzi si mai buni oameni pe care i-am intilnit in ultima vreme. e varianta fashionable a lui Amelie, din filmul acela minunat. si-are un magnet la povesti si la oameni cu povesti. ca domnul care a intrat in atelierul ei si i-a spus ca acolo a fost cu multi ani inainte atelierul lui de reparat instrumente muzicale. ar fi vrut sa-l ia inapoi, sa ceara retrocedarea casei, dar cind a vazut cit de mult a muncit ea ca sa transforme locul intr-o oaza de poveste pentru atelierul ei, a decis sa se mute peste drum.
Diana mi-a spus o poveste despre dragoste cu atit de multe laturi si atit de intensa incit am plins pe strada, in hohote. a fost cel mai frumos si mai emotionant moment din zilele petrecute acum la Sibiu.
era o poveste despre bunicii ei, ultimul lor Paste impreuna, iubirea dintre ei. dar fiecare cuvint pe care-l rostea, felul in care povestea, era si despre dragostea ei pentru bunici. in ziua aceea ar fi trebuit sa mearga la cimitir la bunica ei, dar a aminat ca sa se vada cu mine. “e nevoie de o zguduitura din asta, ca sa inveti sa spui mai des te iubesc”, a zis pe strada in timp ce si ea avea lacrimi in ochi.
mi-a oferit unele dintre cele mai puternice emotii pe care le-am simtit ascultind povestea cuiva si ii mai multumesc o data si aici. (daca Diana imi va da voie vreodata, am sa scriu povestea auzita de la ea; dar puteti sa o simtiti putin pe Diana din scrisoarea asta dedicata bunicilor ei)
***
Nu-i stiu numele, dar e sofer pe taxi si ne-a dus pina in Dumbrava. pe drum am aflat ca de 18 ani isi creste copiii singur (“acum ma cresc ei pe mine”), ca a invatat sa gateasca si sa faca toate lucrurile casei. sotia l-a parasit si-a privit-o cum pleaca impreuna cu copiii, uitindu-se de la balcon cum isi cara bagajele in masina. a fost antrenor de arte martiale pe vremea lui Ceausescu, a avut chiar sala lui de antrenament.
-l-ati cunoscut pe Nicu Ceausescu?
– am stat linga el la masa.
are teoria lui despre Revolutie si, pentru ca a fost intr-un batalion de elita in armata, crede ca daca atunci in decembrie 89 i-ar fi chemat pe colegii lui si pe el la lupta, tara ar fi fost altfel.
ne-a aratat Sibiul cu mindrete “nu ocolim, o luam doar pe alte strazi ca sa mai vedeti ceva din orasul nostru.”
(foto Sebastian Marcovici, despre care scriu in episodul urmator)
CONCURS ARCTIC: un set plita si cuptor din gama TET
astazi e prima mea zi acasa, adica fix in casa in care locuiesc, dupa mai bine de 2 saptamini de pribejie cu diverse treburi. ba chiar trei saptamini daca uit de jumatatea de zi in care am stat in bucuresti cit sa particip la o lansare de carte la Bookfest.
cel mai mult si mai mult in perioada asta mi-a lipsit mincarea gatita acasa. oricit de bun ar fi restaurantul sau hotelul dupa 2 saptamini de prinzuri si cine pe la mese straine, ti se face dor sa te asezi la masa ta, sa ai in farfurie ceva gatit de tine si sa miroasa a gatit in bucatarie. ti se face dor de drumul cu farfuriile aburinde pina la masa.
pare ciudat pentru ca si eu sunt dintre cei care gatesc doar lucrurile care se prepara in citeva minute si as vrea sa petrec cit mai putin timp in bucatarie, asa ca stiu de ce plita si cuptorul incorporabil Arctic TET sunt tovarasi de nadejde.
***
Am ajuns in a treia saptamana a programului “Consultant in Electronomie”, in care, alaturi de Arctic, iti voi arata cum sa economisesti bani, timp si energie.
Stiai, de exemplu, ca programul Express al masinilor de spalat Arctic TET este cel mai scurt cilcu de spalare de pe piata. Dureaza doar 14 minute. Recunosc ca pina la acest proiect eu nu stiam, si-acum cu valiza plina de haine din calatorii, ma gindesc ca mi-ar fi utila o masina ARCTIC TET:)
Intrebarea acestei saptamani este: Ce functii ale plitelor si cuptoarelor ne ajuta sa economisim timp? Cauta raspunsul, vino pe blog apoi si scrie un comentariu cu raspunsul tau.
Ar fi bine ca raspunsul tau sa faca referire la una dintre functiile TET. Pentru inspiratie, consulta site-ul si brosura online sau joaca Electronomic . Intra pe site sau deschide brosura online si vei gasi rapid informatii. Vino pe blog apoi si scrie un comentariu cu raspunsul tau.
Poti castiga un set plita si cuptor din gama TET.
Arctic a creat gama TET, care include combine frigorifice, masini de spalat, plite si cuptoare incorporabile, cu functii care te ajuta sa economisesti bani, timp si energie. TET inseamna Tehnologie de Economisire pe Termen lung.
Saptamana viitoare vom avea o noua intrebare si un nou premiu. Poti participa cu un singur raspuns pe saptamana. Raspunsurile sunt pastrate in moderare pana la urmatoarea intrebare. Regulamentul complet este disponibil aici.
Sibiu, in secvente (part 1)
Sibiu – locul unde oamenii asteapta sa se faca verde la semafor chiar si cind nu e nimeni pe strada. pentru ca asa e regula.
sau ca in secventa asta…
trecerea de pietoni din fata Teatrului Radu Stanca, pe partea cu teatrul o doamna la 60 si ceva de ani, cocheta, cu geanta si pantofi asortati, cu tocuri mici. incepe sa traverseze la culoarea verde si cind ajunge aproape de capat vede o alta doamna trecuta de 70 de ani, intr-un deux pieces gri verde care face doi pasi pe sosea. “nu mai aveti timp sa traversati, tocmai se face rosu”, ii spune doamnei in verde.
femeia zimbeste larg si cald “vaaai, n-am vazut ca mai sunt citeva secunde.” si in timp ce se intoarce pe trotuar, ii ureaza o zi buna celeilalte femei.
***
Sibiu – locul unde femeile sunt cochete. in timpul saptaminii, in centru, nu gasesti niciun coafor liber in mijlocul zilei. “avem nunti si serbari scolare”, spun doamnele care ar vrea sa te ajute. iar cind inteleg ca tot ce vrei e sa te speli pe cap si sa-ti intinda cineva parul cu peria, o cheama pe colega de la frizerie. “nu va lasam sa plecati asa, daca ati intrati la noi, se poate?”
***
Sibiu – locul in care chelnerii au o memorie vizuala minunata si le pasa de clienti. alearga dupa ei pe strada anuntindu-i ca in urma cu o zi si-au uitat cine stie ce prin circiuma lor. mi s-a intimplat mie cu ochelarii de vedere.
sau… locul in care chelnerii sunt personaje ca-ntr-o piesa de teatru. cum e Cristian de la Mojo.
– esti student la actorie?, l-am intrebat observindu-i dictia perfecta, spatele drept si atentia cu care rostea fiecare fraza.
– nu, sunt special.
***
Sibiu – locul in care gasesti prajituri ca-n copilarie. cu gustul ala si doar sortimentele clasice. cofetaria aroma are laborator propriu si face prajituri respectind la virgula retetele de dinainte. la tejghea serveste o doamna care de 30 de ani face zilnic acelasi drum: de acasa pina la cofetarie, pe strada cetatii.
are o fata care acum e adult cu familie si, cind era mica, ii ducea cite o prajitura in fiecare zi “n-o minca pe toata, era doar surpriza pentru ca ma intreba mereu ‘ ce mi-ai adus?’ si trebuia sa vin cu ceva pentru ea.”
in toti anii astia, copiii care veneau la cofetarie la inceput au acum copii pe care-i aduc in locul cu 3 masute metalice, ramas neschimbat de pe vremea lui Ceausescu. chiar si soba de teracota e acolo si e functionala, incalzeste “de duduie”.
***
m-as muta oricind la Sibiu.
acum cind am aflat cam cit costa o casa pe aici, visul asta pare realizabil pentru vremea batrinetilor mele.
Domn Stan – sau cum iti schimbi ziua de nastere intr-o luna care-ti place
unul dintre cei 3 domni cu numele de Cristi Stan pe care-i cunosc e managerul trupei VUNK, adica e intr-un fel seful meu.
astazi este ziua lui de nastere, desi nu e nascut astazi, iar intimplarea e un bun exemplu pentru spiritul din gasca VUNK.
Cristi e nascut iarna si nu-i place cind e ziua lui. Asa ca a decis cu de la sine putere sa-si schimbe ziua de nastere vara cind e cald si bine. Si-a ales drept zi de nastere 14 iunie, dar nu va ginditi ca a facut cercetari de numerologie, ca s-a uitat la horoscop sau a ales o zi cu o semnificatie personala.
Nope. A vrut vara. A vrut sa-si sarbatoreasca ziua peste hotare. Isi doreste de multi ani sa vada un concert Bon Jovi, asa ca s-a uitat pe internet, a gasit in turnelul mondial Bon Jovi o data care sa fie in anotimpul pe care si-l dorea, si-a cumparat bilet la concert si … a decretat ziua drept aniversarea lui.
Azi e la Dublin, diseara il vede pe Bon Jovi si isi serbeaza in felul lui ziua de nastere.
La multi ani Cristi, sa-ti fie bine si sa ai parte de tot ce iubesti.
***
intimplator, dar pur intimplator, ziua lui de nastere a ajuns in zodia gemenilor unde mai traiesc mai mult sau mai putin linistiti (dupa cum le complica viata zodia dubla) inca doi domni din trupa VUNK, Cornel si Nicu. probabil ca au si intimplarile astea rostul lor de s-a infratit si-n zodie cu ei.
***
altfel, dupa ce si-a schimbat data nasterii pe facebook, intr-o discutie legata de niste aspecte comerciale ale trupei si facebook a trebuit sa-si trimita buletinul de identitate. desigur acolo nu e aceasta zi de nastere, iar la location era trecuta o tara imaginara, dar nu mai tin minte cum se numea. i-a luat ceva timp sa le explice oamenilor alora ca e vorba tot despre el.
scriu asta si ca sa intelegeti ce viata am eu in gasca VUNK.
la multi ani Cristi!
***
il puteti descoperi in afara activitatii din gasca VUNK pe blogul lui.
#MasterCardElite … my moment la Eden Spa Sibiu
ieri am trait pe deplin tot ceea ce se spune legat de avantajele pe care le ai daca esti posesor de un MasterCard premium. in programul MasterCard Elite – in care o serie importanta de magazine, locatii si destinatii au discounturi importante pentru posesorii de MasterCard premium, plus ca la momentul in care beneficiezi de serviciile respective tot accentul cade pe experienta si pe a-ti oferi recomandari personalizate.
***
vin dupa 3 saptamini de stat prin hoteluri si alergat pe la evenimente culturale (si-acum scriu din camera unui cochet hotel din Sibiu), am avut multa treaba in aceste zile, asa ca atunci cind am aflat ca si Eden Spa din Sibiu este in programul MasterCard Elite, mi-am facut o programare.
am ales un program de hidratare intensa (dupa ce te speli prin 3 hoteluri cu 5 feluri de gel de corp, iar apa are proprietati diferite de la oras la oras, pielea urla dupa hidratare).
am testat mai intii aromele cu care as vrea sa mi se faca scrub – alge marine, ciocolata si capsuni; eu m-am oprit la alge marine.
si-apoi uleiul cu care sa se realizeze hidratarea: ghimbir sau ciocolata. am ales ghimbir pt ca e energizant.
50 de min a durat tratamentul, o jumatate de ora am dormit din timpul asta. in restul timpului am aflat ca terapeutul care ma avea in grija, Ramon, e venit din Spania.
arata foarte exotic si vorbeste o romana perfecta, cu un mic mic accent nazal.
**
Ramon a fost organizator de concerte , ii plac jazz-ul si rock-ul, si viata i s-a schimbat dupa ce a invatat in Lituania tehnici rusesti de masaj. A ajuns in Ro dupa ce a aplicat pentru postul de terapeut la un alt lant hotelier. de 1 an si jumatate e la Continental din Sibiu si e trainerul pentru terapeutii din tara ai acestui centru.
cind nu face terapii corporale, Ramon e antrenor de inot pentru copii si adulti si spune ca nu a plecat niciun adult fara sa invete sa inoate. “daca nu pluteste dupa 10 lectii, nu-mi trebuie banii”.
pe 20 iunie il intilniti in Bucuresti, la Eden Spa de pe Victoriei. Sta 5 zile.
***
evident cu cardul meu simpatic am beneficiat de o reducere la serviciile Eden Spa (asa ca mi-am luat si un ulei hidratant) si mi-am continuat ziua (care a fost ca un maraton) mult mai voioasa. iar experienta mea e o replica la rasfatul la care se supune colega de proiect Noemi, la Bucuresti 🙂
Fluturii sunt liberi in regatul teilor
text de Noemi Revnic
Cred ca aceasta perioada ploioasa este propice pentru hai-ku. Daca as avea mai mult timp, as scrie cateva.
Dar pentru ca timpul a devenit pentru mine cel mai pretios lucru, doar voi admira dansul fluturilor care au invadat orasul si ma voi bucura cat mai mult de parfumul teilor de iunie.
Si pentru ca am spus “parfum”, Casa Dior tocmai a anuntat ca noua imagine Dior Homme este “vampirul” Robert Pattison.
Daca nu ati vazut la Sibiu, in festival, spectacolul “Dojoji” al companiei Yamanote Jijosha din Tokio, aveti ocazia sa il vizionati la teatrul Odeon, miercuri, 19 iunie, de la ora 19:00.
Iar la MNAC avem expozitia “New Sights in Chinese Contemporary Art”, pana in data de 15 iulie. China in imagini surprinse de artistii chinezi ai momentului.
Dupa acest pelerinaj cultural, mai avem o oprire, la Readers Café (unul dintre locurile mele preferate din Bucuresti), unde expun patru fotografi, dintre care consacratul si prietenul Cornel Lazia, Dan Andrei, Matei Crisan si Radu Coman (redactorul sef al revistei Esquire, care este fotograf amator si se pricepe foarte bine, in opinia mea).
Va doresc un weekend minunat, cu tot ce e mai bun.
Saptamana viitoare revin cu un top al locurilor in care am mancat diverse delicatese dulci.
Pa, pa, pa, pa, pa!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Sibiu. secvente in dialog. Lumea (e a) mea
– la cine zimbesti tu catre computer?
andi vasluianu mi-a deranjat concentrarea pentru o corespondenta amuzanta legata de Festivalul International de Teatru de pe o terasa din piata mica din Sibiu. i-am explicat la ce muncesc, iar el mi-a spus ca are spectacolul Iluzii in festival chiar in seara respectiva (adica ieri);
– cit mai e pina vine bebe?
l-am intrebat stiind ca, impreuna cu sotia lui, tocmai a terminat de aranjat camera copilului care urmeaza sa vina.
– putin, foarte putin.
a facut un semn din degete ca si cum ar fi aratat timpul in milimetri.
– esti pregatit?
– eu? de-abia astept. eu sunt demult pregatit.
inainte de a se intoarce la masa lui unde era cu Vlad Zamfirescu, colegul de distributie din Iluzii, a aparut Diana Roman care a avut in aceeasi seara in festival “Priveste inapoi cu minie”. pentru un minut, cit ne-am salutat, am avut in fata jumatate din clipul baietilor de la Voltaj – Lumea e a mea – Andi si Diana fiind protagonistii povestii de acolo.
***
“Ma bucur ca te-ai facut actrita”, i-am scris prin sms prietenei mele Carla Maria Teaha dupa ce am vazut-o jucind in “Priveste inapoi cu minie”. plecasem imediat dupa piesa si am scris sms-ul pe drum pina la taxi.
abia mai tirziu cind am ajuns la hotel mi-am dat seama ce am scris si mi-a placut. mi-am dat seama ca am scris cu sinceritate, era cursiv si era intr-un sms in care -i explicam de ce nu am ramas sa o felicit dupa spectacol.
(nu-mi place sa vad actorii/ artistii dupa spectacole, mi se pare ca mi se spulbera magia si vreau sa-i mai pastrez in minte in “forma” in care i-am vazut pe scena.)
***
cea de-a XX-a editie a festivalului international de teatru de la sibiu are tema Dialog.
desenul ii apartine lui Dan Perjovschi si e de pe o expozitie work in progress de pe un zid aflat in prelungirea teatrului Radu Stanca din Sibiu
CONCURS: Cistiga (cu TET) o masina de spalat Artic
Intram in a doua saptamina a programului “Consultant in Electronomie”, in care, alaturi de Arctic, iti voi arata cum sa economisesti bani, timp si energie, si va asteapta iar un concurs simpatic cu un premiu frumos. Mai intii insa vreau sa va povestesc ceva simpatic, onest si care sper sa va dea de gindit.
Prietenii mei au inceput sa vorbeasca tot mai des despre utilizarea rationala a produselor de curatare: de la cele pentru uz casnic pina la curatarea hainelor. Nu e vorba doar despre a economisi in conditii de criza si despre a te preocupa coerent si responsabil de mediu si de ceea ce faci tu pentru el. De cele mai multe ori solutiile de economisire tin de cit de bine informat esti si nu inseamna un efort special pentru tine, consumatorul.
Stiai, de exemplu, ca in 14 minute poti avea rufe impecabile folosind programe de spalat speciale? Sau cat de important este sistemul de reglare automata a consumului de apa?
Saptamana aceasta iti lansam o noua provocare: Cum poti economisi energie, apa si chiar timp cu masinile de spalat Arctic TET?
Raspunde la intrebare facand referire la una dintre functiile TET. Pentru inspiratie, consulta site-ul si brosura online sau joaca Electronomic . Vino apoi pe blog si scrie un comentariu pe aceasta tema, iar la finalul saptamanii poti fi castigatorul unei masini de spalat Arctic TET.
Succes. Si…. multumesc frumos tuturor celor care au comentat in prima saptamina de concurs. Faptul ca ati citit, ca v-ati informat si ati comentat inseamna nu doar o sansa la a cistiga un premiu ARTIC, ci inseamna ca ati invatat ceva in plus despre Tehnologia de Economisire pe Termen lung.
mai sunt in aceasta campanie laturi de 4 simpatici domni Adi Hadean, Chinezu, Cristi Manafu si Vali Petcu, puteti afla sfaturi despre economisire pe termen lung
(comentariile vor fi in moderare pentru ziua de astazi, luni, 10 iunie)
Eu, consultant in electronomie, voi cistigatori de super premii
stiu ca suna complicat cuvintul asta “Electronomie” – are legatura cu electricitatea si cu consumul eficient.
mai stiu, din experienta mea de jurnalist care a realizat 3 editii speciale eco pentru o revista de femei, ca sunt o multime de mici detalii pe care nu le cunosti si, daca le-ai stii, ai ajuta si te-ai ajuta la un consum eficient de energie, dar si de timp si bani.
de exemplu, poti sa reduci cu cel putin 25% consumul de energie electrica alegand electrocasnice de clasa A+.
***
o alta solutie smart o gasiti in acest filmulet pe care l-am inrestrat chiar eu de dimineata:)
***
Acesta a fost si scopul dezvoltarii unei tehnologii adaptate nevoilor noastre de consum, tehnologia TET, din care a fost derivat si conceptul de Electronomie. Practic, vorbim despre aparate electrocasnice gandite pentru a ne ajuta sa economisim bani, timp si energie.
Incepand de astazi, timp de patru saptamani, sunt consultantul tau in Electronomie, la initiativa Arctic, alaturi de 4 simpatici domni Adi Hadean, Chinezu, Cristi Manafu si Vali Petcu.
In fiecare saptamana, te invit sa raspunzi la o intrebare pe blogul meu, printr-un comentariu, despre cum putem economisi cu cap – energie, timp si bani. O sa-ti placa jocul asta pentru ca vei descoperi lucruri mici care fac lumea mai buna si pentru tine si pentru cei din jur.
Arctic a creat gama TET, ce include combine frigorifice, masini de spalat, plite si cuptoare incorporabile, cu functii care te ajuta sa economisesti bani, timp si energie.
TET inseamna Tehnologie de Economisire pe Termen lung.Intrebarea de inceput de program este: Cum definesti tu conceptul de “electronomie”? / Ce intelegi tu prin “electronomie”? / La ce te gandesti cand auzi cuvantul “electronomie”?
(ar fi bine sa nu copiezi de la mine, din definitia pe care mi-am dat-o eu la inceputul acestui text:) ci sa te uiti pe site www.arctic.ro/tet sau sa joci Electronomic )
Aceasta prima etapa a concursului va fi premiata cu un produs Arctic TET, la alegere.
Saptamana viitoare vom avea o noua intrebare si un nou premiu. Poti participa cu un singur raspuns pe saptamana. Raspunsurile sunt pastrate in moderare pana la urmatoarea intrebare. Regulamentul complet este disponibil aici.
Beauty: 3 sfaturi pentru ingrijirea corecta a copiilor
text de Mihaela Dumitrescu
Pentru ca e ziua lor si merita ce e mai bun…
Pentru ca e prima zi oficiala de vara precum si 1 Iunie cand e ziua celor mici as vrea sa fac un top 3 sfaturi de urmat pentru a fi siguri, ca parinti, ca puteti oferi tot ce este mai bun pentru cei mici in materie de ingrijire.
Cred ca asa cum suntem foarte atenti ca cei mici sa manance cat mai sanatos, este la fel de important modul in care le ingrijim pielea sensibila si foarte delicata. Nu trebuie uitat ca, produsele cosmetice ce ajung pe pielea celor mici sunt absorbite si hranesc, regenereaza si trateaza; de aceea, acestea trebuie sa contina cat mai putine ingrediente sintetice, parabeni si conservanti.
In general, pielea umana este capabila sa indeplineasca functiile de baza, de protectie, chiar de la nastere si cred ca principiul „less is more” functioneaza de minune in cazul celor mici.
-
Igiena dentara a celor mici: dantura de lapte a copiilor are nevoie de o ingrijire speciala si este recomandat sa folositi pasta de dinti sau geluri fara fluor si fara parabeni, care sa le protejeze gingiile sensibile. Asta pentru ca de cele mai multe ori cei mici inghit pasta si nu se pot clati. Pastele de dinti bio asigura o protectie completa si naturala a dintilor de lapte a copiilor si mentin echilibrul natural al florei din cavitatea bucala.
-
Cremele folosite pentru cei mici sa nu contina parabeni, conservanti sintetici, silicon, SLS, solventi PEG, gelatina, coloranti si parfumurilor sintetice. Uitati-va cu atentie si pe verso ambalajului. Un ingredient cheie este extractul organic de galbenele (sa verificati sa fie certificat si sa fie printre primele ingrediente) care are proprietati de calmare si de vindecare a zonelor ranite. E genul de crema pentru copii pe care trebuie sa o ai in casa cand cel mic se loveste sau are o iritatie.
-
Si ca vor veni din nou caldurile cei mici vor avea nevoie de protectie solara si ca recomandare alegerea variantei de cosmetice bio, de creme de plaja fara parabeni cu filtre minerale ar fi cea mai buna alegere testata. Aceste creme cu protectie solara pentru copii au un ecran solar exclusiv din minerale si plante, nu contin filtre solare chimice; ele asigura o protectie maxima impotriva razelor solare si a radiatiilor.
Sa aveti o zi plina de distractie si o zi petrecuta impreuna cu cei mici.
*
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.
Motiv de mindrie pentru o revista RO – Bravo Marie Claire!
va rog sa cititi rindurile de mai jos gindindu-va ca scriu f rar despre presa glossy din Ro tocmai pentru ca mi se pare ca nu merge intr-o directie foarte potrivita cu ceea ce simt eu ca ar trebui sa fie.
astazi vreau sa va spun o poveste simpatica. aparent e despre una dintre prietenele mele, dar de fapt e despre profesionalism.
voi o stiti din pagina de deschidere a revistei Marie Claire Romania unde semneaza un editorial si stiti ca e redactorul sef. eu o stiu din lungile noastre discutii despre lumea vazuta cu bun simt: Mara Coman.
***
in ianuarie am fost impreuna la Copenhaga si era foarte bucuroasa pentru una dintre reusitele ei profesionale: realizase la Paris un pictorial cu colectia de primavara – vara 2013 Louis Vuitton, cu hainele trimise la Paris special de reprezentantii companiei pentru Marie Claire Romania.
*
pentru cei care nu stiu cum stau lucrurile, citeva precizari: e foarte greu ca o revista locala sa faca asa ceva pentru ca brandurile mari imprumuta haine pentru copertile revistelor mama si nu pentru filiale (e mult mai eficient). Mara a lucrat cu divizia Marie Claire International , cu make-up artist de la Paris, dar cu stilist si fotograf roman – Raluca Racasan si Tibi Clenci.
plus ca un brand ca LV nu se joaca atunci cind e vorba de aparitii in pictoriale si nici nu ia in discutie ceea ce noi numim advertoriale. vrei sa faci cu hainele lor, faci pentru ca-ti plac, nu pentru a le cere publicitate sau alte avantaje.
*
Tin minte bucuria Marei pentru reusita ei si am vorbit atunci mult despre experienta in sine (eu fiind curioasa sa inteleg cum se lucreaza la nivel profesionist international) asa ca am o simpatie speciala pentru proiectul asta:)
o revista din Romania fusese la nivelul oricarei reviste mari de afara in termeni de concept, de executie si de relatii cu marile branduri. e o dovada de mare profesionalism si lucrurile astea se fac cu foarte multa pregatire in avans.
Mara a mentionat ceva pe blogul ei, dar cum nu-i place sa se laude, pe piata din Romania intimplarea a trecut la si altele.
***
saptamina aceasta am aflat ca pictorialul respectiv – care a fost coperta Marie Claire Romania pentru martie a fost cumparat de Marie Claire Malaezia.
tot atunci, au mai facut un pictorial cu haine multi brand pe una dintre tendintele sezonului – pielea – pe care l-au publicat in luna aprilie in Romania. si acest pictorial a fost cumparat in afara de 4 tari: turcia, hong kong, america latina si emiratele arabe unite.
*
stiu ca nu e prima data cind se intimpla pe piata din romania ca un pictorial sa fi fost cumparat de editii internationale (si Elle are o traditie in acest sens), dar intr-o piata in care domina prostul gust in materie de pictoriale si in care publiserii investesc tot mai putin in productiile de fashion, reusita Marei mi se pare minunata si vreau sa o semnalez aici.
e un semn nu doar de profesionalism cum scriam mai sus, ci si – pentru mintea mea detasata de ceea ce inseamna revistele glossy din RO – ca mai exista o speranta ca lucrurile sa mearga bine si la noi. si din perspectiva asta, scriu: ca sa se motiveze si altii si sa inteleaga ca se poate.
BRAVOOOOOOO MARA! Bravo simpaticilor de la Marie Claire.
iata pictorialele cumparate de editiile internationale MC.
pictorialul LV
hong kong
America Latina
oameni din Skiathos – Lambros
Lambros e un marinar grec. Are un vaporas cu care face tururi in jurul insulei Skiathos, o nevasta englezoaica si doi baieti: Socrates si Alexandros, dar nu asta-l face sa fie special.
Lambros e cel mai cunoscut dintre marinarii din Skiathos pentru ca a aparut in Mamma Mia chiar la inceputul filmului cind prietenele Donnei (Meryl Streep) sosesc pe insula, ba chiar – pentru ca si-a imprumutat barca pentru film – a trait cot la cot cu Pierce Brosnan si Meryl Streep timp de o luna. Zi de zi pe mare.
Una dintre barcile lui a fost folosita drept cabina pentru make-up si garderoba, asa ca a avut placerea sa-l vada de aproape, in intimitate pe fostul James Bond, domnul Brosnan.
“Am intrat peste el ca sa-l rog sa-mi dea autograf pentru baietii mei. Tocmai ce-si schimba patalonii si-a zis: stai sa ma imbrac si semnez”, ride Lambros cind isi aduce aminte momentele din 2007 cind in imprejurimi s-a filmat musicalul inspirat de cintecele ABBA.
Isi pastreaza amintirile pe o tableta intr-un folder in care mai are si fotografii din secolul trecut cu insula. E pregatit in orice moment sa le arate turistilor putin din faima sa, dar si din a locurilor. Face zilnic un tur al locatiilor de filmare cu vaporul lui si stie sa bine ce inseamna promovarea: e gata sa raspunda la orice intrebare si sa se fotografieze cu orice turist ca un star de cinema.
De citeva luni a inchiriat si cinematograful din centru iar martea, joia si simbata difuzeaza Mamma Mia intr-o versiune speciala: cind pe ecran actorii cinta, pe scena din fata pinzei de proiectie copiii lui incep sa danseze asemeni celor din film, iar pina la sfirsitul filmului toti spectatorii ajung pe scena si danseaza.
Cind se incheie sezonul, Lambros se ocupa de cafeneaua pe care a deschis-o impreuna cu sora lui: Mint.
*
Lambros e un om bun. Vezi asta din vocea lui domoala, din cit de des povesteste despre copii, nevasta sau sora.
Pe vaporasul lui lucreaza Mata, o tinara de 25 de ani care a locuit o vreme la Boston. e fata unui fost proprietar grec de cluburi care a murit si a unei hipioate care s-a vindecat de cancer prin optimism. Mata e o fata bogata pentru ca tatal ei i-a lasat intreaga avere construita in multi ani, dar munceste in fiecare zi cu turistii ca sa -si ocupe viata.
Lambros o apreciaza pentru seriozitatea ei si, pentru ca stie foarte bine ce inseamna familia, intr-un fel a adoptat-o. A ajutat-o sa-si inchirieze o casa linga familia lui, e parte din toate afacerile lui si o sustine moral de oricite ori are nevoie.
***
Il gasiti pe Lambros pe vaporasul Kalypso. il recunoasteti dupa tatuajul cu cal de mare de pe antebratul drept. sa-l intrebati cum i s-a parut Meryl Streep. O sa vedeti cum i se lumineaza fatza, cum engleza lui greceasca devine cu accent italian: She is a Lady. A LADY.
cea mai veche amintire din copilarie
miine e 1 iunie. bun prilej pentru niste amintiri simpatice
care e cea mai veche amintire a voastra din copilarie ?
***
cea mai veche amintire a mea e de la aproape 3 ani. ma dusesera la gradinita unde era sora mea sa o luam acasa. numai ca ea repeta pentru o serbare si faceau dansuri in sala de clasa, asa ca a trebuit sa mai asteptam pina au terminat. imi amintecs ca m-am uitat f curioasa din usa la ceea ce faceau si , dupa ce m-am plictisit, am inceput sa fac acelasi lucru in holul in care o asteptam.
era o miscare in cerc si pentru ca ei stateau cu capul in jos cind se invirteau in pas de dansuri populare, iar eu ii imitam pe hol, stiu si acum modelul covorului. alb cu roshu, cu un oval mare din flori roshu cu negru. ma incurca ovalul ala pentru ca eu trebuia sa merg in cerc.
***
m-am gindit de multe ori ce arata din caracterul meu aceasta cea mai indepartata amintire si mi-am dat seama ca pe undeva inca mai fac asta: daca vad ceva ce fac altii cu succes, ma intreb daca pot si eu sa fac. de multe ori si incerc sa fac sa vad daca-mi iese.
spre deosebire insa de anii aia, acum stiu foarte clar ca sunt unele lucruri pe care eu nu le pot face. pentru ca unii oameni au cite un har pe care eu nu-l am.
***
care e cea mai veche amintire a voastra?
Stereotipuri de vacanta
text de Noemi Revnic
Pentru ca este ziua mea in care scriu pe blogul tau, draga Cristina, si pentru ca se intampla ca amandoua sa ne aflam in acelasi loc – Skiathos, Grecia – intr-o mini vacanta frumoasa, m-am gandit sa scriu astazi despre acele lucruri pe care obisnuim sa le facem cu totii (ma rog, voi face astazi o medie a stereotipurilor).
Savurarea unei cafele si telefoanele de la revedere adresate parintilor, prietenilor sau colegilor, din aeroport, inainte de decolare + cumpararea de reviste, desigur (pentru avion si plaja). Euforia aceea care ne cuprinde pe toti, starea de vacanta (chiar daca plecam si pentru doua-trei zile).
De vreo cateva luni (si aici recunosc ca ma aflu si eu in acest grup) s-a lansat moda “Instagram Geographic”, cum ii spun eu, care mentioneaza locatia in care te afli, asa ca risti sa ajungi inapoi acasa fara carti postale souvenir cumparate, pentru ca, nu-i asha, ai facut tu deja vreo 50 de insta postal cards si le-ai impartit cu toti “followersii” tai din prezent si din viitor.
Dar dintre toate, fotografia cea mai, cea mai “populara” este cea facuta la malul marii, sau al Oceanului, pe nisip, in cel mai bun caz in picioare, cu fata aceea de vacanta, da, am uitat sa mentionez acest aspect: daca va uitati mai atent la fotografiile de concediu, parca suntem cu totii mai tineri cu cel putin trei ani.
In incheiere, draga mea Cristina, care te afli acum la un metru distanta de mine, iti trimit pe calea netului o fotografie draga mie din vacanta americana de anul trecut, de pe plaja din San Francisco. Bonus, o fotografie cu un surfer care astepta un val bun. (fotografia asta a fost facuta special pentru Marina Moldovan de la 109 si o va primi inramata de ziua ei, chiar peste vreo doua luni).
Si va doresc, tie si cititorilor nostri, cat mai multe vacante frumoase, in care sa va simtiti bine si din care sa aveti de unde alege momente bune, de neuitat!
Ne revedem la Bucuresti, cu evenimentele lui iunie cultural si senzational.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
romani din Skiathos: Cosmina Popescu, o fosta campioana la tenis
Skiathos e o insula greceasca cu 3500 de locuitori si 16 km de sosea. cu hoteluri in trepte si cu citeva zeci de plaje – dintre care una plasata pe locul 6 in europa la categoria cel mai fin nisip (practic mai fin decit faina)
e o insula unde in ultima vreme turismul dinspre romania a crescut mult si asta n-are legatura cu faptul ca aici s-a filmat Mamma Mia. romanii vin aici pentru confort si liniste si intilnesc o multime de alti romani; prin hoteluri – angajati special pe sezon de catre agentii ca animatori, sau pur si simplu romanii care s-au mutat aici.
asa cum e Cosmina Popescu.
***
in 1981 Cosmina Popescu era o jucatoare de tenis promitatoare. Cistigase un turneu la Roma la simplu feminin (la simplu masculin cistigatorul a fost Mats Willander care in anul urmator a cistigat Roland Garros-ul) si obtinuse un premiu colosal pentru vremurile acelea: 2000 de dolari.
N-a vazut banii pentru ca imediat dupa festivitatea de premiere, reprezentatul sistemului (securitatea, adica) i-a luat cec-ul care a intrat in posesia statului.
din pacate n-a mai vazut nici foarte multe turnee dupa aceea, pentru ca i-a fost retras dreptul la viza.
*
Cosmina locuieste astazi la 150 de km distanta de Skiathos si are o agentie de turism impreuna cu Nicos, sotul ei pe care l-a cunoscut tot datorita tenisului. Nicos era asa de pasionat de tenis incit s-a dus de doua ori in Argentina la scoala Gabrielei Sabattini ca sa invete de la profesionisti. “i-a cheltuit banii tatalui lui”, ride Cosmina.
“De la Nicos am invatat sa ma bucur ca traiesc, am invatat ce inseamna bucuria unei vacante”, aseaza frumos Cosmina teritoriul in cuplul lor.
E inalta si are un trup de model. Chipul ii e incadrat de un breton drept frantzuzesc si de parul castaniu pina la umeri. Daca nu ti-ar spune ca a trecut usor de 50 de ani, ai fi gata sa spui ca n-a depasit pragul de 40. Poarta jeans cu turul jos – boyfriend’s jeans, vorbeste impecabil si romana si greaca, si are un umor care o face sa reaseze fiecare dintre povestile locale intr-o perspectiva atit de simpatica, incit te amuzi la fiecare pas.
***
Cosmina a venit prima data pe insula Skiathos in urma cu 16 ani, cu barca, intr-o excursie programata de Nicos. Au facut 150 de leghe pe mare din statiunea in care locuiau si toata noaptea ea s-a uitat in larg “unde ma duce nebunul asta?!”
Cind a ajuns la tarm, pe una dintre cele mai frumoase plaje din lume – Koukounaries Beach – s-a indragostit iremediabil de Grecia. si de Nicos:)
Au acostat aproape de unul dintre cele mai luxoase hoteluri din statiune si el i-a spus: “Acum nu putem sa stam aici, dar vom veni si vom sta cindva”. Si-a tinut promisiunea.
Astazi au o agentie de turism care pastreaza mult din temperamentul special al Cosminei – din umorul si neconventionalismul ei: ofera destinatii pe care nu le gasesti in ghiduri – in mici satucuri de pescari, pe insulite necunoscute turistilor.
Si este consultant pentru una dintre cele mai mari agentii de travel din zona – aerotravel.
***
vorbeste despre Romania cu un drag ardelenesc – ii ironizeaza pe greci comparindu-i cu noi in situatii in care romanii ies mereu mai bine – si mai vine din cind in cind acasa.
acasa inseamna Bucuresti. a copilarit intr-o casa de linga Palatul Cotroceni care pe vremea aceea era Palatul Copiilor – un loc destinat activitatilor educative si sportive pentru copii. a facut mai intii gimnastica sportiva, apoi a ajuns la tenis. mai are un frate – Sorin Popescu care a facut medicina militara si – pentru ca si lui ii place tenisul – a fost pentru o vreme medicul echipei de Cupa Davis a Romaniei.
acum il puteti asculta la Eurosport, zilele astea comenteaza cu rafinament turneul de la Roland Garros. “Sunt foarte mindra de el”, mi-a spus Cosmina.
***
agentia ei se numeste Lichas Club, o puteti gasi la lichasclub2 {@} yahoo.com si daca vreti o vacanta speciala, diferita de orice, in Grecia cautati-o. aveti incredere in instinctul meu la oameni, e o femeie foarte foarte speciala.
cum ma voi mai intilni cu ea pina simbata cind plec din Grecia, sigur va mai spun povesti frumoase.
si poate ii fac si o fotografie. ieri n-a vrut:)
Benicio del Toro, aur, Magnum, camioane
stiti deja ca povestea camionului cu o comoara de aur din Madagascar care a fost implicat in ceea pe in online s-a numit #jafulsecolului a facut parte din campania de lansare a unei noi inghetate Magnum Gold – o combinație delicioasa de vanilie de Madagascar și caramel cu sare de mare, invelite intr-o crusta de ciocolata crocanta de culoarea aurului pur.
ceea ce nu stiti este ca spotul din campania acestei lansari – cel cu benicio del toro – este realizat de domnul Bryan Singer – cel care a facut Usual Suspects, seriile X Men si niste foarte multe episoade din Doctor House.
nu e chiar un spot este un scurt metraj cu Benicio del Toro in rolul principal:)
***
ce nu mai stiti este ca puteti sa testati inghetata la voi in oras pentru ca acel camion urias se afla in turneu in tara.
daca tot a calatorit atit in jaful secolului pina a fost gasit (la concertul fortza zu la Iasi, in fata a 100.000 de aomeni), acum isi continua traseul in urmatoarele destinatii in luna iunie: Brasov, Cluj, Timisoara, Constanta – iar apoi va merge la mare in 3 statiuni: Mamaia, Costinesti, Vama Veche.
in fiecare dintre orasele din tara va sta cite 2 zile, iar pe litoral cite 3 zile in fiecare statiune.
eu sa fiu in locul vostru l-as cam cauta. inghetata asta noua are un gust foarte foarte special care ar trebui savurat:)
sa-ti muti biroul deasupra Bucurestiului- #MasterCardElite
ce faci cind pentru o zi nu ai biroul disponibil pentru intilniri?
sau cind te-ai saturat sa stai in biroul tau de la ale carui ferestre nu e vreo panorama spectaculoasa si ai o zi cu multe intilniri grele?
adaugire, ce faci in oricare dintre situatiile astea, daca esti posesor de un MasterCard Premium?
de exemplu poti sa te simti pentru o zi ca-n filme si sa-ti muti biroul la etajul 21 al Hotelului Intercontinental in Lounge Club.
tocmai ce am executat eu aceasta experienta luni dimineata, ca sa incep saptamina bine.
***
Bucurestiul la picioarele tale, vazut prin ferestrele largi. mic dejun, prinz sau cina. sala de sedinte inchisa, departe de ochii lumii, sau canapele pufoase.
ca sa-ti muti activitatea la Lounge Club pentru o zi te costa, cu reducerea la plata cu un MasterCard Premium 37 de euro. toata ziua. iar daca ai si un invitat pentru el platesti 30% din suma ta.
echivalentul unui prinz de afaceri pentru un birou ingenios toata ziua.
confortul si experienta in sine sunt insa nepretuite.
am petrecut cu Noemi citeva ore bune in noul meu birou de inceput de saptamina. ne-am rezolvat trebuirile, ne-am sincronizat programele (mai avem de facut mystery shopping, dar tocmai ce am plecat impreuna in Grecia pentru un alt proiect)
si brusc ziua de luni n-a mai fost asa de trista. ba chiar a fost cozy si… foarte cinematografica.
pentru ca batea vintul foarte tare in bucuresti, luni dimineata, iar noi ne aflam la etajul 21, de la ferestre se auzea un suierat usor ca de stepa si te simteai la cinematograf vizionind un film rusesc:)
ma rog, eu ma simteam ca am aceste referinte cinematografice. cei cu care imparteam lounge-ul nu cred ca au remarcat asta.
***
experienta in lounge club m-a invatat citeva lucruri.
uneori poti sa-ti faci viata de birou mult mai frumoasa cu putin curaj de a experimenta lucruri noi.
nu tot ceea ce pare scump si inaccesibil , chiar si este…
depinde de tine ce viata de birou alegi.
si da, am beneficiat de toate discounturile la plata cu MasterCard GOLD:)
va recomand din inima sa incercati sa va incepeti asa saptamina.
imbatrinirea aduce fericirea
e o stire minunata in Scientific American despre cum cercetatorii au descoperit ca odata ce inaintam in virsta suntem mai fericiti.
n-are legatura nici cu operatiile estetice, nici cu cremele anti ageing, nici cu banii pe care-i cistigam…
are legatura cu ritmul interior, cu faptul ca ni se mai limpezeste mintea.
cercetariile au aratat ca indiferent de variabile precum sanatatea, bogatia, locul in care te-ai nascut, sex sau educatie, o persoana comparata cu sine este mai fericita, multumita pe parcurs ce imbatrineste.
deci gata, am rezolvat-o si pe asta. nu ne mai pare rau ca imbatrinim.