Category : diverse

inel pandorafinalisti concurs Pandora, povestea 1
diverse
14 years ago

finalisti concurs Pandora, povestea 1

comenteaza la povestea care iti place cel mai mult (aici celelalte 2 povesti) si cea care aduna cele mai multe comentarii primeste un inel Pandora

cum suna vocea mea in public?
Olivia

Pentru prima zi de scoala, am invatat o poezie. Parintii mei au gasit pe cineva cu camera video, lucru rar inainte de 1989, ca sa imortalizeze momentul. Desi o repetasem de zeci de ori atunci cand am fost provocati sa spunem poeziile pe care le stim, n-am ridicat mana… Am vazut caseta de cateva ori si imi amintesc de fiecare data momentul cand mi-a fost frica: sa nu ma balbai, sa nu uit, sa nu esuez.

In liceu imi placea sa citesc in clasa o poezie sau un text cu voce tare… evident pentru ca imi placea poezia, la cenacluri incercam adeseori sa ‘cazez’ si creatiile mele pe care le citeam dupa ce le transcrisesem atent la computer dar… de la cea mai mica provocare, nu mai indrazneam sa pasesc in discutie. Filmul se rupea de indata ce ar fi trebuit sa parasesc spatiul sigur al cititului pentru cel nesigur al ‘luarii cuvantului’. Si daca o sa mi se intrerupa ideea? Daca o sa uit ceea ce voiam sa spun? daca ma voi balbai? daca nu o sa sune convingator? daca nu e logic?…

La facultate, in anii mici, am fost un an la Paris. Am ridicat mana sa raspund la biochimie si tin minte ca, desi raspunsul a fost corect, am avut cel mai est-european accent de pe fata pamantului. Colegii intorsesera toti capetele spre mine, stiam ca eram rosie si, cu cat deveneam mai rosie, cu atat accentul devenea mai est-european si reciproc.

La capatul aceluiasi an, m-am intors in tara cu o hotarire. Sa invat sa vorbesc in public. Mi-am inscris lucrarile la congrese si le prezentam cu frazarea pregatita dinainte, cu notitele alaturi… Dar pentru ca presiunea vorbitului in public era foarte mare, tin minte ca la primele doua-trei congrese, nu ma gandeam in timp real la ceea ce spuneam. Recitam cu intonatie dar dintr-o suflare pentru ca nu imi puteam urmari propriile idei de frica sa nu ratez intelesul, sa nu omit, sa nu sune stupid, sa nu depasesc timpul si asa mai departe. Nu invatasem mecanic pentru ca toate datele erau produsul micilor mele cercetari dar… efectiv ma panica atat de tare faptul ca vorbeam in public (ce formula!) incat nu mai puteam fi atenta la nimic altceva.

Apoi am organizat niste conferinte de Legislatie medicala pentru studentii la medicina. Ca o gazda buna, am hotarit sa imi prezint de fiecare data invitatii cu detaliile relevante. Primul meu invitat a fost o personalitate pe care o apreciam deosebit de mult, era un fel de vis devenit realitate faptul ca acceptase sa fie prezent… De altfel mai tarziu a devenit Profesorul meu la locul de munca. Ii citisem cartea de interviuri si stiam toate detaliile pe care voiam sa le spun. Scrisesem prezentarea inainte si o repetasem de zeci de ori: acasa, in masina, in somn. Cand am inceput sa vorbesc (sa fi tot fost vreo 120 persoane), am simtit ca mi se usuca toate cuvintele undeva in timp ce erau rostite si parca nu mai ieseau. Am terminat prezentarea citind-o (imi luasem hartiuta pentru siguranta) si convinsa ca l-am dezamagit 🙂

Cu timpul, la congrese am incetat sa mai citesc prezentarile, am inceput sa improvizez putin cate putin, sa inser mici poante, apoi am predat Psihologie medicala si, respectiv, Chirurgie , am avut studenti iar interactiunea cu ei era minunata si deveneam din ce in ce mai sigura pe mine, am luat premii la congrese etc.

Si a venit ziua cand avem o prezentare de chirurgie la un Congres International in fata Profesorului meu si a unei alte personalitati pe care atat eu, cat si domnul Profesor o apreciam foarte mult pentru ca practic inventase robotica in chirurgie. Probabil ca a fost prezentarea cea mai muncita din viata mea si probabil ca am avut teama cea mai mare ca se va rupe firul… Probabil ca undeva esecul imi sufla in ceafa si probabil ca mi-am spus ca daca nu imi confirm atunci ca pot sa vorbesc in public foarte bine, nu o voi mai face niciodata. Si cred ca a iesit foarte bine pentru ca l-am vazut pe Profesor zambind (pentru cei care nu il cunosc, asta se intampla rar in mediul profesional) iar profesorul american a incercat sa ii provoace pe cei din sala sa ma contrazica “come on, there is no one here that would challenge the power of residents?”. Am luat o bursa din partea societatii internationale care a organizat congresul. De atunci, asa imi spun inainte de zilele Z that is the new me: a good public speaker :))

Duo 109Luna cadourilor, luna tricourilor
diverse
14 years ago

Luna cadourilor, luna tricourilor

Pentru cei care sunt in cautarea unor cadouri inteligente de sarbatori, le recomand, pe langa carti, albume, filme si globuri ( urmariti globurile Agathei Blank, sunt senzationale), T-shirts create de designeri romani.

Nu voi face un top, pentru ca toate sunt minunate, dar voi urma o cronologie a lansarilor ultimelor colectii de tricouri.

Andreea Badala. Tricourile din colectia Murmur, care creeaza dependenta. Le puteti achizitiona de pe www.murmur.ro, www.molecule-f.com sau de la The Place Concept Store.

Matei Schwartz si intreaga sa echipa BOLD fashion au lansat un concept-squat intr-un spatiu neconventional aflat intr-o cladire veche din centrul istoric, mai exact in Strada Covaci numarul 4. Come as you are este numele colectiei de T- shirts, care pot fi vazute si cumparate zilnic, pana in data de 24 decembrie, intre orele 12:00 – 20:00. Urmariti si pagina lor de Facebook

Duo-ul Ioana Dumitrescu si Marina Moldovan de la 109 au lansat “The Escape Tee” , tricouri brodate ton sur ton cu 5 variante de text care vor starni zambete viitorilor ,,proprietari’’: Bored and Unexplored, Anxious and Obnoxious,
Complicated and Underestimated, Vicious and Suspicious, Puzzled and Frazzled. Este indicat sa cumparati aceste tricouri unor persoane care au simtul umorului foarte dezvoltat. 109 isi asteapta clientii duminica si luni, 4, respectiv 5 decembrie, intre orele 11:00 – 20:00, la atelierul din Strada Vasile Gherghel 109. Pagina de Facebook .

Razvan Firea isi lanseaza o colectie lejera de piese unisex, in cadrul unei petreceri la The Place, in 7 decembrie, incepand cu ora 19:00. Le petit indigent regarde le ciel este o colectie inspirata de Parisul surprins de Razvan cu un aparat foto Lomo. Personajele lui Razvan sunt mai mult sau mai putin cunoscute si toate la un loc formeaza o ,,familie regala’’ cat se poate de cool.

Nu imi place sa impun, dar cred ca fiecare dintre noi trebuie sa aiba in garderoba piese create de designeri romani. Pentru ca sunt talentati si, precum campionii, devin din ce in ce mai buni atunci cand vad ca munca lor este apreciata. Cumparati pentru voi si pentru prieteni creatiile acestora. E luna cadourilor si a tricourilor create de designerii romani.

Pe curand si un 1 decembrie perfect!

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

0
1795
floareNumele
diverse
14 years ago

Numele

cind eram la scoala ma enerva teribil cit colegii ma strigau dupa numele de familie. mi se parea ca sunt luata la misto sau ca nu m-am integrat in grup.

si cind profesorii ma strigau dupa numele de familie era un semn de ingrijorare; de fiecare data cind imi ziceau cristina aveau lucruri bune de spus, cu numele de familie … sigur apareau problemele.

ieri, ascultind discursurile de la comemorarea dl Ciulei, mi-am dat seama ca in relaxarea cu care toti ziceau “Ciulei”, in loc de “Liviu”, sta ceva important.

e mare lucru sa ti se intimple in viata ca faptele tale sa umple pe de-a-ntregul “continutul” numelui tau de familie, sa-ti apartina cu totul doar tie.

m-am gindit ca oricit de multe va face Thomas Ciulei, fiului Dlui Ciulei, apelativul “Ciulei” e dat, apartine unei singure persoane.

sigur ca in copilaria mea nu era cazul despre asta cind imi spuneau pe numele de familie, nici acum nu e cazul, de asta ma si enerveaza in continuare:)
v-a enervat vreodata cind cineva va striga pe numele de familie?

anda_andreiromance destepte, part 2: Anda Andrei
moda
14 years ago

romance destepte, part 2: Anda Andrei

de 1 decembrie si de dragul campaniei Romanii sunt destepti, iata inca o romanca desteapta si faimoasa in lume pe care am intilnit-o cu ceva ani in urma

****
una dintre cele mai talentate arhitecte din lume, parte din echipa apropiata a lui Philippe Starck si a fondatorului clubului 54, Ian Schrager, este Anda Andrei.

am descoperit-o intr-un restaurant londonez care avea coloane decorate cu carti; printre ele culegeri de Gheba. matematici. le-am recunoscut de la mare distanta pentru ca au fost prietenele mele in copilarie.

am intrebat cine a decorat locul, unul foarte pretentios si foarte apreciat in lumea londoneza acum vreo 4 ani, si mi s-a raspuns echipa lui Philippe Starck. am avut nevoie de citeva zile sa descopar cine era romanca din echipa lui Starck, dar dupa aceea cu un simplu e-mail a acceptat interviul nostru.

l-a facut Ioana Hodoiu, pe atunci (2008) colega cu mine la Tabu. asa am descoperit ca acele culegeri de gheba au fost o intimplare, pentru ca fusesera luate dintr-un tirg de vechituri din londra impreuna cu toate cartile din restaurant. dar cind trebuie sa remarci un om, si sa afli despre el, apar si culegeri de Gheba in cale.

Cu școala românească de arhitectură la activ eram mult mai bine pregătită decât cei mai mulți de vârsta mea. La câteva luni după angajarea mea, Ian Schrager a semnat un contract cu noi pentru Royalton Hotel din Manhattan și după șase luni mi-a propus să lucrez numai pentru el. și așa am rămas. Parteneri de douăzeci și ceva de ani. Prima întâlnire cu Ian a fost halucinantă. Nu-mi venea să cred că sunt atât de aproape de el. Până și în România se auzise de Studio 54.
Mi-am amintit că odată, când eram încă în România, într-o vacanță la Mamaia, am primit cadou un tricou cu Studio 54. A fost cel mai cool obiect al tinereții mele. A fost șansa mea să fiu cea mai „ciudată“din companie. Era o firmă foarte mare și foarte corporate. Eu făceam într-un fel notă discordantă. Vorbeam multe limbi străine și eram foarte extravagantă pentru că nu aveam haine. Mă îmbrăcam numai de la second hand-uri cu taioare din anii ’40. Era perceput ca un stil foarte curajos. Din partea mea, neintenționat. Nu aveam cu ce altceva să mă îmbrac. Când compania a semnat contractul cu Ian Schrager, m-au ales pe mine să-i reprezint. Păream cea mai compatibilă cu spiritul nonconformist al lui Ian.

Anda Andrei, feb 2008

Anda a plecat din Romania de mai bine de 30 de ani, iar astazi da viata unor hoteluri boutique cu povesti si design cotate printre cele mai spectaculoase, rafinate din lume. o parte din povestea Andei Andrei aici

citeste despre alte romance destepte si celebre in lume, aici

0
2078
brindusa niroromance destepte part 1: Brindusa Niro
interviurimoda
14 years ago

romance destepte part 1: Brindusa Niro

pentru ca tot este 1 decembrie si e in plina desfasurare campania “romanii sunt destepti”, m-am gindit sa va arat niste romance destepte si foarte speciale despre care nu scrie foarte multa lume, romance despre care am scris sau am publicat articole anii trecuti.

citeste despre alte romance destepte si celebre in lume, aici
***

Brândușa Niro, O româncă guru în lumea modei la New York
februarie 2008

„Ce am acum pe birou? Un laptop Sony Vaio; un CD cu filmul lui François Truffaut ‹‹Day for Night›› (n. red.: ‹‹Noaptea americană››, în traducerea românească) pentru că mă inspiră la ce lucrez acum pentru noul număr de revistă, și am și câteva numere din Daily-ul curent. Mai e aici o poză fabuloasă cu Ana Wintour și Andre Leon Talley (n. red.: icon-uri ale revistei Vogue SUA) care citesc Daily, și altă poză foarte mare a unei alte fete care tocmai a fost aici, australiancă, pe care cred că o vom fotografia pentru numărul viitor. Mai am o poză a lui Toma, mare, foarte frumoasă, ca eternă inspirație, apoi am zeci de alte mici fotografii și bilețele de la designeri, actori, modele, colaboratori de la Michael Kors la Giorgio Armani, cu ‹‹mulțumesc pentru asta ori pentru aia›› și e drăguț când primești mulțumiri, așa că le păstrezi. Mai am câteva articole. Cam astea sunt în birou.“

Ne-am „întâlnit“ via telefon, și cum tot ceea ce știam despre Brândușa Niro venea din articolele scrise despre ea (de la Vanity Fair până la The New York Times), am vrut să o simt dincolo de descrierile de business. Așa că am pus întrebarea despre cum arată biroul și mi-a plăcut că toate numele mari pe care tocmai le-ați citit au fost rostite fără nici un semn de laudă, cu aceeași tonalitate cu care mi-a povestit începuturile carierei sale extraordinare.

Când ați plecat din țară?

Brândușa Niro: În 1979, în Franța, imediat ce am terminat facultatea. Eu eram studentă la teatru și am făcut câteva filme în România. Am jucat în „Nea Mărin miliardar“ (r. Sergiu Nicolaescu), în „Filip cel bun” (r. Dan Pița) și am mai jucat în „Rătăcire” (r. Alexandru Tatos). La facultate eram colegă cu Mihaela Caracas (care s-a măritat cu Pino Caramitru), cu Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Adrian Pintea (am auzit că a murit, îmi pare rău, am jucat cu el mult în școală). și cu splendidul Marcel Iureș. E genial, e ceva de vis acest om.

V-ați mai întâlnit cu el?

M-am întâlnit întâmplător pe stradă, în New York, în timp ce filma „The Peacemaker” cu George Clooney. Pe vremea aia îl cunoșteam bine pe George Clooney, nu era așa de faimos cum este acum, și mă duceam la hotelul Peninsula ca să mă întâlnesc cu niște prieteni comuni. Se filma în zona aia și am dat peste Iureș; n-aveam nicio idee că e în acest film, l-am întâlnit la colțul străzii și mi-a zis «hai să vorbim mai încolo că sunt în cadru». Filmau goana prin New York. Ne-am văzut câteva secunde, dar a fost simpatic, nu ne mai văzuserăm de 10 de ani sau mai mult chiar. și el a rămas complet siderat.

Care a fost primul job în străinătate?

B.N.: În Franța am luat niște cursuri de istoria artei, mă gândeam să fac poate publishing în teatru. M-am gândit că pot ajunge critic de teatru și film. Apoi la Toronto, unde am plecat pentru că așa își dorea primul meu soț, am început să lucrez în publishing. Mi-au dat să scriu un articol pe săptămână, apoi, după trei luni, făceam patru pagini. Am ajuns editor de fashion & beauty. A fost o șansă formidabilă. și după asta am primit job-uri la reviste din Canada, mereu mai mari.

Dar cum ați ajuns la toate astea de la marketing?

B.N.: Când m-am mutat la New York, am primit un job foarte mare la Hugo Boss ca Senior Vice Președinte Global Marketing. Am lucrat cu Richard Avedon, a fost fantastic, o altă mare oportunitate.
Am lucrat cu Sundance Film Institute și Robert Redford de la bun început; noi am fost primii care am sponsorizat Sundance-ul. Eu am fost responsabilă pentru toate astea din partea Hugo Boss.
Am stat acolo opt ani, după care am plecat la Ralph Lauren pentru a dezvolta un proiect mare.
Apoi am primit o ofertă la The New Yorker. M-am dus pentru că devenisem prietenă de-a lungul anilor cu președintele New Yorker-ului de la vremea aia, Tom Florio, care e acum publisher-ul lui Vogue.
El m-a invitat să-l ajut să creeze un mediu interesant pentru publicitarii din fashion & luxury. Am lucrat cu Tina Brown (n. red.: fostul redactor-șef de la Tatler, și fost redactor la Vanity Fair, două dintre cele mai celebre publicații din lume) care era redactor-șef la The New Yorker. Am fost legătura între marketing, bussines, redacție și lumea modei. și în timp ce făceam asta, am vrut să-mi deschid compania mea. Am făcut o companie de Internet care era asemănătoare cu ce fac acum pentru IMG, dar era în ’99, când toată lumea făcea afaceri pe net. Compania a avut succes imediat, se numea Fashion Wire Daily, era ca un Associated Press on line pentru industria modei. Din păcate, după 11 septembrie, a fost complet răvășită.

Cu o idee similară v-ați dus la IMG.

B.N.: M-am gândit cum să creez o companie care să combine și ceea ce făcusem pentru net, dar să fie o conexiune între internet și presă. Căutam un brand solid în ambele platforme. Am ales această companie și le-am propus lor afacerea pentru că sunt proprietarii lui New York Fashion Week și a multor altor Fashion Week din lumea întreagă. Au cea mai mare agenție de modele din lume, IMG MODELS. Mi s-a părut că sinergia e extraordinară pentru că puteam să creez o revistă care are acces la cele mai tari lucruri imediat. știi cât de greu e dacă voi vreți să o puneți pe Giselle pe copertă în shooting-ul propriu. Așteptați imens, dacă nu cumva e aproape imposibil. Doar dacă ești Vogue merge mai repede.
Dar noi avem acces direct la cele mai tari evenimente de modă pentru că suntem publicația exclusivă a New York Fashion Week. Am dezvoltat proiectul și on line, apoi am făcut Fashion Mini care este o revistă pe care o găsești la tarabe, lunară, care, de anul viitor, va avea un Hollywood Mini și Model Mini. Anul trecut în decembrie am cumpărat Tennis Magazine, numărul 2 în America în publicațiile de sport. și i-am refăcut designul, am reorientat revista… a fost un succes imens.

Ați făcut actorie, vă plăceau literele, apoi v-ați dus într-o zonă tehnică. Cum ați făcut switch-ul?

B.N.: Am învățat totul făcând, n-am un master degree în business, masterul meu e în artă teatrală și cinematografică. Însă mi-a folosit tot, fiecare element, spiritul antreprenorial pe care probabil că îl am din familie, de la bunici, combinat cu imensa iubire pentru reviste și
publishing. Când ești redactor șef la o revistă, trebuie să ai 70 de idei și toată credibilitatea pentru ca oamenii tăi să le transforme în realitate. Sigur că e nevoie de mult timp ca să ajungi la fiecare dintre membrii echipei, dar dacă ai o echipă talentată, creativă și care generează efervescență, este incredibil ce lucruri se pot întâmpla.

Cum erați în copilărie?

B.N.: Absolut întotdeauna am fost prima în clasă. N-am avut note mai mici de 10, dar nu în modul ăla în care să stai să studiezi mult. Întotdeauna m-am distrat, ieșeam cu fetele în parc, chiuleam, eram foarte naughty. Dar pe de altă parte, eram întotdeauna foarte atentă în clasă și nu trebuia să-mi petrec foarte mult timp acasă facându-mi lecțiile pentru că foloseam timpul din clasă.
și asta fac și acum, adică sunt foarte concentrată când sunt la birou, nu-mi pierd vremea nicio secundă, dar pot să am o viață personală. și am o viață care îmi place foarte mult.

Vă veți opri cândva?

B.N.: Probabil că o să fac meseria asta toată viața. Pentru că iubesc ce fac, ador. Mă culc seara și mă gândesc: ce minunat, mâine mă duc din nou la muncă! Într-o zi, când voi ieși la pensie, dacă o să mi se întâmple vreodată asta, aș vrea ori să scriu o carte ori să predau, pentru că e foarte important cum să faci să transformi o idee într-o afacere.

Ați cunoscut o mulțime de personalități. E cineva pe care v-ați dorit să-l întâlniți și nu s-a întâmplat încă?

B.N.: Am cunoscut cam pe toată lumea pe care am vrut să o întâlnesc, pentru că nu mi-am dorit niciodată să întâlnesc președinți de stat sau lucruri de genul ăsta. Eu vreau să cunosc scriitori, oameni de artă.

Dar nu ați mai tremura un pic la gândul ca v-ați întâlni cu cineva anume?

B.N.: Gabriel Garcia Marquez. Aș muri să mă întâlnesc cu el, dar mi-e frică. Uneori e mai bine să-ți păstrezi idolii în memorie așa cum ți-i imaginezi.

Regretați că nu aveți copii?

B.N.: Niciodată n-am vrut cu adevărat copii, să spun foarte drept. Îmi plac copiii, dar nu m-am văzut pe mine mamă. Întotdeauna am avut o pasiune pentru libertate absolută și m-a și pasionat foarte tare profesia. și mi-am dat seama că nu poți să le ai pe toate în viață; sau poate poți, dar nu la același nivel. Sunt așa de implicată în ce fac, încât n-ar mai rămâne destul loc. Să-l faci și să-l lași bonei? Nu știu, nu critic asta, poate e bine pentru alții, dar n-aș fi făcut așa ceva. Eu sunt o persoană care se dedică total.

Am vorbit mai mult de o oră, nu doar despre munca sa, ci și despre România, revistele pentru femei de aici, despre cum vede țara de la un an la altul când vine acasă, despre copilărie și inconveniențele plecării – „Mi se pare absurd faptul că a trebuit să plec din țara mea ca să pot să fac o carieră când ar fi trebuit să pot să o fac acolo“.
și dacă mi-a plăcut cu adevărat ceva în toată conversația noastră a fost pasiunea cu care își susținea punctul de vedere, focul interior pe care-l simțeai.
Recunoștea fără emfază că e bună în ceea ce face, că a fost întotdeauna prima și la școală și în business, și simțeai forța cu care poate să facă lucrurile să meargă.
Iar eu mai știam un detaliu care mi-o făcuse dragă; în fiecare duminică la ora 17 ora României, oriunde ar fi în lumea asta, își sună mama, profesoara Matilda Caragiu Marioțeanu.

(nota mea din decembrie 2011, Doamna Caragiu Marioteanu a incetat din viata in urma cu un an. Pe Brindusa am si intilnit-o cind a venit la Bucuresti si e la fel de savuroasa si in realitate. Anul acesta a scris cronici pentru The One)

1
9572
lady-gaga-vanity-fair-january-2012lady gaga in vanity fair ian 2012
diverse
14 years ago

lady gaga in vanity fair ian 2012

pe coperta din ianuarie 2012 a revistei Vanity fair este Lady Gaga (da, stiu ca suntem in noiembrie si ca e schizoid sa avem pe tarabe o revista care are drept data de aparitie ian 2012 – va fi la vinzare din 6 decembrie, dar sa ginditi-va ce schizoid e pentru oamenii care lucreaza acolo sa lucreze de prin septembrie 2011 pentru ianuarie 2012!)

coperta vanity fair cu lady gaga e un frumos exemplu despre eleganta. care n-are nimik de-a face cu frumusetea.

0
1406
Traian_Basescusi inca un La multi ani
diverse
14 years ago

si inca un La multi ani

astazi Radio Guerrilla a implinit 7 ani.

eram in radio-ul lor, acum 7 ani, cind s-a lansat. am inchiriat elicopter ca sa imprastiem fluturasi prin bucuresti, am facut tumbe ca sa producem o multime de materiale promotionale cu camuflajul roz; imi amintesc nebunia sosirii lui Traian Basescu in studio ca sa citeasca stirile de la 12, si cum si Adrian Nastase a citit in ziua aceea stiri.

din echipa de atunci cred ca mai e doar Liviu Mihaiu (care ma si adusese drept consultant pentru lansarea noii statii) si, de dragul adevarului, astazi daca sunteti fani Guerrilla spuneti-i La multi ani si lui Razvan Exarhu.

el a fost cel care a creat toata filosofia fina din spatele brand-ului Guerrilla; el a creat “camuflajul” roz (uniformele de la lansare) si-a brief-uit agentia pentru Logo, el a pozitionat statia in zona de elita in care nu credea nimeni la vremea aceea.

mult din ceea ce este astazi Guerrilla i se datoreaza (si) lui Razvan Exarhu.

la multi ani si lui Dobro si lui Craio si lui Adi Popescu pentru ca si ei au muncit in draci pentru ca Guerrilla sa ramina.
si la multi ani lui Calin Husar pentru ca fara el, guerrilla ar fi disparut de citeva ori.

2
2428
Eveniment 4un (alt) fel de la multi ani
diverse
14 years ago

un (alt) fel de la multi ani

locuiesc foarte aproape de un magazin cu cosmetice bio si nu rezist tentatiei sa nu-mi cumpar tot felul de delicatese pentru corp cind trec pe acolo.

am o gama preferata de produse romanesti destinata rasfaturilor absolute la preturi decente; iata numai 3 nume de produse:) “ciocolata de casa – unt pentru corp”, “printesa levantica – crema corp”, “martipan – crema corp”.

zilele trecute, fetele care detin acest magazin m-au invitat la aniversarea lor de 2 ani, fara sa stie ca eu imi cumpar de la ele deseori delicatese. n-am putut ajunge, dar in semn de La multi ani pentru ele si drept cadou scriu astazi despre magazinul lor: Mio Bio.

e cochet, arata ca la paris sau la milano, n-are nimic ostentativ (cu atit mai putin preturile nu sunt ostentative) si are produse fine pe care le puteti face oricind cadou. si mai ales puteti sa va cadorisiti pe voi cu ele.

si daca mergeti acum de sarbatori au si reduceri faine. ieri am trecut pe la McEnn cu treaba si aproape ca am vrut sa le bat in geam (sunt fix vis a vis de agentia McEnn, pe Jules Michelet, la Romana) sa le spun “hei eu sunt. la multi ani”, dar aveam in plan sa le fac cadoul asta si-am zis sa stau cuminte.

La multi ani bucurosi si voiosi, cu clienti frumosi, draga MioBio:)

5
5179
marni-2009Marni pt H&M
moda
14 years ago

Marni pt H&M

nici nu s-au stins bine ecourile lansarii versace pentru H&M, nici n-au apucat sa fie purtate toate obiectele achizitionate, in unele cazuri n-au trecut nici vinataile obtinute in lupta pentru achizitionarea obiectelor si… H&M anunta noua colaborare pentru primavara 2012: Marni.

pe 8 martie 2012 iar va fi nebunie in magazine:)

aici detalii in premiera despre colectia de la anul

in fotografie, o colectie marni din 2009

2
2382
piscoturipiscoturi 2.0
diverse
14 years ago

piscoturi 2.0

am asteptat sa se linisteasca vilva articolelor despre Piscotarii 2.0 ca sa incerc va arat o alta fata a situatiei.
nu cred ca e vorba despre a cara piscoturi acasa de pe la petreceri si evenimente, ci mai degraba de a invata sa-ti prepari propriile piscoturi.

dar sa o luam pe indelete, pe alocuri cu exemple pe propria-mi persoana (care, pentru ca merg foarte rar la evenimente si tin la silueta, nu prea gust piscoturi. plus, in echipa mea exista o persoana specializata in “vinzari” care are grija de ce, cum si pentru cit scriu cind e vorba de campanii publicitare)

confundati cel mai adesea A FACE O CAMPANIE vs A CAUTA CONTENT PROPRIU

mi s-a intimplat si mie de multe ori sa fiu mentionata la campaniile saptaminii de pe refresh.ro, cu chestiuni care nu au nicio legatura cu nicio campanie (vezi X Factor si Vocea Romaniei, ca sa le mentionez pe cele “in derulare”). eu imi generez content propriu, merg la fata locului si imi produc propriile subiecte de acolo (cu reporting pe bune, cu surse) pentru ca stiu ca e un subiect de interes; nu ma plateste nimeni pentru asta, nu-mi da nici piscoturi si nici alte atentii.

negati dreptul autorului de blog de a decide ce e bun pentru cititorii lui si subestimati inteligenta celor care citesc
cititorul simte daca sunt prea multe advertoriale si, daca nu-i place cum sunt scrise (unele pot fi – si sunt – geniale), executa un click si iese din pagina. si nu mai vine.

contestati un model de business care e valabil de cind e lumea: pentru fiecare categorie de produs exista o categorie de consumatori care se gaseste printre cititorii unei anume categorii de autori.

de ce n-ar avea si bloggerii “mici” categoria lor de cititori care poate fi activata cu mijloace clasice la preturile pentru care sunt cotati? ceea ce face Blogal Initiative este exact sa activeze o masa de bloggeri necunoscuti (care da, se bucura pentru 100 de dolari), dar in acelasi timp le da o sansa sa urce macar o treapta pe scara recunoasterii in breasla. de ce n-ar face la fel si ceilalti, pe cont propriu?

ii certati pe bloggerii mici ca incep sa construiasca
a construi in industrie inseamna a-ti face contacte, a cauta informatii, a dezvolta relatii. deciziile se iau emotional, cel mai adesea: intre un blogger pe care nu l-ai intilnit niciodata si unul cu care ai stat de vorba si macar ai simtit cum e, daca nu l-ai cunoscut bine -> o sa alegi mai repede sa lucrezi cu unul pe care-l stii.
asa ca e bine ca merg la evenimente, ca dau buna ziua si ca raspund – cum stiu ei – la ceea ce au vazut, in spatiile in care sunt autori.

supraestimati piata 2.0
cu tot respectul pentru munca tuturor, dar ceea ce avem acum in blogosfera e asemanator cu ceea ce se intimpla in presa scrisa in anii 90. si sunt foarte multe bloguri care incep sa creasca dar care nu au inca un “rate card”, asa ca se mai practica …barterul.
dar e o forma de evolutie a pietei: intotdeauna vor fi produse care vor avea bugete mici de promovare si care se vor duce catre cei cu ajutorul carora isi vor putea atinge tinta in conditiile impuse.
cum intotdeauna vor fi produse “de lux” pentru care afinitatea cu cititorii va fi mai importanta decit pretul aparent.
cum, vor fi mereu si agentii creative care – cu bani putini – vor oferi EXPERIENTE, nu COMUNICATE DE PRESA.

unde apar problemele de fapt?
la “fabricarea piscoturilor” in propriile spatii, in bucatariile cu vedere la strada.

daca 10 oameni merg la un eveniment si tot ceea ce spun este “cit de tare e X acum pe scena”, totul e plictisitor.
cind cei mici vor invata sa caute care sunt resorturile care-l fac pe X sa fie tare pe scena, sau cine il ajuta pe X sa fie tare pe scena sau orice altceva care trece de prima observatie, directa si banala, atunci vor trece usor in liga mare si e doar un pas pina la ratecard.

daca ii inviti la un eveniment la care le spui bullshit neinteresant, oricit i-ai plati tot ceva neinteresant or sa scrie pentru ca asta e ce ai livrat
cu cit esti mai creativ in realizarea retetei piscotului tau, cu atit el o sa fie mai gustos pentru cititorul invitatilor.

***

stiu ca ar fi fost mai intelept sa tac si sa nu ma bag in aceasta problema, dar mi se pare o nedreptate si “dat in cap” astora mici in loc sa-i incurajam si sa-i sprijinim. (invatindu-i si sa scrie si ce-i etica). si mi se pare ca nu mai vedem padurea de copaci.

P.S. daca nu vreti sa fiti judecati gresit, verificati cu atentie ceea ce scrieti in articolele care clasifica / inventariaza campanii.
un exemplu: o mai corecta structurare a articolelor din seria campaniile saptaminii de pe refresh.ro ar mai limpezi din ceatza laptoasa a (asa ziselor) campanii de pe bloguri si s-ar vedea ca, de multe ori, e content , nu piscot.
(de exemplu, vizionarile de filme se fac cu jurnalistii de specialitate din 90 incoace, iar ei isi scriu in publicatii linistiti opiniile fara sa se teama ca lumea ii considera in pragul diabetului de la prea multe prajituri spaga)

9
6258
ioana violentaMAKE UP
diverse
14 years ago

MAKE UP

Cand am avut onoarea sa particip la Campania antiviolenta “Bring the sun in my life” am realizat un lucru foarte important pentru actori, dar nu numai.

Dupa ce am fost machiata, m-am uitat in oglinda si am simtit instantaneu cum mi se schimba starea de spirit, datorita figurii mele batute. Nu am bagat foarte mult in seama, dar m-am asezat ulterior cu Cristina Bazavan pe niste scari si ne uitam una la cealalta si simteam ca ceva din interiorul nostru s-a schimbat. Cred ca a fost o fractiune de secunda cand si eu si ea am hotarat sa vorbim despre ce ne trece prin minte si i-am marturisit cum simt ca mi-am schimbat starea de cand m-am vazut asa. Sentiment confirmat si de ea. Stiam ca atat machiajul, ca si costumul, sunt instrumente forte pentru un actor, dar niciodata nu am realizat lucrul asta atat de clar ca acum. Poate pentru ca nu am experienta necesara si poate pentru ca a fost o reactie pe care am avut-o ca om si nu am incercat sa o transpun in meserie. Dar stiu ca de acum incolo voi fi mult mai atenta la ce imi transmit aceste doua instrumente in momentul in care fac cunostiinta cu ele.

In momentul in care am inceput shootingul, eram clar in starea de care era nevoie si foarte relaxata in acelasi timp.
Inevitabil am facut o comparatie, referitoare la felul in care m-am simtit la acest shooting, datorita make up-ului si cum m-am simtit la altele cand eram cu o fata curata, nebatuta ba din contra cu trasaturile scoase in evidenta. Mi se parea normal sa arat asa, cand de fapt aveam, o cu totul alta imagine si evident interiorul meu nu transmitea ceea ce arata fata.

Concluzia la care am ajuns e ca ar trebui sa pun valoare pe momentele in care arat altfel, pe momentele in care ma simt frumoasa si sa transmit mai departe lucrul asta. M-ar ajuta mult mai mult in ceea ce fac. E foarte important pentru un actor sa constientizeze ca o data ce a facut cunostiinta cu un personaj si incepe sa si-l insuseasca, atat interiorul cat si fizionomia se schimba si sa nu mai aiba tendinta sa-l compare cu el. Cred ca e un pas important la care ar trebui sa fim foarte atenti pentru ca altfele posibil sa ne scape din cand in cand si sa ne impiedicam.

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

0
1975
ioanaliniste
diverse
14 years ago

liniste

Exista momente in care nu-ti vine sa faci nimic. Nici macar sa gandesti.

Mi-am dat seama ca alea sunt momentele in care te simti pe tine cel mai bine.

Am trait senzatia asta de curand si am trait niste experiente unice. Iti simti fiecare celula cum isi gaseste locul si cum tot corpul incepe sa vibreze. Ala e momentul in care cred ca incepi sa traiesti si sa te dezvolti foarte puternic la nivel senzorial. E o senzatie foarte puternica si e posibil, ca in momentul in care incepi sa simti foarte tare, mintea sa intervina si astfel apar intrebari si haosul nu inceteaza sa apara.

Cateodata am senzatia ca societatea in care traim, mediul care ne inconjoara e cumva setat sa ne distaga atentia de la viata aia adevarata si nu inteleg de ce. Cat de frumos ar fi sa putem sa traim cu totii in liniste si sa nu mai fie nevoie de nimic. Tehnologia nu a facut altceva decat sa ne altereze toate simturile. Stateam si ma gandeam cum ar fi sa stai sa te bucuri de un apus rosiatic, sa simti cum totul in tine se schimba cu fiecare pala de culoare care apare sau dispare, in loc sa scoti telefonul din buzunar si sa imortalizezi momentul ca sa pui poza pe facebook si sa te simti extraordinar cand strange 100 de likeuri..

Alegem sa avem “amintiri practice “ si nu amintiri senzoriale..De ce? Cand am putea sa fim cu mult mai impliniti si bogati…cand am putea sa ne slefuim sufletul si sa-l facem sa straluceasca.

Mi-a prins foarte bine o zi de stat in casa, in pijamalele mele moi ascultandu-mi corzile interioare. Nu stiam ca pot vibra atat de frumos si lin. Cred ca merita sa incercati.

***

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

2
2282
cristina violentaviolenta domestica si indiferenta noastra
diverse
14 years ago

violenta domestica si indiferenta noastra

N-am luat niciodata bataie de la un iubit. Chiar si cind ne-am certat pe chestiuni care pareau importante, ne-am disputat ideile civilizat. Cu argumente si, culmea, fara urlete. Si sunt absolut convinsa ca daca barbatul cu care impart lucruri ar ridica mina la mine, as iesi pe usa in urmatoarea secunda fara sa stau pe ginduri. Oricit de mult ar durea despartirea. Pentru ca sunt la fel de sigura ca umilinta si neputinta in fata violentei familiale ar durea mai tare.

In fiecare dintre blocurile in care am stat de cind m-am mutat in Bucuresti, a fost o familie care se certa rau. O familie in care barbatul lovea femeia. Si nu va imaginati ca e vorba de familii needucate, care locuiesc la periferie. Linga garsoniera mea din Dorobanti, intr-un apartament cu 3 camere o familie de tineri casatoriti urlau in fiecare seara si erau la mai putin de un un an de la casnicie. Odata, cind ea plingea foarte tare, am sunat la usa lor. S-a facut liniste, nu mi-a raspuns nimeni, iar a doua zi ea a trecut pe linga mine stergind peretii, ascunzind o vinataie. I-am spus ca as putea vorbi cu cineva sa o ajute. Nici macar nu s-a uitat la mine, a coborit scarile in viteza. Sotul ei era politist.

Violenta nu apare doar in familiile needucate, sarace. Stiu ca e nevoie de curaj ca sa poti iesi dintr-un mariaj si ca e aproape eroism sa poti sa infrunti niste straini spunindu-le ca ai nevoie de ajutorul lor pentru ca acasa iei bataie.Dar la fel de bine stiu ca sunt o multime de prejudecati legate de procesul prin care poti iesi onorabil dintr-o situatie extrema ca aceasta. Informarea e punctul esential si tocmai de aceea sunt, cu drag, alaturi de Inna in campania Bring the sun in my life.

***
sedinta foto pentru aceasta campanie s-a facut intr-o zi de simbata, la Edward Aninaru in studio. (el e responsabil pentru cele mai multe dintre fotografiile INNEI) Andra Manea m-a machiat. Am fost prima “violentata” cu make-up si, impreuna cu Ioana Blaj, am iesit pe strada la metrou la Tineretului.

exista un film cu plimbarea noastra: nimeni nu ne-a acordat atentie, n-a tresarit ca aratam in halul acela, n-a schitat vreun zimbet intelegator sau de consolare.

si eu si ioana am stat (singure, nu eram una linga cealalta) multe minute in strada. iar trecatorii erau indiferenti.

in momentele acelea, care erau post participarea mea la campania Bring The Sun In My Life, mi-am dat seama ca femeile batute nu au sanse aproape deloc. mai intii sunt agresate in familie, mai apoi le agresam cu indiferenta noastra.
si de ce ar iesi o femeie din familia ei, chiar daca e batuta, daca i se pare ca nu gaseste nicaieri sprijin, ca ramine fara NIMIC?

bring the sun in my life este campania prin care INNA vrea sa atraga atentia asupra sanselor pe care societatea ti le ofera sa iesi din cosmarul violentei domestice. noul ei clip Endless, lansat de ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor, este locomodiva acestei campanii. si gratie popularitatii INNEI, milioane de oameni i se vor alatura cauzei pentru care militeaza.

daca stii din interior ce inseamna violenta domestica intra pe site-ul bringthesuninmylife.com si vei afla adaposturile la care poti merge, vei putea contacta un specialist care sa te ajute, totul sub anonimat.

4
3383
FF292 MARO _IGP3065o alternativa smart pentru o garderoba frumoasa
moda
14 years ago

o alternativa smart pentru o garderoba frumoasa

tot vreau sa scriu de citeva zile despre fatul ca Tina R s-a intinerit. incepe sa se apropie de lucrurile simpa pe care le faceau cind era Alin Galatescu in echipa lor (adica aproape de lansare)

am trecut acum citeva zile printr-un Mall si cu uimire am constatat ca erau citeva (spre multicele) produse pe care mi le-as fi cumparat. ma gindesc ca poate fi o alternativa smart pentru brandurile straine massmarket; au preturi rezonabile si nu se imbraca toata lumea la fel.

cel mai mult mi-a placut o rochie care amesteca tul-ul cu tricotul, era in mai multe variante de culori (preferata mea era cea beige, dar am facut rost de poza doar in aceasta versiune:) )

si iata si alte lucruri simpa

***
o precizare: Tina R nu m-a platit sa scriu acest post si nici nu mi-a facut vreun cadou; ca sa nu existe suspiciuni de cine stie ce publicitati. pur si simplu am vazut rochia cu tricot si tul in vitrina, am intrat in magazin si-am remarcat schimbarea. dupa care m-am straduit sa fac rost de foto:)

0
1880
Family_Portraits_poza_castigatoare (1)O fotografie de familie – part 1
diverse
14 years ago

O fotografie de familie – part 1

Laura Babos (Cluj) a inceput sa ia lectii de fotografie de mai putin de un an, iar in decembrie il va intilni la New York pe unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii, Steve McCurry, si va fi fotografiata de el. De cele mai multe ori instinctul iti arata intilnirile care va sa vina.

***


In seara de noiembrie in care a aflat ca merge la New York si-l intilneste pe fotograful care a devenit celebru in toata lumea cu fotografia “Fata afgana”, Laura il lasase pe Andrei, sotul ei, sa aiba grija de Robert, baietelul lor de 1 an si 5 luni, asa ca isi citea mailurile restante. Printre ele unul special “You are the winner of Indesit Hotpoint Family Portraits Project”. Nu i-a venit sa creada, dar dupa o vreme a venit intrebarea: “Cu ce fotografie am cistigat?”.

In iulie, Indesit a lansat la nivel mondial proiectul Hotpoint Family Portraits, care are ca obiectiv realizarea unei colecții de fotografii cu familii din Europa, fotografii realizate de Steve McCurry in studioul acestuia de la New York, in preajma Anului Nou. Mii de fotografii din toata lumea au fost inscrise si din fiecare tara participanta (12 in total) a fost desemnata o familie cistigatoare, chiar de catre McCurry. Regulamentul concursului spunea ca persoanele din fotografia desemnata cistigatoare trebuie sa mearga la New York.

Laura e pasionata de fotografie, a facut chiar un curs de initiere in fotografie organizat de Artimage Cluj si-si cultiveaza cultura vizuala cu reviste precum PhotoMagazine. Asa a vazut anuntul concursului. Citise cu atentie regulamentul, ba chiar la inscriere parcursese toate fotografiile trimise pina atunci ca sa fie sigura ca stie cum stau lucrurile si, pentru ca regulamentul ii permisese, incarcase pe www.family.hotpoint.eu 9 fotografii; unele cu bunicul si fiul ei (un salt intre generatii), altele cu ea si sotul ei (din momente importante ale casniciei), altele cu ei si cu Robert. Mailul nu spunea nimic despre fotografia cistigatoare si Laura a inceput sa se gindeasca “In avion peste Atlantic cu bunicul si cu Robert, va fi o aventura.”

Si-a sunat parintii, apoi pe parintii lui Andrei, le-a spus ca de Anul Nou vor merge la New York si, linga bucuria victoriei, toti aveau o intrebare: cu cine mergi?

Abia peste citeva zile a venit si fotografia cistigatoare. Una de la botezul lui Robert, o fotografie cu adevarat reusita pe care  o facusera cadou tuturor bunicilor si strabunicilor de zilele lor aniversare. Fotografia care fusese vedeta in toata familia. Fotografia aleasa de Steve McCurry personal. Cu Laura, Andrei si Robert.

Astazi Laura si Andrei au inceput deja pregatirile pentru excursia la New York, Robert e prea mic asa ca nu intelege despre ce e vorba si cum va face el Revelionul intr-unul dintre cele mai mari orase ale lumii; cum nu intelege ca fotografia pe care le-o va face Steve McCurry are o valoare inestimabila. Peste ceva ani Laura ii va povesti cum,pentru ca ea era pasionata de fotografie, au ajuns intr-una dintre cele mai speciale campanii promotionale din lume sa fie fotografiati de Steve McCurry la New York .

***
Am sa va povestesc pas cu pas aventurile si emotiile familiei Babos la New York. Asadar…va urma

***

Competiția Hotpoint Family Portraits s-a desfășurat în perioada iulie-octombrie 2011. În cadrul ei a fost selectată câte o familie din România, Italia, Franța, Polonia, Cehia, Rusia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Spania și Portugalia.

“Includerea României în acest proiect internațional realizat de Hotpoint în parteneriat cu unul dintre cei mai apreciați fotografi din lume arată încă o dată promisiunea noastră de a pune familia în centrul casei, și, mai mult a vieții. Sedința foto va fi o experiență de neuitat pentru câștigători, dar și pentru brandul Hotpoint, care îți va întregi imaginea despre nevoile și trăirile publicului nostru țintă- familiile moderne, “ a declarat Rodica Stere, Marketing Manager Indesit Company.

“Când fac fotografii ale familiilor pe care le întâlnesc încerc să exprim puterea relațiilor umane, dezvăluită de mici indicii, vizibile pe chip, dar și prin gesturi și comportamente.” a declarat Steve McCurry, la momentul lansării proiectului.

5
3121
Liquor From A Slipperce am invatat in aproape 39 de ani
diverse
14 years ago

ce am invatat in aproape 39 de ani

In mai putin de doua saptamani implinesc 39 de ani. Si ma pregatesc de inca un an si putin ca sa intru in ,, Grupul 40’’. Nu stiu cum s-au simtit altii inainte de a-si sarbatori ultima zi de nastere cu prefixul 3, dar eu ma gandesc la faptul ca am invatat multe si cumva aproape fiecare varsta si-a avut miturile, proverbele si motto-urile sale.

La 8 ani am tot auzit de la ai mei despre ,,cei 7 ani de acasa’’. Pe la 10 ani am realizat ca daca esti cinstit si sincer nu te ajuta decat pe tine, ca sa dormi linistit. Pe la 14 ani am inteles de ce mama si mamaie spuneau ca de regula iti numeri prietenii pe degetele de la o mana. Pe la 17 ani am auzit si expresia ,,Prietenii sunt doar la EGED’’ ( EGED este
RATB-ul din Israel, renumit pentru loialitatea membrilor sindicatului de aici), dar inca vreau sa cred ca nu e adevaratJ

Pe la 18 ani am invatat sa nu mai cred in 99% din superstitii. Intre 21 si 35 de ani am realizat ca tot ce am invatat pana atunci mi-a ajutat in proportie de 6%.
Pe la 36 de ani am invatat ca nu poti manca tot tortul si sa-l lasi intreg.

Iar acum, la 39 de ani fara aproape doua saptamani, am invatat ca surprizele cele mai frumoase vin de la cine nu te astepti.

Pentru prieteni, pentru loialitate, pentru optimism si multi ani frumosi, incep de astazi sa beau sampanie. Sa fiu sanatoasa si sa fiti sanatosi cu totii, ca este cel mai important ( asta spune mama mereu).

Foto: una draga mie, cu diva Tallulah Bankhead, surprinsa la Ritz Londra band sampanie din pantof ( 1951).

***
Noemi revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania

2
1842
Santa-Claus_LetterDraga Mos Craciun…
diverse
14 years ago

Draga Mos Craciun…

… vreau o magie.

Draga Mos Craciun,

Eu stiu ca stii ca am fost copil bun si, ca sa fiu sigura ca primesc ce-mi doresc de Craciun, iti scriu de astazi. Sa ai timp sa te pregatesti.

Vreau o magie, dar nu ca lumea sa devina mai roz si sa curga lapte si miere pe strazi. Nici sa ajung peste noapte sa fac ocolul Pamintului; sau sa-l cunosc pe Edward Norton.

Nu; eu vreau o magie, pe bune, de magician.
Vreau sa invat sa fac si eu o magie, cit de mica, cum face Johannes.

Te rog mult sa vorbesti cu el (sau cu un alt magician) si sa-l convingi sa ma invete o magie mica mica. l-am vazut week end-ul asta la Azuga, la Philips Innovation Expedition, si mi-am dorit f f tare sa pot sa fac si eu o magie.
Nu vreau sa fac sa pluteasca mese, nici sa transform hirtiile in dolari (m-am prins cum a facut:) ), nici sa scot iepuri din palarie (desi un iepuras pufos e dragutz oricind), vreau o magie mica, pe care sa stiu sa o fac eu si sa profit de ea cind lumea e trista ca sa o fac sa zimbeasca. Si, da, sa stiu ca am puterea sa fac o magie ( e ceva orgoliu aici, recunosc)

Draga Mos Craciun,

Stii ca anul asta am facut fapte bune (nu le-am facut ca sa ma laud, dar acum e momentul sa ma vind bine si profit de ele), stii ca n-as face rau cu magia pe care as invata-o si ca as pastra secretul ei.

Te rog convinge-l pe Johannes (sau pe un alt magician) sa ma invete o magie. Mica.

Multumesc

Cristina

***

iata magia cu masa facuta de Johannes, vineri, via Bogdan Petre

P.S. Va rog dati mai departe scrisoarea mea, asa o sa ajunga sigur la destinatar si eu am sa invat o magie. multumesc.

9
4575
Pandoraspune o poveste si cistigi un inel
moda
14 years ago

spune o poveste si cistigi un inel

pina acum noi femeile primeam un inel dupa ce un domn ne spunea o poveste despre cum si cit ne iubeste sau cum o sa ne fie impreuna pina la adinci batrineti.

astazi vreau sa schimbam regulile, primiti un inel pentru o poveste pe care o spuneti voi, mie, pe blogul meu (sau pe blogul vostru, dar imi lasati la comentarii un link la ceea ce ati postat la voi).

ma rog, daca sunteti domni, tre sa-mi spuneti cui ii dati inelul, ca sunt curioasa din fire:)

***
intr-o lume in care ne ingrijoram la tot pasul pentru tot ce va sa vina, uitam sa ne mai bucuram de victoriile pe care le-am avut. nici macar nu ne propunem sa le pastram in minte, sau in fotografii emotionante, sau… intr-o bratara.

spune-mi o poveste despre una dintre victoriile tale (si ale familiei tale) si poti intra in concursul pentru un inel oferit de brandul de bijuterii de lux Pandora.

cum se desfasoara competitia?

pina la 1 decembrie poti scrie o poveste drept comentariu la acest articol sau pe blogul tau (dar cu link la acest articol)
pe 2 decembrie aleg 3 povesti pe care le public separat pe blog, postarea care are cele mai multe comentarii pina la 10 decembrie cistiga inelul.

***
spune-ti o poveste, tie, despre victoriile tale. dar spune-o in spatiul public ca sa ne bucuram si noi si sa-i motivezi si pe altii. iti faci cadou un inel de la un brand – Pandora – care celebreaza victoriile tale.

Din 1982, de cand a fost infiintata, PANDORA a creat bijuterii durabile, de calitate premium, care semnifica nu numai obiecte de infrumusetare, ci si o reamintire pentru femeile din toata lumea ca viata este un sir de momente frumoase si memorabile pe care trebuie sa le pastreze cat mai aproape de suflet. Un alt punct forte al brandului PANDORA il reprezinta posibilitatea de personalizare a modelelor, pentru ca iti poti alege propria combinatie de pietre si talismane, a carora insiruire sa fie un cod numai de tine stiut, pentru stari si amintiri din viata ta.

Fiecare bijuterie prezinta un design original si este finisata manual, cu o atentie sporita acordata detaliilor.Peste 600 de figurine in miniatura sunt disponibile in catalogul Pandora, de la simboluri astrale sau ale zodiilor, elemente fashion, reprezentari de animale si pana la forme stilizate complicate, intr-o varietate de asocieri ale metalelor pretioase: aur simplu, aur cu argint, argint simplu, aur/argint cu sticla de Murano sau lemn. Fiecare simbol este gandit pentru a corespunde unui anumit moment al vietii – un charm care sa iti aminteasca de excursia alaturi de iubit la NY, de nasterea primului copil, de aniversarea casatoriei sau de pasiunea pentru un anumit domeniu de activitate.

premiul este in valoare de 100 de euro, cistigatoarea (sau cistigatorul) isi va alege un inel in limita acestei sume. fotografiile sunt cu modele de inele care se incadreaza in valoarea premiului.

bafta si curaj sa fiti cu garda jos ca sa ne spuneti povestile voastre!

wpid-web_futuristictehnodiva – tineti minte acest nume
diverse
14 years ago

tehnodiva – tineti minte acest nume

tehnodiva este un blog creat de o tinara pasionata de tehnologie, Alexandra Sanduleasa, pe care mizez ca in maxim un an va fi unul dintre cele mai cunoscute in domeniu.

de unde stiu ca blogul asta va avea succes?

Alexandra a fost la seminarul pe care l-am tinut la Blogoree acum citeva saptamini, dar atunci avea un blog personal generalist. a prins din prima ideea nisharii blogului, si-a identificat imediat competentele si, in exercitiile aplicate pe blogul ei din cadrul seminarului, a avut cele mai multe exemple.
mi-a fost evident ca e pasionata de nisa tehnologiei, ca o intelege si ca poate imprima o dinamica speciala blogului ei.

in plus, dintre toti cei care au fost in duminica aceea la seminar, Alexandra e singura care si-a dus mai departe proiectul (si-a cumparat chiar un domeniu nou). si-o face intr-un mod impecabil: curat, structurat, cu toate informatiile targetate, cu un nume -brand care descrie clar pozitionarea.

uitati-va numai la descrierea blogului, afisata la sectiunea “despre” si veti intelege cit de clar ii este ce va face de acum incolo:)

*

TEHNODIVA este un proiect despre tehnologie, gadget-uri, telefoane mobile, aplicații și accesorii cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi dar care uneori ne mai dau bătăi de cap.

Găsim tehnologie în fashion, shopping, cooking, muzică, filme sau travel. De ce să nu ne folosim de cele mai bune trucuri pentru a ne bucura zi de zi, de o viața mai frumoasă?

Veți găsi 3 articole noi în fiecare săptămână: luni, miercuri și vineri, uneori poate mai multe, dacă inspirația lovește.

Cine scrie?

Alexandra Sănduleasa. Am 24 de ani, și-mi plac gadget-urile, moda, filmele și muzica. Toate astea le vei gasi în ce scriu.

*

Bravo Alexandra. sunt mindra de tine, cind vad lucruri ca blogul tau creat dupa un seminar la care am fost trainer imi spun ca, in ciuda timiditatii mele, as mai tine inca 1000 de ore de training. pentru ca nu e in zadar.

Bafta multa!

5
3873
schoolvrei o bursa la cea mai tare scoala de antreprenoriat din RO?
diverse
14 years ago

vrei o bursa la cea mai tare scoala de antreprenoriat din RO?

acum citeva saptamini scriam ca, de la anul, am onoarea si bucuria sa fiu elev la cea mai renumita scoala de business din romania, School for Startups.

e o scoala care nu te invata doar teorie despre business, ci lucrezi direct pe proiectul tau cu doi dintre oamenii care au confirmat ca pot face business-uri de milioane, Marius Ghenea si Doug Richard.

ei bine, si tu poti fi bursant la aceasta scoala.

inscrie-ti ideea de business in aplicatia School for Startups – S4S 2012 Competition – pina pe 2 ianuarie 2012 si profesorii scolii vor alege un bursant. pe 16 ianuarie va fi anuntat cistigatorul caruia Fundatia Post Privatizare (initiatoarea programului) ii va sponsoriza integral participarea la cursuri.

***
daca vrei sa intelegi mai multe despre S4S si sa-i cunosti pe profesori poti participa la School for Startups Open Class – un curs deschis pe 22 Noiembrie, de la 17:30, la hotel Intercontinental din Bucureşti si pe 24 Noiembrie, ora 17:30, la hotel City Plaza din Cluj. e o ocazie buna ca sa vezi daca acest program ti se potriveste.

in plus, ca sa vezi daca scoala aceasta da rezultate pentru tine, poti sa te inscrii doar pentru primul BootCamp cu 900 ron. daca te convinge poti plati dupa aceea restul sumei de inscriere pentru intregul an de cursuri. atentie insa: oferta etse valabila doar daca te inscrii pina la sfirsitul acestui an.

***
abia astept sa vad cine imi vor fi colegii. sper sa ma intilnesc la cursuri cu cineva care sa imi spuna “stii, am venit ca am citit pe blogul tau” 🙂

4
2247

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!