ati mers vreodata pe scara unui bloc, pe intuneric, folosindu-va doar de lumina de la ecranul telefonului?
pasii se formeaza singuri, pentru ca aproape toate scarile au aceeasi inaltime, iar farima de lumina o folosesti pentru ce e in fata. pentru ca asta e tot ceea ce ce intereseaza.
pentru ca vrei sa stii ce te asteapta…
v-ati gindit vreodata ca la fel e si-n viata? stim sa facem pasii dar, odata ce aflam ce e in fata, ce ne asteapta, prindem avint/curaj.
***
n-am lumina pe scara:)
in caz ca astazi 11.11.11 vine sfirsitul lumii, doresc sa va spun ca sunt cum nu se poate mai pregatita: e 7 dimineata, intr-o ora intru pe miinile unuia dintre hairstylistii Getei Voinea, apoi o tinara domnisoara ma machiaza.
vin dupa o ora de scrubbing si de rasfatz cu crema hidratanta de corp.
tocmai ce mi s-a facut o rochie albastra minunata, simpla, pe linia corpului cu un umar gol, la Rhea Costa pe care o voi imbraca astazi pentru o sedinta foto.
mi se pare extrem de sugestiv pentru ziua de astazi ce voi cara cu mine peste tot: 2 perechi de pantofi cu tocuri uriase (unii bej, altii aurii); asta in conditiile in care eu ma incalt mai tot timpul in baschetzi.
asa ca, daca vine sfirsitul lumii, sunt pregatita: va rezulta pentru posteritate ca eram cocheta.
si frivola, dupa unii. 🙂
sa aveti o zi buna… si un sfirsit de saptamina ca-n filme ( nu alea cu apocalipsa, da?)
In vara anului 1929 Salvador Dali a intalnit-o pe Gala. Asa a inceput una dintre cele mai captivante si mai nebunesti povesti de dragoste dintre un spaniol pasional si o rusoaica ravasitor de inteligenta. O poveste cu lungi incursiuni in Paris, mai ales in zilele de iarna, in celebrul hotel Le Meurice.
Dali a inventat un alfabet special pentru Gala, mai mult decat o declaratie de iubire, o adevarata declaratie artistica. G pentru Gradiva-Gala, D de la Dali si S de la Salvador, in opt caractere caligrafice in stilul sau artistic inconfundabil. Un
cod al dragostei artistului pentru muza sa.
In anii ’70 Casa Lancel a interpretat ,,daligramele’’ intr-un model de poseta al carei maner reda lantul de bicicleta, simbolul sinceritatii si devotamentului artistului pentru Gala.
In acest sezon, ca un omagiu adus iernilor pariziene ale cuplului Gala-Dali, Lancel reediteaza colectia din 1970, intr-o serie de modele mitice de posete Daligramme, o adevarata declaratie de dragoste.
Trebuie mentionat si ad-ul de presa, foarte cool, cu un model cu mustati desenate. Atat de simplu si copilaros si artistic in acelasi timp.
Preferata mea din aceasta colectie este Dalidol, o poseta mica, maron caramel, care nu stiu de ce, ma duce cu gandul la vacante in tari calde; la vara, la souk- uri, la camasi albe, sorturi si sandale romane.
Daca vreti sa vedeti posetele, le gasiti in rafturile bibliotecilor de la The Place Concept Store din Calea Dorobantilor.
Va pup si pe joia viitoare!
Noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Am un coleg la birou care mi-a creat nenumarate frustrari intr-o vreme. Orice film propuneam sa vedem “ca fetele”, dupa orele de program, era fumat pentru el, il vazuse, chiar daca era pe piata de doua zile. Am incercat in fel si chip, dar cum sunt de principiul ca trebuie sa sustinem industria cinematografica si astept DVD-urile originale, n-aveam nici o sansa sa tin pasul cu el.
Asa ca, la un moment dat, am schimbat strategia si am inceput sa-l intreb daca a vazut filme mai vechi (anii ’80, ’90, 2000-2003), stiti voi, vintage. Evident, succes! Nici el si nici multe dintre colegele mele nu vazusera titluri pe care eu le consideram ultrafamiliare, pe care le vazusem cand eram mica, in liceu, in studentie, sau acum 6-7 ani.
Nu e un repros si nici o litanie despre cum e generatia mea fata de generatiile de azi. E un fapt de care trebuie sa tinem cont fiecare dintre noi. Acumulam AZI atata informatie, trebuie sa facem atatea eforturi sa vedem toate filmele care se produc AZI si care stim ca ne-ar cam placea, dupa trailer, incat e tot mai dificil sa trecem si prin istorie.
Ce selecteaza televiziunile comerciale sa ne arate din trecut reflecta un gust popular destul de discutabil, si – la fel ca memoria si atentia noastra – si timpul de antena e limitat, si trebuie sa tina pasul cu AZI, asa incat multe raman in uitare desi n-ar merita.
Partea proasta este ca parerile pe care ni le formam despre AZI, pentru ca traim atat de mult AZI, nu mai tin cont de ceea ce s-a facut alaltaieri, si ajungem intr-un fel de “Groundhog Day” ciudat in care ni se pare ca SF-ul s-a inventat o data cu “Matrix” si ca Florin Calinescu a fost mai intai prezentator de televiziune si numai dupa aceea actor (sorry Madalina, n-am gasit un exemplu mai bun:) ). Si, ca sa corectam aceasta noua “realitate”, avem tot mai putin timp la dispozitie sa o exploram pe cea veche, cea care ne da perspectiva.
Mai mult, pentru ca in conversatie presupunem ca oamenii din fata noastra au aceeasi istorie ca noi, aceleasi referinte (chiar daca sunt vizibil mai tineri), ajungem sa transmitem niste mesaje greu de inteles sau de-a dreptul stranii, iar dialogurile ajung sa ne desparta in loc sa ne apropie, cum ne-am gandi noi.
Pe schema “despre ce vorbeste asta?” “ea chiar crede ca are haz” sau, si mai rau, “de ce imi spune in engleza I want receipts? ce, nu poate sa-mi ceara chitante pe românește” etc etc. Ultimul exemplu l-am remediat prompt, am revazut aseara cu gashca “Munich”, dar intelegeti voi despre ce vorbesc. Sper.
Pe scurt, vechiul nostru bun, frumos si utilizabil este si trebuie sa fie noul altora, care s-au nascut in urma noastra. Ca sa ne intelegem, acum si in continuare, trebuie sa nu uitam sa ne uitam in trecut. Si sa ne mai verificam din cand in cand referintele cu cei din jur. E un exercitiu pentru optimizarea comunicarii, util la orice varsta.
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
nu m-am apucat de citit carti motivationale, am gasit din intimplare un articol scris de autoarea cartii The How of happiness, psihologul Sonja Lyubomirsky, si – din aproape in aproape – am ajuns la cele de mai jos.
ar putea sa ne dea putin de gindit de ce nu ne credem fericiti.
eu cred ca fericirea e o stare pe care, cel mai adesea, o constientizam post factum. ca in intimplarea cu cucerirea virfului Makalu de catre Horia Colibasanu.
iata lucrurile pe care oamenii fericiti le fac diferit de … ceilalti.
1. Express gratitude. – When you appreciate what you have, what you have appreciates in value.We’re gonna have a hard time ever being happy if we aren’t thankful for what we already have.
2. Cultivate optimism. – Winners have the ability to manufacture their own optimism. People who think optimistically see the world as a place packed with endless opportunities, especially in trying times.
3. Avoid over-thinking and social comparison. – Comparing yourself to someone else can be poisonous. If you feel called to compare yourself to something, compare yourself to an older version of yourself.
4. Practice acts of kindness. – Performing an act of kindness releases serotonin in your brain. (Serotonin is a substance that has TREMENDOUS health benefits, including making us feel more blissful.) Selflessly helping someone is a super powerful way to feel good inside.
5. Nurture social relationships. – The happiest people on the planet are the ones who have deep, meaningful relationships.
6. Develop strategies for coping. – How you respond to the ‘craptastic’ moments is what shapes your character. Sometimes crap happens – it’s inevitable.
7. Learn to forgive. – Harboring feelings of hatred is horrible for your well-being. You see, your mind doesn’t know the difference between past and present emotion.
8. Increase flow experiences. – Flow is a state in which it feels like time stands still. It’s when you’re so focused on what you’re doing that you become one with the task. Nothing is distracting you or competing for your focus.
9. Savor life’s joys. – Deep happiness cannot exist without slowing down to enjoy the joy.When we neglect to appreciate, we rob the moment of its magic.
10. Commit to your goals. – Being wholeheartedly dedicated to doing something comes fully-equipped with an ineffable force. When you’re fully committed to doing something, you have no choice but to do that thing.
11. Practice spirituality. – When we practice spirituality or religion, we recognize that life is bigger than us. We surrender the silly idea that we are the mightiest thing ever.
12. Take care of your body. – Taking care of your body is crucial to being the happiest person you can be. If you don’t have your physical energy in good shape, then your mental energy (your focus), your emotional energy (your feelings), and your spiritual energy (your purpose) will all be negatively affected.
eu respect 10 din aceste 12 puncte. voi cite? ( nu e important acum, cu aceasta intrebare, pe care dintre puncte le respectati, ci cite dintre ele)
biografie Antoine de Saint Exupery
pret de pornire 30 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Kit-ul de cesti Rosenthal – colectia Kentridge are 2 cesti espresso editie limitata semnate de artistul William Kentridge (unul dintre cei mai faimosi ilustratori din lume) si o cutie de cafea Illy espresso 250g.
pret de pornire : 260 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Sunt lucruri pe care le poti cumpara cu bani, dar sunt gesturi care ramin nepretuite
Cind am intrat in campania MasterCard “Economisesti cumparind cu cardul”, am avut in minte sa facem si-o fapta buna.
Timp de o luna am cumparat intr-un buget prestabilit, lucruri simpatice de la reduceri si-am invatat ca poti sa economisesti (aproape dublul sumei cheltuite) daca stii sa cumperi inteligent si te folosesti de un card de credit la momentul oportun.
O parte din lucruri le-am folosit cu maxima incredere, pe altele stiu ca le rivnesc multe doamne si domnisoare (stiu, balerinii Marc Jacobs sunt cei mai invidiati), asa ca impreuna cu voi va propun ca incepind de astazi timp de o saptamina sa facem un gest care va fi nepretuit pentru beneficiara lui.
Scot la licitatie citeva dintre obiectele achizitionate, iar banii pe care ii stringem merg la o tinara pictorita cu o poveste minunata.
***
Gabriela Florea este in clasa XI-a la liceul Tonitza din Bucuresti, este liderul clasei si una dintre cele mai bune eleve. Asta poate ca nu ar insemna nimic, ar fi ca orice alt copil, daca n-am spune un detaliu: pina la 17 ani, Gabriela a locuit, trait si invatat la Sofia, intr-un alt sistem de invatamint, intr-o alta limba.
In noiembrie trecut cind a venit in Bucuresti (pentru ca familia s-a mutat aici), stia sa rosteasca in romana cuvintele vocabulatului de baza. Primul an (si singurul petrecut pina acum in Romania) a fost cel mai greu: n-avea prieteni, la scoala nu se putea exprima la nivelul colegilor, chiar daca intelegea tot ceea ce se preda si ar fi avut opinii de expus la lectii.
A luat totul de la zero, cu dictionare si lecturi suplimentare pentru fiecare lectie. “La inceput abia citeam cite o pagina de carte, pentru ca eu am facut scoala in alfabetul chirilic. Si acum mai am probleme cu lecturile obligatorii pentru vacante, dar am inceput sa ma descurc mult mai bine”, mi-a spus Gabriela la singura noastra intilnire, in sala de conferinte de la Premium Communication care arata ca o sufragerie cocheta.
Venise cu lucrarile ei cele mai recente (una era proaspat terminata, nici nu se uscase foarte bine vopseaua) si vorbea cu mare hotarire si determinare; daca n-ar fi povestit inainte ca isi perfectioneaza limba romana, n-ai fi crezut ca a trecut printr-un mic soc de adaptare la scoala: avea un accent minunat, o cursivitate a exprimarii demna de orice premiant si… o viteza de vorbire care, pe linga faptul ca trada avalansa de ginduri din capul ei, te amuza teribil.
Gabriela e genul de invingatoare. O vezi, stii ca are 18 ani si ca e inca in formare, dar simti ca va fi cistigatoare in viata, pentru ca stie sa lupte.
Cind a venit in Bucuresti a descoperit cu bucurie tirgurile hand made si si-a dat seama ca si ea poate face obiecte frumoase asa ca a inceput sa tricoteze si sa croseteze accesorii pe care le-a dus la un magazin de pe Lipscani. L-a ales pe cel mai cochet, unde patroana avea cele mai multe pretentii si accepta greu noi furnizori. I-a prezentat hotarita ceea ce a creat si-a asteptat reactia ei. “Le pastrez pe toate, mai adu-mi”, a spus femeia si Gabriela a stiut ca a reusit si de data asta.
Astazi isi imparte timpul intre lectiile de la scoala (studiaza mai mult decit ceilalti colegi ca sa simta ea ca a recuperat la vocabular), intre orele de pictura de acasa si intre cele in care mestereste tot felul de accesorii pe care le vinde… Plus, 2 ore cu prietenele din Bulgaria pe messenger in fiecare seara.
Si-a mesterit si prin camera ei unele lucruri; a vopsit o masuta veche pe care a pictat-o apoi si-a transformat-o in obiectul ei preferat.
Si stiti cum picteaza?
“Pictez ce visez. Daca nu-mi iese din prima, nu-l mai fac. Mai pictez si comenzi, dar rar.”
Gabriela Florea nu-si semneaza inca lucrarile, i se pare o responsabilitate mare si un gest pe care nu si l-a cistigat inca – sa scrie pe fata unei picturi. Doar pentru competitiile scolare (pe care le-a cistigat fara drept de apel) a semnat citeva lucrari.
*
Pentru ea, ca sa-i cumparam culori pentru tablouri facem licitatia din aceasta saptamina. E o investitie in viitorul unui copil foarte foarte talentat, care demonstreaza in fiecare zi ca stie sa se lupte ca sa mearga mai departe. E un gest care peste timp va fi nepretuit, mai ales pentru cei care vor participa la licitatie: vor putea spune ca au contribuit si ei, cindva, cu un gest frumos pentru o tinara pictorita devenita celebra.
Iata obiectele licitate. (link-ul va duce pe o pagina cu detaliile obiectului)
Set cesti cafea editie limitata William Kentridge
si in mod exceptional, un tablou al Gabrielei
Tablou Gabriela Florea
(tabloul face parte dintr-o serie. intial erau 3 papadii, au ramas doar 2; si, desigur, i-au aparut in vis)
pret pornire 400 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
sandale Marc Jacobs
masura 37
pret de pornire: 160 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
o cutie cacao Storico- venchi
o cutie ciococaviar
pret pornire: 20 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Aseara la New York s-a lansat colectia Versace pentru H&M (povesteam ieri ca si Loredana a fost printre invitatii speciali)
Iata 4 minute din prezentarea propriu zisa
toate modelele ajung si la noi, probabil in magazinul vedeta din Romania – UNIRII.
in aceasta seara la New York are loc lansarea oficiala a colectiei Versace pentru H&M.
la lansare, Romania va fi reprezentata cu onor de Loredana care va fi intr-o companie foarte simpatica: Jessica Alba, Selma Blair, Helena Christensen, Sofia Coppola, Patrick Demarchelier, Linda Evangelista, Jennifer Hudson, Emma Roberts, Anna Sui, Uma Thurman si multi altii
colectia, care reactualizeaza citeva piese de referinta create de Casa Versace de-a lungului timpului (si le aduce pe piata la un pret accesibil), va fi prezentata intr-un show sustinut de Prince si Nicki Minaj.
daca te uiti la filmele romanesti, ai spune ca bucataria e decorul preferat.
intr-o ordine aleatorie
Politist, adjectiv – Politistul lui Dragos Bucur maninca linistit supa pregatita de nevasta in timp ce aceasta in lcamera vecina asculta o melodie a Mirabelei Dauer.
Marti, dupa Craciun – bucataria e mai moderna – e parte din living – si e centrul confruntarii in care sotia interpretata de Mirela Oprisor afla de relatia extraconjugala a sotului interpretat de Mimi Branescu
Francesca – inainte de a pleca in Italia, Francesca (Monica Birladeanu) face o escala la parinti si poata o conversatie cu tatal ei… in bucatarie.
Principii de viata din nou o bucatarie in spatiu deschis, o masa cu cearta la care personajul lui Vlad Ivanov se cearta cu fiul din prima casatorie.
A fost sau n-a fost – sper ca nu ma insel, dar Mos Craciun ad hoc de scara blocului isi petrece ceva timp si in bucatarie.
Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii Eleva Dorotheea Petre isi incepe diminetile cu mic dejun cu unt si piine… in bucatarie.
cred ca si Felicia, inainte de toate are o secventa, dar n-o localizez acum, cum si Medalia de Onoare cred ca are
Mai stiti alte filme romanesti care au o secventa in bucatarie?
ma gindesc la asta inca de cind Ikea avea concursul simpatic cu decorarea bucatariilor mici si salvarea tuturor spatiilor. a fost o placere pentru mine sa ma uit atunci pe site-ul lor si sa-mi imaginez cam ce povesti au bucatariile din fotografii. (ii gasiti aici pe cistigatori si fotografiile lor cu bucatariile mici mici mici)
in perioada campaniei am primit un cadou de la Ikea, un pantofar f simpatic (mai detin si eu unul, in care-mi tin multe perechi de bascheti), pantofar pe care il voi scoate la vinzare cu toate cadourile primite, de Craciun pentru o fapta buna.
toate insa la vremea lor… acum mi-ar placea sa stiu daca va mai amintiti alte secvente din filmele romanesti in care bucataria e personaj:)
*
altfel, stiu ca nu ma intreaba nimeni, dar eu va spun de dragul fotografiei, mi-ar placea sa am o bucatarie asa:)
si sunt absolut fascinata de solutiile ingenioase pe care le gasesc cei de la Ikea ca sa organizeze spatiile.
daca mi-ar stii IP-ul ar vedea cit de des vizitez site-ul lor:)
later edit de la Domn Viorel Copolovici alte filme cu secvente in bucatarie: Marfa şi banii, Visul lui Liviu, California Dreamin’ (epocala discuţie dintre Assante şi Mareşalu’)…
Exista momente in viata in care uiti cu totul “crezurile” tale si nu mai vezi nimic. Alea cred ca sunt momentele in care iti testezi limitele. In care vrei sa vezi cat poti duce si pana unde poti merge.
In ultima vreme am exagerat si mi-am testat limitele mai mult decat ar fi trebuit. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc nu ar fi trebuit sa o fac. Pentru ca fiecare limita testata inseamna cumva sa te dezechilibrezi si sa te lovesti cu buna stiinta. Practic inseamna MASOCHISM.
Ei bine, se pare ca mie imi place sa-mi mai fac asta din cand in cand si imi dau seama doar cand ma doare si nu e foarte placuta senzatia.
Dar dupa cum spunea cineva “ ce nu te omoara, te ajuta in meserie”,asta ca sa vedem partea buna din toate lucrurile.
Sfatul meu, unul poate insignifiant pentru multi: daca va simtit bine voi cu voi si daca simtiti ca in sfarsit ati invatat sa mergeti pe barna fara sa va dezechilibrati, nu incercati sa plecati in locuri in care nu va simtiti foarte siguri, doar ca sa incercati , pentru ca pot garanta 100%, din experienta proprie, ca o sa picati…rau.
Acestea fiind spuse, va urez un drum cat mai usor in descoperirea voastra.
* Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC
am mai spus-o si o repet: romantismul e bun si frumos, dar daca nu exista umor intr-o relatie, pe termen lung esti pierdut(a)…
asa ca, in competitia blog juan aleg fara sa stau pe ginduri categoria “amuzanti”…
preferatul meu e Vlad Cucu pe care cu onor l-am cunoscut in primavara la TIFF.
am ris cu Vlad cu lacrimi la filme, ne-am distrat f f tare toata saptamina festivalului, stiu ca are super umor…
dar e preferatul meu si pt urmatoarele:
1. ne distram tare la filmul Bora Bora, super comedie simpatica. doar ca noi fetele trebuia sa mergem sa vedem o piesa de teatru care se suprapunea putin cu filmul. iar vlad, care ne promisese ca se ne duce cu masina, a iesit din sala inaintea sfirsitului filmului, desi cu totii ne doream sa vedem cum se termina si ne placea tare. pentru vlad, umorul e umor, iar promisiunea e promisiune.
2. tot in zilele alea, pe cind am mers la o dezbatere “tv de ce” despre on line, in holul hotelului era un domn care vorbea in franceza. de linga noi, Vlad cu un perfect accent frantuzesc i-a dat indicatii turistului care era la rindul lui uimit de franceza pe care o auzea. cind am plecat de acolo, la ironiile noastre de unde stie asa bine franceza, vlad a replicat relaxat “e, o vorbim acasa” (ceea ce e f adevarat:)
3. eram pregatiti sa intram in direct la realitatea tv de cluj, sa vorbim despre bloguri si TIFF, iar domnul care era gazda emisiunii folosea cuvinte pe care nici dictionarul de neologisme nu le poate cuprinde. nu intelegeam, pur si simplu, ce ne intreaba. Vlad care era de partea cealalta a gazdei pe canapea ridea cu ochii (altfel era f f serios) si nu te puteai uita la el pentru ca pufneai instant in ris.
sa va mai spun ca tocmai ce a terminat medicina?
sa fac un rezumat: are super umor, e foarte destept, stie sa-si respecte promisiunile si e un super fain prieten.
nu-i asa ca-l votati dragi colege de juriu? votati-l aici sa fie desemnat cel mai tare blogjuan si poate pleca la amsterdam intr-o frumoasa excursie…
dar votati-l va rog tare tare tare… ca merita, e super super simpa si mi-ar placea sa cistige. multumesc
aici e texul prin care el s-a inscris in concursul amuzantilor la blogjuan
P.S. stiu ca vi l-am prezentat frumos, dar e luat. nu-i cereti numarul de telefon ca o stiu si pe prietena lui, da?
David Lynch a fost desemnat de celebrul concern LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton sa faca noua reclama pentru sampania Dom Perignon.
Ea va fi prezenta in decembrie in toate publicatiile de lux din lume, desigur pentru ca vin sarbatorile de iarna si sampania se consuma , se consuma, se consuma.
Lynch este al doilea nume mare care se alatura brandului Dom Perignon in partea creativa, dupa Karl Lagerfeld, si nu e foarte strain de lumea luxului (desi perceptia noastra despre el este ca e mai apropiat de lumile stranii, ca-n filmele sale). Lynch a facut instalatii din filme si muzici pentru Dior, Cartier, Gucci si… de 3 luni si-a deschis un club la Paris in care a refacut tot decorul din Mulholland Drive.
Clubul se numeste Silencio si are o biblioteca, restaurant, sala de spectacole si un cinematograf. Tot decorul a fost aranjat de el, personal. Il gasiti pe Rue Montmartre.
cel mai recent film al lui David Cronenberg (Crash, eXstenz, Spider ) – A dangerous method – despre iubirea lui Sigmund Freud e in avanpremiera in deschiderea festivalului DaKino.
pe 21 noiembrie la Patria avem parte de un film foarte senzual si controversat.
apoi pina pe 26 la Scala multe scurt metraje bune in cadrul editiei 21 a festivalului Dakino.
dar neaparat, neaparat, sa vedeti filmul din deschidere
La gala nr 2 X Factor, Razvan Simion a facut o gluma cu unul dintre concurenti: partea masculina a trupei T&L, un tinar domn de culoare, nu vorbeste romaneste, iar la finalul prestatiei trupei, Razvan a luat o cutie cu crema alba si l-a mazgalit pe fatza spunindu-i “acum o sa poti sa cinti romaneste”.
toata lumea s-a inflamat ca a fost un gest rasist; au sarit comentariile in aer, in pauza publicitara.
la intoarcerea din pauza, dupa 5 minute, Razvan – care si-a dat seama ca a gresit – si-a cerut scuze mazgalindu-se profund cu maglavaizul ala alb…
*
stiti despre ce voiam eu sa scriu de la Gala nr 2 inainte de gestul asta care a suparat pe toata lumea?
despre ceva ce n-ati vazut la televizor, dar s-a intimplat cu citeva clipe inainte de a intra in scena trupa T&L…
Razvan si Dani vorbeau din sala, de linga gradena concurentilor, au facut un mic interviu cu Cristian Parmac eliminatul de la prima editie, au anuntat trupa care urma si camerele de luat vederi au plecat de pe ei. Dani s-a dus in stinga scenei, in lateral, la baza ei, acolo unde au ei “tabara” intre interventii, Razvan a mai ramas citeva clipe in gradena.
I-a intins mina lui Cristian, l-a felicitat, i-a multumit pentru interventie si i-a urat bafta.
Mi-a placut mult gestul asta care n-a fost pentru tv, ci doar intre el si Cristian, si, inca de acolo, mi-am facut calcule ca (si) despre asta am sa scriu.
*
De asta cred ca intimplarea de aseara cu maglavaizul alb a fost doar o gluma neinspirata; sub presiunea live-ului si agitatia momentului… Mai ales ca, am verificat, nu fusese nimic planificat inainte…
Asta e viata; uneori faci gesturi minunate in culise, dar o dai in bara in public si ti-o furi…
Si o iei de la capat, cu toate. N-ai incotro.
*
aaa, stiti, preferatul meu in acest concurs e Andrei Leonte, il puteti vota la 1313: Andrei:)
in vremea lui “instant gratification” – like-ul de pe FB, vrem totul de-a gata: sa fim impresionati ACUM, sa primim like-uri ACUM.
ne place sau displace ceva intr-o clipa si nu mai vrem sa vedem contextul, nu ne intereseaza restul. vrem reactia INSTANT.
asa e si cu artistii; vrem sa ne impresioneze pe loc, direct, profund. nu ne pasa ce bagaj au in spate in ziua aceea.
iar ei, pentru ca sunt profesionisti, performeaza.
l-am vazut pe chirila cintind 3 ore draceste desi inainte de spectacol purta un corset pentru git (avea mari dureri de coloana), l-am vazut pe manole jucind cu mega durere de masea.
am o lista impresionanta de oameni care si-au facut perfect treaba in conditii extreme (chiar cu un deces in familie). dar pentru mine povestea incepe exact de aici : cum au invatat sa faca lucrul acesta?!
de asta ma uit cu mare placere la emisiuni gen Xfactor si Vocea Romaniei, pentru ca acei copii sunt carne vie; neinvatati inca sa faca fata emotiilor sau problemelor externe si trebuie sa se confrunte cu ele… si daca te uiti cu atentie la ei poti sa le simti evolutia, cum incep sa capete incredere, cum invata sa-si dozeze efortul fizic, cum isi dezvolta concentrarea.
peste ani nu o sa mai stie sa raspunda la intrebarea “dar cum faci fatza?”, o sa li se para natural; cum li se pare firesc, de exemplu, juratilor si prezentatorilor X Factor sa nu mai aiba nicio zi libera (Mihai, Razvan, Dani), ba chiar in cazul lui Mihai Morar sa aiba 2 emisiuni in fiecare zi (una radio, una tv) si sa se trezeasca la ora 5 30.
sigur ca recunosc si ei ca le e greu, dar daca-i intrebi cum fac fatza, raspund: “ei, ne-am obisnuit”…
i-am intrebat saptamina trecuta, de asta stiu raspunsul.
si mai stiu ca atunci cind ne uitam la ei la TV nu ne pasa nici macar o secunda ca au programul asta dracesc; vrem sa performeze brici.
e motivul pentru care ma necajesc reactiile negative la oricare dintre concurenti sau jurati; hei, votati-l sau nu-l votati.
dar nu-l jigniti. nu-l judecati. nu stiti nimik din ceea ce e in spatele vocii lui, in mintea lui, in sufletul lui, in corpul lui.
*
asa ca (si) de asta ma uit cu drag la emisiunile X Factor si Vocea Romaniei, pentru ca vezi in direct cum se formeaza caractere.
astazi , la X Factor, o sa stau linga Florin Grozea (Hi Q), el crede ca artistul adevarat se naste cu abilitatea de a face fatza oricaror factori externi. eu cred ca profesionistul deprinde asta.
abia astept sa aud live parerile lui despre concurenti. si despre caracterul lor.