sleuth_lsleuth – de vazut :)

sleuth – de vazut :)

prima data am vazut filmul asta in cinematograful de la MTR, cred ca era parte dintr-o editie Anonimul, in sectiunea actori regizori…

mi-am adus aminte de el astazi, cind faceam curat in Ipod. am intreaga lui coloana sonora care e geniala.

daca nu l-ati vazut, va rog. e o demonstratie minunata cum 2 actori (michael caine si jude law), un director de imagine si un regizor genial pot sa te tina cu sufletul la gura timp de o ora si jumatate. desigur, cu o poveste buna (harold pinter e autorul povestii care a fost mai intii o piesa de teatru.)

1991
A-Separation-Wallpaper-01A separation – mi-nu-nat

A separation – mi-nu-nat

nimic nu se compara cu un film pe care-l vezi simbata dimineata, in mijlocul patului, cu cafea fierbinte si placinta de mere calda alaturi.

tocmai am terminat de vazut A Separation, cistigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain de anul trecut.

stiu ca l-am vazut tirziu, nu mi-am facut curaj pentru el gindindu-ma ca o sa ma incarc negativ cu drama unei familii aflate in divort.
asa era prezentat filmul, dar nu despre asta e vorba;

daca nu l-ati vazut, cautati-l. e o poveste despre nuantele de gri ale adevarului, despre micile compromisuri pe care le faci chiar si cind ai un sistem solid de valori. e despre cum, dupa ce ti-ai invatat copilul sa fie bun, curajos si corect, il vezi ca minte ca sa-ti fie tie bine. si nu mai poti sa-i spui nimic.

nu e atit de dramatic pe cit imi imaginam (credeam ca ma va durea stomacul dupa ce-l vad), dar e un film care spune asa de multe despre viata pe care ne-o dorim corecta, dar care nu poate fi asa; pentru ca, pur si simplu, nu exista doar bine si rau.

acum caut adresa de mail a regizorului Asghar Farhadi (care e si scenarist) ca sa-i multumesc pentru filmul asta. sa-i fac o bucurie, dintr-un capat de lume opusa lumii lui, cum mi-a facut el mie in aceasta dimineata.

sa vedeti filmul. va rog.

2537
peronice am facut in 2012

ce am facut in 2012

2012 a fost un an in care am alergat mult, la propriu. iata un scurt bilant

ianuarie am inceput anul la new york, unde l-am cunoscut pe Steve McCurry, fotograful cunoscut pentru “fata Afgana” si-am facut un interviu cu el; m-am bucurat ca a cistigat Andrei Leonte primul X Factor din RO (ce nebunie a fost prin gasca mea cu asta); am facut parte din juriul care a stabilit cel mai bun reporter european al anului si am votat pentru most dateable bloggers.

 

In februarie, m-am si intilnit cu cel pe care l-am votat, Andi Moisescu, pentru ca am prezentat impreuna ceremonia care-i premia pe cistigatori. am fost, la invitatia lui Vlad Petreanu, sa le povestesc unor pusti simpatici de liceu cum, daca vrei cu adevarat sa reusesti – in blogging sau altceva – trebuie sa muncesti sustinut. Apoi am lansat Zonga – o aplicatie de muzici care e o amenintare serioasa pentru radiouri, am fost in culisele Cirque du Soleil si-am provocat oamenii din internet sa-si arate obiectele care le aduc confortul. (colectia impresionanta aici)

in martie am fost la NexT si-am facut cursuri de scenaristica (aici prima mea secventa scrisa pentru un scenariu:) ), l-am reintilnit pe Radu Mihaileanu si am vazut bucuria lui de film, Izvorul femeilor si-am dat o fuga la Barcelona la invitatia Nokia cu 4 fete simpatice ( Miruna Siminel, Cristina Chipurici si Denisa Birgau)

 

in aprilie am fost in culisele de la Te cunosc de undeva si-am descoperit-o pe doamna Gigi, unul dintre cele mai spectaculoase personaje din istoria televiziunii noastre. am vorbit la Women on web, am ajuns pina la Ibiza la lansarea uneia dintre cele mai dragalase masini: Twizy ; am obtinut acces in spatele tejghelei la McDonald’s si-am stat trei zile printre cei care lucreaza acolo ; am intrat in campania internationala Live Inspire Intessa San Paolo (pe care peste o luna si putin am si cistigat-o); am fost la repetitii Vama si am asistat cind compuneau un cintecel pentru noul album, 2012. erau cit pe ce sa-l porecleasca, in faza de lucru, “bazavan”; am dat o fuga pina la Milano la lansarea noului Ford Kuga si la tirgul de design

in mai am vorbit la 11even- la cluj – despre curaj si oamenii care m-au inspirat in viata, am fost in cea mai tare (si mai premiata, la nivel international) aventura : Siemens Race. am iesit pe locul 3 cu colega Cristina Chipurici, dar ne-am distrat f f tare cu toata gasca. cind m-am intors am incheiat colaborarea cu Ca-n filme (Digi 24) , am fost pe coperta revistei Biz intr-un proiect multimedia, prima coperta care beneficia de tehnologia Aurasma.

in iunie am participat la un proiect genial, Collaborationi Peroni si-am fost martora (ca nu pot zice ca am creat alaturi de ea) cum Ana Wagner a creat o super decoratiune pentru o cina minunata, l-am convins pe Mihai Bendeac sa se arate lumii asa cum nu-l stie, fara glume, fara risete, concentrat pe tehnica meseriei lui. (un interviu de care sunt mindra), am iesit in strada pentru ICR, am vazut-o la doi pasi de mine pe Geraldine Chaplin la TIFF, am tinut un seminar despre branding personal pentru actorii tineri la TIFF si m-am reintilnit cu Irina Pacurariu, pentru un mic interviu.

 

in iulie, am plecat la Severin intr-un team building cu Bloggeri si-am descoperit o rezervatie de broaste testoate detinatoare de cip-uri:); i-am intilnit pe tinerii care au initiati miscarea NEAM SATURAT si-am facut un reportaj despre ei, am fost la primele auditii X Factor, sezon 2. am povestit la lansarea unei noi carti a lui Eric Emmanuel Schmitt despre de ce cred eu ca are succes acest scriitor; am vazut-o de aproape pe Jessie J si mi-a placut f mult, desi nu ma asteptam la asta:)

 

in august v-am facut cunostinta printr-un interviu cu una dintre campioanele speciale ale Romaniei la Jocurile Paralimpice, am trait minunata experienta Tara lui Andrei (mi-ar fi placut sa am si eu asa ceva cind eram copil), am fost pentru nici nu mai stiu a cita oara la Anonimul, am dat un premiu unei regizoare in al carei talent cred si-am petrecut cu oameni frumosi (aici secvente din Anonimul meu 2012) si-am fost la Stockholm unde am vazut-o la doi pasi de mine pe Demi Moore (cum e, dincolo de cuvinte, aici)

 

septembrie a fost luna in care, la Roma, am intilnit unul dintre oamenii pe care eu ii apreciez cel mai mult pentru talentul lor artistic, Akram Khan si-am ascultat o poveste despre ingerii nostri pazitori, plina de intelesuri, am facut parte dintr-une xperiment care seamana cu Big Brother – ApartIKEA, am fost la Londra la Jocurile Paralimpice si m-a socat diferenta dintre forta pe care o aveau sportivii in arena competitionala si neputinta din afara ei, l-am cunoscut pe Eduard Novak, campionul roman la Jocurile Paralimpice, si i-am dat un premiu din partea Samsung, am vorbit la Social Media Summit Timisoara despre ambasadorul de brand,m-am alaturat  campaniei Kaspersky: Safeguarding me care a incearcat sa atraga atentia – inca o data – ca e important sa ne protejam computerele cu softuri anti virus specializate si-am tinut un seminar pentru simpaticele cistigatoare ale bursei Scolii de Beauty Blogging by L’Oreal si-am ajutat la promovarea unul film al carui personaj principal, Tom Sawyer, l-am iubit in copilarie. tot in septembrie am reinceput sa vorbesc zilnic la radio, la Europa FM.

 

in octombrie, am facut un interviu cu dl Victor Rebengiuc si cu fiica sa din filmul In deriva, Crina Semciuc, am facut un interviu cu una dintre cele mai mari soprane ale lumii, Virginia Zeani, un alt interviu cu Genny Tartakovski – regizorul unor serii de desene animate care au schimbat industria sa , am inminat premiul pentru Best Female Artist la Media Music Awards (chiar de ziua mea)

 

in noiembrie, am intilnit-o – si am facut un interviu – cu Lynne Tolley , nepoata lui Jack Daniel (domnul cu whiskey-ul , da) si m-a marcat mult povestea ei, am fost la lectii de box (nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi ajunge intr-o sala de box:) ) , am scris pentru  antologia lui Eugen Istodor “101 carti romanesti de citit intr-o viata”, am lansat o carte amuzanta la Gaudeamus (a lui Dan Radoiu, nu a mea:) ): Cum sa cuceresti pe mail, messenger sau Facebook, am scris despre Brandul Casei Regale pentru Revista Biz, am vorbit despre etica in Social Media la SMS Cluj si despre marketingul cultural la Zilele Biz, am fost la Paris si-am vazut un concert privat No Doubt, am participat la un proiect social foarte drag mie: donatii de echipamente Xerox catre asociatiile care au nevoie;

 

e decembrie si mai muncesc in spatiul public pina duminica 23 , inclusiv,  cind merg la finala X Factor. din septembrie am tot mers la X Factor. luna asta am participat la un frumos proiect Piraeus in care am promovat evenimente culturale pe pagina lor de Facebook, am pus bazele unor activitati de CSR care , sper, ca vor schimba ceva in viata unor actori/muzicieni/dansatori incepind de anul viitor, m-am alaturat echipei de comunicare a Festivalului International de teatru de la Sibiu (puteti da un like paginii noastre de FB🙂 ), am vorbit despre brandul personal la Social Media Snow Camp. si mi-am facut mie o bucurie vinzind cozonaci la Chocolat, alaturi de Razvan si Dani, plus Cristina Stanciulescu.

cam asta e, va multumesc ca ati trecut pe aici anul asta.

sa ne vedem cu bine si la anul.

 

 

 

 

3161
Poster oficial Dupa dealuriDupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Dupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Iată cele 9 filme finaliste la Oscarul pt film strain 2013, conform Variety :

  • Amour, Michael Haneke (Austria)
  • War Witch, Kim Nguyen (Canada)
  • No, Pablo Larraín (Chile)
  • A Royal Affair, Nikolaj Arcel (Danemarca)
  • The Intouchables, Olivier Nakache si Eric Toledano (Franta)
  • The Deep, Baltasar Kormákur (Islanda)
  • Kon-Tiki, Joachim Rønning si Espen Sandberg (Norvegia)
  • După dealuri, de Cristian Mungiu (Romania)
  • Sister, Ursula Meier (Elvetia)

astea-s filmele din care se vor alege cele 5 nominalizate. e cea mai mare performanta la Oscar pentru un film romanesc. pe 10 ianuarie aflam nominalizatii, dar chiar si mentionarea in aceasta lista de 9 (din 71 de filme eligibile) inseamna IMENS!

 

Bravo Cristian Mungiu. astazi ar fi trebuit sa inceapa jurnalele de stiri cu vestea asta!

1660
poster_placiTrei expozitii de iarna

Trei expozitii de iarna


text de Noemi Revnic

Pentru cei care isi vor petrece urmatoarele zile in Bucuresti, ii invit sa admire trei expozitii care se asorteaza perfect cu aceasta perioada a anului.

Pe prima am vazut-o chiar aseara, la vernisaj si este vorba despre un proiect extrem de cool, de care am aflat de la talentata Andreea Macri, care este unul dintre artistii expozanti. „Ne PLACA ce faci” inseamna o serie de placi de skateboard customizate de 70 de creativi din Romania, personaje de care ati auzit cu siguranta, care au realizat adevarate „pieces of art” din aceste accesorii indispensabile iubitorilor sporturilor de iarna. Initiatorii sunt Ollie Gang Shop și burn, sub palaria “Creativity is the voice of your soul”. Merita sa mergeti la Club Modern din Strada Mihai Eminescu 127 ca sa admirati placile super cool si care odata vandute, toti banii vor fi donati unor copii ce au nevoie de ajutor. Mi-a placut mult placa cea calatoare, cu bilete de check-in, a Andreei Macri, la fel si o placa animal print (realizata de un make up artist, va las sa ii aflati singuri numele). Alti artisti implicati in proiect sunt Andi Moisescu, fotograful Alex Galmeanu, Dan Amariei de la Omul cu Sobolani, Smiley si echipa HaHaHa Production iar pe restul va las sa ii descoperiti singuri.

Cand mergeti la Carturesti dupa cadourile de Craciun, va recomand expozitia de la Cafe Verona, cu fotografiile realizate de Andreea Macri (The One & http://www.andreeamacri.com) in satul Tarlungeni de langa Brasov. Expozitia poate fi vizionata pana in 31 decembrie si este strans legata de un proiect drag mie si pentru care am lucrat acum multi ani (in perioada mea publicitara la Saatchi & Saatchi), pentru Asociatia OvidiuRo, infiintata de o mare doamna, Leslie Hawke.

Iar apoi mergeti la Muzeul Taranului Roman, la o noua serie din cadrul Muzeului Copilariei. De aceasta data este vorba despre „De-a Facerea Lumii. Jocuri si jucarii”, vernisata pana in 30 ianuarie in sala irina Nicolau. Mai multe detalii gasiti aici,

.
Va urez sarbatori frumoase si ne revedem intre Craciun si Revelion.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1700

filme de vazut la Apocalipsa :)

miine dimineata trebuie sa vorbesc la Europa FM despre filme pe care le-as recomanda sa le vada lumea inainte de apocalipsa.

daca aveti sugestii, lasati-le in comentarii

 

va multumesc:)

2656
Andre Agassiobiceiuri

obiceiuri

de fiecare data cind termin un text lung pentru care am lucrat zile, mi se pare ca sunt nu doar mai desteapta, ci si mai slaba. in acest sens, acum ca am terminat un nou text maninc macarons.

 

apoi, ca sa-mi scot din cap detaliile personajului despre care am scris, incep sa vad compulsiv filme sau sa citesc carti.

ma reapuc de citit una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit anul acesta _ Open – Andre Agassi; categoric cel mai bun capitol dintr-o carte citit in ultimii ani. super structura, super emotie, super detalii

 

uite un fragment:)

“The afternoon shower is for encouraging myself, coaching myself. Tennis is the sport in which you talk to yourself. No athletes talk to themselves like tennis players. Pitchers, golfers, goalkeepers, they mutter to themselves, of course, but tennis players talk to themselves–and answer“.

(…)

“Tennis is so damned lonely. Only boxers can understand the loneliness of tennis players–and yet boxers have their corner men and managers. Even a boxer’s opponent provides a kind of companionship, someone he can grapple with and grunt at. In tennis you stand face-to-face with the enemy, trade blows with him, but never touch him or talk to him, or anyone else. The rules forbid a tennis player from even talking to his coach while on court. People sometimes mention the track-and-field runner as a comparably lonely figure, but I have to laugh. At least the runner can feel and smell his opponents. They’re inches away. In tennis you’re on an island. Of all the games men and women play, tennis is the closest to solitary confinement, which inevitably leads to self-talk and for me the self-talk starts here in the afternoon shower”.

2088
robert-de-niroDe Niro invata box de la Stallone :)

De Niro invata box de la Stallone :)

Robert de Niro ia lectii de box de la Sylvester Stallone pentru un film in care vor juca amindoi si se vor intilni in ring.

ca sa aveti toate datele problemei: De Niro are 69 de ani, Stallone 66, amindoi au mai stat in ringul de box in filme.

noul film se va numi “Grudge Match” si va avea secvente cu cei doi in ring, intr-un meci de box, pe bune. De Niro s-a pregatit 6 luni cu un antrenor personal, iar in ultima luna a lucrat zilnic cu Stallone.

vor incepe sa lucreze la el imediat dupa Craciun.

mi se pare minunat ca la virsta asta, oamenii acestia mai fac sport si se iau foarte in serios cind e vorba de un rol care implica miscare.

***

altfel, de citeva saptamini tot vad partide de box pe net pentru ca incerc sa -mi fixez in minte miscarile, loviturile.

le-am invatat cum se numesc, am fost la lectii la Dinamo la domnul Dumitru Dorobantu, antrenorul care a scos multi campioni modiali si europeni, dar am nevoie de antrenament – vizual, desigur – ca sa le pot identifica in viteza unui meci.

(iata aici cum a fost la lectiile de box🙂 )

imi trebuie pentru un articol.

***

v-ati gindit vreodata ca o parte importanta din conversatia noastra urbana – mai ales discutiile care sunt in contradictoriu – poate fi pusa in limbaj de box? ca si noi, prin vorbe, executam eschive, riposte, invatam sa tinem garda sus si dam cite o directa sau cite un croseu?

am sa scriu curind despre asta:)

1812
To-The-Wonder-Ben-Affleck-Rachel-McAdams-Terrence-Malick-600x314noul Terrence Malick – to the wonder

noul Terrence Malick – to the wonder

sunt unii regizori care, nu stiu cum, dar nu dau nici un rateu cu filmele lor.

le fac rar, dupa legile lor nu ale hollywood-ului (uneori sunt intimidant de lungi), dar vorbesc cu finete despre o lume pe care cei mai multi dintre noi nu stim sa o verbalizam, desi o simtim.

 

unul dintre domnii astia e Terrence Malick. a facut Thin Red Line (unul dintre cele mai frumoase omagii aduse camaradeniei dintre soldati), dar si minunatia de Tree of life.

azi the guardian a facut public in premiera mondiala trailerul noului sau film To the wonder.

de data asta diseaca, barbateste, iubirea.

cu Ben Affleck, Olga Kurylenko, RachelMcAdams si Javier Bardem

uitati-va 2 min la filmuletul de mai jos. o sa vreti, ca si mine, sa vina filmul asta cit mai curind:)


2835
craciun2Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

cind vine vorba de decorat casa pentru Craciun, zici ca sunt sora lui Grinch asa ma apuca o lehamite si gasesc tot felul de motive pentru care sa nu ma urnesc.

argumentul suprem in ultimii ani a fost “oricum nu stau acasa, oricum ma intorc in ianuarie, se usuca si mama brazilor prin casa si mai fac si mizerie”

o voce mica si timida din capul meu zice ca totusi Craciunul e si despre joaca si magie si ca tre sa marchez asta in casa.

***

vine momentul – astazi sau miine trebuie sa prestez ceva decorari si pe linga cele citeva crengute de brad pe care le voi achizitiona ca sa miroasa frumos in casa (le voi transforma intr-un buchetel cu verdeata intr-o vaza), ma gindesc sa fac un brad neconventional.

am o tabla mare pe care se afla multe post it-uri cu insemnari de la un proiect de ebook la care lucrez, as putea sa desenez pe ea un brad si sa fac post it-urile globulete.

sau as putea sa fac aceasta instalatie dintr-un umeras

 

sau 3 etaje din instalatia asta (asa un bradut mai mic, sa nu muncesc prea mult totusi)

 

am globulete din lemn si fruze de porumb (ma rog tre sa le caut, dar sunt pe aici pe undeva) – care-s galbene si ivoire.

daca aveti vreo idee f simpla (care sa se execute in 15 min max si sa para ca am ceva de Craciun in casa), va sunt recunoscatoare pentru sugestii.

cum ziceam, sunt un fel de Grinch al decoratiunilor “de ce sa le punem, daca tot trebuie sa le stringem in citeva zile?”

 

3070
cadouviata se schimba. te schimba

viata se schimba. te schimba

mai devreme ma aflam intr-un taxi care se strecura cu greu printre masini. ninge si asta complica mult traficul din bucuresti. aveam linga mine o cutie al carei carton era ca de dalmatian si era inconjurata cu o funda mare, albastra.

– mergem sa facem o fapta buna., am incercat sa ma scuz la taximetrist.
– da? pe frigul asta?
– ducem cadoul asta la niste oameni buni care le vor distribui la copiii care n-au. dar asa e, e mai greu sa-l ducem decit sa-l cumparam, cu vremea asta.
– sunt multi copii care n-au. dar ar fi trebuit sa-l duceti dvs personal, poate nu-l dau.
– il dau, ii stiu. sunt prieteni cu mine, sunt oameni buni. oameni care au plecat de jos si n-au uitat asta.
– asa e frumos, sa nu uiti.

ajungem pe grivitei, iese in strada Loredana de la Blogal Initiative, preia cadoul pentru proiectul ShoeBox sub privirile taximetristului care deschisese fereastra.

– baiat, 10 – 12 ani, scrie pe cutie, cum mi-ai zis.
– perfect.

ma intorc la taxi, plecam catre Universitate.

– ati facut o fapta buna., zice domnul taximetrist.
– am facut-o amindoi, ca m-ati ajutat sa ajungem pina aici pe viscolul asta.

zimbeste.

– nu stiti pentru cine e cadoul, nu?
– nu. au zis ca le lipsesc cadourile pentru baieti, asa ca am luat pentru un baiat.
– si el nu stie de la cine o sa primeasca, nu?
– nu. asta e spiritul craciunului, sa primesti daruri cu ceva magie in ele.

la intersectia cu Victoriei, intr-un ambuteiaj, taximetristul se intoarce catre mine.

– stiti care sunt cele mai frumoase cadouri? alea pe care nu ti le poti cumpara singur.

Zimbeste si stiu sigur ca in minte are imaginea unor cadouri pe care nu le-a primit niciodata.

– asa fac si eu cadouri, cu lucruri pe care nu si le pot cumpara cei carora le sunt destinate.
– asa mi-ar fi placut si mie in copilarie., adauga timid.
– si mie.

m-a lasat linga Sala Dalles pentru ca voiam sa cumpar niste carti. cind am iesit din librarie ningea si mai tare.

mergeam catre pasajul de la metrou si ma gindeam ca, acum 23 de ani pe vremea asta Craciunul insemna pentru mine mirosul de portocala. (nu-mi imaginam ca se pot gasi portocale si in alta perioada a anului). ca in zilele in care au urmat – cu tot ceea ce numim astazi Revolutie – Piata Universitatii mi s-a parut un loc indepartat, cu puteri nebanuite.

astazi vad Piata Universitatii zilnic cind ies din casa. a disparut magia si stiu ca puterile vocilor celor care se mai aduna din cind in cind acolo sunt, de multe ori (am vazut chiar eu), cumparate cu o felie de pizza.

astazi primesc cadouri prin curier de la oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, dar care ma apreciaza pentru cine stie ce lucru am facut cindva – impreuna cu compania lor, sau nu.

dar, din fericire pentru mine, la fiecare zapada mare imi mai aduc aminte pulovarul de lina groasa, roshu cu un mare romb alb pe piept, tricotat de mine, un fel de moartea pasiunii pentru orice ar insemna feminitate, care mi-a fost haina de iarna pret de doi ani, in liceu.

cind am luat-o prin pasaj, sa ajung acasa, aveam un gind: viata se schimba. si te schimba.

2773
andrei leonte2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

cum mai sunt doar citeva zile pina la finala X Factor si tot vad promo-uri cu ce va fi in show-ul care inchide sezonul 2, mi-am amintit de secventa asta.

2 prieteni in finala X Factor (prieteni de-ai mei, ei abia atunci s-au cunoscut; eu ii stiam separat dinainte si mi s-a parut minunat ca tocmai asa a fost imparteala duetelor in show) si un moment de maxima generozitate artistica din partea lui Tudor.

eram la New York anul trecut cind a fost finala X Factor si, dupa ce a fost cintecul asta in show, am primit zeci de mesaje de la prieteni: Leonte o sa cistige.

apoi, gasca de fete care a avut grija sa-i faca o campanie ca la carte pe net, m-a anuntat ca e cistigatorul.

nu stiu daca anul asta vor fi artisti care vor cinta cu finalistii, dar daca da, mi-ar placea sa aiba generozitatea lui Tudor Chirila – sa se gindeasca cum sa-l puna in valoare pe concurent.

stiu insa ca niciunul dintre concurentii de anul acesta nu are sustinerea lui Andrei Leonte – care a iesit din concurs cu aproape 30.000 de fani pe pagina lui de FB facuta in timpul show-ului. dar despre strategiile lor ( de anul trecut si de anul acesta) am sa scriu dupa show.

p.s. cu Andrei Leonte ma (re)vad duminica pentru ca-mi petrec toata ziua la Castel Films unde va fi finala XFactor Sezon 2, iar el va cinta in gala. am vazut si gala 2 (cred) impreuna, din gradene, cind mi-a povestit ceva care m-a surprins. “aplauzele ritmate ale spectatorilor din timpul cintecului, te incurca mult pe scena, pentru ca , cel mai adesea, nu sunt pe ritm”

2782
j-r-r-tolkienJRR Tolkien – un interviu rar

JRR Tolkien – un interviu rar

cum am suparat pe multa lume cind am zis ca filmul The Hobbit este o prostie (imi mentin afirmatia, chiar daca ma reneaga prietenii mei de sex masculin 🙂 ), m-am tot intrebat zilele astea (cind polemizam cu prietenii) ce ceva din copilaria lui Tolkien l-a facut sa scrie o asemenea poveste.

am gasit citeva interviuri cu Tolkien care a murit in 1973, dar si ceva care mi-a asezat in tabelul meu uman tipologia lui Tolkien: a crescut fara tata, intr-o tara care nu era a lui, cu o mama care – dupa moartea sotului – a trecut la catolicism si si-a prierdut sprijinul familiei (evrei) si care a murit, cind Tolkien era adolescent, de … epuizare.

‘I was brought up in considerable poverty but I was happy running about in that country. I took the idea of the hobbits from the village people and children. They rather despised me because my mother liked me to be pretty. I went about with long hair and a Little Lord Fauntleroy costume.

‘The hobbits are just what I should like to have been but never was – an entirely unmilitary people who always came up to scratch in a clinch.

Behind all this hobbit stuff lay a sense of insecurity. I always knew it would go – and it did.’

mai tirziu s-a casatorit cu o fata pe care a cunoscut-o la orfelinat.

iata ce spune jurnalistul care a facut primul interviu din viata lui Tolkien (n-are sens sa va atrag atentia asupra documentarii alora de la the guardian care au acest articol genial , din 1991 , cu domnul scriitor. autorul e John Ezard)

The interview, his first with a newspaper journalist, was a considerable kindness. When it was over, he asked me to go to the area and write a story which might start a campaign to save any shred that suburbia might have left of the village. I couldn’t – my then paper the Oxford Mail’s coverage area didn’t quite stretch to Birmingham.

Not that Tolkien complained. He befriended me, as he did several journalists and other young people in those final years before his death in 1973. He gloried in companionship. He was a shy but clubbable man of lightly-carried learning and huge relish – ‘every morning I wake up and think good, another 24 hours’ pipe-smoking,’ he would say.

In 1967 he sent me a carbon of his last story, Smith of Wootton Major: ‘An old man’s story filled with the presage of bereavement,’ as he put it. The opening sentence read: ‘There was a village once, not very long ago for those with long memories nor very far away for those with long legs.’ It was, unmistakably, his imaginative farewell to Sarehole.

intregul text aici. cadou de la mine pentru fanii Hobbit 🙂

si un mic interviu de la BBC

2952
amantfilme erotice de facut cadou

filme erotice de facut cadou

in fiecare an, in apropierea Sarbatorilor ma suna prietenii si ma intreaba ce filme/carti sa aleaga pentru cadouri.
urmeaza un dialog despre cum e destinatarul cadoului, ce activitati are, ce-i place in general in viata si-apoi fac recomandarea specializata

(stiti ca eu asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, am mai scris despre asta aici, cind v-am identificat pe fiecare dintre voi, cei pe care-i cunosc si si-au dorit asta, cu un film🙂 )

in dimineata asta m-a sunat un prieten care isi doreste sa-i dea drept cadou prietenei lui un film erotic (“dar sa nu fie pornoshag, din ala care pare arta”) si dupa ce i-am facut citeva recomandari, m-am gindit sa trec trei filme si aici.

nu se stie niciodata la ce va folosesc:)

Amatul lui Jean Jeacques Annaud

In the Mood for love, regia Wong Kar Wai (la asta domnii probabil ar protesta ca nu e erotic, dar… cel mai puternic organ sexual al omului e propria imaginatie:) )

Pillow book al lui Peter Greenaway

acum imi dau seama ca toate trei au o nota asiatica, dar in materie de rafinament sexual-vizual, asiaticii ii bat la fund pe europeni.

ce alte filme ati mai trece pe lista asta?

later edit: m-am intors ca sa mentionez si o capodopera ne-asiatica:)

Last tango in Paris al minunatului domn Bernardo Bertolucci, de cind nici nu ne nascusem inca, un film cu preaminunatul Marlon Brando pe care l-as fi luat oricind acasa (asa nebun cum era)

CristinaOtero_051top 10 artisti 2012 by MET

top 10 artisti 2012 by MET

ca in fiecare an blogul Muzeului Metropolitan din New York face un clasament al artistilor care au lasat lumea cu gura cascata in 2012.

iata trei dintre ei (cei care mi-au placut si mie, pentru ca nu imi plac toti din clasamentul lor)

Cristina Otero si portretele ei cu fructe

ron schmidt si fotografiile lui amuzante

si, preferatul meu absolut, pentru minimalism, nebunie si perseverenta Simon Beck (ceea ce vedeti mai jos e rezultat din pasi pe zapada si munceste cam o zi pentru fiecare fotografie)

intregul clasament aici

1800
carti superstitiicarti si superstitii

carti si superstitii

am o superstitie, de fiecare data cind imi schimb unul dintre carduri pentru ca expira, fac o donatie generoasa catre amazon ca sa cumpar carti de daruit. mi se pare ca asa incep cu dreptul cheltuiala banilor:)

azi am schimbat din nou un card:

niste multi mike sager, niste susan sontag, cele mai bune scrieri din reviste pe 2012 si cele mai bune piese de teatru pe 2010 – 2011. vor veni curind:)

2524
udilaputin despre Dragos Udila (X Factor)

putin despre Dragos Udila (X Factor)

aseara a fost prima data cind am votat in sezonul asta de X Factor; l-am votat pe Udila pentru ca imi doream sa nu plece din concurs. a fost si prima data cind am facut un indemn la vot pentru un concurent catre comunitatea mea din online.

dar daca ar fi ramas in competitie, n-as fi scris acum despre el.

spre deosebire de anul trecut cind n-am avut atit de mult acces la culisele competitiei, anul acesta am petrecut mult timp cu concurentii, am putut sa-i observ pe fiecare dincolo de imaginea din scena si asta, paradoxal, ma opreste sa mai ma joc cu audienta mea pentru promovarea unuia sau altuia.

pentru ca ei trebuie judecati pentru ceea ce prezinta in scena si in emisiune (interviurile pe care le acorda, atitudinea pe care o au in fata camerei de luat vederi etc), nu pentru cum cred eu ca sunt acasa, in baza unor observatii ale comportamentului lor cind nu se stiu priviti/ analizati.

dupa ce se va fi terminat X Factor, voi scrie pe larg despre fiecare dintre ei:)

***

alaturi de Tudor Todut, Dragos Udila e unul dintre cei mai sinceri concurenti din casa X Factor.

(Todut e insa mult mai educat, mai rafinat, dar despre el am scris aici.)

Udila e un golanas fara prea multa carte, dar cu ceva autentic in el; iti spune in fata ce nu-i convine, e greu de tinut in friu pentru ca are mari probleme cu orice forma de autoritate (se razvrateste daca nu recunoaste suprematia celui care exercita forma de autoritate asupra lui).

dar are o forma sinceritate dublata de scoala vietii, in lipsa altei educatii. e vorba de instictul la oameni pe care ti-l da experienta de viata.

*

in felul lui, Udila i-a evaluat rapid pe toti cei din casa si si-a aratat suportul discret pentru cei care aveau nevoie. l-am vazut intr-o zi cind ii facea semn surorii lui Man sa nu mai vina cu fratele ei afara la fumat, ca sa fie ca intre baieti- o atitudine de casta barbateasca, dar si fara mila, fata de colegul lui de competitie pe care-l trata egal chiar daca avea deficiente de vedere.

m-a intrebat intr-una dintre zilele in care eram la repetitiile lor, ce am observat in ziua aia, despre ce o sa scriu.

“nu pot sa-ti spun. daca-ti spun , iti atrag atentia asupra comportamentului tau si incepi , din instinct, sa te corectezi. nu mai esti tu. deci denaturez ce s-ar intimpla aici in mod normal”

s-a uitat crucis la mine si-a replicat:

“bine. hai. spune.” si-avea in voce un “nu-mi-pasa-ce -prostii -crezi -tu- acolo”, incit mi-am dat seama ca orice i-as fi spus, el tot nu si-ar fi modificat comportamentul pentru ca nu-si punea problema sa si-l modifice. asta era, asa defila in public. (nu i-am spus insa nimic din ce urma sa scriu:) )

Udila are toate datele sa fie un artist autentic.

seamana putin cu Cheloo, din perspectiva franchetii si a raportului cu autoritatea, dar Cheloo e muuuult mai educat, mai sharp si mai cultivat decit vrea el arate lumii ( o sa mi-o fur pentru asta, banuiesc:) ).

cind Udila va pune mina pe carti, va vedea multe filme, va studia muzica, vom mai auzi de el. chiar are ceva care-l poate duce departe: autenticitatea pe care niciunul dintre ceilalti concurenti nu o are.

deocamdata astea sunt regulile jocului, n-a fost votat suficient si a plecat acasa.

daca n-ar fi iesit acum, oricum nu cred ca ar fi cistigat concursul: n-are charisma si, pentru ca e timid, nu priveste niciodata spectatorii in ochi. nu se uita in camera, asa ca nu-i vrajeste, nu le obtine usor voturile.

uitati-va la inregistrari:)

*

later edit. pentru ca vad unde merg comentariile de pe Facebook, as vrea sa mai adaug ca nu cred ca a fost sabotat de producatori. s-a sabotat singur, pentru ca n-a stiut sa se adapteze situatiei; n-are social skills.

Tom-HanksCloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Cloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Academia americana de film a anuntat lista scurta pentru nominalizarile la Oscar pentru make-up si hair stilism; ele sunt in ordine alfabetica:

“Hitchcock”
“The Hobbit: An Unexpected Journey”
“Les Misérables”
“Lincoln”
“Looper”
“Men in Black 3”
“Snow White and the Huntsman”

din aceste 7 nominalizari , membrii academiei care au in job description make-up si hair stil vor alege pe 10 ianuarie, dupa ce au vizionat cite 10 min din filmele de pe short list, cele 3 nominalizari finale.
***

dar, mi se pare o mare nedreptate ca nu au nominalizat si Cloud Atlas cu super transformarile lui Tom Hanks sau Halle Berry (de fapt toti cei 5 care au trecut prin 6 povesti diferite sunt genial transformati).

1571
jurnalismreportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

reportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

e in new yorker un reportaj genial despre cum armata americana a facut, prin 1950, experimente cu LSD pe soldati ca sa vada cum se comporta in situatii de interogatorii extreme.

dincolo de subiect care atrage imediat atentia, va spun despre acest articol ca sa va uitati la cum este scris si sa faceti un exercitiu: incercati sa identificati cam cite surse a avut semnatarul  pentru articolul lui: sunt zeci, daca nu chiar peste 100.

iata citeva fragmente din text:

Dr. Van Murray Sim, the founder of Edgewood Arsenal’s program of clinical research on psychochemicals, was a man of deep contradictions. He was a Navy veteran, but he worked at the Army post as a civilian. For the doctors who worked with him, he was like Dr. Strangelove; he was a leader; he was the “Mengele of Edgewood”; he was a good old soul. Sim could be manipulative and vengeful, ethically shortsighted, incoherently rambling, rashly slipshod in his methods, but he was also fearless and ambitious and devoted to chemical-warfare research. He was gargantuan—his body exuded forcefulness, like an oversized rook on a chessboard—but he was willing to allow himself to be rendered helpless. In 1959, he was the first person to be given VX, a highly lethal nerve agent. As the drug began to take effect, Sim became irrational and started to thrash around. “I was having difficulty with vision, seeing—a distortion of vision, sweating, tremors, nausea, vomiting,” he later recalled. His face grew pale. He eventually stopped talking and descended into a world of his own imaginings.

(…)

By the time he met with Malitz in New York, the Army was interested primarily in LSD—known as EA 1729. Malitz agreed to test LSD and similar drugs on volunteers or “selected patients,” in order to determine how people would react during phony interrogations. He offered to use hypnosis to plant secrets in subjects’ minds. Then, he said, “one of the hallucinogens will be administered and an attempt made to see if the patient will reveal the information.”

Sim indicated that he would consider the offer. Three months later, he obtained permission to test psychochemicals at the arsenal itself. LSD’s effects were still little understood; as Sim acknowledged, it was possible to become “smothered by the preponderance of conflicting reports.”
(…)

Occasionally, the C.I.A. or senior military intelligence officers would send operatives to the arsenal to be given LSD and then questioned. Some of the tests were intended to see how soldiers would perform; some were designed to prepare them in the event that a Soviet operative secretly dosed them. In one experiment, intelligence specialists were blindfolded and placed in an isolation chamber. The men—some of whom had been told nothing about the drug’s effects—became tense and anxious, and quickly became unable to bear the isolation. When they emerged, they were subjected to hostile questioning. All agreed that the threat of return to isolation would constitute a very effective form of duress.

restul cititi aici, e un exemplu de jurnalism impecabil. si da, mi-ar placea sa faca si la noi cineva un asemenea reportaj care – atentie!- nu e facut intr-o saptamina, ci in luni de documentare, nu e scris intr-o zi, ci in saptamini. dar ce bijuterie este.

 

2208
Larry-Grobel-The-Art-of-The-Interviewce spun tacerile cind nu vrei sa spui nimic?

ce spun tacerile cind nu vrei sa spui nimic?

Christina Ricci didn’t want to talk about her father, and though I try to avoid yes or no answers, in this case you still get the sense of her hurt in the shortness of her responses.

Q: What’s your relationship with your father today?

Ricci: I haven’t talked with him in six years.

Q; Are you sorry about that?

Ricci: No

Q: Does he ever try to contact you?

Ricci: No.

***

un fragment din The art of the interview a lui Lawrence Grobel, un exemplu bun despre cum – daca esti bine pregatit/documentat si ai bune intentii – poti sa arati personalitatea celui pe care-l intervievezi si din tacerile lui.

2433

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!