citesc de citeva ore bune blogul lui md – mihai dinu, creierasul muzical de la gold fm, fost creieras muzical de la rfi (radioul care a dat cei mai cool oameni de presa din generatia mea)

*
recunosc cite un muzicant si am cite o speranta “ok, stiu si eu cite ceva, nu sunt foarte ignoranta”
descopar reactii similare la concerte pe care le-am vzt si eu si el (dezamagiri sau incintari) si prind curaj “hai ca am si eu un pic de gust, or macar bun simt”

dar intre secventele astea scurte sunt descrieri – multe, foarte multe – atit de pertinete, matematice, clare, simple, concise, incit ma enerveaza ca poate sa puna in cuvinte ce senzatii iti da muzica (“io fac bani din cuvinte, cum de nu pot io si poate el?!”); etichete super bine lipite de albume.

zeci de muzici si de nume de care n-am auzit in viata mea. (bine, nici de Killers n-am auzit pina azi pe la prinz.).

si-un detaliu simpa tare pentru mine: cum a ajuns In a manner of speaking in difuzare la delta rfi.
*
cintecul nouvelle vague inca ma mai salveaza in momentele in care stau cu ochii in computer si zic: cum naiba scriu ce am de scris/zis?
l-am ascultat prima data (la delta rfi) intr-o vreme in care tocmai o luam de la capat. cu job, cu viata, cu tot.
de fiecare data cind il ascult, am senzatia de “ok, o iau de la zero. pot sa experimentez si sa ma bucur de orice ca si cum ar fi prima data. doar sa am curaj.”