miine seara am sa fiu acolo.
de dragul copiilor astora care traiesc cele mai mari emotii din viata lor.
se transforma intr-o pasare.
Pasarea de foc, 5 sept, TNB, ora 20.00. intrarea libera.
10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista
e criza si foarte multa lume cauta de lucru. astazi am primit 7 propuneri de colaborari. numai una a respectat mai mult de jumatate din regulile de mai jos.
e motivul pentru care am scris 10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista
*
1. Nu trimite acelasi mail la mai multe publicatii simultan.
Oricit de mare ar fi dorinta ta de a scrie la o revista, scrie cite un mail fiecareia in parte. Nu e nicio placere sa vedem ca ti se pare ca esti potrivit(a) si pentru Tabu si pentru Top Gear si pentru FHM. Noi credem ca scriitorii nostri sunt diferiti, pentru ca publicul e diferit. Chiar daca ne inselam, intretine-ne iluzia si fii politicos(a). Un mail pt fiecare revista.
2. Scrie ceva coerent in corpul mailului dupa schema: despre tine, despre mine, despre noi 2.
Adica arata-ne cine esti si ce ai facut, daca ne-ai convins ne vom uita si pe CV. Da-ne un semn ca stii cui ai scris, ce revista/publicatie e cea la care ai aplicat si arata-ne de ce crezi ca te potrivesti cu ceea ce facem noi. Tine minte, noi credem ca tot ceea ce facem noi e unic, special, diferit de orice ar face concurenta.
3. Descrie-te concis si intr-un mod unic.
Noi gindim asa: te cunosti de cind te-ai nascut; ai petrecut cel mai mult timp cu tine.Daca nu te poti prezenta pe tine intr-un mod atractiv in cit mai putine semne, cum o sa poti sa descrii cititorilor nostri un subiect cu care vei petrece doar citeva ore?
4. Nu ne oferi drept subiect Jurnalul/blogul tau, in serializare, pe cit mai multe numere de revista.
Jurnalismul de opinie e o sectiune speciala care ocupa putin spatiu in orice revista. Daca opiniile/ blogul tau ar fi fost de succes, am fi aflat deja de tine si te-am fi solicitat noi. Aminteste-ti ca tu ne-ai cautat si ca probabil concurezi pe jurnalismul de opinie cu niste jurnalisti pe care deja i-am contactat noi, pe care ii publicam.
5. Propune-ne un subiect – unic, special, nou – care sa se potriveasca cu revista.
Fii cit mai specific(a), da un caz particular si spune-ne de ce crezi ca s-ar potrivi pentru noi. Si mai ales in ce sectiune a revistei. Nu te da pe tine exemplu, e foarte greu jurnalismul la persoana I si o sa ne incruntam daca vrei sa scrii despre tine. Ti-am explicat la punctul 4 de ce. Citeste cum se face un pitch pentru un subiect pe site-urile de specialitate si invata de acolo sa ne prezinti subiectul, concis, simplu, cu unghiul din care vrei sa abordezi lucrurile, ca sa ne convingi ca stii despre ce vrei sa scrii.
6. Nu ne trimite un subiect dinainte scris.
E mai greu sa luam de la capat munca pe un subiect ca sa-l facem specific publicatiei noastre, daca tu l-ai scris deja si ai o idée exacta despre cum e varianta lui finala. Propune subiectul in 3 paragrafe si, daca e de interes pentru revista, vei discuta cu un editor inainte de a trece la reporting/scris.
7. Nu te gindi ca revista o sa-ti fure subiectul.
Asta e o scuza valabila pentru lenesii care nu vor sa aplice profesionist. Daca aplici la un job pentru o publicatie mare, aceasta o sa-ti respecte munca si n-o sa-ti fure subiectul.
8. Nu renunta daca ai primit un refuz.
E foarte posibil ca subiectul sa fi fost bun, dar sa nu se potriveasca cu ceea ce e in planul editorial al publicatiei la momentul respectiv. Nu te descuraja, freelance-ul e ca la castingul pentru actori: poti sa fii minunat, dar sa nu te potrivesti pentru rolul respectiv, pentru ce are regizorul in cap.
9. Asteapta-te sa rescrii ceea ce ai scris.
Niciun text nu e perfect din prima. Scrii, esti editat, scrii, rescrii, esti editat etc.
10. Respecta-ti deadline-ul si fii cit mai organizat.
Daca am colaborat bine cu tine, o sa vrem sa mai lucram si la o data viitoare. Si s-ar putea sa-ti propunem noi subiecte, cind tu nu ai.
Dar nu uita, revino cu subiecte cit mai des. Cu incredere.
Jolie, Clooney si Jacobs cu Martin Schoeller la Paris
Martin Schoeller e unul dintre putinii fotografi recrutati de New Yorker dupa moartea lui Avedon.
acum expune pentru prima data la paris. de ieri si pina pe 31 oct la Galeria A, rue Leonce Reynard
*
Martin a devenit celebru pentru fotografiile sale care par ca pentru recunoastere judiciara, ca “la politie”.
tehnica lui speciala face ca privirea sa mearga mai intii la ochi, apoi la gura, iar portretele nu urmaresc sa flateze pe nimeni, in schimb imaginile sunt extrem de intime.
cind fotografiaza portrete de celebritati, rezultatul e un paradox intre umanitatea din imagine si transformarile(photoshopul) cu care esti obisnuit cind e vorba de vedete.
Marc Jacobs
Angelina Jolie
George Clooney
tot el e si autorul fotografiilor copertei mix & match de la esquire
*
in timp ce scriam asta, mi-am adus aminte de proiectul lui Cristian Radu Ireadfaces
cel mai simpatic necrolog – pt Chanel
prin definitie, un necrolog vorbeste despre lucruri triste; pleaca de la moartea cuiva. rareori gasesti un necrolog vesel, desi citeodata mai e o urma de speranta in mesajul din text.
iata insa cel mai simpatic necrolog pe care l-ati putea citi; are gingasie, umor, o doza de celebritate, anecdotica si, desigur, e scris f bine.
este despre cel mai batrin ciine din lume, Chanel, care a murit vineri la venerabila virsta de 21 de ani, echivalentul in anii nostri fiind 147ani.
Chanel, as stylish as her legendary namesake, wore tinted goggles for her cataracts in her later years and favored sweaters because she was sensitive to the cold, owners Denice and Karl Shaughnessy said Monday.
The playful dachshund was only 6 weeks old when Denice Shaughnessy, then serving with the U.S. Army, adopted her from a shelter in Newport News, Va.
Along with her owner, Chanel spent nine years on assignment in Germany, where she became adept at stealing sticks of butter from kitchen countertops and hiding them in sofa cushions in the living room, Shaughnessy said. She also liked chocolate, usually considered toxic to dogs, Shaughnessy said.
“She once ate an entire bag of Reese’s peanut butter cups, and, you see, she lived to be 21, so go figure,” Shaughnessy added.
Karl Shaughnessy nominated Chanel for the title of world’s oldest dog after noticing the Guinness World Records book had no record.
intregul necrolog scris de VIRGINIA BYRNE, Associated Press Writer, il puteti gasi aici
*
mai scriu inca o data si aici, muncesc pe gratis un an daca cineva vrea sa faca un portal cu necrologuri (undeva, in spatiul virtual, vor trebui sa se stocheze, cindva, si decedatii impreuna cu povestile lor, altfel cum am mai stii ca au murit oamenii pe care nu i-am vzt de multa vreme)
un (alt) mail cretin …
am primit asta putin mai devreme. ce ma uimeste este cum un brand ca Paul & Shark ajunge pe mina unor asemenea oameni. uitati-va la semnatura celui care trimite invitatia…brrrr
Paul & Shark Yachting este un brand de vestimentatie casual – sport de lux ce a devenit un stil de viata indragit de persoanele care apreciaza valorile “Made in Italy”. Acestea sunt persoane active care experimenteaza noul si iubesc sa asocieze diferite materiale si tesaturi, combinand articolele clasice cu cele tehnice.
Prezentare Paul & Shark , miercuri, 2 septembrie in Club Bonton by Marie Celeste in premiera pentru Paul & Shark Yachting colectia toamna – iarna , incepind cu orele 23.00.
RSVP: 0745 999 xxx
—
Te pup.
STELU PARALELU’
P.R. s.a.m.d.
ar trebui sa-i las tot nr de telefon al lu Paralelu’ asta, ca sa-l sune toata lumea si sa-i faca viata un cosmar. brr
azi o iubesc pe oana benga
Ma rog o iubesc de saptamina trecuta de cind am purtat o scurta conversatie pe mail cu scop precis.
Oana Benga a aflat de proiectul Pasi catre viata si de faptul ca baietii imprumutau de la prietene storcator de fructe ca sa faca limonada pe care sa o vinda in scop umanitar (string bani pentru utilarea unei camere din spitalul Marie curie). Oana, prin compania la care lucreaza, Philips, le-a fct cadou baietilor un super storcator.
Din aceeasi cantitate de lamii, mai multa limonada de acum incolo pentru Pasi catre viata:)
*
Pe Oana o stiu de 12 ani, desi pina acum 2 saptamini nu ne-am mai vzt de la prima noastra intilnire, la Vara lui 21, pe vremea cind eu faceam promotiile lui Radio 21, iar ea le cistiga. (era un fel de concurs de Miss, btw)
acum ii stiu si mama care e o bijuterie de colectionara de povesti si intimplari haioase, pline de tilc si ii stiu si minunea de fetita.
am povestit foarte frumos si relaxat vineri cu toata familia ei, de parca ne-am fi vazut in acesti 12 ani, in fiecare week end.
*
in foto Iulian De la Pasi catre Viata, Oana si fetita ei, plus storcatorul minune de la Philips
