aflu via net ca Mile Carpenisan e in coma la spital, in timisoara, si are nevoie de singe a2 pozitiv.
daca puteti sa-l ajutati, va rog frumos sa o faceti.
e un om tare frumos si are nevoie de tot sprijinul nostru si de toate gindurile noastre bune.
daca sunteti in timisoara va rog mult mult sa donati singe.
acum citeva luni scriam cu mare bucurie despre mile
si zic cum zicea el atunci “sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem cu totii sanatosi peste ani si sa ridem de momentele grele de acum”
am gasit la tudor chirila pe blog ceva absolut minunat.
am citit asta si lacrimile au luat-o singurele, pe obraji, la vale
Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea. Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire.
unul dintre cele mai premiate cupluri din lumea filmului, Kate Winslet – Sam Mendes a anuntat, via avocat, ca au sfirsit mariajul lor.
*
Nu-mi place Kate Winslet, desi recunosc ca e o actrita buna.
Il iubesc insa pe Sam Mendes de la American Beauty incoace, desi cred ca a cam ratat Revolutionary Road (nu a reusit sa se ridice la nivelul cartii).
*
asa ca de data asta imi pare rau pentru el si, de dragul lui, va dau o secventa minunata din American Beauty – film care pare ca tocmai ce s-a intors impotriva lui.
e o secventa pe care mi-o amintesc mereu cind vad pungi fluturinde in vint.
so much beauty in the world:)
american beauty e in topul meu 10 al celor mai dragi filme din toate timpurile. pentru cine nu l-a vzt si mai crede inca in forever love/mariage…look closer:)
stirile tv anunta ca Ramona Cîciu in virsta de 34 de ani a murit de prea multa munca.
si se fac asemanari cu cazul Ralucai Stroescu care a murit in urma cu 3 ani.
e o greseala aici. Raluca a murit pentru ca avea diabet. in Tabu, anul trecut prin vara, Ani Sandu s-a reintors pe urmele Ralucai intr-un story pe care cei care se inghesuie acum sa comenteze cazul Ramonei Cîciu ar trebui sa-l citeasca. FATA CARE MUNCEA PREA MULT
*
Ma enerveaza teribil cum se dau cu presupusul toti acum – psihologi/ prezentatori/reporteri – incercind sa scoata o concluzie pe care ei o au in cap: a murit de prea multa munca. Femeia avea probleme cu inima.
senzational gratuit. sorry.
era o Doamna.
am intilnit-o de citeva ori; o data in ziua care ramine pentru mine Ziua mea cu Stefan Iordache, despre care am scris la momentul in care domnul Iordache a murit.
il iubea mult pe domnul Iordache si era ceva minunat intre ei. aveau un singur regret: ca n-au facut copii la tinerete. si, poate tocmai de asta, si-a pus tot sufletul in Teatrul Tandarica pe care l-a condus.
n-as vrea sa ramina in mintea mea doar Doamna Tonitza Iordache.
a facut lucruri cu adevarat minunate in teatru (a tradus texte minunate), la facultate (unde a fost profesoara) si la Tandarica.
cum n-as vrea sa ramin in minte cu ceea ce a scris pe coroana de la inmormintarea dlui Iordache “Asteapta-ma”.
colegii mei din presa s-au grabit atunci sa speculeze senzationalul si sa spuna ca e vorba de anuntarea unei sinucideri. cei care stiau ca dna Tonitza Iordache era bolnava au inteles multe din mesajul acela. si-am apreciat ca i-au respectat intimitatea.
in mod straniu, cind ma gindesc la dinsa imi aduc aminte de cea mai buna salata de rosii cu ardei gras si brinza pe care am mincat-o vreodata. si chemarea “copii, haideti odata la masa ca se lasa seara!”. e o amintire de acum 10 ani, din curtea lor de la gruiu.
si asta e amintirea pe care vreau sa o pastrez.
saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.
cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.
iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.
(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)
• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.
• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.
• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.
• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.
• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.
(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)
Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.
Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.
Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.
După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.
(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).
elena mihaila, 13 martie 2010
mi-am adus aminte tangential de asta.
spectacolul s-a jucat anul trecut la londra si in alte 5 capitale si nu s-a chemat when you’re in love, ci IN-I. dar e f f misto, si real, ce explica ei.
apropo, pe khan l-as lua acasa oricind, mi-l da oare cineva?:)
pentru cei care stiu de unde vine pasiunea mea pentru juliette binoche, care dateaza cu muuult inainte de show-ul asta:)
TIME l-a pus pe coperta pe Tom Hanks cu citeva zile inainte de premiera miniseriei HBO, Pacific, la care Hanks este producator executiv si face echipa cu Steven Spielberg.
N-au fost foarte multi actori pe coperta TIME de-a lungul timpului si, de cele mai multe ori, cind au ajuns pe coperta a fost fie pentru ca au luat Oscarul, fie pentru ca au plecat la ingerasi.
decizia revistei americane a fost criticata nu atit pentru alegere care vine cu un timing bun (lansarea seriei Pacific), cit pentru motivatie; nu e o personalitate care a definit o natiune, cum se sustine in profilul din Time.
decizia copertei time a fost analizata intr-un articol f misto Why did Tom Hanks deserve Time’s cover?, in care redactorul sef se justifica.
*
HBO mi-a trimis un dosar de presa al miniseriei si am vazut citeva secvente din Pacific. e un film despre care se va vorbi mult.
mi-am spus parerea despre cine mi-as fi dorit sa cistige Oscarurile 2010, dincolo de interesele si performantele de pe ecran.
dintre toti si toate ma bucur pentru echipa de la The Hurt Locker si pentru premiile mari pe care le-au luat (pe linga cele tehnice): cel mai bun film & cel mai bun regizor.
stiu ca multi vor spune ca e o decizie politica. poate ca e…
dar mai e si o femeie care – cu gratie si hotarire – s-a dus pe teritoriul – de lupta, la propriu – al barbatilor: Kathryn Bigelow
Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol vor susţine un atelier de actorie de film şi de televiziune, care are ca scop deprinderea tehnicii şi a disciplinei necesare pe platoul de filmare.
Conceput într-un mod mai puţin tradiţional, proiectul este iniţiativa lui Bucur, care îi are ca asociaţi pe Papadopol şi pe Boguţă şi porneşte de la o idee sugerată de Radu Muntean acum câţiva ani.
Atelierul se bazează pe experienţa celor trei actori, implicit pe rigorile şi nuanţele actoriei de film şi de televiziune, presupune două sesiuni a câte trei luni şi va începe în data de 29 martie.
Atelierul este împărţit în două sesiuni a câte trei luni, între 29 martie – 28 iunie 2010, respectiv 20 septembrie – 20 decembrie 2010. Cursanţii vor forma trei grupe, a câte maxim 10 persoane, pentru a crea o atmosferă confortabilă şi o interacţiune cât mai directă. Cursurile presupun discuţii, dezbateri, implicarea individuală, provocări, criticile constructive, situaţii concrete, în faţa camerei de filmat. Pentru fiecare săptămână sunt programate două cursuri, a câte trei ore.
În cadrul fiecărei sesiuni vor fi invitaţi şase profesionişti din majoritatea departamentelor producţiei unui film: regizori, operatori, sunetişti, make-up artişti, pictori de costume, scenografi, sharf-euri, editori, cascadori. Primii invitaţi sunt regizorul Radu Muntean, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile şi sunetistul Cristian Tarnoveţchi.
Tarif workshop: 490 ron/luna
Taxa de inscriere: 100 ron
Se aplica reduceri in cazul platii in avans.
Pentru detalii: 0743060665, luni-vineri, 10:00-18:00
Pentru inscriere, trimite la adresa de mail [email protected] o fotografie prim-plan si fisa de inscriere completata sau mergi la sediul din Str. Gen. Contantin Coanda Nr. 18. acolo poti sa-ti faci faci fotografia si sa completezi formularul de inscriere.
unii actori au umor si prezenta de spirit. ma intreb citi actori romani ar fi avut relaxarea sa se duca sa ia un premiu de genul Zmeura de aur, cu o zi inainte de a merge la Ceremonia Oscarurilor ca nominalizat.
A facut-o aseara Sandra Bullock. Iata speech-ul de acceptare de la Razzie Awards 2010:))
nu neg ca produsele lor sunt bune, tocmai ce scriu de la un AirBook Mac, dar asta nu ma impiedica sa remarc una dintre cele mai ample si mai inteligente campanii de product placement.
in sute de filme hollywoodiene.
very smart.
mi-ar placea sa am acces un pic mic la contractele dintre apple si casele mari producatoare de filme de la hollywood:)
Apple’s Greatest Cinematic Achievements from The Awl on Vimeo.
Saptamina nr 3 a fost una in care a fost loc si de putina teorie pentru intern-ul meu, Elena Mihaila.
A fost o saptamina in care am vorbit despre structuri de reviste, targeturi, pozitionari. Am plecat de la citeva publicatii pe care am invitat-o sa le descompuna structural si am ajuns, aproape fara sa simta, la cum acelasi subiect e declinat diferit de la o publicatie la alta in functie de targetul/formatul revistei.
Revistele analizate saptamina aceasta au fost din targetul 25-35 de ani, locale si internationale. Saptamina viitoare comparam reviste din targeturi diferite de virsta:)
Deja stiu care sunt lucrurile care-i plac pentru ca ii sclipesc ochii mari cind intilneste ceva care o uimeste (noi oportunitati de business care vin de la idei ca de niciunde, aparitia/crearea unei rubrici etc) si e amuzant sa o vad cum descopera lumea din spatele unei reviste.
Dar e si foarte motivant pentru mine, pentru ca e un aer proaspat, o uimire si o bucurie fata de lumea frumoasa pe care o creem, detalii pe care le mai uit uneori, grabita sa rezolv punctual problemele revistei.
Munca de internship din saptamina asta a avut si ceva lucruri spectaculoase (un interviu simpa si o negociere pentru cover), dar si ceva lucruri nashpa.
Iata cum se vede din partea Elenei saptamina nr 3:)
*
Ghiocelul a venit cu „dureri de cap”, hapciuri, ploaie, dar şi cu teme pentru mine. Pot spune că am început să învaţ mai în detaliu despre structura lunară a unei reviste şi acum, că am văzut ultima săptămână înainte de trimis la print, să vedem si începutul…Prima mea temă are legătură cu un market research – să analizez structura mai multor reviste, atât de la noi, cât si din alte ţări. O zi de luni structurată, am primit şi un program pentru săptămâna asta, dar şi cam ce o să se întâmple de-a lungul următoarei săptămâni, nu pot decât să mă bucur de ce va urma.
Ce a urmat a fost mai mult decât drăguţ, am asistat la un interviu primăvăratic, dar nu lipsit de consistenţă, ca un boboc de floare ce s-a dezvoltat în câteva ore. Interviurile sunt o parte plăcută a acestui job, cred eu, contează foarte mult şi felul în care îl dirijează un jurnalist cu experienţă, ca informaţia să curgă de la sine. Acum că am văzut cum a decurs unul, nu-mi rămâne decât sa aştept varianta finală. Am asistat şi la un mic shooting şi am primit a doua temă la care toată lumea a avut glume „încurajatoare” – transcrierea unui interviu (and here I go again on my own). S-ar putea să-mi revizui ideea cu „interviurile sunt o parte plăcută” după această experienţă. (glumesc)
Negocierile pentru inserturile din numerele viitoare au decurs destul de bine, iar mini-brainstormingul de idei pentru un „bonus” a fost mult mai productiv ca aparenta revenire a iernii. (cred că ar trebui să încetez cu aceste comparaţii)
Săptămâna s-a încheiat cu o discuţie despre tema de la început, am definitivat termenii de front of the book, core si back of the book. Am făcut ochii mari la mai multe detalii despre revistele glossy şi piaţa românească, pe care nu cred că le-aş fi aflat prea curând din alte „surse” şi care în acelaşi timp mă vor face să văd şi să citesc o revistă complet diferit de acum înainte.
Pe final de a treia săptămână sunt măndră să mă prezint „Elena – internul” şi că am început să dau si eu direcţii către biroul redacţiei: „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.
Elena Mihaila, 6 martie 2010
aici jurnalele din saptamina nr 1 si saptamina nr 2
cum ninge, cum vine Mos Craciun in vizita la mine.
mama lui Tibisor Mereu surprinzator mi-a facut niste mega botosei cu numele meu pe ei. pe dreptul il cheama Cris, pe stingul Tina. (Multzuuuuuuu)
ii port acum in picioare si ma fac sa zimbesc tare.
(exista unii oameni care pur si simplu te incarca cu energie pozitiva, asa e Tibisor. iar astazi am descoperit ca si Andrew e minunat. dupa o vizita de o ora la ei, sunt ca si cum as fi stat o zi la spa: relaxata si zimbitoare. magic energy)
si pentru ca va trebui sa vina primavara, chiar daca Mos Craciun e prietenul meu, am primit asta. sa-mi inveseleasca casa.
Am avut o saptamina intre iad si rai; vizite la spital si conversatii cu Mike Sager.
intre aceste extreme s-au aflat multe alte lucruri:
*
i-am raspuns lui Daniel Mitre la citeva intrebari pentru un interviu, ocazie cu care mi-am reamintit teoria mea cu “incest media”, adica ceea ce facem noi, romanii, pe net or cu netul.
-Jurnalismul online are o valoare mai mare decat celelalte forme de mass-media (presa scrisă,tv, etc)?
N-are inca valoarea pe care o merita. Cred ca in acest moment jurnalismul on line e la nivelul de incest media. Adica luam de la altii si prelucram putin (ne dam cu parerea cel mai ades, ca e cel mai ieftin) si generam mutanti invirtindu-ne intre aceleasi informatii.
E prea putin content nou, exclusiv on line. Content realizat prin mijloacele clasice ale jurnalismului: interviu, mers pe teren, ancheta, reportaj etc. Dar incestul asta pe content s-a petrecut si in presa scrisa la inceputul anilor 90 cind revistele romanesti decupau fotografii din publicatiile straine, le scanau si, cu un text adaptat usor, aparea un articol „nou nout”. Cu timpul au iesit din presa scrisa si copii frumosi, nu doar mutanti. Prietenii mei mai destepti in ale netului mi-au explicat ca e inca o chestiune de costuri; isi permit prea putini sa investeasca in content. Cei care o fac cel mai bine acum sunt cei care sunt publisheri si in mediul clasic (tv/radio sau print) pentru ca au deja resursele financiare si jurnalistice.
*
Am participat la lansarea cartii Frumosul sex al barbatilor (Florence Ehnuel, editura IBU Publishing) unde, pentru ca n-am avut prea mult timp sa-mi pregatesc un speech, mi-am reamintit de o lunga conversatie cu un prieten pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”
Si noi ne gindim la sex la fel de mult cit se gindesc barbatii. Doar ca nu ne lasa educatia sau cultura poporului din care cu onor ne tragem sa recunoastem in public asta.
E confortabil pentru mine ca se publica in Romania o carte care vorbeste despre sexul barbatilor (ca parte a corpului, nu gen) intr-o forma literara rafinata si voluptoasa, incluzind intre cuvinte, expresii pe care mama le-ar considera licentioase.
Si ma bucur ca se intimpla asta pentru ca, intr-un fel, noi – femeile secolului asta-, care incercam sa fim SUPER WOMAN, le-am constrins inconstient masculinitatea barbatilor nostri. Ne-am imbracat cu hainele lor, am preluat din activitatile lor, am aratat ca putem trai si fara ei. Iar ei au invatat sa se ascunda. (cum spunea colega mea Ioana, astazi nu mai vedem videoclipuri cu barbati in slip ca in anii 80 pentru ca ei nu se mai expun asa, de teama ironiilor noastre)
Asa ca e cazul sa vorbim despre sexul lor cu atentie si gratie, ca sa reparam ce am “stricat” :).
Daruiesc cartea Frumosul sex al barbatilor semnatarului/semnatarei celei mai frumoase marturisiri pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”
Dezbaterea se incheie duminica seara, cind stabilim cine primeste cartea.
really.
nu, n-am cistigat la loto si probabil ca nu o sa cistig vreodata desi, din cind in cind, ma mai apuca nebunia si-mi sun prietenii sa-mi spuna niste numere sa joc la 6 din 49 pe norocul lor:)
si dupa reperele clasice care stabilesc norocul omului probabil ca nu ma calific la statutul asta.
dar…. uite ce mi s-a intimplat astazi.
*
de dimineata, pe facebook, am gasit urmatorul mesaj
Mike Sager i love getting your posts when i look at my face book page every so often. i have no idea what they say, but visually your message and your picture make a welcome combination…. best
17 hours ago ·
si am explodat de fericire.
mike sager e un jurnalist minunat, unul dintre rarii oameni care pot transforma un text jurnalistic (reportaj l-ar numi batrinii din presa noastra) intr-o opera de arta. e domnul care a scris povestile care stau la baza filmelor Booggie Nights si Veronica Guerin. e un scriitor incredibil de talentat si de rafinat. are toate premiile pe care le poate lua un jurnalist, iar americanii care studiaza tehnicile de scris se inghesuie la cursurile la care e invitat special.
*
iata aici una din povestirile din Wounded Warriors aparuta in Esquire, USA, Wounded Batallion
*
pentru mine e in top 5 al oamenilor “care as vrea sa fiu cind o sa fiu mare”. i-am citit toate cartile, multe dintre articolele din reviste, ii urmaresc saptaminal cronica pe care o scrie intr-un ziar din san diego. dar,desigur, n-am vorbit niciodata cu el si nici nu speram sa se intimple vreodata asta. i-am dat add pe facebook intr-o seara cind, dupa ce mai citisem un pic din wounded warriors, m-am gindit sa-l googalesc din nou. mi-am zis ca o sa pot urmari mai usor ce si unde mai scrie.
atunci mi-a comentat ceva dragutz pe pagina, de welcome, am zburdat de fericire, dar mi-a fost rusine sa-i raspund. nu stiam ce i-as putea scrie.
asa ca in dimineata asta, mesajul lui mi s-a parut ca si cum as fi visat.
mi-a dat aripi brusc si am uitat de toate necazurile ultimelor zile.
mi-am facut, deci, curaj si i-am raspuns
Cristina Bazavan Mike, thank you. I promise I’ll write in English, from time to time, especially for you. You have no idea how happy I am you wrote me. I have carried a big smile this morning thanks to your comment. Not very long ago I had your Wounded Warriors next to my pillow, each night. I’m a huge fan of yours and it’s a little bit surreal that I’m talking to you. So, thank you.
Mike Sager How nice of u to be so kind. That makes MY morning. Do u have access to my other titles? I could send a care package of course…. best to radu if you see him.
What are you working on these days?
Cristina Bazavan I have ALL your books but I was re-reading Warriors because a friend of mine was writing about a Romanian soldier who died in Afganistan and I was her editor for this story. You have her in your list, Ana Onisei is her name.
Right now I’m writing a speech for a book I have to speak about this evening. I hate to speak in public. But the book is good (not mine, though:) )
Besides your books, I’m reading you column from San Diego newspaper, too:)
*
ziua a devenit muuult mai frumoasa, toate proiectele au prins viata, am gasit solutii la lucruri cu care ma luptam de citeva zile. si n-am mai simtit niciun pic de oboseala, m-am dus la lansarea de carte (frumosul sex al barbatilor) unde am vorbit despre sex, of cors. si m-am distrat nesperat de tare pentru genul asta de eveniment: lansare de carte.
*
pe drum catre casa, mergind lejer prin ploaie ca sa ma relaxez, mi-am dat seama inca o data ca sunt cea mai norocoasa fata din lume. mi se intimpla mie cumva sa-i cunosc pe toti oamenii aia dintr-un aluat magic pe care-i admir si ii iubesc. (am o lista lunga de asemenea exemple si locale, si internationale)
e absolut incredibil.
desigur am un zimbet cit toata fatza. sta acolo tâmp si nu vrea sa plece.
(si-mi vine sa pun acest post de blog intr-o sectiune necreata inca: “foarte foarte personal”)
Duminica seara, pentru al patrulea an consecutiv, vedem ceremonia premiilor Academiei Americane de film intr-un cadru ca de Oscar:)
Party super simpa, cu multe vedete si…. exact ca la Oscar, cu cadouri super tari pentru cistigatori.
In cazul nostru cistigatorii pariurilor legate de nominalizatii care iau acasa statueta.
Dupa modelul organizatorilor ceremoniei de la Oscar (unde – pentru ca nu-i pot plati pe cei care participa ca invitati speciali care anunta nominalizatii, cinta etc – le dau cosuri cu cadouri super scumpe) si noi avem cosuri cu bunatati.
anul asta avem asa, per cos de cistigator:
una bucata item din colectia Stella McCartney pt Adidas
un parfum de la parfumeria Beautik
o cana Rosenthal (My house)
un accesoriu editie limitata de la The Muse concept store The Mews Boutique
spa la DEL MAR MEDICAL SPA
tratament La Prairie la Blues Line
iar pentru cel care nimereste cei mai multi dintre cistigatorii Oscarurilor, un cadou in plus – Samsung ST 500 – Noua Jucarie.
petrecerea are loc duminica seara, spre noapte/ dimineata, la IDELIER.
sunteti invitatii mei; cu un comentariu aici pe blog, va trecem pe lista de intrare la party.
si pentru ca eu n-am voie sa particip la concursul pentru cosurile cu cadouri, va pot sfatui pe voi ce sa votati:)